3,081 matches
-
Barbu Cioculescu A părăsi locul de baștină, vatra nașterii, în care nu se mai poate să stai, acceptând amărăciunea despărțirii, încercările exilului, când, pe deasupra plecarea însăși se consideră o crimă - iată o decizie de cel mai înalt risc. Cu atât mai vârtos când plecarea este o fugă sub nasul unei autorități pentru care vigilența e cuvântul de ordine, iar
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
că,-n vreme ce scriu litere (sau cifre), micii alumni scot limba, scriu cu limba, - în limba lor, nu doar în limbi străine". (Creionul chimic). în temeiul aceleiași mișcări de retractilitate, derivat al unui infantilism funciar contrariat, lezat apoi de amărăciunea devenirilor, poetul face parte largă simțurilor secundare. Nu numai văzul și auzul sînt puse la contribuție (prin mijlocirea lor au loc inclusiv experiențele cele mai decepționante), ci și gustul și mirosul, afirmîndu-se net: "Cu luare aminte, sunetul înșeală, - parfumurile nu
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
a dreptul necruțătoare, s-au născut cărțile Trecerea nimicului prin ceva și Pe drumul spre La Mancha (exerciții de disidență universală), aceste cărți pasionale, polemice, incisive, de multe ori nedrepte și, nu de puține ori, pline de melancolie și de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din aceste pagini, este unul inconsecvent și paradoxal la suprafață, dar dramatic și de o incontestabilă autenticitate în profunzime. Denunțînd vehement mercantilismul și disoluția ideilor mari din arta apuseană de astăzi, sculptorul se autodefinește
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
două scrisori ale lui M. R. Paraschivescu, din 1969 și 1970, adresate de poetul veteran al mișcării comuniste lui Paul Niculescu-Mizil, unul din liderii politici ai timpului care păruse să favorizeze liberalizarea. Scrisorile lui M. R. P. sunt pline de amărăciune dar și de revoltă, exprimând nu numai dezamăgirea ci și protestul față de ce se întâmpla, dezacordul cu "multe chestiuni din politica noastră de partid și de stat". Drept care poetul îl anunță pe secretarul C. C. că a decis să restituie carnetul
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
se tulbură pe traseele lor Ťfără luminăť, poate fi altceva decît o vastă temniță?" Pe același portativ al cogitației antitotalitare, Ben Corlaciu "narează orori, dar litotele și perifrazele lui, veselia foarte suspectă a tonului îi fac ideile suportabile, amuzante în amărăciunea lor, precum în acest distih caricatural și sfîșietor: Ťiar eu voi sta la mijloc drept, între triumf și moarte,/ cu un plămîn la Răsărit și altul la Apusť". în vreme ce A. E. Baconsky, care a domiciliat aproape un an în Berlinul
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
30 în ziarele "Adevărul" și "Dimineața". Devine membru al partidului comunist în 1936, deci este un ilegalist și un idealist, greu de dat la o parte ulterior. Beneficiile nu vor întârzia să apară, dar vor fi amestecate cu decepții și amărăciuni. În guvernul dr. Petru Groza, din martie 1945, este numit secretar general la Ministerul Propagandei, transformat un an mai târziu în Ministerul Informațiilor. Intră în diplomație în 1947, fiind însărcinat cu afaceri la Londra până în 1949, când devine director în
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
de o emotivitate infantilă, dispusă a supradimensiona obstacolele: "Și eu sufăr ca un copil, de atîtea fleacuri fără sens". Tribulațiile cotidiene pe care le receptează cu acuitate îi reduc energia, inducîndu-i o stare de inapetență: " Tot felul de mizerii, enervări, amărăciuni. înot cu greu prin ele, fără energie, fără chef de a rezista, cu dezgust, cu silă". Inadaptabil, Sebastian resimte o nevoie de singularitate contrariată de o ambianță în care cuvîntul său n-ar avea suficientă audiență: "în plus, nu pot
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
era de toți părinții elevilor, indiferent de poziția lor socială, el, soțul, ar mai fi zăcut ani buni după gratii și n-ar fi ajuns să fie grațiat, repus în drepturi etc., etc. ...Ai și tu, biată naivă, amintiri, tristeți, amărăciuni, bucurii ocazionale, pe care îți făceai iluzia că le-ai putea împărtăși, dar în cortina de cuvinte densă, impermeabilă, de beton armat a celuilalt nu apare nici un gol, nici o breșă prin care s-ar putea strecura ceva... Singurul confesional posibil
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
