938 matches
-
mai înfricoșa. O vedea bine: doi ochi cu sprâncene subțiri și aproape albe, două urechi, nas subțire și mic, buze subțiri, părând poate din pricina globului vinete ca ale morților. Păr nu avea decât puțin, deasupra tâmplelor și cefei, scurt, rar, albicios. Ființa mișcă o mână, și s-ar fi părut că mâna e grea, deși mică, într-atît de încet izbuti s-o miște, aducîndu-și-o spre piept. Zâmbi atât de blajin, încît Auta simți că toată frica pe care o îndurase la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și privea într-o cutie cu o oglindă pe care tremurau niște frânghiuțe de lumină. Numai al patrulea nu făcea nimic, se uita la Auta. Erau cu toții cu chelii mari, afară de unul singur, care avea păr ceva mai bogat, galben albicios, cel care se uita la Auta. Ar fi putut să fie și fată, însă hainele la fel ca ale celorlalți, destul de largi, alcătuite dintr-un fel de cămașă de mătase liliachie prelungită în niște nădragi strâmți, ascundeau bine trupul. Și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unde pescuia norocosul de Virgil. Luat de minciog peștele a fost scos la mal și nu mică a fost surpriza când am văzut un crap de circa șapte kilograme cu solzii aurii, mustăți mari și un cap negru cu bot albicios. Bucuros Virgil a pus peștele în juvelnic, pe furiș aruncând spre noi priviri triumfătoare. Nu peste mult timp undițele au început să vibreze, plutele dând semnale de atenție. Crapi, bibani și carași au început să umple juvelnicele pe jumătate. Se
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
provensală; it. giallo este împrumutat din franceză); lat. *albaster (devenit rom. albastru) și lat. venetus (devenit rom. vânăt) s-au mai păstrat și în dialectele italiene meridionale (de precizat că, în dialectul calabrez, continuatorul lui *albaster păstrează sensul etimologic de „albicios“). Rom. roșu are etimologie discutată: cei mai mulți specialiști în probleme de etimologie cred că vine din lat. roseus „de culoarea trandafirului“; lat. russus „roșu“ s-a transmis românei în forma rus „roșu“ (există și în aromână arus „blond, roșcat“, și în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
o bogată familie de derivate, dintre care unele sunt moștenite din latină: (a) albi < lat. *albire (care avea în latina clasică forma albescere), albeață < lat. *albitia, alboare „lumină difuză, licărire“ < lat. alborem. Dar și searbăd „palid“ vine din lat. exalbidus „albicios“ (nu trebuie confundat cu sarbăd „(despre lapte) acrit“). Unii consideră că și abur ar proveni din lat. albulus „alb ca spuma“, acesta fiind aspectul material al vaporilor de apă. negru Și lat. niger, nigrum (a cărui etimologie în latină este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ar fi lăsat niciodată să-mi imaginez o asemenea dimineață... Ferindu-ne, trecem prin celule care seamănă cu niște peșteri. În ziduri sunt umbre verzi, ca un tatuaj enigmatic și amenințător. Apa prelinsă pe ele s-a pietrificat în hieroglife albicioase, sinistre. Oare Goya spunea că timpul pictează el însuși? Da, Goya. Aici, însă, timpul nu și-a iubit opera. Dimpotrivă. Șuvițele de apă calcaroasă au lăsat cicatrice urâte, ca un stigmat. Sau ca un avertisment, poate. "Atenție, nu treceți indiferenți
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vreau să mă bărbieresc, n-am nici ustensile, îi mărturisesc apoi simplu, mă arde trecuta lui atingere, înfiorându-mi gândul, în cele din urmă se lasă încet cu spatele pe pernă, prin fereastra deschisă glasul ascuțit al greierilor și razele albicioase ale unei luni pe care stând aici n-o văd, Mi-ar fi plăcut, vorbește el acum, să te fi putut ajuta, să fiu lângă tine, ca un frate mai mare, care a trecut cândva prin aceleași frământări, dar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
strada și am inspectat împrejurimile. Ușa de la intrare era încuiată, ferestrele laterale erau zăvorâte. Ori sunam la ușă, ori intram prin efracție. Apoi am auzit zgomot de pași de partea cealaltă a geamului și am văzut o siluetă încețoșată și albicioasă îndreptându-se spre sufragerie. Peste câteva secunde zgomotul scos de o ușă care se deschidea se auzi până în capătul aleii. Am dat colțul casei, hotărât s-o înfrunt pe femeie. Ramona stătea în pragul ușii, părând o fantomă în halatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se machia atât de puternic? Sacul din petece colorate i se lovea de picioare. Trebuia să plec. Se oprise într-un con de umbră. Puse jos una din plase și-și atinse ceafa