1,083 matches
-
lumii. Iar după ce a pierdut-o, iar Odiseu îi vede umbra printre umbrele morților și îl crede rege al lor, Ahile îi spune: „Odiseu, nu-mi mai preamări moartea: Aș vrea mai degrabă să fiu pălmaș, slugă la un plugar amărât și sărac, decât rege peste neamul acesta de morți fără vlagă.“ De fapt, viu fiind, dorea ceva din ordinea firească a lucrurilor: să lase războiul, căruia îi trăise de ajuns truda zadarnică, ororile și nedreptățile, și să se întoarcă acasă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
promovări. Preotul cu care călătorise, printre lacrimi de bucurie i-a spus: Vreau să-l prezint pe diaconul meu. Un om de toată cinstea! Si căuta cu privirea pe deasupra mulțimii. Disperat că nu-l vede ieși din aglomerație. Diaconul stătea amărât la intrarea pe peron. Ce faci? Ți-e rău? Vino să te prezint Mitropolitului, i-am vorbit de tine! Mulțumesc! Lasă, m-am prezentat singur! Preotul a ridicat din sprâncene, nedumerit. Cu multe astfel de povestiri pline de tâlc duhovnicesc
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
deasupra Rugăciunii pentru vrăjmași: „Didina Maxim, cu băieții mei. Săndel, mi-e dor de el”; la pagina 131, la Rugăciunea părinților pentru copii: „Mi-e dor de Săndel, să-l mai văd o dată și să mor. Didina, foarte îndurerată și amărâtă. Să îmi văd băieții și să mor. Didina”; la pagina 159, la Rugăciunea la necazuri și supărări, la pasajul: „... ci mă voi lupta cu curaj și cred că având ajutorul Tău, Doamne, voi ieși biruitor”, a adăugat: „Am ieșit biruitoare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
treaptă mare. Cuvintele lui la plecare au fost: „Dacă știam că va lua pe Costescu, mai bine Îndrăzneam să o cer eu!”. După câteva zile, zăresc pe Dragoslav - cu pălăria În mână -, plecând spre iaz, prin fundul grădinii noastre, foarte amărât. La Întrebarea mea, Îmi răspunde: „Mă duc să mă Înec, sunt foarte amărât de soartă!”. și bietul Dragoslav, În ce modestie a murit! Noroc de nepoata lui! Tot Dl. Eugen Dimitriu, a șters praful de pe crucea lui de mormânt 139
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fuseseră incluși deținătorii a minimum 10 ha. de pământ. Tot chiaburi erau și cei care nu aveau pământ sau aveau foarte puțin, însă mai dețineau și un cazan de rachiu ori o moară, o presă de ulei sau o prăvălie amărâtă. Partidul muncitoresc român era decis să termine o dată pentru totdeauna cu gospodarii satelor, așa că noi nu credem că a rămas vreun „chiabur” fără să fi trecut prin pușcăriile comuniste sau măcar printr-o deportare în Bărăgan ori fără să fi
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
centru, pentru a „prinde” un loc liber la grădina-restaurant „Parcul trandafirilor” și, mai târziu, la „Copou” sau la barăcile improvizate de la Parcul silvo-cinegetic Brodoc, unde un biet câine „dingo” veșnic năpârlit, o căprioară jumulită și un mistreț chior își duceau amărâtele zile. Acolo, truditorii grătarelor fierbinți și ai navetelor cu sticle de bere sau vin, își făceau dintr-o dată planul la realizări dar și la bacșiș. Iată ce scria un anonim pe prima pagină a cotidianului comunist local „Vremea nouă” apărut
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
cu poftă de viață și de dis- tracție ca și mine. Îmi arde mie de paranghelii și chefuri, Costică ? N-am orchestra mea ? râde Știrbu, după care învârte nervos din scobitoare. Ja ! Ja, pralo ! Și matale, șukarule John ? — Un poet amărât, să trăiți, domnule. — Amărâtu, amărâtu, ita, da-și permite să vină la nea Știrbu, râde țiganul. — Ei, mai bine să ne văităm decât să ne lăudăm, nu ? Că dup-aia-n loc să luăm, tot dăm. Ha-ha, san dilo ? Ăsta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
e dor de trei-patru ore de somn legate fără vreo bubuitură și mi-e dor de o zi, o nenorocită de zi în care să nu mai văd sânge și morți. — Amin, nea Vasile ! — Haideți, să le îndulcim clipele astea amărâte, căci dacă nici noi nu ne ducem la ei, atunci cine ? Când Cristi și instrumentiștii intrau în corturile medicale, în care se adăposteau soldații răniți, proaspăt aduși de pe front sau din sălile improvizate de operație, fețele pacienți- lor se luminau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
reacție din care izvorăște un minunat eseu asupra faptului de a scrie critică. Puține pagini din literatura lumii întregi ating nivelul unora din paginile celui de-al doilea intermezzo, sub raportul lucidității, adâncimii, amărăciunii și stringenței. Eugen Ionescu constată, deci, amărât, că actul critic, judecata literară și artistică, nu izvorăște dintr-o constrângere interioară, adică dintr-o evidență lăuntrică, intuitivă, a predicatelor critice; ci este, teoretic, un act gratuit, pornit din arbitrarul conștiinței criticului, care își exercită asupra operei cercetate voința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