august 1997, orele 9.30). Pe data de 30 august nu mai făceam parte din delegația României la CPLR. Am prins în această carte scrisoarea de regret (pagina 113) a șefului Secretariatului Congresului Puterilor Locale și Regionale, domnul Rinaldo Locatelli. Amărăciunea acestui înalt funcționar venea după ce ne-am pus împreună toată speranța în venirea la putere a CDR. Șeful Secretariatului Congresului Puterilor Locale și Regionale, domnul Locatelli, scrie că a aflat cu amărăciune și tristețe că am fost scos din delegația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
Congresului Puterilor Locale și Regionale, domnul Rinaldo Locatelli. Amărăciunea acestui înalt funcționar venea după ce ne-am pus împreună toată speranța în venirea la putere a CDR. Șeful Secretariatului Congresului Puterilor Locale și Regionale, domnul Locatelli, scrie că a aflat cu amărăciune și tristețe că am fost scos din delegația României . Domnia sa elogiază activitatea mea, apreciind competența și contribuția, adusă ca raportor pentru Federația Rusă, care a fost utilă și apreciată. Am sperat împreună cu Domnia Sa în croirea unui drum al României spre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
militează pentru jaful averii publice. Incredibil! Am solicitat de la serviciile autorizate asistență pentru supravegherea licitațiilor, am oferit date concrete de interferență în procesele legale de desfășurare a acestora și m-a uluit lipsa de eficiență în combaterea corupției. Constat cu amărăciune că există un asalt general asupra instituțiilor statului, cu sarcini de coerciție. Dacă văd o soluție la aceste probleme majore ale României? Nu, nu văd. Deci, fiind lipsit de posibilitatea de a relaționa cu omologii mei din întreaga lume, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
creeze în sine un om „nou“... Cu un entuziasm plin de credință, privirile îi sunt îndreptate către un alt fel de lume, în care să nu mai fie amenințat de absurd, de timp, de moarte... „Moartea unui entuziast, notează cu amărăciune Jean Meslier la finele veacului al XVII-lea, nu dovedește nimic altceva decât că fanatismul este adesea mai puternic decât dragostea de viață“. În contradicție cu omul, spiritul visează la o nouă ființă, între amintirile căreia omul să stea ca
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ci un mort speriat, un fost om care nu mai vrea să retrăiască experiența spiritului uman. Astfel încât, pentru ca toate să aibă un final, nu-i mai rămâne decât isteria mărturisirii, scuza fără sfârșit care să amestece în ea jignirea și amărăciunea de care va fi acuzat. * Augustin (sfântul), care nu se sfiește să susțină următoarele: „Dacă speța omenească ar trebui să piară și dacă ar exista posibilitatea să fie salvată printr-o minciună, mai bine să ne abținem să proferăm această
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lucrul slab - sau cel puțin pentru ceea ce, pe moment arătând slăbiciune, încă păstrează un nimb de putere. Fidelitatea față de Napoleon, în insula Sfânta Elena, nu era o fidelitate în gol. Să mori pentru ceva puternic împinge moartea să-și piardă amărăciunea - și în același timp prețul.“ (Simone Weil, Caiete, V.) * ...omul viu care va depăși stadiul spiritual specific acestei lumi, care va părăsi viu acest univers, spre a deveni ființa spirituală pe care o visăm - și care nu se va mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
biata-mi rugăciune,/ dă-i ascultare, Doamne-al meu,/ pleacă-ți auzu,- acum, când eu/ întâmpin cazne cu duiumul/ și, Dumnezeule, mi-e greu:/ ard oasele-mi ca un tăciune/ și zilele-mi se șterg ca fumul,/ iar inima,-n amărăciune,/ usucă-mi-se precum fânul;/ din pâine, uit să mai mănânc,/ mi-e geamătu-ntr-atât de-adânc/ că spintecă-mi în două sânul,/ iar carnea-mi doldora de rane/ mi se lipește de ciolane;/ aduc a pelican și-a buhă,-n
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
cărțile Trecerea nimicului prin ceva, Editura Crater, București, recent apăruta Drumul spre La Mancha, Editura Marineasa, Timișoara, și amplul dialog cu Mihaela Cristea care își caută încă un editor, cărți pasionale, polemice, incisive și, nu de puține ori, pline de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din aceste cărți, este unul inconsecvent și paradoxal la suprafață, dar dramatic și de o incontestabilă autenticitate în profunzime. Denunțînd vehement mercantilismul și disoluția ideilor mari din arta apuseană de astăzi, sculptorul se autodefinește
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