încălzită, își dădu la o parte părul albicios. Am rămas să prind gestul acela, răsuflarea cefei lipicioase. Nu băusem, stomacul era în ordine, mintea lucidă... și exact în luciditatea aceea, cu stomacul în ordine, eu o doream. Nu mai aveam încredere în mine însumi, pentru că în chiar momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de plante exotice cu un aspect înfricoșător: unele, foarte înalte, aveau pe tulpină enorme excrescențe și un frunziș ascuțit și rigid, altele erau pline de ace culminând într-o inflorescență prăfuită. Luna decolora anemicul lor pigment cu încă o spoială albicioasă. Traversam grădina și mi se părea că mă plimb într-o colonie de fantasme. M-am apropiat de gard. Apa era foarte calmă, de un albastru profund. Am privit în depărtare, la orizont, spaima mării în întuneric. Tata murise, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ar fi cu adevărat nedrept să ai parte doar de întunecimea neantului. În salon erau risipite diferite lucruri: scaune, medicamente, aparatură.... am început să lovesc cu piciorul tot ce îmi ieșea în cale. Mi-am privit apoi mâinile. Erau încă albicioase după lungile ore în care stătuseră în mănușile chirurgicale de cauciuc, am strâns pumnii, am strâns toată inutilitatea mea. Și m-am năpustit asupra peretelui, asupra mâinilor mele. Am lovit cu o ferocitate ieșită din comun, până când pielea degetelor s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se ridicau pe coaste și-n spatele lor norii se stivuiau în straturi cenușii în văzduh, luminați de soarele dimineții, iar eu mărșăluiam, în espadrile și pantaloni scurți Manchester, în spatele tatei și al lui Hans Saner, care-și arătau pulpele albicioase mai sus de marginea ciorapilor de lână trei sferturi. —Azi oricine ar fi în stare să-și lingă degetele, dar pe atunci cine s-ar fi gândit la așa ceva? — La fel era și cu butoaiele, după război deveniseră tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zbătându-se să se elibereze din trupul zdrobit. Articolele din ziare relatau că cei doi bărbați care dăduseră peste silueta boțită În aleea Întunecată, puțin după ora unu noaptea, crezuseră mai Întâi că au de-a face cu un balot albicios de așternuturi de pat și, doar când unul dintre ei o Împunsese cu bastonul și auziseră geamătul stins, Își dăduseră seama că era o femeie și dăduseră alarma. O Împunseseră cu bastonul! Retrăind clipa in situ, fugi de pe Ramo Barbaro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dur. Doar unul căruia îi plăcea să se audă vorbind, lucru de care băiatul se va folosi mai târziu, în materniadele din Ani de câine. Dinspre zona portului, acolo unde, lângă instalațiile fabricilor, erau depozitate și mormane dintr-o chestie albicioasă imposibil de definit ce atrăgea ciorile, venea peste noi, atunci când vântul bătea dinspre nord-vest, o duhoare grea. Și câte aveam să mai văd și să mai miros. Și câte aveau să mai aibă urmări târzii. De mâncat, mâncam numaiștiuce. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
orașe toate clasele sociale. Frunzele de mate, mici, lanceolate și coriacee, aparțin unui arbust acvifoliaceu (Ilex paraguayensis) Înrudit cu ilica românească, originar din America de Sud (În special Argentina, Brazilia și Paraguay, unde se și cultivă), Înalt de 4-5 m, cu fructe albicioase care se prezintă ca sunt niște mici bace. Menéndez Pelayo, Marcelino. Erudit spaniol (1856-1912), a cărui operă de istoric literar a Început printr-o pledoarie În favoarea Spaniei catolice și a spiritului său latin și a contribuit la formarea conștiinței naționalist-burgheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sa memorie. Erau multe, prea multe detalii care Îi influențau percepțiile - atmosfera de Înaltă presiune, rănile căpătate și teama sâcâitoare pe care trebuia să le suporte. Ceva palid Îi reținu atenția. Îndreptându-și lanterna către fundul oceanului, văzu o dungă albicioasă cu o aripă lungă, subțire și vărgată cu negru, care se zvârcolea. La Început crezu că e un țipar. Apoi Îi observă capul mic și gura. — Stai puțin, spuse Beth, apucându-l de braț. — Ce este? — E un șarpe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de nisip. Nu-și dau seama și se amestecă și își pierd identitatea în masa aceea care, privită de departe, de mereu mai departe, apare compactă ca pământul, o rocă amestecată între altele, apoi o întindere cenușie sau roșiatică sau albicioasă, apoi doar o pată de culoare nedistinctă. Ca în pozele luate din satelit. O femeie singură nu înseamnă