1,700 matches
-
de fapt, prin excluderea femeilor din afacerile publice. Femeile puteau reprezenta calități abstracte și idealuri colective pentru că femeile nu puteau vota sau guverna.”( Hunt apud Landes, 74) O altă explicație, conexa: </spân><spân lang="ro-RO">”</spân><spân lang="ro-RO">Imaginile alegorice poartă cu ele profunzimea și puterea imediatului concret și oferă într-un mod foarte vizibil și vizual ocazia de a ne aminti de abstracțiunile intangibile precum limbaj, națiune sau comunitate. Și mai important, deoarece sunt construite că întrupări efective ale
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
nedivizat al societății. Poate și de aceea, lucrarea lui Delacroix a stârnit critici în epoca: Libertatea era prea ”urâtă și comuna” pentru a simboliză un ideal atât de înalt, iar audiență era deranjată de aparenta contradicție prezenta într-o personificare alegorica realistă. (Spector, 38) Diverși cercetători (Hobsbawm, Clark apud Brown, 246) susțin că Delacroix ar fi avut-o drept model pe Mărie Deschamps, o tânără muncitoare, eroina a Revoluției din iulie. Acest lucru ar fi contrazis, într-adevăr, specificul reprezentărilor alegorice
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
alegorica realistă. (Spector, 38) Diverși cercetători (Hobsbawm, Clark apud Brown, 246) susțin că Delacroix ar fi avut-o drept model pe Mărie Deschamps, o tânără muncitoare, eroina a Revoluției din iulie. Acest lucru ar fi contrazis, într-adevăr, specificul reprezentărilor alegorice ale epocii, care se regăsea tocmai în idealizarea reprezentării alegorice feminine, în ștergerea trăsăturilor identificabile. Inovația lui Delacroix a constat însă tocmai în tensiunea dintre universalul semnificației și realismul reprezentării. (Murray, 49) Acest realism al reprezentării, în care figură feminină
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
246) susțin că Delacroix ar fi avut-o drept model pe Mărie Deschamps, o tânără muncitoare, eroina a Revoluției din iulie. Acest lucru ar fi contrazis, într-adevăr, specificul reprezentărilor alegorice ale epocii, care se regăsea tocmai în idealizarea reprezentării alegorice feminine, în ștergerea trăsăturilor identificabile. Inovația lui Delacroix a constat însă tocmai în tensiunea dintre universalul semnificației și realismul reprezentării. (Murray, 49) Acest realism al reprezentării, în care figură feminină centrală nu este una complet idealizata, este prezent atât în
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
suită: — Ascultați, toată lumea, unde să-l pun pe călătorul ăsta prăfuit pe care l-am cules din drum? Doamnele erau atât de amuzate încât se țineau de burtă, cu lacrimile șiroindu-le pe obraji. Apoi, ca petrecăreții în jurul unui car alegoric, îl înconjurară pe omul cules de Nene și se distrară toată noaptea, în camera ei. Asemenea evenimente erau rare. Diminețile, foarte ades Nene avea impresia că rolul ei era acela de a privi chipul posomorât al soțului ei. Oare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui Roger Caillois sau Tzvetan Todorov. D. concepe „definirea frontierelor” literaturii fantastice „în funcție de regimul său estetic particular” și desfășoară o suită de aproximări ale raporturilor fantasticului cu „fabulosul feeric”, „miraculosul mitico-magic și superstițios”, „ocultismul inițiatic”, „literatura științifico-fantastică”, „proza poetică și alegorică”, „proza vizionară (de factură absurdă)”, „literatura de aventuri”, „proza de analiză”. În consecință, „catalogul tematic” secvent disocierilor teoretice identifică „trei tipuri generale de situații fantastice, corespunzătoare interacțiunii între normal și supranormal, mutației peste marginile firii, deci supranormale, a planului prim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
mimetism susținut de o certă îndemânare tehnică și, din câte se pare, alimentat de credința că obscuritatea și bizareria ar ridica valoarea poeziei. O versificație armonioasă e compromisă frecvent de rupturi și dizarmonii, voite a fi șocant-expresive. Metaforele și construcțiile alegorice rămân însă opace, indescifrabile, iar o coerență de fond, fie ea și abil criptată, pare să nu existe. Astfel, sensul câte unui poem (sau al câte unei stanțe) e insesizabil, chiar dacă lirismul ambiționează să se înscrie în registrul meditativ, moral-filosofic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
