596 matches
-
carte de dragoste, București, 1991; Dedicații (Poeme inedite) (în colaborare cu Nichita Stănescu), Ploiești, 1992; Bibliotecile fericite, București, 1994; Carte cu ghicitori, București, 1995; Un poet din Tibet, București, 1995. Ediții, antologii: Nicolae Labiș, Moartea căprioarei, pref. edit., București, 1964, Albatrosul ucis, postfața edit., București, 1966, Sunt spiritul adâncurilor, București, 1971, Vârsta de bronz, pref. edit., București, 1971, Poezii, cu o precuvântare de G. Călinescu, București, 1984, Poezii, postfață Paul Dugneanu, București, 1989; O sută de ani de sonet românesc, pref.
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
și ecourile românești, R. consideră că este utilă o bibliografie a versiunilor în limba română și a receptării critice la noi. Alcătuind-o, autorul oferă informații impresionante prin minuțiozitate, consemnând de câte ori și de cine au fost traduse poeziile lui Baudelaire. Albatrosul, spre exemplu, a fost transpus de treizeci și trei de ori, între alții de Panait Cerna, Mihai Codreanu, Tudor Arghezi, Al. A. Philippide, N. Iorga, Lazăr Iliescu, N. Mihăescu, Șerban Bascovici, N. Țimiraș, Ion Caraion, George Dan, Aurel Tita, Al. Andrițoiu, Al.
RADULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289101_a_290430]
-
clujeană „Symposion” (1939) și colaborează cu schițe, eseuri și traduceri la „Viața”, „Vremea”, „Tribuna”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Dacia rediviva”, „Orizont”, „Luceafărul”, „Secolul 20”, „România literară”, „Ramuri”, „Familia”, „Tomis” ș.a. În 1943 publică un volum de nuvele, Am ucis albatrosul, urmat de monografia literară Destinul unui artist. Theodor Aman (1973). Este autoarea a două piese pentru teatrul radiofonic, prin care revine la universul picturii, cu referire la Rubens și Rembrandt. A dovedit o înzestrare deosebită ca traducătoare, dând, singură sau
NEGOSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288405_a_289734]
-
ți se ivi tot mai des în minte, după cum notează scriitoarea, „acele spații largi în care nu mă simțeam ca o ființă vie, ci ca o vietate din care se evaporaseră sentimentele, simțirea, ciudata existență în neființă”. SCRIERI: Am ucis albatrosul, București, 1943; Destinul unui artist. Theodor Aman, Craiova, 1973; Călătoria, București, 2003. Ediții: A.P. Bănuț, Scrieri, pref. edit., București, 1974. Traduceri: Louis Bromfield, Delta sălbatică, București, 1944; Béla Szenes, Tudorel, București, 1946; H. Chr. Andersen, Poveștile lui Moș Ene, București
NEGOSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288405_a_289734]
-
Chatterley, București, 1993; Joseph Jacobs, Tom Degețel și alte basme englezești, București, 1995; Judith Gould, Niciodată prea bogat, București, 1995; Charles Perrault, Frumoasa din pădurea adormită, București, 1995; John Knittel, El Hakim, București, f.a. Repere bibliografice: Mihail Chirnoagă, „Am ucis albatrosul”, VAA, 1943, 921; Ovidiu Drimba, „Am ucis albatrosul”, VAA, 1943, 948; Petre Pascu, „Am ucis albatrosul”, „Tribuna română”, 1943, 63; George Sbârcea, Anul literar 1943, „Almanahul ziarului «Curentul»”, 1944, 234; Iulian Vesper, „Am ucis albatrosul”, „Prietenie și luptă”, 1944, 1
NEGOSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288405_a_289734]
-
alte basme englezești, București, 1995; Judith Gould, Niciodată prea bogat, București, 1995; Charles Perrault, Frumoasa din pădurea adormită, București, 1995; John Knittel, El Hakim, București, f.a. Repere bibliografice: Mihail Chirnoagă, „Am ucis albatrosul”, VAA, 1943, 921; Ovidiu Drimba, „Am ucis albatrosul”, VAA, 1943, 948; Petre Pascu, „Am ucis albatrosul”, „Tribuna română”, 1943, 63; George Sbârcea, Anul literar 1943, „Almanahul ziarului «Curentul»”, 1944, 234; Iulian Vesper, „Am ucis albatrosul”, „Prietenie și luptă”, 1944, 1; Dicț. scriit. rom., III, 421-423. O.I.
NEGOSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288405_a_289734]
-
prea bogat, București, 1995; Charles Perrault, Frumoasa din pădurea adormită, București, 1995; John Knittel, El Hakim, București, f.a. Repere bibliografice: Mihail Chirnoagă, „Am ucis albatrosul”, VAA, 1943, 921; Ovidiu Drimba, „Am ucis albatrosul”, VAA, 1943, 948; Petre Pascu, „Am ucis albatrosul”, „Tribuna română”, 1943, 63; George Sbârcea, Anul literar 1943, „Almanahul ziarului «Curentul»”, 1944, 234; Iulian Vesper, „Am ucis albatrosul”, „Prietenie și luptă”, 1944, 1; Dicț. scriit. rom., III, 421-423. O.I.
NEGOSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288405_a_289734]
-
bibliografice: Mihail Chirnoagă, „Am ucis albatrosul”, VAA, 1943, 921; Ovidiu Drimba, „Am ucis albatrosul”, VAA, 1943, 948; Petre Pascu, „Am ucis albatrosul”, „Tribuna română”, 1943, 63; George Sbârcea, Anul literar 1943, „Almanahul ziarului «Curentul»”, 1944, 234; Iulian Vesper, „Am ucis albatrosul”, „Prietenie și luptă”, 1944, 1; Dicț. scriit. rom., III, 421-423. O.I.
NEGOSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288405_a_289734]
-
1993, 3-4; Ștefan Borbély, Sensul culturii, APF, 1993, 3-4; Ion Vartic, O dată cu un mare critic moare încă o dată Eminescu, APF, 1993, 3-4; Petru Poantă, Radicalismul estetic, ST, 1993, 3-4; Dan Damaschin, La capătul exilului pământean, ST, 1993, 3-4; Ion Mușlea, Albatrosul, ST, 1993, 3-4; Ierunca, Subiect, 201-205; Virgil Nemoianu, Moștenirea lui Ion Negoițescu, LAI, 1993, 21; Papahagi, Fragmente, 11-16; Simuț, Incursiuni, 89-95; Ion Pop, Asistând la tragicomedia istoriei, ST, 1994, 31; Traversarea cortinei. Corespondența lui Ion D. Sârbu cu Ion Negoițescu
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
psihologia mulțimilor, Teatrul școlar în viața modernă), C. Z. Buzdugan (Ofensiva culturală) sau N.N. Lenguceanu. Mai semnează Emanoil Constantinescu, Ionel N. Ionescu, Grigore Mihail Cotlaru, Ovidiu Manițiu ș.a. C. Z. Buzdugan traduce primele două cânturi din Infernul lui Dante, precum și Albatrosul lui Baudelaire. Revista contribuie în mod substanțial la impulsionarea vieții culturale locale. M.V.
