991 matches
-
În China, adăugă Marlena. Am văzut un film cu Gary Cooper În rolul lui Marco Polo, spuse Wyatt. Vorbește cu un tip chinez, interpretat de Alan Hale senior, care are o mustață mare În vechiu’ stil Fu Manchu și ochii alungiți cu negru. Și Marco Polo mănâncă tăiței și zice: „Băi Kemosabe, chestia asta e chiar bună, ce e?“. Și Alan Hale zice: „Spa-ghet“. Ha! Adică chinezii zic că sunt spaghete. E comic. Spa-ghet, de parcă chinezii ar fi inventat până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pară cumva mai impunătoare; te izbea, însă, faptul că era incredibil de slabă, iar tunica lungă din lână cenușie, singura îmbrăcăminte pe care o avea, o arăta din plin. Chipul femeii, înconjurat de o chică sură, deasă și răvășită, era alungit și viguros; mari și neliniștitori îi erau ochii, cu privirea pătrunzătoare, accentuată de albastrul foarte deschis, în nuanța cerului. Avea nasul lung, ascuțit și obraznic, iar gura, cu buze subțiri, și-o ținea închisă strâns și întinsă într-un început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce iubire! Cucule să nu mă uiți Și cu dor mereu să-mi cânți, Ca-n trecerea mea prin ani Să am sănătate, bani! Cântă-mi cucule-n pridvor Pentru dor, pentru fior, Cântă-mi și pe înserat Să-mi alungi un vechi oftat! Cucule cu glas egal Cânți pe luncă și pe deal, Mult mă rog cucule ție Să nu pleci în pribegie! Vântul n - are - o țar-aleasă Cum nici tu nu ai o casă, Îți lași puișorii-n sat
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
universul întreg devine "un episod trist, care tulbură liniștea neantului". Amorul, ca și soarele, e un singur moment la zenit: în momentul primului "da". Predici necontenit morala, zvârli în toate părțile precepte. Înțeleg: te ispitește viața și simți nevoia să alungi tentațiile, din toate puterile, în fiecare moment al vieții. Dacă, apucând pe un drum, ți-ai rupt un picior, nu regreta că n-ai apucat pe un altul, căci nu știi dacă nu ți le rupeai pe amândouă. Gelozia pricinuită
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu finețe adevărul, distingând mobilurile ascunse. Dualitatea naturii umane, ambiguitatea gesturilor vor face obiectul și altor aforisme. Să exemplificăm, atenți și la arta compoziției: "Predici necontenit morala, zvârli în toate părțile precepte. Înțeleg: te ispitește viața și simți nevoia sa alungi tentațiile din toate puterile, în fiecare moment al vieții." Deși are alură persiflatoare ("zvîrli precepte"), impresia ultimă reține umorul comprehensibil fața de slăbiciunile omului privit în globalitatea sa. Intuiția nuanțată, dialectică se pliază pe cunoașterea sufletului, beneficiază de o logică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
zâmbea fix pe deasupra schimbului de nostimade dintre Antonia și Bill, își aranjă din nou, cu un gest nervos, părul. Își ridică brațele lungi și subțiri deasupra capului ca să-și aranjeze bățul cu care avea prins părul și bustul i se alungi cu pieptul ieșindu-i ușor în față. Avea bustul unei dansatoare. Două mici turtițe călătorind pe pluta coastelor ei. Ochii lui Bill s-au făcut mari. Ai Antoniei s-au îngustat. Ea și Mawson și-au continuat plimbarea prin sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu neghiobi. În timp ce Sheba povestea de bijuteriile ei, am prins un moment să mă uit mai atentă la fața ei. Cerceii erau într-adevăr fumoși: obiecte mici și delicate, făcute din aur și perle minuscule de cultură. Fața îi era alungită și slabă, iar nasul doar o idee încovoiat spre vârf. Iar ochii - nu, nu atât ochii, cât genele... erau enorme: bolte mari și bej înconjurate de gene dese. Ca diadema aceea țepoasă pe care o poartă Statuia Libertății. — E primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mai știi ce-i carne, ori ce mai e făină Și nu mai ai nici ochi, nici față și nici vină, Nici palme n-ai să mângâi, curajul să mă frângi, Nici lacrimi să mă-neci, nici ură să m alungi... Cerneala roșie Ce noapte caldă și ce liniște-i afară... În mine vântul bate, Perdeaua sufletului se tot zbate Și tocmai mi-am luat o călimară. Cred c-am greșit cumva, Cerneala-i roșie! Însângerează foaia albă Și-o rană
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
