478 matches
-
trebuie... Iar eu, oare chiar atât de nevolnic am ajuns încât nu pot da de perete o ușă înțepenită ? Iată, totuși, că am deschis-o ! O boare uscată, fierbinte, mă izbește în față ca o răsuflare încărcată de febră, iar albeața luminii o simt pe ochi ca o arsură. Clipesc repede, în dosul sticlei de ochelari cu dioptrii sporite, da, trăsura nu a fost o halucinație. Uite-o... O trăsură obișnuită, de piață, cu coșul tras, se îndreaptă acum spre capătul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
printre dinți: — În focul discursului sau în îmbulzeala mulțimii... Schițează o piruetă neîndemânatică. — Să-i suporți greutatea e o povară intolerabilă, șoptește ostenit. — Nu mă întrebați pe mine cât trebuie să o spăl și să o frec ca să-i întrețin albeața, completează pesimist Parthenicus. — Aha! se zbârlește principele. De aceea țesătura se roade așa de repede. Parthenicus se gheboșează de teamă. — Calceii, cere împăratul pe un ton mai îngăduitor. Livia îl urmărește cu umbra unui zâmbet pe buze. De-abia sculat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de umbrele nopții, chiar orb de-ai fi, tot îți dai seama cât este de frumoasă. Și toată această frumusețe este a lui. Pe Hercules! Numai a lui. Mâinile i se încurcă în șorțul ce-i învăluie coapsele. În întuneric, albeața pânzei pare să o întreacă pe cea a zăpezilor proa spăt căzute. Își îngroapă obrazul în faldurile de in. Miroase aidoma laptelui înspumat pe care-l auzi susurând când e muls de la uger. Îndepărtează timid șorțul de pe zona mult râvnită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochii și, pentru o clipă, inima i se oprește în piept. Are aievea în fața sa trăsăturile mult jinduite de azi noapte, însă într-o versiune masculină. Tânărul Agrippa, fratele Mariamnei, împărtășește cu sora lui mai mare aceeași piele de o albeață neobișnuită pentru rasa lor, luminată de ochi negri, strălucitori ca focul. Numai trăsăturile îi sunt mai rigide, în ciuda frunții bombate, iar nasul, un pic coroiat, cu nări dilatate. Îl îmbrățișează cu efuziune. — Locul are potențial turistic, aidoma Piramidelor din Egipt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
evocați? Poate că nu, Însă oficiantele calculaseră că pe ridicătura aceea, În Împrejurări favorabile, se puteau forma acele mase noroase hieratice la suprafața pământului. Era greu să te sustragi farmecului acestei scene, mai ales că veșmintele oficiantelor se amalgamau cu albeața fuioarelor de fum, iar figurile lor păreau să iasă din acea negură lăptoasă și să reintre În ea, ca și cum ea le-ar fi dat naștere. A existat un moment În care norul a invadat tot centrul pajiștii și câteva zdrențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
către pădure, urlând, cu brațele Întinse Înainte, Încât am crezut că ne descoperise și că ne azvârlea blesteme. Dar, ajunsă la câțiva metri de noi, Își schimbă direcția și Începu să alerge În cerc În jurul nebuloasei, dispăru către stânga În albeață, ca să apară În dreapta după câteva minute, din nou ajunse foarte aproape de noi și am putut să-i văd fața. Era o sibilă cu nas mare, dantesc deasupra tăieturii subțiri a unei guri ca o crăpătură ce se deschidea ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
era zvîcnetul unui motor de mașină. — Eric, auzi ea, trebuie să faci hm-hm. Cum poate fi zum-zum, cînd hm-zum e cu totul altceva? Merse precaut, furișindu-se pe scări, deschise ușa din față, nezăvorîtă, și rămase o clipă pe scară, ezitînd. Albeața cerului o făcu să clipească. Brusc, ziua i se păru flască: mai curînd secătuită, vlăguită decît frumoasă. Simțea deja praful așezîndu-i-se pe buze, gene și la colțurile ochilor... Dar nu dorea să se Întoarcă. Trebuia să-și poarte cu fală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
au o tentă verde. Are pomeții înalți, proeminenți, iar pielea fină de deasupra lor, întinsă ca membrana unei tobe foarte scumpe, nu e nici măcar arămie sau de culoarea grâului, ci albă. Pielea lui Pran Nath este o mândrie pentru toți. Albeața pielii lui n-are nuanțe deranjante, ușor albăstrii, ca a englezilor abia sosiți și nu e nici lividă ca a unui muribund, ci are culoarea laptelui, a marmurei din care meșteșugarii cioplesc paravane ornamentale, acolo jos, la Tajgangj. Localnicii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Băiatul este probabil mai alb decât el, deși este greu de spus, din cauza murdăriei. Are trăsături englezești, un chip despre care s-ar putea spune că este delicat, în alte împrejurări, în alt loc. Felul frumos în care arată și albeața pielii lui îl înfurie pe Harry. Cei douăzeci și trei de ani în care a purtat pălărie și s-a simțit prost, douăzeci și trei de ani în care a făcut eforturi să se ridice din mlaștina originii sale, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
