1,941 matches
-
legată, ca și Afrodita de cultul plantelor. Într-un cântec meșteșugit pe baza antifonică, după modelul cântecului popular, se deplânge moartea demonului în accente care amintesc de ""threnosul"" (cântec de jale) homeric. Prin vădita preferință față de divinitățile venite din Orient, alegorii ale frumuseții, grației și fecundității, Sappho depășește lumea zeilor lui Homer. Influența Asiei, cu care Lesbosul întreținea legături intense, se făcuse, de altfel, simțită de mult în creația litereară a insulei Lesbos și încă din secolul VII Î.Hr. . Un
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
simțită de mult în creația litereară a insulei Lesbos și încă din secolul VII Î.Hr. . Un papirus a dezvăluit totuși, că poeta ar fi cântat, uneori, și teme comune cu cele a lui Alceu, cum ar fi, de pildă alegoria corăbii surprinse de furtună în largul mării. Sappho restrânge tematica odei la cercul propriilor ei vicsitudini, dovedin, odată în plus că și în domeniul poeziei publice domină interesul ei personal. A încercat să scrie și poezie epico-narativă. Principala ei compoziție
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
satanice" i-a adus lui Rushdie premiul "Whitbread" și o nominalizare la premiul "Booker". Dincolo de conotațiile considerate blasfemiatorii la adresa islamului, criticii literari au subliniat și valoarea literară a acestuia: "Versetele satanice" este o carte care își are locul alături de marile alegorii ale identității din literatura universală, precum "Călătoriile lui Gulliver", "Candide" sau "Viața și opiniunile lui Tristram Shandy, Gentleman". Fac apel la toți musulmanii să citească "Versetele satanice" și să nu dea curs unor provocări care pot veni din partea altor persoane
Salman Rushdie () [Corola-website/Science/299223_a_300552]
-
văzută despărțirea lui Paris de nimfa Oinona, ilustrarea visului lui Poliphilio, Dionis alături de Semele și Io, Zeus alături de Io ori legendă ermetica a nașterii lui Moise. Un cercetător precum Edgar Wind interpretează tema mult mai general, văzând în lucrare o alegorie pastorala a vietii omului. Soldatul întruchipează în această interpretare puterea (Fortitudo), femeia este Caritas. Virtutea masculină și cea feminină nu trebuie să se teamă de furtună care se anunță. Din punct de vedere stilistic, "Furtună" reprezintă fază de maturitate în
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
Mișna, care este o metodă directă, "independent de sursa scripturală folosită". Tradițional sensul textului biblic este constituit din pșat (sensul literal), remez (sensul aluziv), draș (exegeza) și sod (sensul mistic). Midrașul premărește remez și draș. Sînt folosite procedee retorice ca alegoria, metafora, concordanța, analogia și gematria. Hermeneutica talmudică a fost codificată de Hillel ( cele șapte principii ale lui Hillel), Rabi naum din Gamzo, Rabi Akiva, Rabi Ișmael și Rabi Eliezer ben Rabi Iosi din Galileea (32 de principii). Mauritius Mergui distinge
Midraș () [Corola-website/Science/310497_a_311826]
-
surori. La fel ca în serialul original "Star Trek", dorim să insuflăm tespectatorilor aceeași afecțiune pentru eroii noștri.” Mark Bourne, de la revista "The DVD Journal", a descris primul sezon astfel: „Un episod tipic se baza pe un fir narativ triplu, alegorii stângace, dialoguri rigide și bombastice, ori caracterizări prea lungi pentru a părea relaxate și naturale.” Alte aspecte criticate au fost efectele speciale proaste și faptul că situațiile dramatice erau de multe ori rezolvate prin mecanismul de tip "deus ex machina
Star Trek: Generația următoare () [Corola-website/Science/303232_a_304561]
-
problemele principale ale existenței. Limbajul, influențat de Valle-Inclán, este tot poetic. Lorca a fost de asemenea influențat de drama modernistă (folosirea versului), de teatrul lui Lope de Vega (folosirea calculată a cântecelor populare), de cel al lui Calderón (sfâșierea tragică, alegoria) și de tradiția spectacolelor de păpuși. Creația dramatică a lui Lorca poate fi grupată în patru categorii : farse, comedii „"nereprezentabile"” (conform autorului), tragedii și drame. Dintre farsele scrise între 1921 și 1928 se remarcă „"La zapatera prodigiosa"”, în care atmosfera
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
civilizației, viitorul libertății spirituale și retroacțiunea progresului asupra omului. Renumele său literar provine totuși, în cea mai mare măsură, din opera sa poetică, în care - sub influența lui Stéphane Mallarmé - predomină măestria formală și mai puțin sensul inspirației artistice, folosind alegoria în exprimarea conflictului permanent dintre intelect și simțământ. Valéry dezvoltă teoria semnificației multiple a poeziei: ""Versurile mele au sensul care li se dă în momentul lecturii. Ar fi o mare greșală - care ar contrazice esența poeziei - să se afirme că
Paul Valéry () [Corola-website/Science/298297_a_299626]
-
