419 matches
-
adjectival + determinant adverbial sau substantival Un caz relevant pentru acest tip, foarte rar, de condensare este drom. albastru "de culoarea cerului senin", detașat din compusul [vânăt-]albastru, care inițial însemna "albastru-deschis, vânăt-alburiu" (< lat. venetus "albastru, bleumarin, azuriu", *albaster,-tra,-trum "alburiu, albui, albicios, deschis la culoare" [< albus "alb mat" + suf. diminutival -aster])105, cf. arom. albastru ~ nalbastru "albastru" și "sur, cenușiu". Condensarea a fost însoțită și de conversiune, de vreme ce albastru din compus avea valoare adverbială și, odată detașat, și-a recăpătat
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Dar bărbatul îi face deja nasturii să plesnească. Tras de pe ea, capotul i se înfășoară în jurul urechilor. În vintre răsună un zgomot de fiare captive care încearcă să scape izbind cu picioarele. Cămașa de noapte din batist, lumânare luminoasă și alburie, e îndesată în gura femeii și natura bărbatului apare, șovăitoare, din exterior: o apă nevinovată și nepăsătoare. Străbătând ceața groasă a părului pubian, curge în cadă, stropind-o pe femeie, atingându-i obrazul înclinat. Emailul sclipește de un luciu nou
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
eram de obosit. Am ajuns pe la Chirică a lui Gheorghe a Zancirii unde drumul era mai bun, dar deoparte și de alta erau niște canale largi cu apă și-n care se vedea luna de pe cer și unii nori mai alburii. Mergeam în urma căruței și deodată aud pe cineva care-l somează pe tata: - Stai ! oprește, nu mai mișca ! Eu, auzind acestea, am mers pe lângă căruța oprită și am ajuns lângă tata care discuta cu un căpitan în uniformă și cu
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
a patra dimensiune: semnificația lirică”. „Zărise lumina zilei, întocmai ca Mihai Eminescu, în nordul păduros al Moldovei. Codrul și muntele i-au transmis impresiile din care s-a hrănit poezia lui. Trec prin ea căprioarele și cerbii, se văd peștii alburii în pâraiele de cleștar, munții ursuzi, iarba pălită pe creste, norii scămoși purtând în spinări frigul jilav, piatra trăsnită a înălțimilor. [...] A fost nu numai un poet al țării lui, al naturii și tradițiilor ei, al timpului revoluționar prin care
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de comori) Din realitatea imediată: clocotul pădurii, suspinele copacilor, vuietul apelor, cerbii, căprioarele, poetul sare în universal, dezvăluind emoția creatorului, totdeauna proaspătă, mereu uluitoare: „... mă scăldam în pâraie cu ochii deschiși, Era o apă de cleștar și de stele Peștii alburii, palpitând ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele. Ori prin munți cu iarba-ntomnată pe creastă, Ascultam țârâitul unui greier bolnav; Gonind pe-un cer de-ntunecare vastă, Nourii scămoși în spinări purtau frigul jilav.” (Începutul) Nicolae Labiș ascultă muzica universului
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
este unul deschis tuturor forțelor malefice și lipsit de orice posibilitate de apărare ("Șesuri prea întinse, prea monotone (...) în partea de miazănoapte a conacului, spre sat începeau movilele"107, "un câmp deschis din toate părțile și închis iarăși de roata alburie a margenilor"108) având un trecut magic, nu numai datorită vestigiilor arheologice, ci și prezenței pădurilor: "locurile unde au fost păduri sute de ani de-a rândul sunt locuri vrăjite..."109. Singurul lucru care contracarează groaza pe care o trezește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de cruste de culoare galbenă" (DM, 2007: 479). b. Culoarea În practica medicală se utilizează un număr mare de compuși, în calitate de remedii medicamentoase - formați pe baza analogiei de caracteristică cromatică. În limba latină, albidus, a, um (adj.) avea sensul de. "alburiu". În greacă, χλωρός, -ά, -όν (adj.) era utilizat cu sensul de "verde, de culoare verde - închis până la galben, palid" (A. Gioroceanu, 2008: 72), iar ίοειδής,- ές avea sensul de "violet". Baza purinică existentă în majoritatea țesuturilor poartă denumirea de Xantină
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
să fie povestită este al doilea botez sau înecul în must. Toamna în vremea culesului, la via noastră de lângă Valea Rece. O zi frumoasă cu lumină domoală, cu un cer pe care se întindeau fuioare lungi și transparente de nori alburii. Culesul se apropia de sfârșit. În fața cramei, erau așezate teascul, căzile cu struguri și mai la o parte dejul și călcătorul în care un om surd călca. Din dejul în care se scurgea, mustul era dus cu cofele în butoaiele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
