5,281 matches
-
nimeni nu izbutește cu adevărat să comunice lucrurile cu adevărat esențiale despre sine. Tehnicile literare din Sub vulcan sînt moștenirea modernismului: fluxul conștiinței, între acestea, funcționează impecabil, creînd din inși mici golfuri pierdute în ceața gîndurilor. De modernism țin și aluziile erudite, citatele din Marlowe, Blake și mulți alții. Lowry scrie cu ustensilele subtile și greu de manipulat ale începutului de secol 20, dar o face, totuși, cu scepticismul și ironia subțire ale sfîrșitului acestui veac. Poate că într-o asemenea
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
a discursului cultural despre timp și temporalitate. Nisiparnițe, cadrane solare, clepsidre, ceasuri mecanice, ceasuri ignice, cu toată aparența lor spectrală, de lucruri cu patină, cu istoriile și etimologiile lor (aflăm, de pildă, că în grecește klepsydra înseamnă hoț de apă, aluzie la picurarea imperceptibilă a lichidului dintr-un recipient în altul), se aglomerează în paginile cărții ca într-o prăvălie de antichitați, alcătuiesc un bric-á-brac imaginar a cărui atmosferă păstrează ceva (ne)liniștitor și fascinant ca însăși durata pe care aceste
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
la ureche să publici un autor ori un volum neconvenabil puterii. Atenția maximă a autorităților era, însă, concentrată, pe acele mijloace de comunicare (a ideilor "subversive") care ajungeau la "mase". Drept dovadă stă faptul că, în vreme ce se publicau cărți "cu aluzii" ori chiar cu referiri critice explicite la adresa sistemului, în vreme ce pe scenele teatrelor se montau piese la care îți era cam frică să aplauzi sau să rîzi, în schimb presa era obligată să lucreze la comandă, într-un stil impus și
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
transmută în silă, chin, afurisenie, nu fără o iactanță a decăderii, respecînd, precum o imagine oglindită în raport cu cea reală, simetria mîntuirii. Firește, limbajul utilizat e în bună descendență romantică, dar și în duhul aluviunilor expresioniste, bizuit pe acel sistem de aluzii consacrate, pe care E. R. Curtius l-a numit "alegoreza biblică". Viziunea catabolică poate fi astfel subsumată Apocalipsei, menținîndu-se în cuprinsul ei un tîlc creștin, cu toate că finalului pedepsitor i se asociază un peisaj al începutului la fel de terifiant: "Privirea ce unește
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
cu limita impusă de o "ordine" politică nedreaptă, sau la fanaticul ofițer din Colonia penitenciară, care elogiază aparatul de înscriere a pedepsei direct în corpul condamnatului, sfîrșind prin a-i demonstra utilitatea cu prețul propriei vieți. Sînt pagini în care aluziile la ororile oricărui regim totalitar - cum nu se poate mai transparente - coexistă cu analiza detaliată a psihologiei eroului tragic și a esenței fenomenului tragic, în general: "Desigur , nu e vorba doar de un simț acut al tragediei - notează autoarea în legătură cu
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
fi parcurs drumul pe care se ajunge la macularea gîndirii prin faptă. Trebuie să notăm că în analiza celebrei tragedii shakespeariene, autoarea strecoară o serie întreagă de constatări care, în contextul de dinainte de 1989, ar fi putut fi interpretate ca aluzii la ororile oricărui regim politic bazat pe crimă. În condițiile în care crima constituie un secret de stat, simplul fapt că iei act de săvîrșirea ei te pune în pericol și ca atare nimeni nu mai comunică în mod real
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
și surprins Metodiu. Măi băiete, măi, bag seama că ție-ți place maieutica, măi!..." Pentru că într-adevăr se face uz și abuz de un anume tip de maieutică în aceste tablete, alcătuite după rețetă franceză iluministă, cu toate ingredientele de aluzii culturale puse într-un aparent derizoriu și mixate pe un ritm de vorbire neaoșă, cu perfect simplu și lejerități de vorbire familiară. în Barbarius aveam un caz de schizofrenie reală, tradusă literar în dialogul perpetuu dintre Cezar Zdrăfculescu și un
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
umilirea presei și retragerea cu coada între picioare a celor desemnați să cerceteze cum dintr-un salar de bugetar (pentru că până și șeful SRI-ului e bugetar!) se pot înălța palate ca-n basmul lui Ion Creangă, "Povestea pocrului" (nici o aluzie la cei despre care tocmai scriu!) Pun rămășag, de pe acum, că, în stil tradițional românesc, se vor găsi doi-trei acari ai lui Păun, iar marii rechini își vor vedea frumos de termopanele, țiglele albastre, piscinele jacuzzi și peluzele anglo-țigănești pe
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