suprem al Bisericii creștine. Reprezentarea Sfântului Nicodim alături de Sfântul Grigorie Decapolitul atestă voința de a-l avea drept pildă pe Nicodim, ctitorul mănăstirilor Vodița și Tismana, organizatorul vieții monahicești în Țara Românească. Leit-motivul funerar reapare in pronaos prin scenele obișnuite: alegoria licornei și a profetului Iona vomitat de balenă, iar Judecata din urmă, pictată în pridvorul, construit mai târziu după corpul principal al bisericii, dă ansamblului de pictură de la Arnota finalitatea sa firească. Pentru a defini stilul picturii de la Amota, nu
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
începuturile învățământului academic, predând la catedra de sculptură din București. Fiul său, Carol Storck fiind elevul acestuia, își va continua studiile în Italia și Statele Unite ajungând astfel la un nivel profesional de invidiat. "Carol Storck" creează portrete („B. P. Hasdeu”), alegorii („Progresul”, „Electricitatea”), și sculptură monumentală („Carol Davilla”). "Ion Georgescu", fiind și el elev al "Școlii de Arte Frumoase" din București, realizează portrete într-un mod realist datorită unor vaste cunoștințe anatomice(„Actorul Mihail Pascaly”), dar are și înclinații spre "romantism
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
A Hon" ("Patria") din Pesta, dar a fost mutilat de cenzură. Revista a fost de mai multe ori confiscată de autorități, care se temeau de o intensificare a naționalismului revoluționar. Din acest motiv, autorul a fost nevoit să apeleze la alegorii în prezentarea evenimentelor, pierzându-se o mare parte din calitatea literară și patriotică a textului. Personajele sunt reale, dar au numele schimbate: Pusztafi = Sándor Petőfi, Lavaj = Jókai etc. Încheierea Compromisului austro-ungar (1867) a schimbat situația, permițând relatarea unor evenimente fără
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
tipărite în perioada 1 ianuarie - 10 octombrie 1869. El a fost editat în același an, 1869, de editura Athenaeum din Pesta în șase volume (având 163, 171, 163, 149, 193 și 244 de pagini). Acest roman nu mai apelează la alegorii în descrierea evenimentelor istorice din 1848-1849 și nu mai evită să prezinte avântul patriotic din acei ani. Romanul "Fiii omului cu inima de piatră" este un omagiu vibrant într-o viziune romantică adus revoluționarilor maghiari din 1848-1849, care au luptat
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
de lecturi profesionale al United States Marine Corps recomandă citirea romanului câtorva grade inferioare. Cartea a fost pusă pe listă de căpitanul John F. Schmitt, autorul Manualului de Luptă al Marinei pentru "furnizarea într-un mod schematic eficient a unor alegorii utile care explică de ce militarii face ceea ce fac". În introducerea romanului, scrisă pentru folosirea în cadrul antrenamentelor, se opinează că acesta oferă "lecții de pregătire în metodologie, conducere și, de asemenea, etică [...] "Jocul lui Ender" a fost un punct important al
Jocul lui Ender () [Corola-website/Science/313392_a_314721]
-
in care Saint-Exupéry a fugit în America de Nord în urma căderii Franței în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, asistat prima dată de autor și scris în memoriile lui, "Zboruri la Arras". Fabula pentru adulți, conform unei analize, este de fapt "o alegorie a vieții lui Saint-Exupéry - căutarea lui după certitudini din copilărie și pace interioara, misticismul lui, credința lui în curajul omenesc și fraternitate, și dragostea lui adânca pentru soția lui Consuelo dar, de asemenea, o aluzie la caracterul torturat al relației
Micul prinț () [Corola-website/Science/329554_a_330883]
-
cum reprezentările constând în personificări feminine alegorice ale libertății, justiției sau republicii au jucat un rol esențial în trecerea de la vechiul regim la societatea modernă. Una dintre explicații poate fi următoarea: </spân><spân lang="ro-RO">”</spân><spân lang="ro-RO">Proliferarea alegoriei feminine a fost posibilă, de fapt, prin excluderea femeilor din afacerile publice. Femeile puteau reprezenta calități abstracte și idealuri colective pentru că femeile nu puteau vota sau guverna.”( Hunt apud Landes, 74) O altă explicație, conexa: </spân><spân lang="ro-RO">”</spân
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
și realismul reprezentării. (Murray, 49) Acest realism al reprezentării, în care figură feminină centrală nu este una complet idealizata, este prezent atât în cazul lucrării lui Rosenthal, cât și în cel al tabloului semnat de Ciucurencu. </p> Fără să agreeze alegoria, pe care o consideră ”structural aparținătoare artei decadente burgheze” (Bogdan, X), realismul socialist exalta totuși exemplaritatea eroilor și eroinelor din revoluții, lucru vizibil de altfel în iconografia vremii. Și cum se traduce această exemplaritate în imagini dacă nu tocmai prin
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
