759 matches
-
în voia banchetului său tenebros și bestial, Michel Tournier își transferă relatarea în Toscana veacului renascentist XV, cu minunile și molimele ei misterioase; aici ne reîntâlnim cu abatele Blanchet care relatează istoria și patimile lui Gilles tânărului florentin Prelati, student alchimist, cleric răspopit și adorator al artelor. Se conturează astfel nu numai o confruntare comparatistă între Franța și Italia, între cuibul forfotitor al reprezentărilor gotice și soarele artelor și cugetării florentine, ci și un plan de salvare a lui Gilles, senior
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
etică a promiscuității. Treptat, Prelati își va înțelege și mai bine misiunea: trebuia, ca fost om al Bisericii, să înfigă fierul înroșit în plaga purulentă a acelui carnaval al dezmățului, să-l ridice pe Gilles până la ororile Satanei, recurgând, în calitate de alchimist, la focul controlat în laborator. Mefistofelicul Prelati și discipolul său Gilles de Rais se vor deda astfel la lucrări de transmutație sau arderea de tot a cadavrelor de copii pe altarul Diavolului. Când ororile dincolo de orice închipuire vor fi date
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pescar este Satana. Prada lui este sufletul iar pentru a o ademeni ajunge să o obosească. ../'pe perna răului Satan Trismegist/ el leagănă Îndelung spiritul nostru vrăjit / iar prețiosul metal al voinței noastre / este În Întregime vaporizat de acest savant alchimist”. Tremurul din oglindă, vibrația pe care o induce Hyperion are menirea de a ține trează conștiința eroinei, a fetei de Împărat. Prin această mișcare el prinde Într-o rețea deasă de abur spiritul fetei. In cercurile concentrice pe care le
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ascunde ceea ce se vede imediat în poezia lui Radu Andriescu, amalgamul uneori halucinant de semne ale realului, oniricului, psihologicului sau metafizicului? Firește, unui critic avizat precum Codrin Liviu Cuțitaru îi este cât se poate de clar că poetul este un "alchimist postmodern" (chiar titlul articolului din "Dilema veche", febr. 2009). Nu mă îndoiesc că Radu Andriescu face parte din această categorie, rară, a poeților-alchimiști, apți să transforme materia informă a trăit-simțit-visat-ului în aur textual. Am avut totuși senzația, înaintând în lectura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Preda, București, 1996; Timpul asasinilor (în colaborare cu Stela Covaci), București, 1996. Traduce, în colaborare cu Maria Ivănescu: Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han (1980); Mircea Eliade, Eseuri. Mitul eternei reîntoarceri. Mituri, vise și mistere (1991); Mircea Eliade, Făurari și alchimiști (1996); Mircea Eliade, Mituri, vise și mistere (1998); Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri (1999); Magia și vrăjitoria în Europa din Evul Mediu până astăzi (1997); Blaise Pascal, Cugetări (1998); Michel de Saint Pierre, Miliardarul (1998). Ca unic traducător, semnează versiunile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cositului, roua bocitului", sălciile de care este legat trupul unui mort, arțarii putrezi ș.a.). Li se adaugă personaje stranii, dotate cu simțuri noi ori cu simțurile cunoscute amplificate peste măsură: Magul, Moșneagul Silențio, Aspazio, bătrânul porcar Garibaldi, dar mai ales alchimistul Abstractor. Ritualurile complicate, de aparență barocă, dar de o esență gratuită inerentă, ale acestuia din urmă constituie nucleul poetic din Tripticul termenilor sau încercare asupra cuvintelor, probabil una dintre cele mai greu descifrabile secvențe lirice semnate de Mihai Ursachi. Pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reînvia, într-un grațios Poem în memoria celor trei sâmburi de piersică, "miracolul/ dragostei de trei ori ascunse" etc.). S-ar putea spune, prin urmare, că "toate parabolele lirice ale lui Mihai Ursachi au ceva din fantastica și pasionanta îndeletnicire alchimistă", așadar că autorul lor "se face sacerdot al lui Hermes" (Ștefan Aug. Doinaș). În Symposion nigrum din Marea înfățișare (Editura Junimea, Iași, 1977), exclamația onctuoasă a practicantului-tip al acestui ritual îl va invoca, într-adevăr, direct pe patronul spiritual
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că autorul lor "se face sacerdot al lui Hermes" (Ștefan Aug. Doinaș). În Symposion nigrum din Marea înfățișare (Editura Junimea, Iași, 1977), exclamația onctuoasă a practicantului-tip al acestui ritual îl va invoca, într-adevăr, direct pe patronul spiritual al alchimiștilor: "Hermetică enigmă! Și cele opt simboluri/ sunt cupe opaline pe cele opt altare/ ale ofrandei pure. Cu noi este acela/ născut din însuși Hermes!/ Pe coapsa lui de aur/ e scrisă cifra triplă a Cheii absolute". Dar când "soarele mistic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a marcat-o "pentru secolele ce vin". Autorul Limitelor interpretării observa, pe bună dreptate, că nu se va ști vreodată cu certitudine "dacă ea vorbește cu adevărat despre metale și vrea cu adevărat să producă aur sau dacă întreg limbajul alchimist și ritualurile lui privitoare la operații nu vorbesc despre altceva, de vreun mister religios, despre natura însăși a vieții sau de o transformare spirituală". Din această perspectivă, trebuie să recunoaștem că, din momentul în care intrăm în imensul Athanor liric
