453 matches
-
În acel moment nu știuse c-o să rostească acele cuvinte, dar după ce le spuse, deveniră Însuși adevărul pe care nu-l putea respinge. Julia nu răspunse. Își Întorsese fața spre Helen și respirația ei Îi adie ca Înainte, caldă și amăruie, aproape de buzele ei umede și reci. Rămase nemișcată, apoi Întinse mîna și apucă degetele lui Helen, strîngîndu-le tare, aproape nebunește - ca și cum cineva s-ar fi prins de o mîna sau o bucată de piele, orbește, cu durere sau suferință. — Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe care-l mai are, dărăcindu-l până se subțiază ca un fir diafan. În interiorul palanchinului, aerul este foarte cald și închis, mirosurile de mâncare, de sudoare stătută și apă de trandafiri se amestecă, biruite de un altul mai ascuțit, amărui. Încă o dată, mâna Amritei se întinde spre cutia mică de medicamente, din lemn de santal. Își privește mâna ca pe un șarpe alunecând pe lespezile pavajului, cu detașare și o undă de repulsie. Da, este mâna ei, însă numai acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
multe ore sau zile, în timp ce torțele ard și sunt înlocuite, iar urmele mâinilor se mișcă pe traiectorii predeterminate, precum constelațiile într-un planetariu. Uneori, novici vin să-l hrănească, înghesuindu-i o fiertură în gură, calmându-l cu un lichid amărui. Se uită la bolta plină de palmele lor și simte cum inspiră și respiră stânca, și-l aude pe bătrân care-și continuă incantațiile și descoperă că-și poate întoarce capul, că mâinile răspund la comenzi. Simte podeaua pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
momente de melancolie; zilele trec ca niște bărcuțe albe; firea pare ostenită de muncă; pământul șters caută odihnă, liniște și pace adâncă; gospodinele închid în balcon bogățiile toamnei; poemele sale bogate; mere roșii ca focul; pere aurii; prune brumării; fum amărui; o frunză sub rouă se desprinde răcoroasă; cerul își prelinge seninul pierdut; foșnind uscat din frunze; floarea-soarelui bătrâna își plânge tinerețea pierdută; norii grei își poartă plumbul întristând cerul; ploaia țese pânză de păianjen pe geamuri; câmpul îmbracă o haină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
este cratița cu griș, fundul ei este complet ars, nu reușesc să fac nici măcar un terci, îl gust, are un gust întunecat, grețos, dar nu îmi pasă, important este ca burta să fie plină, mănânc direct din cratiță, inhalez vaporii amărui, toată gura mea nu este decât o mare arsură, din pricina intensității durerii, nici nu o mai simt, o voi simți numai dacă mă opresc, dar eu nu mă opresc, râcâi toată arsura de pe fund, până ce nu mai rămâne nimic, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Învață ce învață și odată spune, văleu, mă doare capul de mor și i se face pielea ca de găină. E cam slab la minte, domnișoară, n-are ținere de minte, i-am dat și buline, de-alea mici și amărui, ca fierea, da geaba! Ce să-i fac? Spuneți-mi? Dacă n-o să fie să termine și el un liceu, n-o fi, n-o să-l omor acum din asta, s-o angaja el pe undeva și gata. Eu aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cadă pe globul ocular, una, două, trei picături. Zăbovea câteva secunde nemișcat, cu pipeta suspendată în aer, apoi repeta operațiunea la ochiul celălalt, închidea sticluța, o așeza în trăistuță, o așeza pe noptieră pipăind locul; își masa ochii, simțea lichidul amărui ajuns până la rădăcina nasului, trăgea pe nări, probabil că și înghițea fără să vrea puțină substanță, avea un aer mulțumit chiar dacă pe eticheta sticluței era imprimat un cap de mort care anunța că soluția era otrăvitoare dar nu de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
singură aici și să nu aibă nimeni grijă de tine. Clătină din cap îngrijorat. Sunt obosit, Carmina, aș vrea o cafea. Ea își eliberează mâinile din strânsoare, merge la bucătărie plutind, ar vrea să aibă puteri magice, să electrizeze băutura amăruie. Revine în cameră cu tava și cele două cești. El, în fotoliu îi pare din nou puternic și de neclintit. Am auzit că ai fost la teatru, rostește el rar, calm. Par vorbe de conveniență dar ascund în ele o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ochi", o lentilă uleioasă ca un ochi miraculos, "gustă ce n-ai mai gustat". Au băut ca doi cunoscători, cu înghițituri mici, plimbînd vinul în cerul gurii. Adjutantul a rămas ușor dezamăgit, vinul era plumburiu și mai mult acru decît amărui, nu cum se așteptase. "Guvernanta. De la guvernanta răposatei domnișoare." Fusese foarte sec, fără inflexiune, fără să arate ce crede el despre acea guvernantă și despre ceea ce-i spusese ea. Dar faptul că nu păstrase pentru el un astfel de secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și se tapetează cu făină; punem compoziția și dăm la copt timp de douăzeci și cinci de minute. După ce s-a copt, se răstoarnă pe o hârtie și se unge cu crema. Crema: 3 ouă, 180 g zahăr pudră, 100 g ciocolată amăruie, 200 g unt, vanilie. Ouăle se bat cu zahărul și ciocolata amăruie, pe baia de aburi, până compoziția devine ca o smântână. Se lasă la răcit, apoi se amestecă cu untul bătut spumă și vanilia. Cu această cremă, ungem foaia
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