viitorului țărei. Bărbați cu înțelegere dreaptă și corectă, ca d. Canovas del Castillo, ca să scape țara, preschimbă întocmirile sale ministeriale. Bărbați ca d. Cairoli, scurți la vedere, compromit liniștea statului, compromițând cu desăvârșire și esistența cabinetului lor!... * Toată parabola aceasta alegorică, în care se vorbește mereu de Cairoli și de Canovas del Castillo, de Sela, Robledo, Yovellar și de patriile mântuite sau mîntuibile prin centrele respective, cari nu există în realitate, pe când în adevăr e vorba de D. Brătianu, Boerescu etc.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fiecare zi când era spectacol - tare mult mi-a plăcut. De 1 mai, am văzut prima defilare - ceea ce m-a impresionat cel mai mult... m-am plimbat cu tata pe strada care desparte Notre-Dame de Teatrul Național și un personaj alegoric Îl ducea pe Hitler cu bidineaua și cu căldarea de vopsele - un artist care era machiat ca Hitler, era Într-o cușcă și noi aplaudam. În fine, situația era alta la ora aia. Iar la 9 mai eram deja la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
în primul rând că opoziția (re)cunoaștere/interpretare (stabilită în funcție de prezența sau absența medierii) se situează în prelungirea binomului adevărat/adecvat (true/proper) și, la rândul ei, antrenează în discuție, conformormându-se parcă principiului dominoului, o serie de alte opoziții (literal/alegoric, înăuntru/în afară, prezent/non-prezent ș.a.m.d.) Principala obiecție care se ivește ar fi aceea referitoare la supralicitarea noțiunii de sens ascuns (u &povnoia), care, în realitate, în Cartea a III-a a Republicii, este amintită doar în treacăt
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
un real folos s-ar putea obține din explorarea situațiilor de frontieră (prin care înțeleg nu numai cazurile de actualizare a modalităților poetice în proză și viceversa, ci și dozarea în procente variabile a logicii mimetice și a celei pur alegorice în actul de creație, în genere). La urma urmelor, Paul de Man avea dreptate să afirme că Mallarmé însuși rămâne un poet al reprezentării, fiindcă poezia nu renunță la funcția ei mimetică așa de ușor și pentru atât de puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
incursiuni în mitologie. Acțiunea derutează prin dispersare. Ea se petrece în Transilvania, Moldova, Muntenia, dar și în „Elizeu” ori pe „tărâmul morților”. Apoteoza celor doi cărturari ardeleni, celebrată de zei și de populația română din toate provinciile, devine un tablou alegoric convențional, scăldat din belșug în „focuri bengalice”. Piesa este cu totul nereușită din cauza lipsei simțului istoric, a neglijării proporțiilor și a limbajului bombastic. G. este autorul unui Lexicon de conversație storicesc religionariu, din care a publicat primul tom (literele A-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
în veacul veacului (Ps. 21, 30). Cei ce caută potrivit cercetării celei adevărate, lăudând pe Domnul, se vor sătura de darul cel de la Dumnezeu, adică de cunoaștere; și va fi viu sufletul lor — că sufletul, care aduce viața, este numit alegoric inimă — că prin Fiul este cunoscut Tatăl (Mt. 11, 27; Lc. 10, 22). Nici nu trebuie să plecăm, fără reținere, urechile tuturor celor ce vorbesc și scriu”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a V-a, cap. I, 12.1.-12.3
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
privilegiază emfatic discursul "statorniciei", în contrast cu "discreția" acvaticului "penitent". Solidar cu interpretările celei mai mari părți a criticii românești precedente, Al. Cistelecan reargumentează concluziile nu foarte favorabile privind acest volum conformist, în care, rămas la "cartografierea suprafeței", poetul construiește stereotip portrete alegorice ale lumii rurale, îndatorat unei viziuni sămănătoriste retardate. Tot așa, în cazul ciclului Bătrânii, în care se observă pe drept cuvânt că "doctrina e adevăratul protagonist al poemelor" și că poetul "a transformat reveriile într-un lirism de pledoarie". În
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
(n. 1527, Milano - d. 11 iulie 1593, Milano) a fost un pictor italian exponent al manierismului, cunoscut mai ales datorită figurilor alegorice executate prin combinația diverselor obiecte și viețuitoare (fructe, legume, pești, păsări, cărți etc.), legate metaforic de subiectul reprezentat. s-a născut la Milano în anul 1527. Tatăl său, Biagio Arcimboldo, descendent dintr-o ramură secundară a unei familii aristrocrate milaneze
Giuseppe Arcimboldo () [Corola-website/Science/298864_a_300193]
-
scenografie, lucrări de arhitectură, hidraulică etc. În primii doi ani de activitate la Viena realizează numeroase portrete ale membrilor familiei imperiale și primele versiuni ale ciclurilor ""Cele patru anotimpuri"" și ""Cele patru elemente"", în maniera devenită tipică, constând în compozițiile alegorice din obiecte, fructe și legume. Aceste tablouri fură prezentate împăratului în ziua de Anul Nou 1569. Cele patru anotimpuri (1573, Muzeul Luvru, Paris) Arcimboldo își păstrează funcțiile și sub împăratul Rudolf II, fiu și urmaș al lui Maximilian, care mută
Giuseppe Arcimboldo () [Corola-website/Science/298864_a_300193]
-