scâncet, cel din urmă... Lui moș Gheorghe inima i se strânge la presentimentul că mâine, pe câmpul pustiu, vă plânge pentru acum... Ridicându-și ochii, o vede pe Anica plângând. De lângă ei se urca în rotocoale un firicel de fum alburiu: -O fi sufletul lui Azor, zice Anica, suspinând printre lacrimi. -O fi, abrobă absent moș Gheorghe. Mâine dimineață am să-l îngrop în fundul grădinii. A fost un câine credincios, n-am să-l duc în câmp. O sa ramana cu noi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
puritatea naturii lui Buddha”. („The teaching of Buddha”). Traducerea: Alexandru Cărbune. Hakone Luni, 01. 09. 2009 M-am trezit devreme și am alergat la geam, privind spre albastrul limpede și adânc al cerului. Muntele Fuji-san era învăluit într-o ceață alburie, iar zăpada părea că fumegă, apoi am coborât privirea spre lacul „Ashi” ale cărui ape erau liniștite. Se anunța o zi frumoasă. Pe aleile parcului se plimbau câteva persoane mergând agale, unii se opreau, din când în când, să admire
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Își spuse. Urs luă Încetișor copilul din coșuleț, Își muie degetul În laptele cald și-l trecu peste buzele Încă Învinețite ale pruncului. Ca prin farmec, fețișoara Încrețită se destinse și o limbă mică și trandafirie supse cu lăcomie picăturile alburii. Urs simți dintr-odată cum o căldură binefăcătoare Îi copleșește inima. Mila pe care o simțise pentru biată făptură nevinovată Începea să se prefacă Într-un sentiment nou, cum nu mai cunoscuse, și care-l trezea din letargia În care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sicriu și au pus un braț bun de paie, pe care l-au presat cu mâinile spre a fi mai bine așezat. Apoi au depus-o din nou. Așa. Fire de paie galbene, tăiate de combină, și fulgi de pleavă alburie presărau îmbrăcămintea neagră a adormitei în Domnul, sugerând mai degrabă somnul muncitoarelor obosite, lungite într-un scurt și binemeritat răgaz la umbra șirei din spatele batozei, formată din restul snopilor zdrobiți, din care fuseseră scoase boabele aurii de grâu. Vei intra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prieteni, Păunescu și Pituț, m-am oprit și m-am oferit și părerii „celorlalți”. Încă o dată spre stupoarea mea în acea zi, fidelul, entuziasmatul Păunescu de arta și persoana mea, cu care petrecusem nopți lungi și fructuoase ideatice până la orele alburii ale dimineții, aliat necondiționat al întregii mele strategii de luptă, cum o spuneam, împotriva grupului Barbu, confident al meu, total și protejându-l adesea contra unor insinuări tot mai reci și „avertizatoare” cu privire la „caracterul” său, ce veneau, culmea, din partea lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pustie [...]. (Matei, III, 1-3) Marea Moartă la amiază, văzută dinspre deșertul Iudeii. Ea însăși pare un deșert lichid ori mai degrabă vâscos nici urmă de pește, de pânză ori de port la orizont. Albastrul mat abia se ghicește sub vălul alburiu al căldurii care o acoperă ca o năframă. Ioan Botezătorul a trecut, se pare, prin această comunitate de neprihăniți trăitori departe de semenii lor, obsedați de curăție și de băi rituale. Vedere de ansamblu splendidă, călătorie un pic cam plicticoasă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cheile Bărnarului, priveliște măreață și sălbatică. Pod de lemn pe albia îngustă; la dreapta și la stânga pădurea neagră urcă drept în cer. Ici colo, în rărituri, se prevede muntele de var alb, și îți dă iluzia unei deschideri spre cer alburiu. Barnarul vine cu un vuet neîntrerupt de vânt, străbate în toate părțile, cu toate stavilile, cu toate canalele. Țâșnește, bolborosește, se zbate, scapă și freamătă și murmură. La haituri, stă adunată apă liniștită și adâncă, iar deasupra ei plutesc într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aceasta e împodobit cu verdeață și pomi. Se văd mai ales plopi uriași. Bae în apă călduță. Se vede orașul în trepte până în partea cealaltă unde căsuțe mici de piatră stau grupate foarte pitoresc, însă pe un fond gol și alburiu: acolo stau turci ori țigani. (Noaptea, în tren, pe geamul deschis, am auzit glasul prepelițelor din ogoarele bine îmbrăcate ale Bărăganului și Dobrogei). Turci cu fes și cu turban. Măgari cu poveri de vreascuri, deasupra cărora stă un copil mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
miezul nopții, când amorțește glasul cucoșului. Noaptea, la drum, să taci mai mult. Ca să nu deștepți cu glasul tău singurătățile. Noaptea ești în primejdie, căci poate să înceapă a sufla vântul cel tare În crucile nopții = miezul nopții. Știma nopții alburie trecând peste hârtoape, ape și lanuri. În genele zilei (r.t.) S-au săvârșit și s-au mutat întru veșnica viețuire. (r.t.) Contimporanii lui Ștefan: Ludovic XI, Carol VIII, Ludovic XII, (Franța) Ludovic Morul (Sforza); Borgia Matei Corvin (Ungaria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
