710 matches
-
vârât cu îndemânare canula în interiorul gâtului. Micuța a respirat adânc. A făcut același lucru pentru cealaltă, cu același rezultat și fără să provoace vreun geamăt de durere. A luat apoi o mână a primei copile și a arătat vârfurile degetelor albăstrui spre Heraclion și Martina, care stăteau lângă el. - Moartea și-a făcut intrarea, lăsându-și amprenta. Acum să vedem dacă iese, a explicat el. Am așteptat ceva timp, ce ni s-a părut o veșnicie. În cele din urmă, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
clipă mi-am privit mâinile pentru a-mi pregăti cugetul ca să-l omor. Când mi-am ridicat privirea, am rămas înlemnit și m-a trecut un fior de groază. Ochii păreau să-i iasă din orbite, pielea feței se făcuse albăstruie. Apoi brusc s-a învinețit și a căzut jos. Nu mai răsufla, pieptul îi era nemișcat. I-am pus o mână la gât și n-am simțit niciun puls. Am fost cuprins de o mânie fără margini, care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
totdeauna. Copiii stinseseră lumina. Mobilele din salon Își pierduseră unghiurile, planurile, structura - păreau corpuri monstruoase, adormite. Fiecare lucru luase Înfățișări amenințătoare, neliniștitoare. Antonio se chinui să descopere conturul lui Kevin pe divan. Ecranul televizorului transmitea În Încăpere o lumină rece, albăstruie. Pe pereții goi, umbrele lor gesticulau, se ridicau spre tavan, se amestecau una cu alta, păreau că se devorează și se anulează, iar apoi se despărțeau. Diforme, exagerate, Înfiorătoare, dansau un dans mut și de neînțeles. Umbra mică a copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
solitare, coșuri goale. Lunga linie galbenă pe care nu trebuie să o depășești, ce trece de-a lungul stației - În timpul zilei nici nu poate fi văzută, călcată În picioare de miile de călători -, acum se releva aproape fosforescentă În cenușiul albăstrui al galeriei. Paznicii controlează ca fiecare stație să fie pustie, să nu fie nici un vagabond, toxicoman sau vreun mâzgălitor de graffiti ascuns prin coridoarele subterane și În cele câteva adăposturi prost luminate din stațiile curate, proaspăt curățate, pentru jubileu. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și pentru asta trebuie să-ți deschizi inima către Sfântul Duh. — A Înnebunit? șoptește agentul simplu. — Aprinde lumina, spune celălalt, Înaintând În vârful picioarelor spre sufragerie. O fantomă plină de riduri Îl privește de dincolo de canapea, Învăluită Într-o aureolă albăstruie. Are ochii sticloși și glasul psalmodic: bineînțeles că da, doar e un preot. Televizorul e deschis. Și agentului principal i se Întâmplă uneori noaptea, când nu reușește să adoarmă, să petreacă ore Întregi ca hipnotizată, ascultând transmisiunile religioase strecurate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ridică palma dreaptă în față, el copiază mișcarea. Se mișcă sincron, făcuți unul pentru celălalt. Palmele lor se ating ușor, potrivindu-se la perfecție. Melanie! șoptește el. Jacob! murmură ea. IX. Melanie, Jacob, același gând În acel moment, o lumină albăstruie ne prinse înconjurându-ne din toate părțile. Miron Andreea, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr. 24 Timișoara profesor coordonator Pleș Lucia Scântei nemuritoare În urma acelor cuvinte rămase ca o dâră palidă, cenușiu-gălbuie, din care nu mai distingea ce spusese
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să descopere lucruri noi, iar puțin pericol nu o deranja. Iar acum, urmărind cursul unui râu de munte, cu soarele dispărând după linia orizontului, era momentul perfect pentru o aventură memorabilă... Deodată ceva păru să licărească printre copaci. O sclipire albăstruie, micuță, ca un safir rătăcit în acel pustiu. Sidney o văzu cu coada ochiului și o studie cu atenție. Nu era o iluzie, era un glob sclipitor plutind în aer, ce se îndepărta cu fiecare secundă. Fata îl urmă. O
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mijloc, unul, îndreptându-se drept spre Prodan cel Mare, era să dea peste el, Prodan abia avusese timp să se ferească, apoi cele două excavatoare s-au oprit în mijlocul terenului, huruiau din greu, aerul s-a umplut de un fum albăstrui, puturos, șoferii au oprit motoarele simultan, s-a făcut o liniște deplină, am tăcut și noi, ne-am adunat în jurul excavatoarelor, erau vopsite în galben, iar pe alocuri ieșea la iveală rugina, numai dinții cupelor luceau vag. Atunci unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