privirea pe cea care nu-i este soție lui Torrance. Este cu mult mai atrăgătoare decât prima oară. Are părul tuns scurt la spate și un pic mai lung în față, lăsând expus vederii un gât atât de sensual, încât albeața lui pare indecentă. Râde și bea cu partenerii ei și ochii îi strălucesc înșelător. — Bobby! Bobby! Ce faci aici? Este figura turtită, ca de clătită, a uneia dintre clientele doamnei Pereira, o belgiancă. Tânăra care vrea vești de la sora ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
statul. Scot câte o țigară din pachet și stau cu umerii strânși, înfrigurați, mișcându-și doar mâinile în buzunare. Răsuflările lor se amestecă cu fumul de țigară în dâre albe. Iarna este uluitoare pentru Jonathan. Suprafețele argintate ale frunzelor și albeața care acoperă câmpiile Norfolkului îi fac și mai dificilă concentrarea asupra utopiei lui Gertler. Carnetul de însemnări din buzunarul de la piept conține precizări despre Colindele de Crăciun și patinaj. Am o mașină, zice Gertler din senin. Este parcată la service
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dulce, permițând și mâinilor iubitului ei să-i călătorească leneș pe sub fusta largă, subțirică, fremătătoare... da, aproape răsturnată... Dânsul și-a dat seama primul de prezența mea naiv-cinică... numai ochi, interesată profund de ce ar fi urmat... de câtva timp descoperind albeața moale a coapselor materne, expuse cu indiferență, din obișnuință, prin casă, într-un capoțel verde lucios, veșnic alunecând indecent, desfăcându-se, ridicându-se la aplecările ei mai riscate... A doua zi mi s-a adus Călinescu!!! Mama mă imploră mut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
desăvârșire îndrepate, pline de dumnezeiesc har și veselie, după cum se văd și acum. Văzând minunea a trimis după părinții de la Athos. Prima minune pe care a făcut-o Maica Domnului atunci, la Iași, a fost cu un om care avea albeață pe ochi, După ce s-a închinat cu evlavie Maicii Domnului, și-a spălat ochii cu aghiazmă, din care a luat și acasă. După trei zile a venit să-i mulțumească Maicii Domnului, având ochii curați și văzând foarte bine. Un
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
oaspeți de vază. Pe pîntecul rotunjit purta banda albastră a ordinului de comandor, făcea gesturi scurte și întretăiate și nu stătea o clipă locului. Dacă n-ai fi știut cine este și dacă n-ar fi purtat uniforma de o albeață orbitoare n-ai fi putut crede că el era unul din așii aviației mondiale. S-a apropiat cu grijă de zona în care flana italianul și a căutat pe cineva cunoscut care să-l prezinte. Era o lume pestriță, nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pîndit din spatele ei. Era cu adevărat minunată, ochii albaștri, de un albastru închis, dens, străluceau de parcă ar fi băut un pahar de vin înainte, purta o rochie din catifea neagră, nu prea complicată, dar îndeajuns de provocatoare ca să poată observa albeața pieptului cam dezgolit. În acea clipă i-a părut foarte rău că n-a venit eu niște flori, ar fi trebuit măcar să rupă cîteva în drum, măcar niște liliac, era destul aplecat peste gard chiar din curtea Vilei, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ce, văd?... Mai bine, i-am răspuns. Dar acum? Și mai bine. Dar așa? Poți citi ultimele rînduri? Lumina țâșnea în ochii mei cu o putere minuțioasă extraordinară, vedeam acum chipul doamnei care îmi surâdea cu niște dinți de o albeață nefirească, un ins care tocmai intra și îi vedeam bine nasul, căciula, fularul și chipul, nu doar ca siluetă, ci cu tot ce avea el, până și șireturile de la pantofi. - Sunt prea puternici pentru început, zise doamna, îți dau cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pământul devenea parcă albicios. Oamenii forfoteau pe străzi, și din când în când cîte-o lanternă se aprindea și se stingea scurt. Eu vedeam totuși, după ce ora crepusculului se stingea și orașul cădea într-un întuneric total, culoarea rochiilor la femei, albeața gulerelor, părul revărsat pe umeri al fetelor. Mă mișcam repede strecurîndu-mă cu ușurință printre oameni. Urcam spre Sfântul Gheorghe, ajungeam la Piața Brătianu, o luam la stânga pe bulevardul Elisabeta, coteam pe după frumoasa clădire a librăriei "Cartea Romînească" și coboram apoi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