poartă pe umeri la locuri grele. Când sună întâia oară un clopot la un schit. La miezul nopții, când amorțești o clipă glasul cucoșilor. Noaptea ești în primejdie, căci poate să sufle vântul cel tare. În crucile nopții iese știma alburie a lacurilor. Înainte de a bea din cofăiel, suflă asupra apei (Învățătură lui Ionuț dela Ilisafta) Arhimandritul Amfilohie e contra papei și a așa ziselor ajutoare ale papistașilor, care au făcut atâta rău creștinătății răsăritene. Meșterul: Te înșelă muierea, boală ușoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fruct ca o alună, ceva mai mic decât ghinda. În grădina aceasta se fac experiențe cu specii folositoare cum e arțarul balan ce crește repede și dă un lemn bun pentru instrumente muzicale. Florile lui sunt ca niște lalele roze alburii. Și sus și jos grădina e plină de chiparoși piramidali și gigantici tufoși, cum și de toate soiurile de palmieri. Am găsit un arbore care face fragi. Esențe mirositoare, ale căror frunze le cunoaștem și noi ca mirodenii. Caucazul își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ordini a Naturii, mi-a apărut ca o mustrare violentă În clipa următoare, când i-am văzut expectorările, râgâielile și vomitările incoercibile ale acestei sărmane prosti tuate care arunca jos, din gura ei veștedă și nocivă, produc tul acela fiziologic alburiu, tulbure, lipicios și cu un miros de o nuanță sui generis, prea bine cunoscut tuturor oamenilor În dragoste. [...] Ca să Încheiem: va fi existând, oare, un suflet cu toate atri butele lui În comportările, nu exterioare, ci interioare, ale prosti tuatelor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
întunecoasă, aflată în spatele fostului regiment care găzduia acum liceul agricol. Ne-am urcat pe un gard metalic. De acolo se zărea ca-n palmă, prin geamul luminat: fetele erau în dormitor, se așezaseră în pat, îmbrăcate în cămăși de noapte alburii, se odihneau, stăteau fără grijă, neglijente, pulpele li se dezveliseră, pulpe frumoase, strălucitoare, semănau cu niște lingouri de aur. Ce minune, aproape uitaserăm să mai respirăm, olala!... Dacă ne-am fi oprit aici ar fi fost bine. Dar Cornel avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mine somnul, ah, somnul acela liniștitor de care avusesem atâta nevoie și care mă ocolise în noaptea trecută. Îmi rotesc ochii în jur și descopăr un nor tocmai potrivit să-mi fac culcușul în el. Mă cuibăresc în valurile sale alburii, parcă aș fi întins pe o saltea moale, moale, învelit într-un sac de dormit. E cald și bine. Adorm într-o clipită. Mă trezesc refăcut, nu-mi dau seama câtă vreme s-a scurs, dar sunt odihnit și într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
moment dat, tata s-a auzit strigat de o voce feminină: -Tovarășe brigadier! A întors capul nedumerit: cine îl cunoștea pe el în orășelul acesta străin?, poate cineva din colonie îl strigase... Era doctorița de la cabinetul oftalmologic: cu un fulgarin alburiu strâns cu cordon și mulat pe ea, care-i sublinia corpul frumos, cu un batic pe cap, cu ciorapi de mătase și pantofi cu toc în picioare, arăta neverosimil de bine: un amestec de simplitate și sofisticare. Chipul ei îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
meu, urmăresc eu ceva anume, n-am cum să obosesc, când ești locuitor al văzduhului n-ai cum să obosești. Totuși, intră în jocul meu: -Vrei să ne odihnim? mă întreabă cu bunăvoință. -Aș vrea, confirm. Ne așezăm pe valurile alburii, moi, ale unui nor. Chiar aveam anumite intenții ascunse, propunându-i așa, hodoronc-tronc, popasul acesta: doresc să-l provoc pe înger la o discuție mai serioasă: -Lazarus, probabil ceea ce visez eu e chiar adevărul. Și atunci lumea de jos e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aveți, doamnă Rozalia? În farfuria de aluminiu din mijlocul mesei, stăteau boabele de porumb "dintele calului", "rânjind" la noi sinistru, ca maxilarele dezosate ale unui copitat, privind amenințătoare din mormanul de oase azvârlite într-o groapă de la marginea abatorului. Unele alburii sau galbene cu pielița crăpată de temperatura focului, altele arse, calcinate, zgrunțuroase, negre, zărindu-se ici-colo deasupra lor câte o granulă de sare, păreau un osuar sau poate mai degrabă un crematoriu în miniatură. Mama, inspirând profund, așa cum procedează culegătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]