sortit să fie singur. Spre mirarea lui însă, judecătorul se îndrăgostește. Trecut bine de vîrsta unui Tristan sau Romeo, banal și plictisit, Vacek se îndrăgostește de una dintre femeile pe care le divorțase, dar cînd aceasta îi cere, prin simple aluzii, să-și părăsească soția pentru ea, judecătorul refuză. Nu protestînd sau argumentînd, ci pur și simplu continuîndu-i rutina, mergînd în fiecare zi acasă, la soția care îl așteaptă cu cina pregătită și cîteva vorbe convenționale. Ambiguitatea tonului lui Klima e
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
marele actor, mereu lipsit de bani, s-a războit, odată, cu Lemnaru. Pus la punct și redus la tăcere, Iancovescu ar fi exclamat, mult iritat: "Te împușc". La care Lemnaru, alb, i-a replicat: "Dar ce eu sunt un franc?", aluzie la situația celor mereu fără bani despre care se spunea că "împușcă francul". Iancovescu, umilit de replica inteligentă, a trebuit, cavalerește, să dispară din cafenea. Tot lui Lemnaru i se atribuie apostrofa despre Mircea Eliade, reîntors de la studii din India
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
2 "Academia Cațavencu". 3 Cartea, apărută la Editura Polirom în anul 2000, conține o lungă discuție între Tony Judt și membrii grupului de cercetare timișorean "A Treia Europă", precum și o selecție a câtorva articole ale autorului dedicate Europei Centrale. 4 Aluzie la ultimul roman publicat, în 1895, de către Thomas Hardy, "Jude the Obscure". în românește, titlul a fost redat sub forma "Jude neștiutul". 5 Termenul lui Tony Judt este "nation-ness". 6 L.-F. Céline. Pseudonim al lui Louis-Ferdinand Destouches (1894-1961). Celebru
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
desen animat (să ne gîndim, de pildă la Cow and Chicken); de altfel narațiunea însăși capătă pe alocuri un ritm accelerat, de cartoon, dar din dorința de a cuprinde prea multe detalii șocante și mai cu seamă din cauza inflației de aluzii culturale, politice, economice, riscă să devină prolixă. Mult mai interesante mi se par următoarele două povestiri Chinezii papă copii? și Întîlnirea. Prima este un fel de parabolă a supraviețuirii, cu atît mai percutantă cu cît faptele sunt camuflate inițial sub
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
mai are nevoie de nici o prezentare". Însă deși au curs multe valuri de cerneală (s-a remarcat, de pildă, prezența simbolisticii demonologice și numerologice, s-a vorbit de background-ul politic și de influența elementelor biografice, au fost reperate numeroasele aluzii intertextuale - Evangheliile, mitul faustic, modul de funcționare al convențiilor literare - romanul în roman, autoreferențialitatea, procedeele ce țin de fantastic, umorul negru ș.a.m.d), mai rar a fost încercată o interpretare din perspectivă feministă, perfect justificabilă dacă ne gîndim doar
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
iluzii înșelate se pare că l-a determinat pe maestrul Lucian Pintilie să scrie scenariul pentru După-amiaza unui torționar prezentat în premieră la Veneția și care la Salonic a pus punct Panoramei balcanice, fiind urmărit cu mare interes. Păienjenișul de aluzii, pe alocuri obscure, pe alocuri cu bătaie doar națională, este brăzdat și de o puzderie de autocitate, mai mult sau mai puțin deformate ironic, sugerînd prin această farsă tragi-comică disoluția generală. Ceea ce accentuează indirect monstruozitatea nu doar a figurii centrale
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
a canonului pe care îl prezintă și îl ironizează în același timp. Juxtapunerea celor două tipuri de reprezentări ale unui discurs totalizator subminează tocmai ideea de narațiune totalizatoare, rămînîndu-i în același timp complice. Astfel, în finalul primului capitol se face aluzie la lumină ca metaforă (topică) a cunoașterii prin citarea celebrei fraze goetheene și a Verbului Divin din ,,Geneză", reluate într-o propoziție scurtă care le precede: Puțină lumină, vă rog!" Este o parodie ce problematizează proiectul Luminilor, subliniind declinul acestora
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
unde se vorbea engleza, doar un singur personaj, un aghiotant. "Toată suita redusă la acest ins. Simbol a ceea ce a fost". Și după ce află statutul obscur al Kronprințului, abia tolerat, acesta brusc, exclamă: "Ce-i mai plictisitor la omul ăsta (aluzie la Hitler) e că n-are simțul umorului. Înghite orice, dacă e lăudat. Lauda nu-i e nicicînd destulă. Iar Goebbels întrece măsura (aici face un gest). Deci îl detestă". Se plînge că, deși general, nu e invitat la nici o
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
adînc arde sîngele/ o suavă maree pînă sub unghii/ și lumina mai lesne se-ncheagă/ în protoplasma gîndirii". Lumea s-a estompat acoperită de metafore și topită în esențe transcendentale. Dar, cum au remarcat criticii, și cu poeme subversive și aluzii directe: "spaimele se-ascund în noi/ ca ziua stelele-n fîntîni", "după ce am purtat îndelung/ lipită aproape de spaima oaselor/ cămașa de forță a tăcerii/ dintr-odată ochii uitați/ așteaptă o decolare de culori înflorite/ de cuvinte frumoase/ de pe buzele mele
