1,592 matches
-
și Înlocuirea lor cu alții care, se speră, Își vor Îndeplini mai bine funcțiile. Astfel, dominația este În același timp cel mai bun și cel mai rău lucru. Este indispensabilă vieții În comun, dar este și sursa tuturor inegalităților, nedreptăților, alienărilor și violențelor. A ne bucura de avantajele ei, evitându-i În același timp neajunsurile, este o sarcină dificilă, niciodată Încheiată și care trebuie mereu luată de la capăt. G. B. & BAJOIT Guy (2003), Le Changement social. Approche sociologique des sociétés contemporaines
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
RICŒUR Paul (1997), L’Idéologie et l’utopie, Paris, Seuil. ROUSSEAU Jean-Jacques (1964), Le Contrat social, in œuvres complètes, vol. III, Gallimard (prima ediție: 1762). WEBER Max (1971), Economie et société, trad. fr., Paris, Plon (prima ediție germană: 1922) Φ Alienare, Conflict, Ideologie, Putere, Servitute Drept și culturătc "Drept și cultură" Dacă Drept și culturi (Droit et cultures) este titlul unei reviste editate de centrul eponim ținând de Universitatea Paris X, creată cu douăzeci și cinci de ani În urmă, difuzată la ora
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Spre ce tinde ea? Spre dezvoltarea În fiecare om a capacității raționale de a gândi singur și de a acționa conform unor principiimorale alese În mod liber. Este vorba așadar despre susținerea autonomiei rațiunii individuale Împotriva tuturor puterilor care urmăresc alienarea ei, puteri interne, cum este frica de a gândi singur, dar și puteri externe, care urmăresc manipularea sentimentală sau financiară a omului. Ideea de laicitate este susținută de cea de dezalienare intelectuală și afectivă. Atâta vreme cât școala nu caută să dezvolte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
oraș. Cercetătorii au arătat că urbanizarea permite o mai mare libertate, care stimulează exprimarea specificităților, dar că ea duce, În același timp, la suprapopulare, la aculturație și la excludere. Aceste fenomene bulversează vechiul echilibru social și converg Înspre dezorganizarea și alienarea celor mai fragili. În consecință, indivizii cărora le vine cel mai greu să respecte normele legitime alunecă adesea Înspre margine și apoi În marginalitate. Albert Cohen, studiind bandele de delincvenți din marile metropole americane, a identificat periferia drept locul unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
să-și sacrifice o parte considerabilă a libertății. Fără a renunța la această Întrebare fundamentală, consecințele revoluției industriale și ale apariției capitalismului au dus, după Marx, la reconsiderarea raporturilor dintre individ și semenii săi dintr-o perspectivă nouă, cea a alienării. Și, Întrucât conotațiile pozitive aveau tendința de a se estompa pe măsură ce servitutea părea tot mai mult o pierdere În folosul altuia și tot mai puțin o constrângere autoimpusă, iar formele dependenței de alții și de obiecte aveau tendința de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
care ar condamna libertatea individuală În numele egalității. Singura speranță pentru a evita o astfel de derivă rezidă În exemplul american, care arată că trebuie să ne sprijinim pe elementul local, pe asociații, pe religie și pe independența puterilor În stat. Alienare și conștiință falsă Acolo unde contemporanul său Tocqueville insista asupra egalizării condițiilor și asupra caracterului ireversibil al democrației, Marx (1818-1883) a așezat În prim-plan lupta de clasă și dominația economicului. Marx definește servitutea drept o situație de Însușire a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Principiile unei critici a economiei politice, 1857-1858). Munca este În acest caz concentrată exclusiv asupra obținerii de plusvaloare și limitată la a fi o parte tot mai redusă din producția unui bun. Acest lucru o transformă Într-o modalitate de alienare, prin care omul se Înstrăinează de el Însuși și pierde controlul asupra acțiunii sale și asupra bunurilor pe care le produce. Din această perspectivă, democrația nu mai este decât „formală”, nu și „reală” (Critica dreptului politic hegelian, 1843), deoarece ascunde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
III, trad. fr., Paris, Garnier Flammarion (prima ediție latină a Eticii: 1677) ă trad. rom. Etica, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981. TOCQUEVILLE Alexis de (1981), La Démocratie en Amérique, Paris, Garnier-Flammarion, două tomuri (prima ediție: 1835 și 1840). Φ Alienare, COLONIALISM, DOMINAȚIE, DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), Ideologie, NEGRITUDINE, SCLAVIE Sincretismtc "Sincretism" Ceea ce, la Plutarh, desemna frontul politic unit al cetăților din Creta, de obicei rivale, Împotriva unui dușman exterior a căpătat acum sensul unui amalgam, al unei fuziuni de doctrine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