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
d., și, pe de altă parte, posibilitatea ființei (și în special această ipostază distinctă a ei, dotată cu hipersensibilitate și har demiurgic, care este Poetul) de a putea oricând comunica, prin intermediul revelațiilor, al extazelor fascinant iluminatorii, cu aceste forțe stranii. Alchimistul Abstractor din Inel cu enigmă se lăsa învăluit de zumzetele adormitoare din "grădina cu Forme" a universului, la fel cum menestrelul melancolic de lângă Un trunchi de smalț albastru (ce) stătea ca o stană putea să asculte " Sub dafinii în floare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe mâine Nu mai este mult/ până mă veți vedea plutind/ într-o pasăre de aur/ peste burgul de aur/ prin ploaia de aur/ într-un regal dezechilibru,/ Cu mâinile și picioarele retezate// și, laolaltă cu lupii captivi/ veți înțelege alchimistul/ îngenuncheat în inimă") justifică doar parțial estetismul sui generis al poetului ieșean, putând fi mai degrabă citite într-o cheie subversivă. În orice caz, lumea poetică a lui Lucian Vasiliu pare a se construi conform aceluiași principiu al însumării contrariilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
specifică se varsă numeroși afluenți lirici, veniți din cele mai diferite zone de influență culturală (de la barochismul sau concetismul secolelor XVI-XVII la suprarealismul începutului de secol XX ori onirismul evident în deceniul al șaptelea al secolului trecut, de la filosofia marilor alchimiști ori mistici germani precum Theophrastus Bombast von Hohenheim, zis Paracelsus, sau Jacob Böhme la ontologia analitică actuală), ci și că toți acești afluenți se adună, într-o mișcare bine gândită, în jurul câtorva centri lirici turbionari: misticismul erotic, religia Poeziei, alchimia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
diferențe și imponderabile. Abordările unilaterale sau dogmatice nu mai au succes. Noul manager trebuie să facă recurs la conștiință, la reflecție, la cultură, la psihologie, la morală, fără a uita nici o clipă pragmatismul și idealul eficacității. El devine astfel un alchimist menit să scoată rezultate din combinarea tuturor acestor elemente. El trebuie să cultive competențe și valori, să creeze o stare de spirit propice și o atitudine deschisă, să fie sensibil la ideile noi și la virtuțile umane. Densificarea informației caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mă Întorc pe pământul meu natal, la Amărăști. Deci promisiunea făcută mamei mele ar fi primul motiv al Întoarcerii acasă. După ce am colindat lumea În lung și În lat În căutarea unei comori nedefinite, precum ciobănașul lui Paulo Coelho din Alchimistul, mă Întorc acasă, unde voi regăsi ce nu am găsit și nu există nicăieri În lume: copilăria mea de mult trecută și trecutul meu oltenesc de copil necăjit. Dar nu e numai asta - probabil că de acolo, din Rai, mama
De ce mă întorc la Amărăşti. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1442]
-
cu cele prezente nemijlocit în lumea comentatorului, conținutul de adevăr se eviden țiază ca persistență și condiție de posibilitate a lecturii. Imaginea pe care o folosește Benjamin pentru a explica această situație este aceea a relației dintre chimist (comentator) și alchimist (critic), în fața operei, care crește în timp „ca un rug în flăcări“: „Wo jenem Holz und Asche allein die Gegenstände seiner Analyse bleiben, bewahrt für diesen nur die Flamme selbst ein Rätsel: das des Lebendigen.“ „Soluția“ romantică ajunsese în impas
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Des Esseintes, în locuința căruia domnește rigoarea propriilor sale exigențe filologico-artistice. Nimic nu este acolo lăsat la voia întâmplării, până și combinatorica sinestezică relevă reflexul unei sisteme. Des Esseintes este un estet-savant care-și construiește propriile sale experimente asemeni unui alchimist în căutarea pietrei filosofale sau, cel puțin, a unei noi senzații, a unui nou gust sublimat. În ce privește biblioteca de autori latini a acestuia, nu există o cenzură și o taxonomie mai riguroasă, dictată nu numai de aplicația filologică a latinistului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