fiind un factor de diversificare. E contraproductiv deci să copiem ceea ce Natura Însăși a abandonat. Natura nu iubește uniformitatea, În fond entropia și nici Înghețarea, În timp, a unei aceleiași, neschimbate, stări; de asta evoluează. Adică, pe măsură ce noi - În fond amărâte unelte ale ei - spargem câte un lacăt din multele ce-i ferecă tainele, ea crează altele. Chiar dacă par pesimist, sunt sigur că vom avea Întotdeauna acces doar la ceea ce Natura lasă pentru a ne putea Îndeplini rolul Încredințat; În epoca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bine de rău superioară. Și, revenind la suflet, adaug: aceea dublată de un suflet, chiar dacă Însuflețită e Întreaga Natură, inclusiv piatra. E vorba de suflet În adevăratul sens al cuvântului. Inima apare relativ devreme, curând după atingerea stadiului pluricelularității. Chiar „amărâta“ de râmă o are. Ah! M’a luat gura pe dinainte. E vorba doar de vreo 5 vase anume care, ca toate de la viermii de mai Înainte, pulsează, doar că mult mai intens, propulsând sângele; iar mai târziu, prin zisele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
labirintul din piramidă. Labirint cu ghilimele, căci ăsta nu cuprinde decât o galerie, descendentă, din care se deschide o alta, ascendentă, care va odrăsli o alta, orizontală; era să uit, mai e și un fel de puț... Păi cel mai amărât guzgan se descurcă, ba chiar prosperă În - cu adevărat - labirintul canalizării și rețelei de termoficare a Iașilor... Aha! Cred că animăluțul cu pricina, ca și Abd-al-Latif, nu mai era el Însuși... Devenind, fără voie, un nou candidat la inițiere, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot mai puține față de o dorință tot mai mare, și o spun chiar dacă miroase a malthusianism și devine cinic, a generat, de la o vreme, politica? Cu tot cortegiul ei de panglicari, căpușe pe porția - tot mai mică - de resurse a amărâtului alegător? - M’ai depășit, Cristi. În cinism. Recunoaște Însă că și politica are - chiar ca servitute a stării tale de biped - o latură bună. Sunt și politicieni cinstiți; care Încearcă să rezolve contradicția dintre aspirațiile exagerate și limitele resurselor. Că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de cicatrici. Dar nu-mi dădeam seama. Ori chiar asta era izbânda cea mare, care-mi marca toate celelalte confruntări cu viața: faptul că nu-mi dădeam seama, că nu reușeam să trăiesc ca pe o continuă plăcere o viață amărâtă. Muzica îl face pe om Împlineam douăzeci de ani, când m-am dus pentru prima oară la Operă. Mi-am marcat toți anii importanți din viață cu un moment de curaj. Opera, prin urmare, nu era o plăcere, ci o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
traseul pe care-l avea de străbătut până la acel punct terminus unde se va opri cuminte și supus în fața Tatălui Ceresc. Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace. (Luca 2:29) Trupul bunicului meu necăjit și amărât își va găsi liniștea intrând în circuitul perpetuu al materiei universale din care inițial am fost alcătuiți: molecule și atomi. Totul era spus. Trebuia să plece. Ce să mai aștepte? "Ce să aștept să vie și ce să înțeleg, Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
temei: valoarea. De unde i s-au tras și cuvenitele deziluzii... Mai întâi, i-am fost student. Corneliu Sturzu era asistentul profesorului Husar și ținea seminarul de estetică. Atunci, în anii '50, studențimea arăta ca vai de ea: mai toți purtam amărâtele haine din liceu. După trei-patru ani, paltoanele erau date la întors (trădau cheutorile cusute...); la pantofi purtam blacheuri, așa că băteam mereu un soi de step involuntar și dezordonat pe sobrele culoare universitare. Fetele se înveșmântau în "sare și piper", așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
