25,860 matches
-
cu Ordinul Băii, - pe-al Jaretierei purtîndu-l și după ce iese din jupă în dreptul noptierei din lemn scump de laur, cînd poți s-o contempli și tu, ca toți membrii Lînei de Aur. ALCOOLINAIRE O damă,-n '909 (cît de albaștri-i pot fi ochii!) în otomana unei rochii mov-purpurii, cu fir și două plătci îmbinîndu-se pe umeri precum tunicile elene; o damă unduind alene ca lebăda, - pe cînd tu numeri minutele pîn-o să sune de miezul nopții și-al speranței
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
seară ) - Iar ea a probat un inel avangardist, căci intraseră într-un bistro dada, cum anunță firma roșie, un acvariu cu mese și scaune de sticlă, unde nu se servea nici un fel de mîncare, ca-n bistrourile obișnuite, doar portofele albastre și săruri de baie și inele - Proba, încîntată, inelul și el, de undeva din dreapta ei, îi privea, cu aviditatea unui Gollum, vîrfurile ascuțite ale urechilor - cît de mult le iubesc, Miss Frodo, my preciousss... sigur că ar fi vrut să
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
mâinile mele și eu la ea toată și ea doar la mâinile mele se uita vreau să-ți treci părul și ea doar la mâinile mele cu spaimă * înfig unghia în țesătura moale o despic și pielea s-ar face albastră și-ar pune dantelă pe umeri și ea zice să nu mai porți rochia și eu îi zic să nu mai porți rochia ea își închide rochia până la gât eu înfig unghiile în țesătura moale și pielea se rupe încet
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
lui Jules Verne schimbă cerul vechi pe unul nou, eroul din Sărmanul Dionis ajunge și el pe Lună cu iubita lui, prin magie pură, într-o singură clipită, iar cititorii lui Eminescu se trezesc o dată cu ei pe malul unui lac albastru care oglindește în el "o cunună de dumbrave". Peisajul lunar are sălbăticia unei obișnuite zile de primăvară-vară, "cu scorburi de tămâie și cu prund de ambră", cu șiruri de cireși înfloriți, cu flori care cântă în aer, cu frunze "îngreuiate
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
acțiunea e localizată, succesiv, "în josul apei" și "în susul apei". Avem două variante, Sus pe luciul Dunării și Învățătură de minte, ale aceluiași text, în general cu minime deosebiri. Cîteva exemple din debutul nuvelei: Vinea, Opere, p. 243, r. 4-5: "ochi albaștri, de un albastru foarte deschis" - Dumitriu, Viața Românească, p. 33, r. 2: "ochi de un albastru foarte deschis"; Vinea, p. 243, r. 29: "oamenilor în etate" - Dumitriu, p. 33, r. 18: "oamenilor vechi"; Vinea, p. 244, r. 31: "dac-ar
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
și fără margine, înaintînd în acea nețărmurire, înaintînd mereu, în vecii vecilor? Cînd se gîndea așa, îi venea amețeală; de parcă în loc să zacă pe spate cu ochii la cer, ar fi plutit cu brațele întinse, ca o pasăre, deasupra unei genuni albastre, uriașe, ținut deasupra ei de nimic, de vînt, de aer (...) ... nu se vede nimic decît un gol albastru, străfunduri fără țărm, prin care șuieră vînturi nevăzute și neauzite". De la pagina 37, rîndul 44, din varianta lui Dumitriu, și de la pagina
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
amețeală; de parcă în loc să zacă pe spate cu ochii la cer, ar fi plutit cu brațele întinse, ca o pasăre, deasupra unei genuni albastre, uriașe, ținut deasupra ei de nimic, de vînt, de aer (...) ... nu se vede nimic decît un gol albastru, străfunduri fără țărm, prin care șuieră vînturi nevăzute și neauzite". De la pagina 37, rîndul 44, din varianta lui Dumitriu, și de la pagina 244, rîndul 41, din varianta Vinea, cele două texte redevin, în mare, identice. Dezvăluind doar, din cînd în
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
însângerată, prima dată,Și urmează-L pe Iisus în CREDINȚA cea adevărată!... VII. TĂRÂM DE VIS, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017. Cunosc eu un tărâm pe unde merg ades Să sorb licori albastre din cupe de cristal. Fantasme diafane în preajma mea se țes Și mă cuprind, în taină, în zborul sideral. Cunosc un tărâm pe unde-am fost hoinară Și-am adormit la sânul înmiresmat al verii, Inundată de-o lumină purpurie crepusculară
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