Fată evreică într-o beretă", "Adorația Magilor", "Avraam și Agar", "Portretul unui om bătrân" în așa-numita "Cameră olandeză" a palatului), Pieter van Laer, numit "Bamboccio" ("Călătorii"), Anthony van Dyck ("Hristos în Grădina Ghetsimani"), Ferdinand van Kessel (scene batalistice, picturi alegorice și natură statică), Rafael, frații Caracci, Guido Reni și Bernardo Strozzi. Camerele au fost umplute cu diverse piese de mobilier prețios precum paravanul de argint, piramida de argint cu 11 coșuri, o fântână de argint cu trei etaje sau un
Palatul Wilanów () [Corola-website/Science/329120_a_330449]
-
a fost model pentru multe biserici în stil baroc târziu din sudul Germaniei. Biserica are trei părți: fațada magnifică dinspre est, clădirea principală și anexele aflate în partea de vest. Turnurile nu au cupole în vârf, ci balustrade cu statui alegorice. Statuile de pe turnul din stânga (sud) îi reprezintă pe cei patru arhangheli (Mihail, Gavriil, Rafail și Uriel), iar cele de pe turnul din dreapta (nord) pe cei patru părinți ai Bisericii (Augustin, Ambrozie, Ieronim și Grigore cel Mare). Fațada principală este încununată de
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]
-
Rottmayr. Altarul principal, proiectat de Pater Bernard Stuart și executat de Josef Anton Pfaffinger, este decorat cu figuri de stuc care urcă până în partea de sus. El repetă motivele principale ale bisericii și le continuă. În fața coloanelor se află figuri alegorice ale Muzicii, Poeziei, Picturii și Arhitecturii, precum și a celor patru facultăți. Deasupra lor plutesc Iubirea și Speranța, inspirate de Credință. La înălțimea cornișei se află șapte arhangheli. Partea de sus a altarului pare învăluit în nori și raze ale Mariei
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]
-
purității și a adevărului. În pictura laică, nudul celebra frumusețea, grația, eleganța, virtutea. Acest fel de nud este încadrat fie în scene mitologice, inspirate din mitologia greacă și mitologia romană, din mitologia oriental-biblică sau din mitologia națională, fie în scene alegorice. În general, trupul este “cosmetizat”, în special prin lipsa pilozităților, culoarea rozalie și luciul pielii, care dau un trup inexistent în lumea reală. S-a aplicat și ascunderea organelor sexuale ca gest pudibond al unui erotism convențional. În principal, pictorii
Nud (pictură) () [Corola-website/Science/319973_a_321302]
-
amuzat, scriitorul îi fabrică și îi alimentează neobosit pe Mitru Perea și Erudițian, inițiatorii răbdători ai celor ignoranți. Cel dintâi, de pildă, un veritabil Aufklärer, ,semnează" 154 de note filologice și istorice. încât, fiecare pagină dă spectacolul lansării textului, conceput alegoric, într-un mediu și într-un timp în care literatura, deja întârziată trebuia, în fine, să se nască, totodată cu receptarea ei critică. Privindu-și opera dinafară, cu ochi de Argus, scriitorul îi dramatizează destinul, imaginând amuzat de ceea ce se
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
pildă de Noul Film German. Dacă ferestrele nu ne-ar fi fost închise în această direcție, cineaștii noștri de frunte, cu excepția lui Pintilie, nu s-ar fi descoperit poate atît de nepregătiți în 1989, inerțiali în cultivarea unui cinematograf parabolic, alegoric, "transcendental": una dintre casele de filme din anii '90, condusă de Dan Pița, se intitula "Solaris". A urmat impasul prelungit pînă azi al unora dintre cei în care ne pusesem mari speranțe în anii '70. Pintilie, purtătorul ștafetei Nu știu
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
În măduva oaselor. Scupltorița a sculptat ascunsă În atelierul ei și monumentul, Înfășurat În prelată, a fost instalat În chiar noaptea de dinaintea ceremoniei de dezvelire. A doua zi, tot orașul s-a adunat la parada sărbătorească cu de toate: car alegoric pentru oaspeții de onoare, gardă militară, fanfara Liceului Typical, majorete, hot dogs, vată de zahăr, limonadă. Chiar și președintele Companiei a fost prezent, chiar dacă el trăiește mai mult la bordul avionului de serviciu. Fanfara a cîntat, primarul a strîns mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
are contacte cu zona mitteleuropeană. Praga lui Rudolf al II-lea e un laborator alchimic și, Într-adevăr, chiar În anii aceia Dee se duce la Praga și se Întâlnește cu Khunrath, autorul acelui Amphitheatrum sapientiae aeternae ale cărui table alegorice Îl vor inspira atât pe Andreae, cât și manifestele rozacruceene. Ce raporturi stabilește Dee? Nu știu. Copleșit de remușcarea de a fi comis o eroare ireparabilă, moare În 1608. Nici o teamă, pentru că la Londra se pune În mișcare o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spus. După serbările londoneze, Încep festivitățile la Heidelberg, unde Salomon de Caus construise pentru elector grădinile suspendate, a căror palidă evocare am văzut-o noi În seara aceea În Piemont, vă amintiți. Iar În cursul acestor petreceri apare un car alegoric care-l slăvește pe mire În ipostaza lui Iason, și pe cele două catarge ale corăbiei reprezentate pe car apar simbolurile Lânii de Aur și ale Jaretierei, sper că n-ați uitat că Lâna de Aur și Jaretiera apar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]