661 matches
-
minte să fugă,/ apoi aruncă viscerele mirositoare/ de mir și de floare de salcîm/ cîinilor. Carcasa se vinde separat. Capetele/ se dau de pomană cerșetorilor de la/ marginea raiului în fiecare zi". Caricatura e aci însîngerată. Poate pentru a crea un alibi sadismului în care se complace, bardul nu se cruță nici pe sine. Vampir ce suge sîngele Creației, d-sa vădește tactul de a-și pune în scenă propria suferință ce se împletește cu voluptatea luciferică. Privindu-se într-o "oglindă
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
am pornit în direcția magazinului răcoros, ale cărui vitrine cu mobile spectrale îmi plăcuse întotdeauna să le privesc." Pălăriile însă îi trezesc suspiciunea, i se par obiecte antipatice, care vor să îl tragă pe sfoară, disimulându-și intențiile subversive sub alibiul funcționalității lor: "Ca o negare a acestui gând, odaia mi s-a umplut de pălării. În special cele de pe pat - eu având superstiția că o pălărie pusă pe pat poate fi sursa unui mare ghinion - mă deranjau și mă crispau
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
ca două picături de apă: exhibă un identic aer de hăbăuceală cu pampon, frați siamezi întru inexpresivitate și abstracțiune. Întrupări desăvârșite ale corectitudinii vestimentare și-ale exprimării onctuoase, ce lunecă pe lângă subiect precum uleiul pe șaibă, ei oferă guvernaților involuntare alibiuri. Arareori, când sunt, probabil, muștruluiți la rândul lor de șefii din centrală, afli că viteza negocierilor scârțâie și că nu ne-am prea ținut promisiunile. Dar își revin repede și, după câte un chef cu aleșii neamului, conced că, da
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
Gheorghe Grigurcu Nu o dată poezia Letiției Ilea a fost pusă sub semnul golului, al vidului. Precum o barieră nec plus ultra, acesta e mărturisit de poetă, deși cu un alibi senzual („miros de deșert în nări") sau sentimental-ocazional („aș porni acum chiar acum / dar nicăieri nimeni nu mă așteaptă") ori ca o secvență parabolică („ani de zile / bătuse la o poartă / în spatele căreia / erau doar hăul și pustia"). Într-un
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
dimensiune a subiectivității transfiguratoare. Să consemnăm acum cîteva impresii ale autoarei în ipostază de turistă care adulmecă timpul perceput ca un soi de justificare a spațiului în lăuntrica instanță. Concentratul de istorie pe care-l cuprinde un topos constituie un alibi al său. Uneori în așa măsură, încît timpul, element părelnic abstract, dizolvă empiria, îi ia locul, astfel precum un schelet ar fi mai plin de semnificație decît făptura ce-l conține. "Ruine, templele sînt mai frumoase. Dezbrăcate de ziduri, de
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
inspirație": impasul artistic e și unul lingvistic. Comicăria continuă în paginile următoare, primele din romanul propriu-zis, în care autorul rulează, în maniera egocentrică specifică, vechea convenție a manuscrisului găsit. Pentru scriitorii care au utilizat-o ea era de regulă un alibi narativ, o modalitate de a se debarasa formal de propria lume ficțională încă de la inițierea ei. În schimb, pentru Marin Mincu e un bun prilej de a se evidenția stilistic și nu numai, ieșind în față cu tot dinadinsul. Extras
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
cei împliniți ca scriitori în Apus, capabili să trăiască și să se realizeze profesional în țara de adopțiune (gândind, desigur, la România), de cei ce s-au servit de situația de transfugi și de ideea exilului pentru a furniza un alibi eșecului lor (R, 98). Cu toate acestea, diferențierea uzuală - tipologică, dar și între generațiile exilului - vizează implicarea politică. Excesiv de tranșantă și fără a ține seama de existența unor intelectuali care s-au integrat ambelor categorii, ca D. }epeneag, opoziția trasată
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
noi „zugravi de subțire”). Scriitura d-sale e alertă, dar foarte supravegheată, provocatoare cu finețe aidoma unei partide de scrimă. Răspicat în opțiuni, perspicace în argumentarea lor, învederează un cavalerism al formulărilor, o catifelare care le sporește efectul printr-un alibi (fie și ironic) al protocolului. Iată maniera în care se adresează unui personaj ambiguu: „Mult stimate domn (Răzvan Theodorescu), În pofida unui oarecare respect pe care vi-l port pentru studiile de istoria artei românești, despre care unii spun că ar
Un gazetar „de subțire“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2879_a_4204]
-