meu tărâm! Să ne-mbătăm în roua pură a cupelor de crin Și-n miresmele-nzăpezite ale ciorchinilor de salcâm! EDENUL E TERESTRU, doar visul e divin. Citește mai mult Cunosc eu un tărâm pe unde merg adesSă sorb licori albastre din cupe de cristal.Fantasme diafane în preajma mea se țesși mă cuprind, în taină, în zborul sideral.Cunosc un tărâm pe unde-am fost hoinarăși-am adormit la sânul înmiresmat al verii,Inundată de-o lumină purpurie crepuscularăși de-al clopotelor
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
meuPândește vântul la răscruce...Să nu mori până la vară!...Trece luna-ncet...străluce...Clipele sunt ore iară.Tristul fluieraș de fagPlimbă doina prin frunziș...Eu ți-s dragă...tu mi-ești drag...Și mă săruți pe furiș!...... XXXIII. DOI OCHI ALBAȘTRI, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 1829 din 03 ianuarie 2016. DOI ochi, din câți sunt pe pământ, Ochii tăi mi-au fost aduși. Iubesc de-atunci și-ntruna cânt. OCHII tăi blânzi și supuși. Cărti de dor
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
câți sunt pe pământ, Ochii tăi mi-au fost aduși. Iubesc de-atunci și-ntruna cânt. OCHII tăi blânzi și supuși. Cărti de dor câte ți-am scris, Harnici, ochii tăi citesc. Iubesc ochii tăi și în vis îi regăsesc. ALBAȘTRI-s ochii tăi cuminți, Limpezi ca strălucirea stelelor. Buzele tale surâzânde, fierbinți Atât de dragi îmi sunt. Și cât îmi e de dor! Și-mi aduci scântei din stele și culori din curcubeu, Tu îmi dăruiești putere când drumul îmi
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
de dragi îmi sunt. Și cât îmi e de dor! Și-mi aduci scântei din stele și culori din curcubeu, Tu îmi dăruiești putere când drumul îmi e greu. Râsul tău alungă triștii nori ce mă pândesc, Iubesc ochii tăi albaștri. Și pe tine te iubesc! Citește mai mult DOI ochi, din câți sunt pe pământ,Ochii tăi mi-au fost aduși.Iubesc de-atunci și-ntruna cânt.OCHII tăi blânzi și supuși.Cărti de dor câte ți-am scris,Harnici
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
câți sunt pe pământ,Ochii tăi mi-au fost aduși.Iubesc de-atunci și-ntruna cânt.OCHII tăi blânzi și supuși.Cărti de dor câte ți-am scris,Harnici, ochii tăi citesc.Iubesc ochii tăi și în vis îi regăsesc.ALBAȘTRI-s ochii tăi cuminți,Limpezi ca strălucirea stelelor.Buzele tale surâzânde, fierbințiAtât de dragi îmi sunt. Și cât îmi e de dor! Și-mi aduci scântei din stele și culori din curcubeu,Tu îmi dăruiești putere când drumul îmi e
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
de dragi îmi sunt. Și cât îmi e de dor! Și-mi aduci scântei din stele și culori din curcubeu,Tu îmi dăruiești putere când drumul îmi e greu.Râsul tău alungă triștii nori ce mă pândesc,Iubesc ochii tăi albaștri. Și pe tine te iubesc!... Abonare la articolele scrise de elisabeta silvia gângu
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
dreapta Pentr-a ne-ntregi pământul Am pornit marșul unirii Peste munți, veniți cu noi, Actul drept al re-ntregirii Este-un crez pentru eroi Au pornit în marș magistru Steaguri păzite de astre De la Tisa pan’ la Nistru Roșii, galbene, albastre. Poartă steagul re-ntregirii Tinerii, urmași de daci, Țelul sfânt al reunirii Le va da viteaz cârmaci. Au pornit marșul unirii Ape clocotesc prin veac, Cântă imnul nemuririi Toți răzeșii lui Novac Au venit de la Tighina Flamurile re-ntregirii Sași găsească rădăcina
POEME DEDICATE CONGRESULUI „ACŢIUNEA UNIONISTĂ 2012” de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380614_a_381943]
-
dărui o floare a sufletului ei neliniștit. Scriu, și nu pot scrie altfel, în astfel de clipe, în astfel de vremi, când poezia devine sub condeiul ei rugăciune și rugăciunea poezie. Distinsa doamnă, prin lacrima primăverilor și toamnelor, prin bucuria albastrului sfânt al cerului, strigând “ești o prefăcută când spui/că nu-l iubești decât pe Dumnezeu,/nu vezi cât de tare te-ai îndrăgostit/de primul bărbat care ți-a dezmierdat numele.”( cap. “Ce iubire e asta” * pag 46). Am
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboară ca o plutire de egretă și creionează un contur de „Vultur”exilat pe-o stea, un râu săltând din piatră-n piatră tot caută „O floare albastră” și... un Luceafăr să îi spună: răsai, „Răsai asupra mea”. Sub teiul tău, iarna toți fulgii c-„Un farmec trist și nențeles” cad în genunchi, dar cel mai des ca frunzele, cu fața-n jos și-ți strâng la piept
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