groasă de istorie, deodată am văzut că s-a ridicat în picioare, a aruncat cartea pe jos, a turnat peste ea mai bine de un litru de spirt și i-a dat foc cu un chibrit. Spirtul ardea cu flacără albăstruie, filele cărții au început să ardă, desfăcându-se de parcă cineva ar fi vrut să le citească, caporalul nici n-a așteptat ca flăcările să mai scadă, a aruncat mangalul peste ele, apoi a așezat ceaunul fără pirostrii în mijlocul focului, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ridica mîna asupra ei, niciodată! Chantal, care nu-și pierduse calmul, aruncă o privire spre jandarmerie. - Nico, liniștește-te, lasă-mă pe mine să acționez. Îți făgăduiesc că vom face ce ne-am jurat. Luminile erau acum stinse, cu excepția luminii albăstrui, slabe, a lămpilor de securitate. Prin fereastra zăbrelită a celulei, lumina opalescentă a lunii contura vag silueta lui Pérec. Nu se mai mișcase de ore Întregi, stînd lungit pe patul Îngust, cu fața la perete. Stéphane, răsturnat pe scaun, ținea ochii Închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care cutezase să facă să picure sînge de pe menhiri... Nu, așa ceva nu era cu putință, nu putea fi vorba de una ca asta... Simți primele semne ale sinistrului coșmar Înhățînd-o ca și cum cineva o trăgea la fundul unei ape, o umbră albăstruie Îi tulbura tot mai mult vederea, luptă ca să țipe, să-i țipe lui Lucas să nu cumva să facă asta... El nu auzi decît un suflu sugrumat, aproape imperceptibil. - Nu... Lucas... Se Întoarse la timp ca s-o vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
extrem de calmă. Se ridică, reveni În Încăperea centrală. Lăsându-și baltă morcovii, Hipiotul-Cărunt dispăruse. Își turnă o bere, merse la fereastră. Se vedea la mai mulți kilometri, până la pantele acoperite de brazi. În depărtare, Între culmile Înzăpezite, se zărea scânteierea albăstruie a unui lac. Aerul era blând și plin de miresme; era o superbă dimineață de primăvară. Uitase de cât timp era acolo, iar gândurile lui, detașate de trup, pluteau senine printre culmi când fu readus la realitate de ceea ce, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aici nu s-a aprins lumina. Lumina, câtă era, venea prin cele câteva ochiuri de geam nesparte. Cele sparte fuseseră înlocuite cu ghemotoace de hârtie, cârpe, haine și așternuturi. Vânturile nopții șuierau prin locurile rămase libere. Lumina, câtă era, era albăstruie. M-am uitat afară pe fereastra din spate, de lângă sobă, m-am uitat în jos la vraja de miniatură a părculețului particular, a micului Eden format din grădinile din spatele caselor. Acum acolo nu se juca nimeni. Nu era nimeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
era vacanță la studenți, s-a răsturnat barca și a murit chiar unde-i Ghiolu de la Lintițaru mai adânc, adică nici în vremea de azi nu au mai dat de el, doar barca au găsit-o și magnetofonul, unul mic, albăstrui și face maca-maca de-i dai drumul, care era în geamantan și ce mai avea el pe acolo, pixuri și un binoclu și a rămas niște casete mai de demult care le uitase la mine, că mai trăgea și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
când am văzut că mă observă și râd de mine. Am băut aproape toată berea și am mai fumat două țigări. De obicei de la a doua țigară mi se face rău, dar acum parcă nici nu le simțeam. Un fum albăstrui se ridica în tavan, alimentat de mesele ocupate, fiindcă toți fumau, și erau îmbrăcați prost, nu ca mine. Mă uitam la plutirea diafană a fumului care, ca un animal curios, ajunsese deja la baterist și parcă i se uita peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
minunat! Un covor gros de frunze frumos colorate s-a așternut. Un joc minunat de culori. Peisajul este admirabil. Vântul adie printre crengile copacilor. Că un vârtej ușor, frunzele zboară prin aer. Ce priveliște minunată! Cerul e senin. Cu nori albăstrui, rar mai zărești un cer așa senin în acest anotimp... Deci e o zi cu totul și cu totul specială! Soarele strălucește, iar razele lui mângâie apă liniștită a râului din apropierea casei Denisei. Ea este o fată cuminte, frumoasa și
Toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Denisa Eavorschi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_674]
-
