424 matches
-
se înșirau pete bălțate de lumină albă și galbenă, strălucitoare. Soarele se ivea, orbitor, printre crengile scuturate de-o boare verde de vânt. Coaja copacilor se jupuia și mirosea a tananți amărui. O ceață, dar nu de aburi, ci de alean și de nostalgie, se vărsa răcoroasă în dimineața eternă. Zărisem luciul cheii de departe și mă abătusem cu câțiva pași din cărarea mea ca să ajung până acolo. Am îngenuncheat și am ridicat-o. Vinul pe care-l sorbisem în celălalt
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
numai aracii. Despre regi, despre regine, A-negrit destule pagini, A scos țarini din paragini Și castele din ruine. A înconjurat Ceahlăul Ca inelul lui Saturn Și-a trecut apoi pârăul, Devenind mai taciturn. A intrat direct sub armii Cu alean și planuri noi, Dar l-au încolțit jandarmii Ca pe banda lui Coroi. Curajos, dar și prudent, Singur și-a zidit cetate: Peste tot și peste toate A pus Porți de Orient. Nici furtuna nu-l înfrânge, Nu dă seama
La septuagenarul Boris Cr?ciun by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84141_a_85466]
-
acasă, și sunteți, apoi, cei care răspândesc și mai multă românitate în lume. Sunteți și suntem români. Și tresărim împreună la acordurile profunde ale Imnului Național, și la vorba românească auzită în lume, și la cântecele pline de țară, de alean și dor ale Sofiei Vicoveanca ori Grigore Leșe. Cu toții suntem una: suntem români și simțim românește. Iar voi, ca și noi, sunteți, întâi-și-ntâi, suflet în sufletul neamului din care vă trageți. Sunteți doar părelnic departe, sunteți români risipiți
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Clampe, care nici copacul nu-l vede prea bine, ca să nu mai vorbim de scara de frânghie agățată de machan-ul său, este ajutat în cele din urmă de Vesey și De Souza, cel de al doilea aruncând priviri pline de alean spre doamnele sale, care au fost repartizate la capătul rândului, cât mai departe de el. Când vânătorii sunt pe poziții și au fost trase frânghiile, deja e întuneric beznă. Se pun pe așteptat. Pran doarme. Este trezit de fotograf, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În antagonismul ăsta. E timpul să-i aplic o lovitură dură. — Ascultă Gus, undei Ray Lennox acu? Nui aici să bea cu noi, ă? Noo. Pun pariu trei la unu, no, mai bine patru la unu, că bea cu fufele alean vro cramă Împuțită din oraș, egzact la fel ca după porcăriaia de curs... Da astai treaba lor... s tineri și n-au chefsă fiaici cu dalde ca noi... — ... Da Gus, corect și baftă puștiului. Spercă lio trage la amândouă, sperco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
calității și intensității sunetului, se notează în „Gramophone“. „Înainte de a mă preda în fața forței acestor interpretări - scrie criticul pasionat, evident, de Bartok - m-am întrebat dacă în ele vor exista suficient dangăt și însuflețire populară, suficientă sălbăticie și ciudățenie, suficient alean fierbinte“. Răspunsul este pentru el, desigur, pozitiv, versiunea Belcea fiind apreciată, în raport cu cea Emerson, „infinit mai imaginativă și emoționantă; ...pe scurt, Belcea sunt rivali mai mult decât valoroși la tot ce există mai bun pe disc“. De partea franceză a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
bisericilor răsună din zare În zare, oamenii Înfloresc ca florile câmpului, codrii Își Întind umbra pentru odihnă, dealurile strălucesc de roadă și belșug, văile răsună de forfota localnicilor, de mlădierea și tropotul jocurilor. Viața pașnică a satelor este puțină vreme alean și liniște peste care răbufnește tropotul cailor și scrâșnetul tancurilor năvălitorilor, când ard casele, sângerează oameni și amuțesc pentru o vreme tineri și bătrâni din partea locului. Zilele cernite nu sunt puține. Sub numele de ajutor și eliberare, În multe locuri
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
pentru mate, Îndură fără să-i fie pe plac ofensiva progresului, care Îl burdușește cu dragoni exotici și smalțuri milenare, roade ale amăgitoarei perii mânuite de harnicul Nemirovsky; În fund, cocioaba din scânduri, care este sălașul lui Fang She, lângă aleanul verde al salciei, care mângâie cu o mână frunzoasă dorurile desțăratului. O strașnică sârmă ghimpată, Înaltă de un metru și jumătate, desparte proprietatea de maidanul vecin: pitorescul maidan, ca să folosesc un cuvânt creol fără egal, dăinuie invincibil În inima urbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