iar alături se trăiește în infern și suferință. Eu nu pot avea paradis pe infernul celuilalt. Totul, mai devreme sau mai târziu, se întoarce împotriva mea. Adevăratul paradis este când toți îl construim pentru toți. Moment zero de pierdere, de alienare sau reconversie fortuită. Pentru unii poate deveni momentul metanoic. Momentul zero pe care îl avem noi oamenii la perioade mai mari de timp, dar le avem fiecare, sub o formă sau alta. Momentul când forțat de Dumnezeu, sau îi putem
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
au participat sau asistat în direct la aplicarea acestor nesfîrșite torturi etc. Se aflau, după spusele sale, într-un imperiu al suspiciunii, al delatorilor, al urii. De remarcat evoluția fenomenului prin rafinarea mijloacelor de tortură motivată de amplificarea stării de alienare a torționarilor, a sadismului lor, dar și de încercarea de a micșora procentul cazurilor mortale. La Gherla celulele de reeducare sînt botezate de către victime: Camera morții, Camera nebunilor, Camera chinezească etc. La intrarea în închisoarea Pitești, pe frontispiciu era scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
S-a remarcat că, „deși exprimată aici în limba spaniolă, gândirea lui Uscătescu se vădește a fi o gândire românească, si ca atare occidentală, binevenită într-un moment în care românii încep să-și dea seama cât de grea este alienarea prin adeziune [...] la o falsă universalitate” (Horia Stamatu). Teatro occidental contemporáneo (1968) este o panoramă a dramaturgiei secolului al XX-lea, în care nu e trecut cu vederea nimic din teatrul contemporan, până la cel experimental. U. utilizează aceeași manieră de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
aprilie 1964, când planul Valev amenința independența geopolitică și economică a țării, iar Mao începusese să ceară Uniunii Sovietice restituirea teritoriilor Chinei și altor țări, printre care și România, dezghețul cercetărilor umanistice de la noi s-a văzut în abordarea problemelor alienării omului, în unele scrieri în antropologia și axiologia filosofică, dar și în virulentele critici ale "ideologiei burgheze occidentale", părăsite când interesele o cereau. De aceea s-au și intensificat atunci contactele cu Germania Federală, cu Israelul, Palestina, Libia. Era vremea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prin liberalism, conservatorism, socialism utopic, comunism, iar după revoluția bolșevică marxism-leninism pălesc mai greu ca metafizicile și teologiile negative. Îndelungatul război de 77 de ani dintre anii 1914-1991, calculat în (8), se prelungește în alte forme de constrângere ori de alienare a spiritului de care noile generații trebuie mai serios avertizate. Or, stimulentele materialiste rămân mai tari decât avertismentele culturaliste. Modernizările accentuate de ulterioarele revoluții burghezo-democratice au venit de la o burghezie consolidată politic, uneori prin "monstruoase coaliții" cu "foștii" ori cu
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
până astăzi. Căci Durand consideră că se poate vorbi neexclusiv despre "omul filosofic" sau al "civilizațiilor" decurgând din "omul tradițional ca un antropocosmos", aflat mereu în similitudine cu divinitatea. În fața savantului, inginerului, tehnicianului, birocratului, în fața tuturor acestor măști specializate ale alienării omului se înalță așa cum au presimțit-o poeții omul Făgăduinței, figura omului profetic. Trebuie să înțelegem bine termenul acesta: profetul nu este un "revoltat", nu este cel care contestă și, prin aceasta, cel care să fie încă prins în plasa
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
revenirea la buna conviețuire. Durand observa că "omul filosofilor", al civilizației occidentale a fost prezentat fragmentat în cadrul științelor despre om, iar antropologia a fost redusă la o infrastructură socială. Așa s-a ajuns să fie desconsiderată spiritualitatea omului. Corectarea acestei alienări a cunoașterii omului a fost facilitată de apariția, în anul 1972, a rezumatelor celor 18 volume ale lui Henri Corbin (1903-1978) despre cultura islamică iraniană. Rezumatele arătau că această cultură nu stă în opoziție față de cultura occidentală, ci o completează
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și munca forțată a omului, unei treimi întregi din restul civilizațiilor. Și asta prin mijloace tehnice încă neatinse vreodată în istorie. În programul acesta de aservire și de dominație, "științele sociale" au devenit slugile docile ale tuturor acestor întreprinderi de alienare, din momentul în care problematicile lor au fost "reduse" la problemele "randamentului", "rentabilității", "producției" sau "consumului", ale "tehnicilor de gestiune" sau ale "publicității"". (Ibid. subl.ns) Textul de mai sus îi permite cititorului să înțeleagă sensurile schimbărilor. Invocând din nou
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de tehnocrație, birocrație și alte forțe obscure din societatea modernă. Metamorfozele culturale ale timpului sub influența realizărilor poetice și antropologice au întărit credințele în Revenirea cutumelor și riturilor ancestrale. Psihoterapeuții au constatat că nerespectarea ritmurilor spirituale generează stări patologice prin "alienări mintale", prin "acea violare permanentă a conștiințelor pe care o constituie mass-media și așa-zisa "informație", în care omul își mistifică propriile aspirații...". (Idem., p. 241) Se menționează, fără alte explicații, că limbajul sportului și cel politic, limbajul faptului divers