Neil și a intrat. O femeie îmbrăcată în bej și un bărbat într-un costum gri, cu un aer enervat, de Oswald Mosley, stăteau unul lângă celălalt în fața biroului lui Neil. Fața roșie a lui Neil avea acum o aură albăstruie din cauza ecranului laptopului la care acesta se holba, probabil ca să dea senzația unei eficiențe de ultimă generație. Când Hugo a intrat pe ușă, Neil a ridicat privirea către el. —...depinde, în totalitate, de omul care face vânzarea, explica Oswald Mosley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de bloc, a tuturor inestimabilelor mele colecții personale. Când m-am reîntors de la anchetele de la fostul raion de partid, mi-am descoperit lucrușoarele surâzând galben, în lumina cretacică a unui bec de 30 de Wați, ambalate în mucoasele unor saci albăstrui de plastic, suprapuse după criterii vandalice de mărime și greutate și inventariate sub niște numere ca de pușcăriași. Mi-am petrecut noaptea pe hol, termoizolat în teaca unui sac de dormit. Cu tâmpla pe partiturile lui Rahmaninov. Cu un bocanc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și-o extrase, de-acolo, îmbrobonată, nu de-o colonie de ouă de broască țestoasă, ci de cincisprezece, douăzeci de ghemotoace, rulate și alcătuite, numai din bancnote de una sută lei. Bancnotele erau strălucitoare și-și răspândeau pretutindeni razele lor albăstrui. Erau mai mici decât mingile de ping-pong. Mai dese decât bilele într-un rulment. Cu toate pliurile ștampilei de la Banca Națională, imprimate reglementar peste ele. Cu nenorocitul de Bălcescu încrucișat, ca un pașă, pe norișorii lor albăstrui. Încercă cu unghia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pretutindeni razele lor albăstrui. Erau mai mici decât mingile de ping-pong. Mai dese decât bilele într-un rulment. Cu toate pliurile ștampilei de la Banca Națională, imprimate reglementar peste ele. Cu nenorocitul de Bălcescu încrucișat, ca un pașă, pe norișorii lor albăstrui. Încercă cu unghia tușul uneia. Ale naibii, mai și săreau, când îl vedeau pe parchet. Câteva le vizitară și se pierdură prin colțuri. Scutură trufandaua. Cu puțin noroc, 800-1 000 de sutici. Devenise un cetățean bogătaș. Cu atât bănet putea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
coșciuge, din dreapta și stânga, decât de diploma și cocarda cu care-l împropietăreau o tagmă de moși. Deasupra fotografiei înrămată și ea, linsă și ea de o limbă lată de sticlă, amestecând ritualurile ortodox și catolic, mucăia o candelă albăstruie, iar pe placa unui scrin, cu toracele și sertărașele laterale ondulate și bombate, într-un vas de argint cu manufactură orientală, mocnea tămîie!... Pe pereți, dar și prin cavitățile întredeschise ale unor piese de mobilier cu anatomii și elongații elucubrante
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
capul și brațul drept al Norocosului ieșiră fulgerător la iveală, catapultând, în posibila direcție de camuflaj a Dulcelui Doru, o călimară masivă, ce se sparse, ca o pocnitoare, de structura metalică îmbrăcată în pluș roșu a scenei, împestrițînd cu pete albăstrui mai mult de jumătate dintre membrii supleanți ai Comitetului Politic Executiv. - Unii dintre ei au și idei simpatice, rosti cu voce înșelătoare Conducătorul Partidului și al Statului, de data aceasta dând senzația că nu s-ar mai adresa activiștilor, ci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
degete, avea sângele tânăr și, într-o toamnă, la crame, i-a căzut sub ochi o fetișcană plină și puternică, în fote curate, ca piatra de munte, sănătoasă și veselă, de râdea repede cu un glas dulce. Tot ținutul acela albăstrui, de viță stropită cu piatră acră, coclise. O rugină ștearsă și găunoasă bolea în frunze. Pădurile aveau un miros putred și soarele leneș de octombrie le bătea frunzișul galben, pierit. Negustorul se așternuse la masă cu cărăușii lui. A cumpărat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
masa lată și înaltă din fața altarului zăceau grămezi de zambile albastre și roz, de liliac mov și de frunză proaspătă de salcâm. Mai în margini puteau fi văzute și florile sălbatice ale gropii, aduse de nevoiași, crude în lumina subțire, albăstruie a lăcașului. Sub bolțile largi de piatră se auzeau corul și clinchetul cădelniței preotului. Pe preșurile moi, abia călcau pașii dascălului, care stingea luminările arse până la coadă, făcând ceara ghemotoc în palmă. Babele băteau câte trei cruci mari, pravoslavnice, cădeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un copil ce se-nșelase pe el însuși. IX 2255 Ei se simțeau inocenți ca-n ziua cea dendîi. Era mai multă copilărie decât vină în dezmierdările lor și jăraticul din cămin, aruncând din când în când câte - o limbă albăstruie, lumina basrelieful lui Adam ș-a Evei. Și ei înșii, îmbrățișați astfel, li se părea a repeta acea istorie antică, zilele întîie ale traiului din paradis... li se părea că îmbla, în asemenea primilor oameni, neconștii de plăcerile amorului, ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]