au atins paroxismul, drepturile omului sunt călcate în picioare ca într-o țară bananieră iar nerușinarea a fost întronată la rang de mireasă a națiunii. O culme a nesimțirii o reprezintă tehnica puterii de a-i folosi pe americani drept alibi pentru a nu face nimic. În disperarea și incompetența sa, și-o fi spus că Unchiul Sam va închide ochii la perpetuarea modelului comunisto-securist care a făcut din țară un cadavru umplut cu borhotul lăcomiei și cinismului. Discursul lui Michael
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
o carte de-o rară stupizenie. Am aruncat-o și eu cât colo după vreo sută de pagini. Habar n-am ce-a vrut să demonstreze. E-o simplă mașinărie de produs cuvinte!" Deocamdată, părerile magistrului meu țin loc de alibi cultural. Am să-l păstrez pe altminteri genialul Pynchon în carantină, până voi găsi cele câteva săptămâni libere pe care sunt obligat să i le consacru în exclusivitate. Până atunci, știu cu ce am să mă consolez: cu ultimul roman
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
cantoanelor, ci "într-o carte, văzând aievea ceea ce știam doar din poze și din texte." (În treacăt fie spus, referința la eroina lui Lewis Carroll apare și în romanul Tricephalos al Ruxandrei Cesereanu; numai că, dacă acolo Alisa era un alibi al proiecțiilor fantasmatice divergente, la Ioana Bot livrescul e primit cu brațele deschise și pus la treabă spre folosul ficțiunii.) Cu atât mai mult cu cât, într-un spațiu plurilingv și multietnic, globalizarea amenință să șteargă diferențele locale, iar "specificul
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
fie prin reducere la absurd. La sfârșit, lectorul rămâne cu senzația unor poeme făcute, aparent mustind de sânge și frecându-și pieile de oase, de fapt lucrate pe un singur și recognoscibil tipar. Prudent, autorul s-a gândit la un alibi: volumul se intitulează Catafazii, iar catafazia este, conform definiției reproduse pe pagina introductivă, o "tulburare a vorbirii care constă în repetarea mecanică a acelorași enunțuri sau cuvinte, marcată prin discontinuitate; apare ca efect al unor disfuncții mintale; vorbire interioară, independentă
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
supuse unei ursite ce nivelează și înjosește. Nu e nevoie de amplificări discursive pentru a împlini astfel de compensații justițiare, acolo unde omenia obscură a autorilor s-a hotărît să pășească în fine franc, dincolo de precauții alienante și dincolo de volubile alibiuri. Pe Insula Pinguinilor, Anatole France găsise în travestiul aviar ocazia unui substitut năzdrăvan, adecvat traseelor oblice ale ironiei. Dar eu sînt gata să le bănuiesc, unor atare trimiteri, șanse altcum expresive, cînd ating resurse de simplitate gravă, la adăpost de
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
plămada de mediocritate și de spectacol ieftin menită să trezească fiori fetelor de pension. Julie Delpy pare indecisă ce să ne ofere mai întâi - o mare dragoste damnată sau o lecție de emancipare. Pe de altă parte, regizoarea construiește un alibi contesei, cel mai puternic alibi: dragostea trădată. Din cauza cruzimii societății în care trăiește, o lume în care bărbații fac legea cu sabia sau cu vorba împletită veninos, o biată văduvă ajunge în situația disperată de a-și pune în practică
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
spectacol ieftin menită să trezească fiori fetelor de pension. Julie Delpy pare indecisă ce să ne ofere mai întâi - o mare dragoste damnată sau o lecție de emancipare. Pe de altă parte, regizoarea construiește un alibi contesei, cel mai puternic alibi: dragostea trădată. Din cauza cruzimii societății în care trăiește, o lume în care bărbații fac legea cu sabia sau cu vorba împletită veninos, o biată văduvă ajunge în situația disperată de a-și pune în practică fantasma macabră. O scenă la
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
printr-însul decît "sărăcia cea mare a veacului", făcînd auzite exclusiv "vocile Crizei" (ibidem). Acest om structural viciat, hărăzit afronturilor, decepțiilor, înveninărilor de tot soiul, în măsură a contempla doar "spectrul nimicniciei stirpei" căreia îi aparține (Ce mai rămîne), alcătuiește alibiul autorului, mai exact prototipul său fatal: "Viziuni resimțite aidoma unui pumn de sare în ochi;/ O stirpe de autofagi te alege martor al săvîrșirii actului funest;/ Nici un fel de tertip nu ți-a fost de folos spre a te sustrage
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
antici, pe care însă n-o poate atinge decît intermitent. Unitate supremă de măsură morală, "ea e posibilă numai cînd reușesc, prin meditație (golirea interioară) și concentrare (atenție), să obțin o stare de totală disponibilitate (luminoasă, iubitoare)". Iată dovada unui alibi spiritual al omului ce s-a implicat dramatic în istorie, conturbat, în mișcarea sa de dăruire, "de agitația (senzorială, pasională și intelectuală) provocată de multiple agresiuni exterioare". Împrejurare cu atît mai dureroasă cu cît "această agitație formată dintr-un șir