povara să-și treacă. Stelele stăteau agățate frunze-n copaci, Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici, Sub poalele nopții ascundeam roșeața Primelor întâlniri ce ne bujorau față. Al vieții trubadur a adormit în pietre, Cu visul încrustat pe strunele albastre, își șuiera vântul cuvântul în viers de dor, ... Citește mai mult Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri,Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri.Eu am rămas acolo, eu am rămas aici...Să port povara grea a timpului de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
intra povara să-și treacă.Stelele stăteau agățate frunze-n copaci,Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici,Sub poalele nopții ascundeam roșeațaPrimelor întâlniri ce ne bujorau față.Al vieții trubadur a adormit în pietre,Cu visul încrustat pe strunele albastre,își șuiera vântul cuvântul în viers de dor,... XVII. NELINIȘTEA ESTE ÎN INIMA MEA, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017. Urc să ajung la Tine coborând spirala întunecată spre acel punct minuscul de lumină
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
noi înșine se manifestă energiile tranzitive. Pastelul desigur împletit imagistic-ideatic o prinde bine pe Silvana Andrada Tcacenco, atunci când declamă: „Cad ploile nedrepte pe necuprinse așteptări,/ Pletele ude se lipesc de tâmpla ce se zbate,/ Se frânge zarea prăbușindu-se-n albastre mări,/ Valul uitării grele este-n totul și în toate,// În toate ce fără tăgadă le-am promis,/ A fi fiind un început de vis, ca o fărâmă/ Din ceea ce tu însuți uneori mi-ai zis/ Că e definitiv și-
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
care să nu fie amplu spre aproape rotund. Mai bine e să nu închei deloc, de aceea „Ultimul cântec/ l-am uitat/ în această dimineață/ albă// Nu mai suntem/ nici tu nici eu/ numai o voce/ străină/ șoptește/ ochilor tăi albaștri// În ei/ este scânteia/ tuturor/ bucuriilor mele/ care atât de mult/ m-a amăgit” ( Nu mai suntem). Drita Nikoliqi Binaj vine în limba română cu o experiență artistică excepțională. Sensibilitatea sa este dependentă de rămânerea dintâi și o aduce în
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
stafie. // Câmpurile dezgolite de păduri și de fânețe / Și-au pierdut din măreția vremurilor cu sânețe / Sună goarna, bate toba, se-aud strigăte amare / Căci cohortele străine ne-au furat din țărm și mare // Strigă codrul, strigă ramul, strigă Dunărea albastră / Căci scârnava Uniune vrea ca sclavă țara noastră. / Când religii globaliste insistent vor să ne sfarme / Frați români, a sosit vremea să ne înrolăm sub arme!” (Ne cheamă pământul). Poate că și alți poeți și creatori gândesc la fel, dar
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
lumii damnate, noaptea de smoală, găuri negre, răscruci, negură, văzduhul spart, ultimul strop de lumină, un bagaj substanțial care relevă oglinda nemulțumirii poetului, alături de: forme de vis, flori de tei, raze de lumină, culori estompate, „cântec, poezie și candoare”, îngerii albaștri. Dimensiunea nostalgică (romantică) prezentă în versuri, este evidentă în „Scriu și strig în pustiu”: Te-am căutat, te strig în van / Eu mai păstrez ca pe-o icoană / Surâsul tău fixat mai an / Pe laurii dintr-o coroană // Te strig
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
și grea! Fii fericită femeie... Chiar de părinții tăi nu mai sunt! Fii fericită femeie... Chiar de nu ai măsuri de top model! Fii fericită femeie... Chiar de concursuri n-ai câștigat! Fii fericită femeie... Chiar de nu ai ochii albaștrii ca cerul! Fii fericită femeie... Chiar de nu ești medic sau avocat! Fii fericită femeie... Chiar de șeful te ceartă la greu! Fii fericită femeie... Că pe toate zâmbind le-ai trecut! Fii fericită femeie... Că din toate ai învățat
FII FERICITĂ FEMEIE... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380723_a_382052]
-
ochi, a-i vedea profunzimea sufletului, a-l asculta vorbind este un privilegiu dorit de consumatorul de lectură. Imaginea acestei autoare atipice m-a urmărit zile în șir după lansare. Emoția din glas, cearcănele ... III. DORINA STOICA - POETA CU SUFLETUL ALBASTRU DE CER SENIN, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 2049 din 10 august 2016. Pe Camelia Cristea, poeta cu sufletul albastru de cer senin, am regăsit-o spărgând “paharul cu venin” și bând “din pocalul de lumină” cuvinte, după
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]