merge pe apa Sâmbetei, puțin le pasă. Radicalii reprezintă în mod unilateral interesele claselor de jos, sau mai bine zicând se reprezentează pe ei înșii, esploatînd nemulțămirile acelor clase. În zadar răsare din istorie figura bătrânului Menenius Agrippa, care prin alegoria cu stomacul și mădularile arăta că clasele lucrătoare nu pot trăi fără organul distributiv, fără cele superioare, că buna-stare a unui popor se întemeiază tocmai pe armonia de interese pe care statul e menit a o face să domnească între
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pot trăi fără organul distributiv, fără cele superioare, că buna-stare a unui popor se întemeiază tocmai pe armonia de interese pe care statul e menit a o face să domnească între părțile organismului social. Geaba li s-ar repeta vechea alegorie, radicalii cred că fără știință de carte, fără avere și fără muncă mai cu seamă, casta oratorilor lor de uliți și stâlpii lor de cafenele sunt chemați a domina lumea. Dar guvernul nu este deloc, după cum definesc d-lor, epistatul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
există două centre și a căror maimuțare, cam incoloră, vor fi precum prevedem și superfetațiunile din viitoarea adunare turcească din Stambul, e Franța; cu deosebirea - mică neapărt - că centrul din Franța e compus - nu din persoane, care se împrumută la alegorii și joacă în mai multe fețe, ci din oameni, pe cari [t]e poți întemeia si a căror vorbă e vorbă. Izbutita alegorie a "Presei" e atât de bună încît ne e teamă că va și rămâne un model de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu deosebirea - mică neapărt - că centrul din Franța e compus - nu din persoane, care se împrumută la alegorii și joacă în mai multe fețe, ci din oameni, pe cari [t]e poți întemeia si a căror vorbă e vorbă. Izbutita alegorie a "Presei" e atât de bună încît ne e teamă că va și rămâne un model de alegorie și nimic mai mult. Ca toate capodoperile promite a nu se preface niciodată în realitate - de aceea ne și inspiră același sentiment
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și joacă în mai multe fețe, ci din oameni, pe cari [t]e poți întemeia si a căror vorbă e vorbă. Izbutita alegorie a "Presei" e atât de bună încît ne e teamă că va și rămâne un model de alegorie și nimic mai mult. Ca toate capodoperile promite a nu se preface niciodată în realitate - de aceea ne și inspiră același sentiment de siguranță personală, pe care-l avem când privim din colțul nostru o jalnică tragedie, jucată pe scenă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
poezie populară, dar mai frecvent lirica, este paralelismul, cu principalele tipuri: tautologic sau de sinonimie, adversativ, contrastant sau de opoziție, cumulativ sau de enumerație și progresiv sau de gradație. În transfigurarea poetică sunt prezente diferite trepte, de la simpla relatare până la alegorie. Metaforele cele mai frecvent întâlnite sunt de tip onomastic (mândra - iederă, badea - trandafir) și de relație (codrul - frate), care stabilesc legături cu cadrul fizic. Surse: N. Pauletti, Cântări și strigături românești de care cântă fetele și feciorii jucând (1838), îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
acestor elemente va ieși la suprafață (și va facilita calea de acces către oglindă)1. Viziunea lui Andrew Benjamin pare să se apropie mai mult de aceea a interpreților renascentiști ai lui Platon, care, plasând - după cum știm - în centrul dezbaterii alegoria (acel procedeu care se folosește de particularul aparent spre a exemplifica universalul), îi restituiau poeziei tocmai „valențele pentru a căror lipsă Platon o condamnase”2. În mod similar, Benjamin stăruie asupra importanței „sensului ascuns”3 (e#n u#ponoivaiz), stabilind
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
argumentația sa prezintă avantajul că, deși regăsește pe alocuri accentele poeticienilor neoclasici 1, nu își propune cu tot dinadinsul să organizeze termenii binoamelor amintite în opoziții ireconciliabile, ci mai degrabă urmărește să surprindă punctele de acroș, interarticulațiile: Concepția specifică a alegoriei și mimesis-ului dă naștere unei viziuni caracteristice asupra complexității și pluralismului. O viziune în care (...) pluralitatea se identifică, în linii mari, cu diferitele modalități de a înfățișa același sens ascuns (e#n u#ponoivaiz). In aceste condiții, ea va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
se poate lesne detecta și în poemul O motocicletă parcată sub stele, apărut în secțiunea „Viziuni” a volumului din 1985, Totul. Monolog ironic-patetic al unei motociclete încercate de neliniști erotice și existențiale, poemul a fost, nu întâplător, caracterizat drept „o alegorie obiectuală a singurătății”408. Ceea ce ne atrage în primul rând atenția aici, este prezența unei recuzite voit „nepoetice”, ținând de banalul cotidian, alături de o alta, tradițională, romantică și romanțioasă deopotrivă. În prima serie pot fi încadrate, desigur, piesele motocicletei (oglinda
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]