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
acțiuni care să domine cât de cât mințile și sufletele oamenilor. Dacă hermeneutica gadameriană a tradiției acționează în interpretarea directă a faptelor, critica ideologiei acționează prin reflecțiile efectuate pe interpretări. Motivul provine din faptul că ea anticipează eliberarea omului de alienările prin care trece. De aceea, Habermas a trebuit să accepte că interesul emancipator, specific științelor sociale critice, se manifestă pe fondul reinterpretării creatoare a moștenirilor culturale, preconizată de Gadamer. În felul acesta se anticipează o comunicare fără obstacole, fără constrângeri
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Gusti și colaboratorii la București. Un deceniu după 1968, în comportamentele oamenilor teama a fost domolită prin gesturi de cutezanță și luciditate sporită în aprecierea realităților socio- umane. Îndemnuri în acest sens veneau chiar de la membrii CPEx. Dovezile că maladiile alienării nu erau incurabile s-au înmulțit și cu alte inițiative pozitive. Prin 1975 se considera că raportul tradiției cu inovația a fost "cea mai intensă confruntare ideogică și literară din istoria culturii noastre". (13 a, p. XXXVII) În cele șase
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
care tot mai mulți copii se nasc ori apar subit la tineri sănătoși dar imprudenți ar putea fi prevenite prin reorganizări menite să ofere conviețuire chibzuită, ordine și echilibru în competiții reciproc avantajoase, și nu prin suprimări ale adversarilor. Inerentele alienări umane se pot atenua, chiar vindeca, plecând de la semnele simbolice prevenitoare de agresivitate, și nu de la acțiunile criminale înfăptuite și amânate a fi cercetate, apoi condamnate cu o toleranță juridică ce încurajează recidivarea. Ajutați corespunzător, probabil unii delicvenți se pot
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
judecată sau cadrul ordinar al evaluării. Totuși, mirarea, pe lângă acest element negativ al neînțelegerii, este puternic caracterizată de un alt element ce o califică pozitiv, și anume acea extindere și suprapunere a admirației peste cunoaștere; suspendarea judecății nu induce neliniște, alienare, blocare, ci mai degrabă o oarecare exaltare a conștiinței în fața unui plus de sens, a unei prezențe ce lărgește orizontul și substituie judecata cu un act contemplativ. Putem foarte ușor să observăm aici asemănarea cu atitudinea de credință. În acest
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
să o judec conform experienței mele". (Eșecul) Romanul biografic nu este o soluție. Dimpotrivă, ar fi putut agrava problema. Trebuie, deci, ca "eul" povestirii și "eul" autorului să se separe, ținînd cont de incompatibilitatea dintre amintire și scriitură. Această stranie alienare este formulată de Imre Kertész într-un mod emblematic în termenii următori: "Eu nu am fost dus la Auschwitz de trenul din roman, ci de cel adevărat." Oare Imre Kertész îi dă dreptate lui Sartre? Da și nu. Nu, în
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
se încurcă atunci când o confundă, flagrant, cu capitalul istoric. De altfel, în întreaga tornadă verbală a criticului târg-mureșean nu e de găsit nici un argument, necesar zic eu, de natură diacronica. (De fapt, e unul, atunci când se schițează o analogie cu alienarea lui Bacovia, dar așa de rudimentar lombrozian, încât mi se pare mai înțelept să-l trecem sub tăcere.) Pentru o eventuală istorie, ieșită din mâna lui Cistelecan sau a oricui altcuiva, prefață aceasta e perfect inutilă. Nimic de ales din
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
a accede la propria existență profundă, la o regăsire autentică de sine, voința ca și eroică de a crea - cum scrie criticul - "opere de artă care să ’acționeze’ precum fenomenele naturale", realizată în scris, are, paradoxal, un efect contrar de alienare: " Între ele și lume scriitura s-a strecurat ca o străină și îl retrimite în mod constant, sub numele de artă, la o a doua natură care nu e a lui, în care nu se recunoaște (...). Formă de salvare, activitatea
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
să strigi). Un rousseanism al sensibilității ia poziție împotriva falsei naturaleți care este grobianismul. Natura e denaturată pe calea răutății semenilor care nu pregetă a socoti că „florile nesăbuinței” ar fi „parte a ordinii naturale”, devenind „maeștrii îndepărtării”, adică ai alienării. Un simbol al degringoladei îl reprezintă copacul. Crescut odinioară ca „o verticală a binefacerii”, ca un atestat al faptului că „bunătatea crește pe pămînt”, ajunge din păcate un instrument de tortură: „cîndva a trăit și el în respectul celorlalți pomi
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]