rămase cu paharul În mînă. Bășicuțele se sparseră una cîte una și berea se transformă, sub ochii mei, În drojdie. Nu m-am clintit. Oare era dusă pe gînduri, supărată sau pur și simplu absentă? Buza de jos i se alungi ușor... parca era un copilaș gata-gata să plîngă și din unghiul din care Îi priveam capul Înclinat, i se vedeau nările - nasul ei avea o oarecare doză de impertinență. — Dacă e vorba de o bandă, mai e cum mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
palmelor apărându-mi omoplații care încercau false mișcări de desprindere. „Keti nu!” - „Ba da! Nu suntem în vis, e realitate”, îmi răspunse, eu nu mai știam, și noaptea se rostogoli peste noi. Unghiul acelei litere se îngustă, ne aflam acum alungiți alături, mai aproape unul de altul, păream o plutire pe suprafața unui ocean; ea mă sărută. „Dacă nu ne întâlneam atunci”, spusei. - „Trebuia să ne întâlnim!” preciza pentru a nu știu câta oară. Unghiul literei nu se mai văzu, amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acel oraș unde nici celui mai mărunt comandant peste zece soldați nu-i trecea prin cap să se deplaseze fără o abundentă și zgomotoasă escortă. Era un bărbat de vreo patruzeci de ani, înalt, elegant, cu piele albă, cu mustața alungită după moda circaziană, cu barba scurtă și îngrijt ajustată. De la primele cuvinte de bun venit, s-a întunecat la față. Accentul meu îl neliniștise, comunitatea maghrebină din Cairo fiind cunoscută pentru simpatiile ei față de otomani. M-am grăbit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și degete?!” Sau dacă ar fi fost bântuit de un picior metric sau de alte abstracțiuni, cum i se Întâmplase de atâtea ori? Cu lucrurile concrete te mai poți lupta, dar cu abstracțiunile ce faci?! Cu cât Încerci să le alungi, cu atât te Împotmolești mai tare În ele. Noimann rămăsese pe loc, cu ochii adânciți În gol. De atâtea ori fusese bântuit de cifre, Încât și acum Îi era teamă ca nu cumva acestea să Înceapă să-l sâcâie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fi unul obișnuit... Strălucirea lui metalică era Însă Înșelătoare. Ținându-l acuma Între degete, stomatologul Paul era cuprins de un sentiment de scârbă. Era ca și cum ar fi pus mâna pe un melc sau o scoică scursă din cochilie. Nasturele se alungi, alunecându-i ușor În palmă. Totuși, strălucirea lui metalică nu se atenuă, ci dimpotrivă, parcă spori și mai tare. Iată că obsesiile lui Oliver Își găseau justificarea În realitate. Acum Noimann Îl Înțelegea. Nu era prea plăcut să ai de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a focului, e mai mult ca sigur că face parte dintr-un fel de actio al retoricii lui. „Îmi intrase mie În cap că trebuie să trăiesc la munte, că numai acolo e destul lemn ca să faci focul și să alungi frigul și destulă piatră ca să nu fie noroi.“ Surpriza acestei povești constă tocmai În subminarea așteptării. Noi toți am crezut că e vorba de o tăcere pioasă, de un moment de reculegere În amintirea acelei femei care a fost prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
picături de aer înghețat parcă-s fulgi geruiți de zăpadă sau poate iarna s-a descălțat. Și din uriașe cizme de paradă aruncă cu grabă ultimii fulgi, simte primăvara și să nu piardă se-mprăștie-n grabă să n-o alungi. VASILE CREȚU - Gândărețul Născut în apropierea Deltei Dunării și crescut la numai o aruncătură de băț de lacul Siutghiol, încă din copilărie, mai apoi în adolescență am fost atras de natură, de oameni, de artă. Primele manifestări ale harului lăsat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cântec împlinit. Ești mamă-ntre mame, lacrimă pe Pământ, Ești carte cu povești, un pas spre uitare; Ești ploaie de stele, Univers în Cuvânt, Ești suflet sidefat, minune sub Soare. Ești firul de nisip prin clepsidra vieții, Ești pură comoară, alungi umbra deasă; Ești zefir în șoaptă, clipa bătrâneții, Ești suflet, femeie, a lumii aleasă! Ești suflet, femeie! Ești cea mai frumoasă! Plângi... Cât de trist e zâmbetul de dor, Cât de pură-i tinerețea-n floare, Se prelinge-n jos
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ochii tot mai lichizi neprevestind ființarea... Mărinimoase, dincolo de zei, Tu și lumina pe cer! închidere în sine Zilele se dilată, smoală pe șosele sub greutatea soarelui arzând. Ți s-a împuținat vederea, trupul, și gândurile de dragoste pe care le alungi mai tot timpul de acasă. Stare normală Printre picături, timpul fuge fără să se ude. Pe drumul dintre anotimpuri, dragostea și ura se fluieră. Moartea întâmplătoare și viața trec printre degete, sunt trist de-mi lăcrimează norii. DORIN SÎNGEORZAN Data