măslinilor// păscîndu-și iezii printre stînci/ ca într-un dans pășesc/ canaanitele// cînd cad primele ploi/ răcorind dogoarea verii/ a pîine caldă/ și a must dulce de struguri/ miros sînii/ fetelor din Canaan" (Canaanitele). Asemenea accente îmblînzesc sau răscumpără tristețea, oboseala, amărăciunea. Două motive recurente (lacul de onix și ochii verzi ai iubitei), la care se adaugă mici adieri prerafaelite ("îngeri transparenți aprind făcliile de ceară" - Insula), fixează lirica lui Solo Juster în descendența simbolismului, îmbogățit cu experiențele poetice ulterioare și trecut
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
totul dispărea. Nu mai rămânea nimic. Mă tem ca tata să nu fi apăsat pe tasta asta înainte de a pleca. Nu vroia să lase nimic în urma lui și e adevărat că nu-mi rămâne nimic, azi, după atâția ani, în afară de amărăciune. Dar amărăciunea este încă acolo, întreagă. Rotundă. Înmuiată în lacrimi. N-ai reușit, tată. Rămân câteva imagini. Mereu momente când era descumpănit. Când ar fi trebuit să-l consolez, să-l liniștesc, să-l strâng la piept. Și eu care
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
Nu mai rămânea nimic. Mă tem ca tata să nu fi apăsat pe tasta asta înainte de a pleca. Nu vroia să lase nimic în urma lui și e adevărat că nu-mi rămâne nimic, azi, după atâția ani, în afară de amărăciune. Dar amărăciunea este încă acolo, întreagă. Rotundă. Înmuiată în lacrimi. N-ai reușit, tată. Rămân câteva imagini. Mereu momente când era descumpănit. Când ar fi trebuit să-l consolez, să-l liniștesc, să-l strâng la piept. Și eu care am păstrat
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
mai mare afecțiune. E filozoful împotriva căruia criticile, chiar dacă există, nu ating paroxismul patimii. E contemporanul nostru cel mai puțin dușmănit. De pildă, într-o vreme cînd, bănuindu-l de ocultarea unui episod din perioada interbelică, îl priveam cu o amărăciune suspicioasă, simțeam prea bine că nu-l puteam dușmăni. Era prea prevenitor în blîndețea cu care își întîmpina interlocutorii ca să-i poți purta ranchiună. Cînd am îndrăznit să-i mărturisesc rezerva, mi-a risipit suspiciunea imediat. Mi-a răspuns spontan
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
old friends and true, răvașul de plăcintă. Nu o să le contrazic, obiceiuri de voie bună. Pun doar, pentru contrapunct, altfel - oare? - de planete în săculețul cu rămășaguri pe totul și pe nimic, uitate de-ndată ce le faci: Cioran, Silogismele amărăciunii. Syllogismes de l'amertume, din 1952 (Gallimard), după 40 de ani, la Humanitas, în traducerea lui Nicolae Bârna. Planetele sînt zece: Atrofia cuvântului, Pungașul Prăpastiei, Timp și anemie, Occident, Circul singurătății, Religie, Vitalitatea dragostei, Despre muzică, Vîrtejul istoriei și La
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
ea ne coboară pînă la izvoarele Timpului. Dar ce aducem cu noi de acolo? Cîteva nerozii pe tema eternității." Ni se ia, vai, și nădejdea în această ultimă filozofie. Timpul e o bucată de răgaz. Pe care îl pierzi înghițind amărăciune. La întîmplare, fără ca ea să-ți devină sistem: "Bucuria are un mare defect: lipsa de rigoare. Priviți cît de riguroasă e, în schimb, logica fierei?". Pe care cine o analizează de bună seamă că nu o are. Pe ea, răzbătătoare
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
a dat prin minte să reneg spaniolul care mi-ar fi plăcut să fiu?" Ciudată mărturisire, pentru un om care pare amar. Dar care e în stare de o concesie: "Încă iubim? totuși; iar acest "totuși" acoperă un infinit." Cîtă amărăciune se ostoiește cu un laconic quand męme?
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
poetului de la nouăsprezece de ani. Iar părul... În fine, îmi fac singur curaj amintindu-mi că nu mi-aș fi închipuit niciodată că o să încărunțesc înainte de a cheli cu totul... Privitul în oglindă e, așadar, un prilej mai degrabă de amărăciune, decât de a descoperi motive de autoflatare. Oglinda e un aliat al timpului, dacă nu chiar un agent al forței distructive a acestuia. Și totuși, ne uităm în oglindă pentru a surprinde fie și o fărâmă de expresivitate care să
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
în timp ce liberalizarea, fenomen pătrunzînd tenace într-o comunitate cu precădere conservatoare, are efectul unei metamorfoze: sub suflul secularizării, ritualurile își sleiesc taina, iar biserica încetază să mai fie axis mundi, vatra în jurul căreia gravitează starea de spirit a localității elvețiene. Amărăciunea cu care Toni Halter înfățișează simptomele unei schimbări pe care elvețienii o trăiesc fără s-o conștientizeze nu poate fi egalată decît de luciditatea autorului. O amărăciune calmă și definitiv resemnată, ca cea încercată în fața unei răsturnări implacabile: enoriașii simt
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]