plictiseală, labirinturi soioase de citate îmbrâncite parcă în culmea neputinței sau a deznădejdii (...) Filosofii noștri nu-și îngăduie o urmă de libertate nici în matca materialismului dialectic". Aceste opinii-dinamită în epocă aparțin unui profesor naufragiat în fundul fundului Moldovei, în sate amărâte, despre care pur și simplu n-am auzit: Orgoești, Dodești... Te mai cheamă Codreanu și ești și din Huși. Cum să nu dai se bănuit? Autorul declară, pe jumătate ipocrit: "Mă simt țăran ignorant, incoruptibil, rămas absolut străin de tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Flămânzi se afla în proprietatea prințului Sturdza, care locuia la Dieppe, avea grija palatelor-reședință din Germania, Franța și Italia ("un lux enorm" scria gazeta ieșeană "Opinia"), oferea imense burse și donații orfelinatelor și spitalelor din Paris și Baden-Baden, lăsând soarta amărâților țărani moldoveni la totala discreție a arendașului Fischer. Iată cum vedeau autoritățile esența chestiunii: Am căutat raportează prefectul de Botoșani Mavrocordat să mă ocup în mod serios de potolirea răscoalelor ce le-am găsit în toiul lor, iar pe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
spiritul partidului". Încă de atunci, din 1955, se întrevedeau semne că saturația dorită de Beniuc începea să devină săturare, sastisire, iar critica oficială tindea să fie dublată de o mult mai avizată și mai influentă critică orală iconoclastă ("Scânteia" declara amărâta carte a lui Galan, "Bărăgan", o capodoperă, în vremea ce scriitorimea șușotea că-i un roman prost și-atât). Cum bine observa Jebeleanu, "majoritatea discuțiilor au fost cu totul personale și absolut meschine". Răfuieli, delațiuni, răbufniri de invidie vezicantă, orgolii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
prestigiul pentru a se înveșmânta în straie de ayatolah, emițând periodic fathve politice aiuritoare și descalificante. Căzut în transă mistică, a inventat "Casa Apostolului Pavel", dar nu pentru a ajuta nevoiașii, ci pentru a-și pune în scenă (cu banii amărâtului Guvern) propria piesă, "Căderea Romei". Care a fost, în linia sugestiei titlului, o... cădere. Aceeași casă apostolică avea pretenția să primească, periodic, rapoarte de activitate ale Parlamentului, urmând să valideze (ori nu) activitatea aleșilor! Tot domnia sa i-a condamnat vehement
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unuia care doarme. (Copiii n-au voie să aprindă plita.) Concluzia e că Malin e penalizată cu reținerea a 50 öre din banii de buzunar pe săptămâna respectivă. Petter a scăpat fără pedeapsă, Johan a fost de acord. Malin foarte amărâtă, refuză să admită că un copil de cinci ani este iresponsabil din punct de vedere legal. 13 iulie Iute la Roma. Mr. Hornig e preocupat de partea electrică. Agregatul frigorific este dependent de periodicitatea constantă a curentului (50 oscilații pe
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
îmi răspunde "se aranjează și asta". În mașină M. atitudine critică, "pe țărăncuțe le trimite acasă când începe distracția". 1 noiembrie Stockholm Oslo Bergen. 8 noiembrie Ce mai e și asta? Are armata nevoie de nouă zile ca să instaleze niște amărâte echipamente de testare? Unde-i eficacitatea lui Rosén? Tove-Rasmussen nu-i în stare de nimic. Rosén neașteptat de grosolan, e de părere că armata ne-a ajutat "cât se poate de puțin", că a sosit momentul ca FOA să primească
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de la ISA. Când savanții sunt gata, asta vine ca o surpriză. Nu par să priceapă că nu putem termina înregistrările până când terenul nu-i curățat. Ăștia n-au porci la FOA? Să fie atât de remarcabil faptul că câțiva purcei amărâți s-au descurcat câteva luni de capul lor? În curând o să ne pomenim în Året runt1 cu un reportaj melodramatic gen "război bacteriologic împotriva porcilor de pe Gotland". Să nu ne mire dacă au să calce în picioare și au să
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Ar merita să fie iudeu” <endnote id=" (294, II, p. 527)"/>. „Nu se poate afacere bună fără de jidan”, spune o credință populară uzuală, devenită zicătoare, pe care nu Întâmplător a pus-o Liviu Rebreanu În gura unui „băiat de țăran amărât”, Toma Pahonțu, personaj al romanului Gorila, apărut În 1938 <endnote id="(211, p. 130)"/>. Proverbe populare similare În esență sunt atestate În tot spațiul central și est- european : „Nici o afacere fără un cap de evreu” sau „Un jidov nu duce
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
expediată de urgență din vagon pe peron, cu recomandarea seacă de a lua un tren mai direct, mult mai potrivit pentru posesoarea unei simple vize de tranzit. Iată-mă deci pe peron, năucită, cu bagajele la picioare. Lume puțină și amărîtă. Mă ajută să-mi fac ordine în lucruri. Un vînzător ambulant îmi oferă fructe. Refuz, din motivele bine întemeiate ale blestematei diferențe de bilet din trenul Pisa-Genova. Un acar se uită lung la mine și spune ceva. Aici, la graniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]