MOLDOVA DE JOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288213_a_289542]
-
eforturilor eroice depuse de Starbuck la prova și de Stubb la pupa, rămășițele ferfenițite ale focului și ale gabierelor mare și mic fură scoase de pe vergi și lăsate să fluture în partea de sub vînt, aidoma penelor smulse din trupul unui albatros care ia în piept furtuna. Cele trei vele de rezervă fură învergate și terțarolate, iar la pupa fu adăugată o velă de furtună, astfel încît corabia începu în curînd să înainteze din nou cu oarecare precizie, timonierul primind ordinul de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
continua vînătoarea. De aceea, ambarcațiunile se îndreptară spre Pequod și fură de îndată ridicate de palancurile ei, laolaltă cu cele două jumătăți ale ambarcațiunii sfărîmate; după care, desfășurîndu-și pînzele și fixîndu-le, jos, cu bonete, corabia porni sub vînt - ca un albatros cu aripile întinse - pe urmele lui Moby Dick. Jetul scînteietor al acesteia era semnalat cu regularitate de pe catarge, la intervalele ritmice prevăzute; iar cînd balena se scufunda, Ahab își nota ora și, plimbîndu-se de colo pînă colo pe punte, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
56, 65, 73, 76, 80, 212, 214, 392; Iorga, Ist. lit. cont. (1986), II, 29, 51, 287, 321; I. Argintescu, Const. Z. Buzdugan, „Orizonturi”, 1938, 5-7; I. C. Beldie, Un poet uitat, „Orizonturi”, 1938, 5-7; Iorga, Oameni, III, 340-341; G. Demetru-Pan, „Albatrosul” în românește, RML, 1939, 8; Marin Sârbulescu, Constantin Z. Buzdugan, TIL, 1942, 1917; M. Nanu, „Poezii, traduse din poeții moderni francezi”, LU, 1943, 1; Presa muncitorească și socialistă din România, I-II, București, 1966-1968, passim; I. Hașeganu, C. Z. Buzdugan
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
aceste sugestii, ori altele mai eficiente au devenit realități, consolidând din mai multe direcții și cu mai multe brațe și mijloace literare edificiul realist-socialist. Pe tron stă încă ideologicul. În ogor: aceeași sămânță. Florile sunt rare, crisalida veghează-n găoace, albatrosul a uitat de Marea Neagră. Semnele emancipării estetice, dragă domnule cititor, par să fie foarte îndepărtate. NOTE ȘI COMENTARII 1. În: Scânteia, nr.2602, 8 mart., 1953: G. Călinescu. - O figură gigantică a istoriei • E. Frunză. - Așa ne-nvață Stalin (versuri
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lopata / și aruncați ca-n sângele de miel / aici mă-ntorc din când în când cu vină / și vechi iubiri mă ceartă de la porți / și eu mai duc un cerc peste tulpină / și greu mă recunosc întâii morți.” Un liber albatros (1978) aduce o schimbare a discursului poetic, dar adevărata schimbare e relevantă în trilogia Nu cer iertare (1981-1985). Discursul rafinat calofil din primele volume e înlocuit de cel al străzii, deseori de o expresivitate orală excesivă. Resortul dramatic dă semne
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
amândouă.” Fraza muzicală, prozodia impecabilă, rostirea declamativă, discursivitatea fac ca poemele lui A. să fie și un perfect pretext textual pentru muzica ușoară românească. SCRIERI: Poeme, București, 1975; Stele pe dealuri, Craiova, 1976; Transplantul de albastru, București, 1976; Un liber albatros, București, 1978; Ei, aș, spunea poetul, București, 1980; Nu cer iertare, I-III, București, 1981- 1985; Bună seara, iubito, I-II, București, 1989-2000. Repere bibliografice: Al. Piru, Plus și minus, LCF, 1976, 10; Dana Dumitriu, Lucian Avramescu, „Poeme”, Rl, 1976
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
mai multă viteză din resursele corpului meu, dar fără nici un rezultat. Apoi am simțit o mână înșfăcându-mi maioul chiar în locul unde ar fi trebuit să se găsească numărul echipei câștigătoare și, speriat, mi-am frânat fuga cu stângăcia unui albatros care se oprește din zbor. Urmăritorul meu era, bineînțeles, Seymour, care arăta și el la fel de speriat. Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? m-a întrebat înnebunit. Continua să mă țină de maiou. M-am descătușat din mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fluturi orbi ce-au dansat îmi închin nisipul liniilor din palmă jumătate lumină jumătate sfert din durere rămas cum necum-ul trage visul pe roți papiotele depărtării se deșiră țes din lună moartea cu soarele ce-l îngrop târziu un albatros mă adună sub orizont fluturii mei galbeni plâng cu pianul rămas... într-un scaun pe suflet merg între două lumi nu știu exact în care îmi voi așeza visul una mă arde alta doare în valiză o frunză și-o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