nimic. Nici un bărbat singur. Numai că pe el nimeni nu-l urmărește interogator cu privirea, nimeni nu-i critică purtările, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dau seama și se amestecă și își pierd identitatea în masa aceea de fire Îsau de oameni) care, privită de departe, de mereu mai departe, apare compactă ca pământul, rocă amestecată între altele, apoi o întindere cenușie sau roșiatică sau albicioasă, apoi doar o pată de culoare nedistinctă. Ca în pozele luate din satelit, în filme. O femeie nu înseamnă nimic. Dar nici un bărbat singur. Numai că pe el nimeni nu-l urmărește interogator cu privirea, nimeni nu-i critică purtările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
orașului. Cartierul de alături și valurile succesive de case străluceau într-o lumină cețoasă, un abur tremurător plutea peste acoperișuri, până departe, unde se strângea în nori indeciși, înghițind centura blocurilor din zare, ivite numai când și când printre vălătucii albicioși, ca niște ciosvârte de fantome. Frunzișul ruginise în mare parte aproape peste noapte. Zgomotele păreau mai diluate. Lumina pâlpâia o vreme, izbucnea treptat într-o explozie caldă ce risipea ceața și alunga umbrele. Dar ceva ca o pâclă invizibilă rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un semn unei alte fete de pe trotuarul opus. O luă Înainte mai repede spre marginea bordurii, privi În dreapta și În stînga, apoi traversă În fugă. Pantofii ei cu toc aveau căputa de culoare deschisă; arătau, se gîndi Kay, ca sclipirile albicioase de blană pe care le vedeai pe fundul iepurilor care țopăiau. Nu spusese „La revedere“ sau „Pa“, și nici nu privise măcar Înapoi. O uitase deja pe Kay. O luase pe cealaltă fată de braț, și dăduseră colțul și dispăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Sigur, e o casă foarte veche. Ar fi ajuns un singur chibrit. Zgomotele unui joc de tenis Își trimiteau spre noi ecourile de pe un teren din apropiere. La peste un kilometru distanță, Îi distingeam pe jucătorii de la Clubul Nautico, pîlpîiri albicioase În aburul arșiței. — Unde au fost găsiți cei din familia Hollinger? Mă miră că n-au fugit pe terasă cînd a-nceput incendiul. — Din păcate, În momentul acela erau la etaj. (Hennessy arătă spre ferestrele Înnegrite de sub acoperiș.) El era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-și iar dinții mici cu strungăreață și clătinând paharul cu whisky în mână. Lichidul susură melodios în paharul de cristal, la unison cu brățara ei din aur masiv, care i se încolăcea groasă pe mână. Clara privi gânditoare brațul plin, albicios și ușor pistruiat al doamnei Neacșu. Nu-și putea explica de ce simțea nevoia să se concentreze atât de intens asupra brațului banal, lipsit de fe minitate, al Ionelei Neacșu, și mai ales asupra brățării ei șerpuitoare din aur masiv. în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
plictisit și nestatornic, împingând valurile de colo-colo și răscolind fără elan câteva movilițe de nisip. Un pescăruș solitar se plimba grav de la un capăt la celălalt al digului, ca un metronom. Valuri mici se zbăteau nevolnic, lăsând dâre de spumă albicioasă printre pietrele digului, ca niște vietăți care încercau în van să se elibereze, neștiind că dincolo de pietre e plaja și vor muri oricum asfixiate pe nisip. Oare de ce se încăpățânau să vină spre mal? De ce nu se duceau în larg
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
exagerarea prețuirii, făcută de față cu atâția oameni străini: Da' nu ți-e oarecum, să te lauzi atâta, bărbate?... Pe urmă, când Vartolomei i-a poftit să se apropie de țarcul cu miros înțepător, unde se foiau porcii rotunzi și albicioși, ca niște bulgări vii și mișcători de parafină, străinul, cu straiele tărcate, a dat înapoi. Trandafira l-a auzit cum a mârâit un fel de ocară, o vorbă nemțească, ori cel puțin ungurească sau să nu fie cu supărare! poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
doamnă grasă, tip gospodină, deținătoare de mari secrete în ale bucătăriei, se retrase însoțită de mai mulți "spasiba, Tasia, ocin spasiba", ai Matildei, Petrică se înhăma cu rucsacul, Matilda își luă pe braț o haină scurtă de vânt, din gabardină albicioasă, si pornirăm... Numai eu eram crunt, în ciuda sentimentului de sărbătoare care mă stăpânea. Vedeam că o pierd pe Matilda, că era bucuroasă de întoarcerea soțului, cu care proiecta excursii și nu înțelegeam ce mai căutam eu acolo. Totuși ceva nou
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]