hanul Aniței... da’ să bagi de samă la ungur, măi Petrișor... Da’ ce-i cu ungurul, stăpâne? zic. — Apoi cu unguru-i bucluc mare, zise boierul, da’ tu vezi și intră în vorbă cu Anița... că a dat, măi Petrișor, mare alean peste sufletul meu! — Apoi, măi om bun, zice un moșneag de la foc, nu știu dacă-ți scoate-o în capete cu Mogoș. Petrișor se îndreptă cu fudulie din șale: Cine-a spus vorba asta? Apoi află, moșule, că eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
crengi. Anița hangiului se ridică încet de pe divan, și Petrișor stătu în loc privind-o cu luare-aminte. Credeam că-i bărbatul... zise ea încet. Apoi uite cum e, vorbi bucuros Petrișor; îmi spune boierul așa: Măi Petrișor, zice, eu am mare alean la inima mea... Boierul nostru cel mare de la Cornul Caprei... Este acolo, zice, la hanul cel mare, o hangiță, măi Petrișor. Aș vrea, zice, să poposesc într-o noapte la hanul acela... Da’ bagă de samă la ungur, zice... Hangița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în pădure, își exprimă preferința pentru aceste locuri aflate departe de zarva mulțimii, pentru aceste zone mărginașe, zone-limită. Obscuritatea și pustietatea pădurii („this shadowy desert, unfrequented woods”) creează un spațiu al melancoliei, unde Valentin se destăinuie: Însingurat îmi cat aici aleanul În cântec jalnic de privighetori, Atât de potrivit durerii mele1. Refugiu al melancolicului, desigur, numai că pădurea este totodată și un loc al violenței, al dezlănțuirii instinctelor primare: Silvia, căzută în mâinile proscrișilor, este salvată de Proteus, care însă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și tot fel de lungoare, troahne, friguri și lepecioase boale” (37). Astfel de leacuri băbești făceau parte din trusa vreunui vraci român, așa cum a fost descris de Tudor Arghezi în poemul Vraciul (volumul Cuvinte potrivite, 1927) : în farmacia mea atotlecuitoare Aleanuri am la chinurile-abia simțite, Misterioase și nemaitămăduite, Pe când prin jur se naște lumea șubredă și moare (159). La sfârșitul secolului al XVIII-lea, termenul afion era atât de înrădăcinat în lexicul limbii populare, încât era folosit pentru a descrie caracteristicile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un volum de versuri care la timpul său a dat naștere multor așteptări, ipoteze despre scopul universului, intuiții limpezi despre punctul În care țara o luase pe un drum greșit, un plan detaliat de-a fonda o nouă mișcare politică, aleanuri de un fel sau altul și dorința constantă de-a scrie un nou capitol al vieții sale. Și iată-l aici, stând În apartamentul ăsta neîngrijit Într-o dimineață urâtă și ploioasă, prins În lupta umilitoare de a-și elibera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
răi În cap și Îi strângea gâtul Între genunchi. Până Începu să se sufoce. Fima mai notă În jurnal: „Așternutul de pat miroase deja. Azi trebuie să duc o legătură cu așternuturi la spălătorie. Totuși a fost ceva: a rămas aleanul după munții aceia golași și lumina ciudată, cenușie, dar mai ales după dangătul clopotului al cărui ecou răsuna În văi părăsite, cu pauze foarte lungi Între bătăi, care parcă ajungeau la mine de la o depărtare de neînchipuit“. 8 Un dezacord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să se Îndrepte. Dacă ar putea să-și schimbe consistența În clipa asta și să se transforme În aer, În piatră, să devină cocor. Un violoncel din interiorul său Îi răspundea de sus În propria sa limbă, un sunet de alean și de autoironie. Le văzu aproape cu ochii minții pe cele trei muziciene În vârstă, hurducăindu-se ore Întregi Într-un taxi vechi, de-a lungul șoselei de coastă, pentru a susține un recital În vreun kibbutz Îndepărtat din Galileea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui cu cozoroc odihnea la picioarele trandafirului. Unde vor fi ajuns tablourile cu lacuri și păduri? Și În ce colț de lume o fi prânzind acum ofițerul singuratic? Unde ai ajuns tu, Efraim? Ierusalimul - un oraș plin de nebunie și aleanuri. O tabără de refugiați, nu un oraș. Încă mai poți să te ridici și să scapi de el. Să-i iei de-aici pe Dimi și pe Yael și să vă alăturați vreunui kibbutz din deșert. Încă mai poți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să creadă Și-n abisala fugă de hain Stăpânii s-au pierdut în promenadă Cu-o lume bună vreau să mai rămân Ca într-un cerc restrâns al spiritului uman Unde mă mpart în două brațe, Un orizont al misticului alean Stilistica de unde mă răsfață. Tangențial e un mister rătăcitor Și lumea-i în săgeți de desuet Îmi spală sângele de somn Și-mi prea blestemă dorul de profet. II E un dor prea dus spre alte vieți Unde nici vântul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