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
dar nu neapărat și ca o profitabilă cheie de lectură. Fie și numai pentru că, mai mult decît problematica raporturilor dintre orient și occident, trei constante inseparabile pentru scriitor acaparează tematica propriu-zisă a cărții: iubirea-pasiune, miturile sufletului și misterul persoanei. O aluzie transparentă la intențiile autorului și o posibilă pistă de interpretare găsim în moto-ul care precedă subcapitolul Iubirea de iubire, ales dintr-una din scrierile lui Chrétien de Troyes "Dintre toate relele, al meu este altfel; plăcut îmi este; mă
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
iar personajele sale provin, și ele, din locurile cele mai diverse. E o lume, în egală măsură, a cuvintelor și a Bibliotecii, a convențiilor romanești reciclate, ironizate, cu o mare libertate ludică și cu o evidentă plăcere a "manipulării" postmoderne: aluziile livrești sunt numeroase, intertextul funcționează productiv și spectaculos, relativizând sentimentul "realului" dar neanulându-l, căci prozatorul are un remarcabil simț al concretului, surprins și recreat în detalii semnificative, în culori și reliefuri reverberante. Și e de notat imediat amprenta discret
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
din partea ministrului său, dacă o fi avut vreuna, se duce la premier. Adrian Năstase, în loc să-i primească demisia, îl pune să alcătuiască în termen de o lună o lege împotriva pornografiei. Îndelung încercat de ACADEMIA CAȚAVENCU drept subiect de bancuri, aluzii și zicători fără perdea, dl Năstase a reacționat cu umor într-o situație în care altcineva ar fi tăiat numele secretarului de stat în carnea vie a echipei guvernamentale. Dar, dacă tot vorbim de revista Hustler, deosebirea dintre poziția ministrului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
ca decoltat, desfrînat, destrăbălat, deșănțat, deșucheat, dezmățat, imoral, indecent, licențios, necuviincios, obscen, piperat, porcos, porno, sexi, stricat, trivial, vulgar etc. Pentru a caracteriza unele manifestări de limbaj (mai ales glume, bancuri) sînt folosite și expresii precum fără perdea ori (cu aluzie la Creangă și la junimiști) pe ulița din dos. Foarte folosit azi e adjectivul (provenit din participiu) deocheat: cu o semnificație destul de blîndă, de obicei cu referire la manifestări de limbaj, la produse mai mult comerciale decît artistice. Termenul se
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
într-o broderie, ca Filomela din povestea antică). Marcus, văzînd-o pe Lavinia, desfigurată și sîngerînd (Titus Andronicus e celebră prin violență și cantitățile de sînge revărsate pe scenă) găsește de cuviință să se lanseze într-un lung monolog presărat cu aluzii savante, proverbe, analogii și alți nenumărați tropi. Scena geme de o grea retoricitate, sub presiunea evidentă a acțiunii. Marcus nu face nimic altceva decît să vorbească, la cîțiva pași de o femeie pe cale de a muri. Absurditatea e evidentă, ceea ce
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
Regret onest că Z. Ornea nu face analiză politică la zi. Martor atent la politicalele de azi, eruditul meu prieten e un atotștiutor al politicii autohtone din zorii României moderne pînă spre zilele noastre. Spre deosebire de editorialiști care una, două fac aluzie la șederea lor în bibliotecă, Z. Ornea acolo își are punctul de observație. Cine citește articolele sale din Dilema descoperă, printre rînduri, și pertinente analize la zi în excelentele sale evocări ale lumii politice din zorii acestui secol. Sceptic în urma
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
societății americane (și nu numai!), începînd cu superficialitatea și mistificarea. Vezi minciuna emisă de un George Clooney cu aspect de Clark Gable pentru a-și determina partenerii de detenție să evadeze, cu lanțuri cu tot. Suma citatelor în citat, a aluziilor livrești ori filmice închipuie - ca de obicei la tandemul teribilist - un palimpsest infinit de semne ce se cer citite de către cunoscătorii angrenați în această aventură, mai mult sau mai puțin inițiatică. Eroii - trei la număr - redeapănă firul poemului homeric la
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
temperaturii reale dintre România și Europa." Cronicarul e de acord cu nemulțumirea lui Bogdan Chirieac, dar cu ce sînt de vină bulgarii că românii nu știu să-și păzească propriile lor interese? Iar trimiterea la ceafa bulgarilor, dacă e o aluzie la versul eminescian: "bulgăroi cu ceafa groasă", e o gafă prostească pe care un externist cum este Bogdan Chirieac n-ar fi trebuit să o facă de dragul unui titlu de efect. Căci, totuși, cu ce sînt vinovați bulgarii că au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]