17,219 matches
-
rostogolește melancolia. Un descântec anonim, care se vrea miraculos, mi se pare desuet. Iată cum, fără să vrea, anotimpul naște o iluzie. Apocalipsa nebunilor în fiecare casă e un nebun și nebunii aprind torțe, ca să vadă sufletele noastre. Și nebunii aleargă după gândurile noastre, pe care nu le vor prinde niciodată - bănuite de către ei a fi gândurile noastre. Fiecare nebun poartă câte-o mască, fiecare ne împrumută masca sa și noi sărim într-un picior, de bucurie. Lopețile Frenezie a culorilor
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
cu noduri de frică soneria îmi sparge timpanele de frică beau prea mult, de frică tratamentele chimice prescrise o dată la câteva luni sunt o frecție se poate ca mințile mele să fie țăndări dar nimic nu mă poate împiedica să alerg mai departe prin dezastrul psihic al unei vieți răvășite de la optișpe ani poate că gura asta hâdă care mă înghite este salvarea mea ce cauți tu aici soldat trecut prin grodek apropie-te fii ceea ce înțeleg cel mai bine și
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
moștenire ca o ființă căreia nu vreau să-i dau nume, așa cum dau zilnic alte nume celor din jur, să stea timpul în loc, sa fie la fel, ca în cadranul unui ceas acele înțepenite la vîrsta cînd încă mai puteam alerga în jurul axului lor, un corp pe care-l simt rupt din mine fără să-l pot pune la loc, nici acesta de acum, cu pielea scrijelită de urma femeilor umbră, sac în care se tot îndeasă zilele ca niște colivii
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
din care, rupt în bucăți, mă voi trezi să te țin în brațe, așa cum făceam cînd te luam de sub duș, trup în care intram mistuit ca în flăcări cămașa lui Nessus, un pot de arginți lustruiți de degetele care au alergat peste sănii tăi ca peste niște podoabe ascunse, un fluviu albind de secetă ca-n pat absența atît de vie a trupului tău; un abur amar de cafea, un amiros ușor de femeie, un clinchet de vase în bucătărie, un
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
-n timp ce voi, cu strîmbături nătînge, Vă fluturați infamul terfelog, Posteritatea de pe-acum mă strînge La sînul ei cu iz de busuioc. Stiletul ironiei, în cazul lui Mihu Dragomir, vizează poza infatuată a poetului și elanurile lui "combative": Aleargă pe cîmpie iar crivățul hain, amarnic scuturîndu-și străbunele cojoace. Dar mie nici nu-mi pasă! în timpii care vin aud cum grîul crește și pîinea cum se coace. Luînd în piept stihia, eu merg de ger niznai cînd polul nord
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
se coace. Luînd în piept stihia, eu merg de ger niznai cînd polul nord cu urlet asupră-ne coboară; deodată mi se pare că sînt în luna mai și-ngîn în șoaptă stihuri ce-am să le scriu la vară. S-alerge cît îi place ursirea de prăpăd! încrîncenarea firii eu știu că-i trecătoare și contemplînd ninsoarea aievea parcă văd prin sită cum se cerne făina viitoare. C-așa-i omătul pururi, ori cade-ncetinel, ori hohotește amplu în leagăn de vîntoase
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
decad, provincial și periferic, din greaca și din latina clasică, în dialectul vulgar al unei mierle. DIMINEA}| ROMAN| E-o dimineață atât de clară și calmă, încât aud, ca pe niște clopoței de argint, tresăltând, ding-ding, sânii unei fete care aleargă, foarte departe de mine, pe strada asta lungă, pustie, printre arcadele-nalte, confundată de rouă cu o cărare pierdută-n ierburi. F O R UM Iată și un mac înflorit exact în dreptul unei corole sculptate în marmură pe-un capitel
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
de tot, Ceaușescu înnebunise de tot, iar cei din jur, ca să-i facă pe plac, supralicitau, se comportau de parcă ei ar fi fost de zece ori mai nebuni decât el. Cineva, Mona parcă, a propus cu glasul ei de vrăbiuță alergată de un uliu: Omenire, ce ziceți de o baie în mare?!... Cornel, adolescentul întârziat, care-și lăsase barbă ca să pară mai matur, s-a mirat inocent: Dar în București nu există mare! Ana-Cristina l-a fixat cu o privire dojenitoare
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
Și îți răspunde-n taină rugăciunii... Se ridică nesigură. Bastonul Se clătina ca un catarg în ceață. Se sprijini de zidul încăperii în tălpi îi scăpără deodată drumul: Și cum mergea lăsându-se în urmă, Se pomeni că-ncepe să alerge Și pașii ei din ce în ce mai tineri Se zbenguiră-n joacă o secundă Apoi o luară-n sus ca niște păsări, Ca niște nori, ca raza unei umbre... Alchimie Cea de demult și Cea mai nouă Se întâlniră noaptea-n somn, La