El era Cameleon, copilul lăsat de elfi în locul altuia, totul pentru toți și nimic pentru nimeni. Devenise una cu dușmanii săi și își mâncase prietenii. Era ei toți și nici unul anume. El era vulturul, prințul păsărilor, și mai era și albatrosul. Ea i s-a agățat de gât și a murit, iar marinarul a devenit albatros. Neavând prea multe opțiuni, el a supraviețuit, împingându-și pe roți ambarcațiunea dintr-un țărm într-alt țărm necunoscut, câștigându-și traiul umplându-și orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nimeni. Devenise una cu dușmanii săi și își mâncase prietenii. Era ei toți și nici unul anume. El era vulturul, prințul păsărilor, și mai era și albatrosul. Ea i s-a agățat de gât și a murit, iar marinarul a devenit albatros. Neavând prea multe opțiuni, el a supraviețuit, împingându-și pe roți ambarcațiunea dintr-un țărm într-alt țărm necunoscut, câștigându-și traiul umplându-și orele goale ale zilelor pustii din anii sterpi. Mulțumire fără rost, realizare fără țel - iată paradoxurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
adormite. — Pașnice ființe, spuse Grimus. Pot totuși să fie antrenate pentru luptă, așa cum se întâmplă, de pildă, la cocoși. Ființe sărace cu duhul, totuși se spune că pasărea minah poate prezice viitorul. Ființe dincolo de moralitate, totuși unele întru totul morale. Albatrosul, de pildă, devine monogam imediat după dansul de împerechere. Pentru tot restul vieții. Prea puțini dintre noi s-ar putea lăuda cu asta. — Grimus... începu Vultur-în-Zbor. — Se hrănesc, se înmulțesc și mor, continuă Grimus. Noi nu putem decât să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Lumini se nasc și mor în nove, Iar îngerii sunt triști și goi. Când seara gustă dintr-o stea Și umbrele se plimbă triste, Plătesc atâtea acatiste, Dar nu mai vrei să fii a mea. Când noaptea picură povești Și albatroșii dorm pe maluri, Plutești ascunsă pe sub voaluri, Să nu te văd și mă lovești. Când eram lacrimă din ploi Și sărutam tăceri pe frunte, Mai exista totuși o punte Să vină îngerii spre noi. Când viața noastră e un joc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Doar nu putem să stăm pur și simplu aici, se apără Gaskell. Mâine ar trebui să mă întorc la laborator. Ar fi trebuit să te gândești dinainte la asta, zise Sally. Acum nu ne mai trebuie decât un afurisit de albatros. Dacă vrei să știi, eu sunt de părere că avem unul, sugeră Gaskell chiar când Eva ieși din cabină și își puse pe cap o cască de baie. — Ei, unde-i funia aia? întrebă ea. Gaskell căută într-un dulăpaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
î„Cînd Adam săpa și Eva torcea, pe-atunci boier cine-mi era?“). . Aluzie la The Rime of the Ancient Mariner, poemul lui S.T. Coleridge î1772-1834). Bătrînul marinar e blestemat și poartă atîrnat de gît, legat cu sfoară, cadavrul unui albatros pe care l-a ucis. . Citat dintr-un poem al lui Francis Thompson î1859-1907), The Kingdom of God: „... Your estranged faces/ That miss the many-splendoured thing” î„...Chipurile voastre-nstrăinate/ Ce pierd un lucru-n măreție ne’ntrecut”). . Citat dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și uși; în ceruri adânci, în apele albastre intră și ies pescăruși. Oriunde te-ntorci, imensități: plaja, marea și zarea, cerul, ah! Cerul plin de cetăți și-n grădinile lor, stăpână visarea... La orizont, mișcătoare vapoare, pe punți cu obosiți albatroși; misterul scoate din mare odată cu ielele și Feți Frumoși pe care fetele-i așteaptă să vină mai lângă ele, vedete; ce frumoase-s, aceste fete, chei la izvorul lor de lumină!.. Iubirea ce ne leagă una de altul cu firul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]