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
de forță asociativă, ca o resurecție plină de energie a unei viziuni de laudă universală, de comuniune cu cosmosul. Izbucnirea vitalității care nu mai e reprimată, ci favorizată e teoria degajată (căci a existat o teorie represivă a suprarealismului, cu alibiul ,,eliberării" interioarelor energii obscure, prin rețeta dicteului automat) capătă uneori forme marțiale, precum dovezi ale unei lupte pe care poetul o duce împotriva truismelor ce încătușează nu atît idiomul specific (emanciparea acestuia a fost deja omologată), cît natura psihiei impulsive
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
traiul privat, marile fapte de arme de slăbiciunile lipsite de importanță, documentele de "bîrfe", latina academică de lingua romana. E ceea ce face, în romanul cu care debutează, Eu, Cicero. Cartea lui Erich, Liviu Franga. Vechi "latinist", lasă deoparte, profitînd de alibiul pe care i-l oferă un alter ego cu darul povestirii, orice morgă, orice metodă istoriografică, pentru a scrie ceva ce, stă însemnat pe chiar pagina de titlu, "nu este biografie", "nu este reconstituire", "nu este utopie". Ce este, atunci
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
16 mai 1973 E una din multele zile date care nu-mi spune nimic. Unde am mers în ziua respectivă, ce-am făcut - nu știu. Dacă în juru-mi s-ar fi comis o crimă - sigur că n-aș fi avut alibi. Soarele a răsărit și-a apus fără să fi știut. Pământul s-a rotit fără ca-n notes să consemnez ceva. Mi-ar fi fost mai ușor poate să mă gândesc că am murit puțin, decât să spun că nimic nu
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
la Unviersitatea din Sibiu la decernarea titlului de doctor honoris causa, Aura Christi scrie despre "beduinii spiritului", H. Zalis despre "argumentul memorialistic", Geo Vasile despre "tandrețea impersonală a naratorului", Mara Magda Maftei despre "filozofia apocaliptică", Monica Râpeanu despre "feminitatea fără alibi", articole care nu se citesc, chiar toate, cu sufletul la gură, dar toate sunt serioase, grave. Doar la p. 36 apare un mic element conturbant, ceva neașteptat, nescontat, un titlu de rubrică straniu, chiar surprinzător, dacă îl raportăm la restul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
supuse unui proces activ al neuitării. Astăzi, amintirea e, în cel mai bun caz, pasivă, prăfuită, muzeală. Pentru a ne ușura conștiința, construim din abundență „locuri ale memoriei”: clădiri, statui, monumente, depozite de documente. Dar toate acestea sunt mai degrabă alibiuri ale indiferenței ce mimează pioșenia, și nu o asumare viguroasă a memoriei care, de altfel, ne-a produs.
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
pe mai multe rânduri / pentru smuls limbă degete și unghii // și un burghiu de sfredelit în gânduri / Sânt dus în lanțuri ca un surghiunit / prin subteranele cofrate-n scânduri" (Tunel 1986). Avem aici un document în stare a indica un alibi al impasibilității surîzătoare, care, ca și în cazul lui Brumaru, poate fi un accent polemic mascat. Anvelopa feerică a majorității poemelor face plauzibilă ipoteza unei evitări deliberate a realității epocale sumbre de care autorul e cu prisosință conștient. Între aceste
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
extrem de târziu, după un lung asediu al femeii active asupra bărbatului pasiv. La fiecare asalt afectiv al Marei, medicul se apără, se sustrage, vine cu explicații destul de stânjenitoare asupra unor infirmități sau - atunci când nici acestea nu mai funcționează ca un alibi - derulează istorii personale dramatice, bune să taie cheful erotic. La rândul ei, tânăra va riposta instinctiv prin rularea altor secvențe, dintr-o biografie mult mai scurtă, dar nescutită de întâmplări. După moartea tatălui (o scenă pregnantă), ea s-a văzut
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
e vorba de un scriitor "mare". Constantin Călin are șira spinării dreaptă. Respingînd fățiș ori implicit stereotipiile, d-sa înțelege a-l aborda pe autorul Scînteilor galbene într-un mod degajat, cu o funcționalitate a contactului critic ce acordă admirației alibiul firescului. Astfel e comentată o presupusă deficiență de imaginație ce l-ar fi marcat pe poet: "Bacovia reprezintă cazul unui mare poet fără imaginație. în aproape tot ce spune, el trece rareori dincolo de propria biografie, de spațiile familiare, de mișcările
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]