920 matches
-
with C. Vraciu) 52. On the structure of the irreducible polynomials over local fields, J. Number Theory, Vol. 52 No.1 (1993), 98-118. (with A. Zaharescu) 53. The valuations on k(x,y) which are trivial on k, Proc. Conf. Algebra, Constantă, 1994. 54. Some elementary remarks about n-local fields, Rend. Sem. Math. Univ. Padova, Vol. 91 (1994). (with V. Alexandru) 55. A characterization of Generalized Dedekind Domains, Bull. Math. de la Șoc. Sci. Math de la Roumanie, tome 35 (83), Nr.
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
35 (83), Nr.1-2 (1991), 139-141. (with E. L. Popescu) 56. On a class of Prüfer domains, Rev. Roumaine Math. Pures et Appl. 29 (1984), 777-786. 57. Sur une classe d'anneaux qui généralisent leș anneaux de Dedekind, J. of Algebra, Vol.173, (1995), 44-66. (with M. Fontana) 58. On the extension of a valuation on a Field K to K(X), ÎI, Rend. Sem. Maț, Univ. Padova, Vol 96 (1996), 1-14. (with C. Vraciu) 59. On the roots of a
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
Topology, Editors Dikranian-Salce, Marcel Dekker Inc., 1998, 55-58. (with V. Alexandru) 68. On minimal pairs and residually transcendental extensions of valuations (Mathematika, 49(2002), 93-106 ) (with S. Khanduja and K.W. Roggenkamp) 69. Nagata Transform and Localizing Systems, Comm. în Algebra, 30(5), (2002), 2297-2308. (with Marco Fontana) 70. Spectral extensions of p-adic valuation, Rev. Roum. Math. Pures et Apll, Vol. 46, Nr.6 (2001), 805-817. (with E. L. Popescu and C. Vraciu) 71. Trace on Cp, J. Number Theory 88
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
Nachtr.) (with A. Popescu and A. Zaharescu) 79. Universal Property of the Kaplansky Ideal Transform and Affiness of Open Subsets, J. Pure and Appl. Alg., 173, (2002), 121-134. (with Marco Fontana) 80. Metric invariants over Henselian valued Fields, J. Of Algebra, 266 (1), (2003), 14-26. (with A. Popescu and A. Zaharescu) 81. Chains of metric invariants over a local field, Acta Arithmetica, 103 (1), (2002), 27-40. (with A. Popescu, M. Vajaitu and A. Zaharescu) 82. Transcendental divisors and their critical functions
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
103 (1), (2002), 27-40. (with A. Popescu, M. Vajaitu and A. Zaharescu) 82. Transcendental divisors and their critical functions, Manuscripta Math., 110 (4), (2003), 527-541. (with A. Popescu and A. Zaharescu) 83. The Galois Action on plane Compacts, J. Of Algebra, 270, (2003), 238-248. (with A. Popescu and A. Zaharescu) 84. Total valuation rings of K(X, σ) containing K, Communications în Algebra, Volume 30, Number 11 (2002), 5535 - 5546 (with S. Kobayashi, H. Marubayashi and C. Vraciu) 85. Total valuation
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
4), (2003), 527-541. (with A. Popescu and A. Zaharescu) 83. The Galois Action on plane Compacts, J. Of Algebra, 270, (2003), 238-248. (with A. Popescu and A. Zaharescu) 84. Total valuation rings of K(X, σ) containing K, Communications în Algebra, Volume 30, Number 11 (2002), 5535 - 5546 (with S. Kobayashi, H. Marubayashi and C. Vraciu) 85. Total valuation Rings of Ore extensions, Result Math., 43 (2003), 373-379. (with S. Kobayashi, H. Marubayashi, C. Vraciu and G. Xie) 86. Non-commutative valuation
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
Marubayashi and C. Vraciu) 85. Total valuation Rings of Ore extensions, Result Math., 43 (2003), 373-379. (with S. Kobayashi, H. Marubayashi, C. Vraciu and G. Xie) 86. Non-commutative valuation rings of the quotient artinian ring of a skew polynomial ring, Algebra and Representation Theory (2005), 8; 57-68 (with S. Kobayashi, H. Marubayashi, C. Vraciu and G. Xie) 87. The structure of localization systems of a class of Prüfer Domain (to appear) (with H. Marubayashi and E. L Popescu) 88. On the
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
S. Kobayashi, H. Marubayashi, C. Vraciu and G. Xie) 87. The structure of localization systems of a class of Prüfer Domain (to appear) (with H. Marubayashi and E. L Popescu) 88. On the existence of trace for elements of Cp Algebra and Representation Theory (2006), 9; 47-66 (with M. Vajaitu and A. Zaharescu) 89. Trace Series on Qk, Result în Math., 43 (2003), Nr 3-4, 331-341 (with A. Popescu and A. Zaharescu) 90. A Galois Theory for the Banach Algebra of
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
Cp Algebra and Representation Theory (2006), 9; 47-66 (with M. Vajaitu and A. Zaharescu) 89. Trace Series on Qk, Result în Math., 43 (2003), Nr 3-4, 331-341 (with A. Popescu and A. Zaharescu) 90. A Galois Theory for the Banach Algebra of continuous symmetric functions on absolute Galois Group Result. Math. 45, No. 3-4, 349-358 (2004) (with A. Popescu and A. Zaharescu) 91. On the continuity of the trace (Proceeding Romanian Academy, Series A, Volume 5, Number 2 (2004), 117-122 (with