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cine e individul care îi adresează acele cuvinte dure. Trebuie să arăți satul cu tot ce se întîmpla în el. ― Și ce mai rămâne din ce am vrut eu sa spun? ― Tot. Și e interesant. Și nuvela va apărea. Și alungi și norii care s-au strâns deasupra capului tău, mi-a mai spus acest prieten cu o stranie pasiune, care a fost mai convingătoare decât argumentele lui. Ținea foarte tare la mine, eram de aceeași vârstă, știa pe atunci mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
împovărează lujerul. Pământul nu mai este reavăn și fără fir de altă buruiană pe el... În timp ce sunt adâncit în aceste gânduri, aud pași târșiți, dar nu în același ritm de altădată. Sunt moi și obosiți... Privesc spre acolo... O umbră alungită de soarele oprit pe marginea orizontului se târăște pe alee... În cele din urmă, din dosul tufei de liliac se ivește siluieta călugărului. Inima îmi tresare cu putere... În fața mea se află bătrânul... Albul pletelor și al bărbii contrastează puternic
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
PE COASTELE CLIPELOR Fårâme de cer dispersate în bålțile tulburate de libelule plonjând cåtre nori Râme, alungite în cioburi de sticlå coloratå tåioaså secționându-și târârea Parâme legându-și de gât malurile îndemnând valurile în coca barcazului încårcat de orizonturi nedefinite Vântul pårea så gråbeascå sângeriul sfârșit al orelor vii trågând de umbrele sfârtecate-n sårituri de
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1637]
-
se opreau la izvor și sorbeau ritmic norii care pluteau printre pietre și ierburi Mai apoi lângå troițå își întindeau gaturile zbierau anunțându-și ståpânul și porneau mai departe Så aud timpul mi-a fost sorocit dimineață în vibrația sirenei alungindu-se peste oraș îndemnând că un bici autobuzele ticsite cu oameni cu trupuri agåțate de uși La fiecare hârtop råmâneau presårate pe asfalt fårâme de visuri neterminate Fiecårui anotimp mi-a fost dat så-i simt aromele smarald clorofilic câmp auriu
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1646]
-
la groapa de gunoi? — De unde ți-a venit ideea asta cu groapa de gunoi? — Chiar crezi că omul ăla o să vină? — Sigur c-o să vină. Dar omul n-a venit. După-amiaza a trecut și a venit seara, umbrele s-au alungit și temperatura a scăzut. Iar eu știam ce trebuia să fac. Trebuia să mărturisesc. Tata a ajuns acasă înaintea omului ăluia. S-a dovedit că încuietoarea nu avea nimic. Mama folosise altă cheie. Dar era deja prea târziu. Eu spusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar dacă închid ochii picotind, cum fac în fiecare dimineață pe traseul Unirii-Eroilor, pot să-mi imaginez situația de acum. În metrou mă trezesc încercându-mi aptitudinile de detectiv-urmăritor pe o fată frumoasă, după toate semnele elevă, cu părul șaten-negru alungindu-i ovalul modiglianesc al feței, pe urmă curgând în bucle naturale peste haina roșie-bordeaux, lungă până aproape de oul piciorului. Poartă pantaloni tot grena, cu manșetă lată și pe umăr o poșetă argintie pur ornamentală, în care n-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aici n-aș mai face nimic toată ziua, numai aș face amor și-aș citi... (de unde Dumnezeu vorba asta nouă la ea, se stilase cu trupa, observ că lucrase și la formele ei, începând să poarte haine negre care-i alungesc trupul fost bondoc. Ochii mari și sprâncenele distanțate îngustându-i fruntea, nasul cu nările înguste vibratile vădesc o tensiune nervoasă nouă, care mă face și la izbucnirile ei de râs să tresar speriat. Aveam să-mi dau seama că orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
alt rol decât acela de a iniția o apropiere prieteneascè între mine și acest vèr al Ioanei, Despre forma de femeie care își întinde brațele deasupra capului, somnoroasè sau ostenitè dupè o noapte de dragoste, formè de gheațè care se alungește senzual pe țeavă ce se înalțè din podea pe lângè perete, despre aceastè stalactitè în formè de femeie n-am sè-i spun nimic lui Virgil, el e prea indispus acum că sè guste rafinamentul artistic al naturii, De jos, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]