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
la improvizația sincopată a jazzului sud-american. Aici apar pentru prima oară îngerii și păsările ce străbat mai tîrziu cerul poeziei sale, intrînd în vorbă cu poetul. Bestiarul stănescian cu inorogi străvezii, cai în cavalcadă sau împietriți, cu lupii săi flămînzi alergînd pe omătul cristalin al unor peisagii sticloase, cu rîuri înghețate, dominate de zăpezi strălucitoare și sori de gheață deasupra codrilor oglindiți de cerul rece, limpede și sur, într-o împărăție a gerului veșnic, a prins și el viață alături de copacii
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
pământești: ,,Străzile/ Își deschid însetatele guri/ Pentru a înghiți/ Viețile noastre/ În vreme ce agrafa părului tău/ Rămâne ca decorație uitată/ Pe pernă.” (Agrafa). Estetica pasiunii își arată, uneori, latura obscură: ,,Cum să nu-mi placă mirosul amar/ Al acestui amoral trandafir?!” (Alergând după frumusețe). Și totuși, este nerefuzabilă implicarea totală în vâltoarea jocurilor venusiene, cu toate inerentele umbre ce pot macula visurile: ,, Eleganța se șterge la ochi/ Cu o batistă de aur - / Razele ei/ Sunt chiar acest zâmbet/ Care ne îndepărtează/ De
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017. După Goethe Într-o zi de primăvară, Stingheră, pe arătură, Zări băiatul o minune: O floare roz: o răsură. Ce bucurie pe-amândoi Când prima oară se văzură! Alergând într-o suflare, Se-apropie sfios de ea Și, cuprins de o dorință, Grăi, în timp ce o privea. -Răsurică, răsurea, Sălbatic roz trandafiraș, Vino în grădina mea Și câmpia ta s-o lași! Se apleacă și-o sărută Cu gându-I
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Cu brațu-I fin și drăgălaș. Surprinsă, tresări răsura, Dintro dată se-ntristă; Citește mai mult După Goetheîntr-o zi de primăvară,Stingheră, pe arătură,Zări băiatul o minune:O floare roz: o răsură.Ce bucurie pe-amândoiCând prima oară se văzură!Alergând într-o suflare,Se-apropie sfios de eași, cuprins de o dorință,Grăi, în timp ce o privea.-Răsurică, răsurea,Sălbatic roz trandafiraș,Vino în grădina meași câmpia ta s-o lași!Se apleacă și-o sărutăCu gându-I pur de copilaș
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Te-ai smuls, cu greu, dintre tristele zăpezi! Darnică, ți-ai despletit peste țară Ale tale calde plete de mătase verzi. Iar mi-ai adus un firav ghiocel ... Mi l-ai sădit în păr și în grădină ... Mă-ndemni s-alerg, să zbor, să cânt cu el ... Plutesc, plutesc, plutesc ...mă ții de mână. Adânc, mi te-ai cuibărit în suflet ... Ca o mirifică vioară mă mângâi. Prin tine trăiesc, respir, iubesc și cuget ... Doar tu, Vestală, tu ești dorul meu
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
primăvară,Te-ai smuls, cu greu, dintre tristele zăpezi!Darnică, ți-ai despletit peste țarăAle tale calde plete de mătase verzi.Iar mi-ai adus un firav ghiocel ...Mi l-ai sădit în păr și în grădină ...Mă-ndemni s-alerg, să zbor, să cânt cu el ...Plutesc, plutesc, plutesc ...mă ții de mână.Adânc, mi te-ai cuibărit în suflet ...Ca o mirifică vioară mă mângâi.Prin tine trăiesc, respir, iubesc și cuget ...Doar tu, Vestală, tu ești dorul meu
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
pielea.... XXII. GREIERELE ȘI FURNICA, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016. Vine toamna val-vârtej Și așterne pe pământ Un covor de frunze bej Purtate hai-hui de vânt. Gâzele se înspăimântă Cuprinse de alergie, Aleargă și se frământă Căci mai au treburi, o mie. Doar un greier hoinărește Purtându-și vioara-n spate, Cântecul nu și-l oprește Fie ziuă, fie noapte. O furnică îl insultă, Plictisită de-al său vers: Dânsa are treabă multă
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
opri cântarea, Greierele îi răspunde, Stăpânindu-și greu mirarea, Parc-ar fi de nu știu unde: -Tu ești trudnica din vatră, ... Citește mai mult Vine toamna val-vârtejși așterne pe pământUn covor de frunze bejPurtate hai-hui de vânt.Gâzele se înspăimântăCuprinse de alergie,Aleargă și se frământăCăci mai au treburi, o mie.Doar un greier hoinăreștePurtându-și vioara-n spate,Cântecul nu și-l opreșteFie ziuă, fie noapte.O furnică îl insultă,Plictisită de-al său vers:Dânsa are treabă multă,Prima e în
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