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
and A. Zaharescu) 98. Analytic Normal Basis Theorem Cent. Eur. J. Math., 6(3), 351-356 (2008) (with V. Alexandru and A. Zaharescu) 99. On the automorphisms of the spectral completion of the algebraic numbers field, Journal of Pure and Applied Algebra, 212 (2008), 1427-1431 (with E. L Popescu and A. Popescu) 100. The behaviour of rigid analytic functions around orbits of elements of Cp (to appear) (with S. Achimescu, V. Alexandru, M. Vajaitu and A. Zaharescu) 101. A Galois Theory for
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
21st Century Mathematics 2004, 157-161, Sch. Math. Sci.G.C. Univ., Lahore, 2004. (with E. L Popescu) 91. On afine subdomains, Rev. Roum. Math. Pure Appl., XLIX, No. 3 (2004), 231-246 (with G. Groza) 92. A Galois theory for the Banach algebra of continuous symmetric functions on absolute Galois groups, Result. Math. 45, No. 3-4 (2004), 349-358. (with A. Popescu and A. Zaharescu) 93. On the continuity of the trace, Proceeding Romanian Academy, Series A, Volume 5, Number 2 (2004), 117-122. (with
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
100. Norms on K[X1, . . . ,Xr], which are multiplicative on R, Result. Math., 51 (2008), 229-247. (with G. Groza and A. Zaharescu) 101. On the automorphisms of the spectral completion of the algebraic numbers field, Journal of Pure and Applied Algebra, 212 (2008), 1427-1431. (with E. L Popescu and A. Popescu) 102. All non-Archimedean norms on K[X1, . . . ,Xr], Glasg. Math. J. 52, (2010), No.1, 1-18 (with G. Groza and A. Zaharescu) 103. On the Iwasawa algebra associated to a
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
Pure and Applied Algebra, 212 (2008), 1427-1431. (with E. L Popescu and A. Popescu) 102. All non-Archimedean norms on K[X1, . . . ,Xr], Glasg. Math. J. 52, (2010), No.1, 1-18 (with G. Groza and A. Zaharescu) 103. On the Iwasawa algebra associated to a normal element of Cp, Proc. Indian Acad. Sci. Math. Sci. 120, (2010), No. 1, 45-55. (with V. Alexandru, M. Vajaitu and A. Zaharescu) 104. A Galois Theory for the field extensions K((X))/ K, Glasg. Math. J.
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
A. Zaharescu) 106. The behavior of rigid analytic functions around orbits of elements of Cp (to appear) (with S. Achimescu, V. Alexandru, M. Vajaitu and A. Zaharescu) 107. On localizing systems în a Prüfer Domain (to appear în Communications în Algebra) (with H. Marubayashi and E.L. Popescu) 108. The study of the spectral p-adic extension (to appear în Proc. Rom. Acad.) 109. Some compact subsets of Qp (to appear în Rev. Roum. Math. Pures et Apll.) 110. Representation results for equivariant
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
acestea au fost considerate a aparține tărâmului pur matematic. le-a folosit într-o lucrare despre electrodinamică în 1912 și Born le-a folosit în activitatea sa de teoria structurilor cristaline în 1921. Deși matricele erau folosite în aceste cazuri, algebra matricelor cu multiplicarea lor nu intra în peisaj așa cum o făceau în formularea matriceală a mecanicii cuantice. Cu ajutorul asistentului și fostului său student Pascual Jordan, Born a început imediat să facă o transcriere și o extensie, și ei și-au
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
sunt implicate ordinea sau alte determinări ale subiecților permutați. Conceptul este studiat în cadrul combinatoricii. Aici conceptul poate extins prin conceptul de k-permutări sau aranjamente care arată numărul submulțimilor ordonate ale unei mulțimi date. Conceptul abstract de permutare este folosit în cadrul algebrei abstracte în studiul structurilor algebrice cu operații n-are. O permutare este o corespondență biunivocă (element la element sau bijecție) între o mulțime M (finită) și ea însăși. O permutare, fiind o funcție, poate fi notată ca un tabel în
Permutare () [Corola-website/Science/313123_a_314452]
-
este o teorie generală elaborată de Norman H. Anderson pentru a explica cum pot oamenii să îmbine diverse comportamente ale unei informații. Aceasta sugerează că procesul implică un fel de "algebră cognitivă" și poate fi reprezentat matematic. Teoria a fost realizată, în principiu, pentru a explica modul în care oamenii pot integra câteva caracteristici de bază pentru a ajunge la o impresie generală despre o persoană. Dar a fost demonstrat că
Teoria integrării informației () [Corola-website/Science/318813_a_320142]
-