tot veninul de grijă și năcaz pe care îl ducea în el de câteva zile, Culi nu-și putu stăpâni de pe față zâmbetul acestei biruinți. Într-o clipă ieși din cărare în laturea hochstandului. La douăzeci de pași dincolo de aria albeții omătului, rezemat între doi brazi bătrâni, se înălța pătulul, cu cerdacul lui pardosit cu cetină. Cătră el suia o scară. Culi n-avu când rosti salutarea: „Servus!“ - minune mare! Coșgogeamite urs se acățase repegior cu brâncile pe dedesubtul scării, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a căutătorilor de aur, și se va întoarce triumfătoare cu un poster alb-negru, uriaș, pe care îl va desface în fața ta ca pe un papirus de preț. Zâmbetul lui Audrey Hepburn te va orbi atunci, strălucitor și cald și fragil, albeața pielii ei, intensificată de hârtia poroasă, va răsuna aproape ca un cântec peste măsuțe și sertare și rafturi și băncuțe de lemn ostenit. Tu ești la fel de frumoasă ca Audrey Hepburn și semeni cu ea, uite, gâtul ce lung este, uite
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și nici whiskey. Doar o mulțime de scaune și mese de sufragerie. Locotenentul Price Îl Împinse pe Tulloch la o parte. — Mese de sufragerie? Crezi că am venit aici să luăm masa de prînz? Se uită la fațada stadionului, de parcă albeața ei răpciugoasă era o provocare la adresa pielii lui palide. Jim evită țeava puștii Îndreptată spre capul lui. — Erau bufete și dulapuri. — Dulapuri? se băgă Tulloch Între ei. Locotenente, asta ar putea fi ceva. — Bine... Price se calmă singur. Atinse arsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de drum între el și Iacov, și Iacov păștea celelalte oi ale lui Laban. 37. Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan; a despoiat de pe ele fîșii de coajă, și a făcut să se vadă albeața care era pe nuiele. 38. Apoi a pus nuielele, pe care le despoiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca atunci cînd vor veni să bea, să zămislească. 39. Oile zămisleau uitîndu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Acolo, înăuntru, se simțea de-a dreptul înșfăcat de șoimul feminității ei. Intermezzo informativ. Despre cel puțin două lucruri ciudate petrecute la acea vânătoare cu șoimi. 1. Un spin tăie pantalonul prințului puțin deasupra genunchiului stâng și, prin acea despicătură, albeața pielii luă deodată conturul unei guri ademenitoare. În acel moment, Marioritza trăi o surpriză copleșitoare. O sfâșiere învăluitoare. O dorință absurdă, dar irezistibilă de a îngenunchea, de a săruta acea gură albă. Ca să nu alerge spre ea, își strânsese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scoată dinții cu rădăcină cu tot, face dinți meșteșugiți care nu se pot deosebi de cei naturali, umple găurile din măsele cu aur sau cu argint, după punga clientului, ca să nu mai pomenesc câte prafuri felurite știe să prepare pentru albeața dinților și pen... ― Dar du-te! Fugi! Cheamă-l repede, Julien! Nu mă lăsa să mor. ― Du-te, Julien, nu mai sta! îl îmboldi și Toinette. Aleargă repede! Ia calul domnului consul... ― Calul, nuuu!...Mmm ! încercă Ledoulx să se opună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În rest, totul vorbește doar despre o anume feminitate. Expresia galeșă a ochilor, buzele umede, ușor întredeschise, hainele din materiale moi, cu falduri mătăsoase și, mai ales, această mână căreia șiragul de mătănii negre nu face decât să-i sublinieze albeața și moliciunea. ― Și florile! ― Într-adevăr! Era să uit tocmai aceste flori îmbobocite de iasomie. Vă mulțumesc, contesă! În limbaj simbolic, ele semnifică speranța de a fi iubit. În pictură, ca și în heraldică, reprezentarea simbolică are rolul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
câteva minute, alergând tot lângă calul lui. Prințul era obișnuit cu astfel de cereri și nu refuza niciodată pe nimeni. Scoase o monedă și i-o aruncă. țiganca o prinse din zbor și, în același timp, îl fulgeră nu numai albeața brațului, dar și privirea. Manuc tresări, ca și cum ar fi recunoscut pe cineva. Privi în urma lui, pe drum. O căută printre servitorii și târgoveții care umpleau strada, dar țiganca dispăruse. Ochii aceia... Putea să jure... Erau ochii Marioritzei. Se scutură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]