de autenticism. Inocentă, atât de stenica, nu dispare nici atunci când sunt amintite efectele în general erodante ale timpului: "Nu-i adevărat,/ anii nu sunt o povară/ și, chiar dacă ar fi,/ se va găsi cineva/ să mă ajute să-i car./ Alerg împărțind zâmbete/ în stânga și în dreapta./ Nu am timp de odihnă/ încă mai am/ de împărțit câteva sfaturi,/ câteva încurajări,/ câteva vorbe bune. (...)" (Alerg împărțind zâmbete). Interioritatea sufletească e caracterizată de o profundă atitudine pozitivă care nu poate decât să catalizeze
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380663_a_381992]
-
sunt o povară/ și, chiar dacă ar fi,/ se va găsi cineva/ să mă ajute să-i car./ Alerg împărțind zâmbete/ în stânga și în dreapta./ Nu am timp de odihnă/ încă mai am/ de împărțit câteva sfaturi,/ câteva încurajări,/ câteva vorbe bune. (...)" (Alerg împărțind zâmbete). Interioritatea sufletească e caracterizată de o profundă atitudine pozitivă care nu poate decât să catalizeze elanurile creative. Astfel, ne întâmpină peste tot un impresionant altruism, nefiind departe semnele purității. Viața pare a fi o cursă în vederea atingerii mult
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380663_a_381992]
-
sale, Kosova și patria-mamă Albania, cu toate că el se află de multă vreme pe calea exilului, în Germania. Astfel, se distinge tema principală și de mare importanță pentru care Dan Gashi merită întreg respectul națiunii sale materne: „Pe buza Drinei Albe/ Alerg pe cal/ Potcoavele se bat cu caldarâmul/ Peste pietre si nisip./ Sălciile pline de umbră/ Pentru turmele de oi,/ Snop de nuiele pentru garduri,/ Pentru pământ și livezi,/ Pentru a croșeta hambare,/ Răchita plină de fire,/ Sălciilor cu umbre,/ Vara
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
la joasă înălțile/ al păsărilor din areal/ între două gânduri adăp/ rădăcinile alunilor tineri/ plivesc apoi în text/ buruienile dulci/ și laptele câinelui”. (Poem destins) Din punct de vedere gnoseologic, poetul se situează în cotidian dar privește esențele, interiorul existenței: „Alerg printre cuvinte deloc lejer / împrejurul unei realități / înfiorător de tenace / dacă mă atenționează fervent / că mă aflu la o distanță / de tușă” (Comunicare). Relația poetului cu exteriorul este una de revoltă în fața mizeriei sociale și morale contemporane, în care valorile
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
pașaport fără carnet de identitate/ a uitat să ia un pic de dor/ călător neobișnuit/ în secolul douăzeci și unu./ Hava/ se vindecă în negura vărateca/ croncănit de cucuvea uimită-n gravitate/ cu brațe deschise trece Curcubeul/ în frontieră nu se oprește/ alergând dincolo de maraton/ anunțul triumfului o dezvelește în ogeacul soarelui/ mormânt, vale, plăgi, dorul i se scurge pe pământ./ Hava/ pornit-a în secole spre Omer/ în bătăliile din povești/ dezbat în Parlamentul lui Çabej, Jokli/ dezleagă nodurile odinioare ale limbilor
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
la porțile înserării Și noaptea se scaldă-n apele visării, Te-aștept iubite pe tivul depărtării. Când dorul s-așează pe-al inimii contur Și formă îți frământ din visul cel mai pur, Un murmur de tristețe mă-nvăluie dur Ș-alerg iubite prin clipele fecunde, Să semăn nuferi pe-ale uitării unde, Amăgiri acolo de noi voi ascunde. Când apele se spală-n sânge de lună Și dorința se-așterne în trup cunună, Iubirea compune pe-a focului strună. Când norii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
ales vine un timp când te scufunzi ... XII. ATÂTA DOAR O ELEGIE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. noaptea-și dilată insomnia lângă o cafea amară și-o țigară cu tălpile boțite de ploaie aleargă pe ziduri haină de iubire am să o așez la geamul unde nu plouă ca să pot trăi ca și cum nu m-aș sufoca cu tâmpla lipită de fiecare năzuire peste care ți-ai întins firele nu ți-aș vedea absența din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
te zbați să-ți construiești plecarea aștept să palești din fiecare detaliu ca să pot trăii ca și cum nu ai fi( fost) decât o elegie ... Citește mai mult noaptea-și dilată insomnialângă o cafea amară și-o țigarăcu tălpile boțite de ploaie aleargă pe zidurihaină de iubiream să o așez la geamul unde nu plouăca să pot trăica și cum nu m-aș sufocacu tâmpla lipită de fiecare năzuirepeste care ți-ai întins firelenu ți-aș vedea absențadin fiecare cuvântnu ți-aș simți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]