În informatică, tipul de date boolean sau tipul de date logice este unul dintre cele mai simple tipuri de date, având doar 2 posibile valori (adevărat și fals), se folosește pentru a reprezenta valori logice în algebra booleană. Este denumit după George Boole, primul matematician care a definit un sistem algebric logic în secolul al XIX-lea. Diverse limbaje de programare implementează tipuri de date booleane în structura lor, precum Pascal, Java, PHP, JavaScript sau C++. Operatori
Boolean (tip de date) () [Corola-website/Science/321547_a_322876]
-
de programare K, utilizat comercial în domeniul financiar. John Backus a descris limbajul de programare FP în prezentarea din 1977 de la decernarea Premiului Turing, prezentare intitulată Can Programming Be Liberated From the von Neumann Style? A Functional Style and its Algebra of Programs ("„Poate fi eliberată programarea de stilul Von Neumann? Un stil funcțional și algebra sa de programe”"). El definește programele funcționale ca fiind constituite într-o manieră ierarhică, prin utilizarea "formelor combinante" care permit o "algebră de programe"; în
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
FP în prezentarea din 1977 de la decernarea Premiului Turing, prezentare intitulată Can Programming Be Liberated From the von Neumann Style? A Functional Style and its Algebra of Programs ("„Poate fi eliberată programarea de stilul Von Neumann? Un stil funcțional și algebra sa de programe”"). El definește programele funcționale ca fiind constituite într-o manieră ierarhică, prin utilizarea "formelor combinante" care permit o "algebră de programe"; în limbajul modern, aceasta înseamnă că programele funcționale respectă principiul compoziționalității. Lucrarea lui Backus a popularizat
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
Style and its Algebra of Programs ("„Poate fi eliberată programarea de stilul Von Neumann? Un stil funcțional și algebra sa de programe”"). El definește programele funcționale ca fiind constituite într-o manieră ierarhică, prin utilizarea "formelor combinante" care permit o "algebră de programe"; în limbajul modern, aceasta înseamnă că programele funcționale respectă principiul compoziționalității. Lucrarea lui Backus a popularizat cercetarea în domeniul limbajelor funcționale, deși a pus accent pe programarea la nivel funcțional, și nu pe stilul calculului lambda, stil ce
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
o instrucțiune pe 36 de biți. Zona de adresă, de 12 biți, putea accesa 4096 de adrese de memorie. Instrucțiunile erau cu două adrese. A fost utilizat cu succes în diferite lucrări de topometrie, inginerie termică și a apelor, construcții, algebră și geometrie vectorială. Calculatorul a fost în serviciu timp de 22 de ani. În prezent calculatorul poate fi văzut la Muzeul Banatului. MECIPT-2 încă mai este funcțional. Pe baza MECIPT-2 a fost construit calculatorul CENA-2M („mobil”), care a fost realizat
MECIPT () [Corola-website/Science/301553_a_302882]
-
forme finite a comunicării. Fie și la un mod extrem de simplist, putem privi prin această prismă a limbajului utilizat cele mai diverse item-uri ale comunicării din diferite domenii, de la Teorema lui Pitagora la Teoria relativității, de la formele simple ale algebrei la sofisticatele limbaje de programare din lumea computerelor, de la picturile rupestre din peștera Altamira la "Gioconda" lui Leonardo da Vinci, de la o casă din Muzeul Satului la palatul Versailles sau Catedrala San Pietro din Roma, de la o colindă românească la
Stilistică muzicală () [Corola-website/Science/300949_a_302278]
-
fenomen. Există numeroase aplicații ale grupurilor. Un punct de pornire îl reprezintă mulțimea Z a numerelor întregi împreună cu operația de adunare. Dacă se consideră în schimb operația de înmulțire, se obțin grupuri multiplicative, care sunt predecesoarele unor importante construcții din algebra abstractă. Grupurile au aplicații și în multe alte domenii matematice. Unele obiecte matematice pot fi examinate cu ajutorul grupurilor lor asociative. De exemplu, Henri Poincaré a pus bazele a ceea ce astăzi se numește topologie algebrică introducând noțiunea de grup fundamental. Cu ajutorul
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
satisfăcută. Numerele raționale (inclusiv 0) formează un grup cu operația de adunare. Combinarea înmulțirii și adunării dă structuri mai complicate, denumite inele și—dacă este posibilă împărțirea, cum e cazul cu mulțimea Q—corpuri, care ocupă o poziție centrală în algebra abstractă. Argumentele din teoria grupurilor stau la baza unor noțiuni din teoria acestor entități. Pentru orice număr prim "p", aritmetica modulară furnizează grupul multiplicativ al întregilor modulo "p". Elementele sale sunt numerele întregi nedivizibile cu "p", modulo "p", adică două
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]