frustrările te dor. În caz de ceva vociferări sau proteste, ești invariabil trimis acasă la madre, deși acestea au fost mereu pricinuite de atingerea unilaterală a înțelegerilor inițiale. La toate necazurile îndurate s-a mai adăugat și un fel de alean al străinătății, un sentiment al depărtărilor care îți pustiește sufletul și-ți răvășește gândurile despre spațiul natal, cu miros de mere coapte și cu zâmbete din partea celor dragi. În orice muncă te-ai afla, băștinașul te privește de sus, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Amurg de iarnă, sumbru, de metal, Câmpia albă - un imens rotund - Vâslind, un corb încet vine din fund, Tăind orizontal, diametral. Copacii rari și ninși par de cristal. Chemări de dispariție mă sorb, Pe când, tăcut, se-ntoarce-același corb, Tăind orizontal, diametral. Alean E-n zori, e frig de toamnă, Și cât cu ochii vezi Se-ncolăcește fumul, Și-i pâclă prin livezi. Răsună, trist, de glasuri Câmpiile pustii, - Și pocnet lung, și chiot S-aude-n deal la vii. C-un zmeu copiii aleargă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pentru a se simți mai comod în timp și în spațiu. Vorbiră la început mai rar și mai potolit pe urmă, își continuară convorbirea fără chinga sfielii și precauției despre firea tainică și despre puterea tămăduitoare a plantelor și despre aleanul stâncilor bătrâne, care se pleacă și ele, dinaintea Timpului sfărâmător de destine. Dialogul lor își alese drum peste talazuri de nisipuri cântătoare ale Marelui pustiu, peste forfotirea brâului de foc al Pământului și peste alte locuri, nestrăbătute de om decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai oftează Trist pe norii azurii Prin frunze tremurătoare Păsări caută culcuș Iese vântul la plimbare Cântă plopii sub arcuș Azi bagheta primăverii Inima-mi o-nalță sus Ca o rugă-n pragul serii Mulțumire lui Isus Mai târziu doinind aleanul Stelele pe cer apar Înflorind ca și tăpșanul Alungă dorul amar Genele se zbat în șoapte Trase-n fire de balsam Petice negre de noapte Lin alunecă pe geam Mă surprind cu încântare Călătoare prin tării Iar mă plimb în
Din zori p?n?-n zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83304_a_84629]
-
Poftim. Pune o ceașcă de ceai jos și mă cântărește din priviri câteva momente. Ți-e dor de casă ? Are un ton victorios, de parcă tocmai a rezolvat marele mister. Pe fata din Filipine o mai apuca din când în când aleanul, dar îi ziceam : capul sus, Manuela ! Se oprește meditativă. După care am aflat că numele ei era Paula. Extraordinar. — Nu mi-e dor de casă, spun, sorbindu-mi ceaiul. Mintea îmi freamătă ca aripile unui fluture. Ce-am să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
suspin arat-o, Cu geana ta m-atinge pe pleoape, Să simt fiorii strângerii în brațe - Pe veci pierduto, vecinic adorato! {EminescuOpI 121} FREAMĂT DE CODRU Tresărind scânteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. Din izvoare și din gârle Apa sună somnoroasă; Unde soarele pătrunde Printre ramuri a ei unde, Ea în valuri sperioase Se asvîrle. Cucul cântă, mierle, presuri - Cine știe să le-asculte? Ale
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a întins o pungă cu niște galbeni. Hangiul a luat-o, a drămăluit-o discret și s-a uitat la lotru ca un milog. Ochii și întreaga înfățișare spuneau: „Adică numai atât pentru toată osteneala mea?” Lotrul i-a înțeles aleanul și i-a spus: ― Ar mai fi ceva, da’ asta puțin mai încolo. Peste o săptămână-două. Hangiul, cu arsura gândului la galbenii luați de lotru de la negustori și că i se cuvine o răsplată mai mare, a căutat un motiv
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
amestec în politica lor. Dar gata cu gargara, a venit timpul ca să spun că nu sunt nici pe departe un individ fără un orizont politic așa cum mă cred unii, că nostalgiile mele sunt de altă natură decât să mă omoare aleanul pentru un regim socialist rezolut, corupt și aproape tot atât de inuman ca și cel capitalist din zilele noastre. Acel regim pe care nu îl deplâng cine știe ce, a avut și părțile lui bune dar a avut spre pieirea noastră și părțile lui
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]