punct de plecare al unor legende în care, mitomania lui esențială se satisfăcea." Complexul portret realizat din lumini și umbre rembrandtiene e al unui exilat în această lume, al unui Don Quijote tragic, al unui vînător de iluzii; sufletește, e un alchimist năzuind să asocieze timiditatea și orgoliul, izolarea și revolta, inutilul și inactualul, postura de fanariot decadent și cea a spiritului imperial bizantin; această coabitare dihotomică pur-impur, nobil-ignobil o percepe Vasile Lovinescu ca un izvor al dramei interne ce se va
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
reziști pe vârful unei stânci - degetele obosite se desprind, brațele cad inerte pe lângă trup, suntem târâți din nou de șuvoiul ce pare lent, dar nu se oprește niciodată”. (p.192) La fel ca păstorul Santiago, eroul lui Paulo Coelho din Alchimistul, care străbate deșertul pentru a-și găsi comoara și pentru a-și împlini „legenda personală”, Giovanni Drogo străbate „deșertul” unei vieți monotone pentru a-și împlini visul. Spre deosebire de cel dintâi, care o face în mod conștient, savurând roadele căutărilor sale
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
este lansată încă o dată provocarea autodistructivă la adresa Nimicului: Eu vreau să privesc cu furie Nimicul și să mă înfrățesc cu el, astfel încât să nu mai simtă nici o rămășiță omenească atunci când în sfârșit mă va lua în gheare! Alături de tine, bătrâne alchimist, aș vrea să pornesc la drum; numai că nu trebuie să cerșești pentru a obține cerul să nu-l cerșești asediază-l mai degrabă, dacă ai puteri pentru asta (...) încetează să mai cerșești; îți depărtez mâinile cu forța! Vai mie
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
teme funerare, pe care nu le-a fixat, însă, într-un scenariu de sine stătător, cum era de dorit, ci le-a găsit loc, totdeauna în mod justificat și credibil, în lucrările de mitologie generală, de pildă în Făurari și alchimiști, Nașteri mistice, Tratatul de istorie a religiilor. Este o pagubă, un cîștig? Greu de spus în ce direcție înclină balanța. Pe de o parte, o carte nu s-a scris. Ea poate fi, cel mult, reconstituită; pe de alta, diversificînd
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la Padova, ci în Anglia, în urma unor observații astronomice prin lunetă, în primavara anului 1609. Nu de Galilei, ci de Thomas Harriot, un savant prodigios despre care, astăzi, nu se mai știe aproape nimic. Matematician, astronom, explorator, antropolog, fizician, și alchimist, Thomas Harriot (1560 1621) a fost asociat cu câteva dintre numele mari ale politicii elisabethane. A fost savantul de serviciu al expediției lui Walter Ralegh în Virginia, în 1585-1586. Raportul lui de călătorie ajunge un bestseller în primii ani ai
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
fie încheiată cu acea celebră realizare a lui Ernest Rutherford care, în 1919 bombardând atomii de azot cu particule alfa (nuclee de heliu), obține oxigen și hidrogen. Este prima reacție de transmutare a elementelor care dovedea că eforturile făcute de alchimiști secole de-a rândul, aveau totuși o dezlegare științifică. Dacă anul 1919 înseamna un prim an de pace, după ce omenirea a fost martora acelui război care timp de cinci ani a pustiit vieți omenești, orașe și țări, cercetarea științifică avea
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
doar de banii altora, ci de contactul cu valorile acestora. Marca valorii o dă nimbul modestiei. Ideală este epoca în care cultura se logodește cu civilizația. Morala autentică trebuie să înnobileze dorințele, nu să le castreze. Înțeleptul e un mare alchimist. Poate transfera tăcerea în aur. Grecii antici i-au insuflat condiției umane irizări cosmice. Înving popoarele care știu să transforme nenorocul în ambiție. Artiștii au transformat absurdul existențial într-o sublimă disperare cosmică. Discipolul model își revitalizează maestrul. Această lingură
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Murano. Dacă știe să prindă momentul potrivit, monstrul Quasimodo poate deveni Don Juan. Iubirea - acest superlativ al complicității. Fără iubire, suntem niște cadavre ambulante. Simt uneori că în privirile iubitei mele există mai mult mister decât pe Lună. Romanticii - acești alchimiști ai iubirii. Iubirea rămâne marele arc voltaic al vieții. Din soluție salvatoare, iubirea a devenit, vai, o problemă. În SUA, homosexualitatea este ceva normal, iar gestul curtenitor față de femei - o infracțiune. În esență, iubirea este o inefabilă rugăciune. Nici poezia
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
arta. Inchiziția ne dorea prăjiți. Epoca noastră ne vrea mai mult în sânge. Fără aportul rafinat al inteligenței, războiul nu ar fi putut provoca decât cucuie. Tot la cer se ridică, oare, și cei care au coborât iadul pe pământ? Alchimiștii moderni vor să obțină aur amestecând plumbul cu sânge. Cele mai multe războaie au țâșnit din orgolii, nu din necesități. Fără aparatul rafinat al inteligenței, războiul nu ar fi putut provoca decât banale cucuie. Important e să câștigi pacea, nu războiul. Războaiele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]