de douăzeci și cinci de minute. După ce s-a copt, se răstoarnă pe o hârtie și se unge cu crema. Crema: 3 ouă, 180 g zahăr pudră, 100 g ciocolată amăruie, 200 g unt, vanilie. Ouăle se bat cu zahărul și ciocolata amăruie, pe baia de aburi, până compoziția devine ca o smântână. Se lasă la răcit, apoi se amestecă cu untul bătut spumă și vanilia. Cu această cremă, ungem foaia și o rulăm, iar cu restul de cremă ungem rulada deasupra . O
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
de babe (de Paște), punem 8 gălbenușuri la 1 kg de făină, 5 linguri de smântână și 100 g unt. Aluatul trebuie să fie mai gras și frământăm timp de o oră. COZONAC DE CIOCOLATĂ CU ALUNE 150 g ciocolată amăruie, 6 ouă, 200 g unt, 150 g făină, 150 g zahăr, 2 pachete de vanilie, 200 g alune măcinate, o linguriță de praf de copt, un pachet de praf de budincă de ciocolată, 2 linguri de rom, zahăr pudră și
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
de această grotă ca smoala, care îi amenință și îi subjugă totodată. Fulgi se rotesc peste mine, din senin, o ușoare tulburare a apei se iscă, un vânt îmi atinge sânii pe care nu vor putrezi niciodată cireșele uriașe, cireșele amărui. Trupurile străine se descompun în cercuri inegale, ca atunci când arunci o piatră în lac, iar degetul de ceară al zeului, jucându-se, o face să cadă puțin mai la dreapta, un infinit de secundă, un milimetru de rugăciune mai la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bine, dar nu mai conta. Țelul era atins, sticla era în mână. După plimbarea de la bar până la masă, am luat pri ma gură, în vreme ce cei de pe scenă își acordau chitarele. O grimasă scurtă, un fior rece și un gust puțin amărui. O picătură buclucașă rămasă pe buze. Rujul meu pe sticla mea. Am început să mă mai plimb printre oameni, salu tând din priviri prieteni și cunoscuți, ridicând alene sticla și sprâncenele în semn de respect și sorbind apoi cu grijă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mea. Am început să mă mai plimb printre oameni, salu tând din priviri prieteni și cunoscuți, ridicând alene sticla și sprâncenele în semn de respect și sorbind apoi cu grijă, să nu mai pierd nici o picătură. De fiecare dată gustul amărui ieșea la su prafață mai puternic, iar fiorii erau tot mai reci, până am ajuns să-i simt în picioare. Purtam discuții cel puțin filozofice cu oameni de tot felul. Eram peste măsură de fericită și de mulțumită cu mine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
privirea de mâna lui și-și dă seama că ceva nu e cum trebuie. Vedem și noi, ceilalți, unde se uită. Își face curaj și se apropie de el, îl privește serioasă și-i mângâie „mânuța“. Bunicul zâmbeș te dulce amărui și zice că nu-i mânuța. El și ea, în mijlocul curții, se uită unul la altul. Restul, pe margine, îi privesc într-o tăcere emoționată. Ca la teatru. Iris se luminează din senin și explodează de fericire c-a găsit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
m-a invitat la cină Într-un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre el circula legenda că, aidoma lui Byron, se uita disprețuitor la femeile care mîncau În locuri publice, mi-am stăvilit foamea și am băut doar un ceai amărui. Mai tîrziu, evident, i-am relatat efectul acelei legende byroniene. Atunci a apărut acea „poezie anatomică“ denominată astfel de Bezimenski, În care este expusă, aidoma unei mănuși de piele Întoarse pe dos, chintesența idealizată a organelor interne, nu numai inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de pe ceafă. Mergeau Împreună după cumpărături de ultim moment În piața Mahane Yehuda, el cu ghiozdanul În spate și ea cu sacoșa În mână, iar pe unul din degetele sale lucea un inel cu safir. Mirosurile pieței, mirosuri orientale sărate, amărui, acrișoare, Îi umpleau pe amândoi de o bucurie copilărească. De parcă ei doi Încheiaseră un pact secret contra mirosurilor dulci, est-europene, de budinci de casă, ștrudel, pește umplut și compot și tot felul de paste lipicioase. Tatăl său nu suporta raidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lăsase un fel de melancolie tipică ajunului de sâmbătă, delicată, mișcătoare. De parcă Ierusalimul Încetase să mai fie un oraș și redevenise un vis urât. Ploaia se oprise. Aerul era umed, Îmbibat de apă, iar Fima simți În nări un iz amărui de frunze putrede. Își aminti cum odată, În copilărie, Într-o seară exact ca asta, la intrarea sâmbetei, se plimba cu bicicleta În susul și În josul străzii pustii. Trecând pe lângă casă, ridicase privirea și Își văzuse părinții pe terasă. Stăteau drepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ea la telefon sau, dacă vorbisem, întotdeauna întrebasem de Susannah și nu remarcasem vocea surorii ei. Era la fel de plină și de dulce ca și ciocolata, nu ca aceea americană, Hershey Bar sau Kiss, ci de o consistență mai bogată, mai amăruie, pe care simțurile mele aproape că și-o amintesc dintr-o copilărie îndepărtată și aparent fără griji. A spus că, dacă mă simt pe jumătate la fel de nefericit pe cât se simțea Susannah, mi-ar prinde bine un pic de veselie. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
genealogia vecinilor, judeca după aparențe înșelătoare. - Uite-i iar! . . . Uite-i subt geamul boierilor și subt ochii noștri! . . . Se pupă în stradă! Ptiiu! și, efectiv, doamna Vera, azvîr-lea pe seînduri, nu pe scoarță, dezgustul ei astfel coagulat într-o spută amăruie, care, desigur, îi ușura organismul de prisosurile unui dispreț care, neconcretizat, i-ar fi putut face, Doamne ferește, vreun rău. Totuși, disprețul doamnei Vera se refăcea tot mai veninos. Nu ar fi fost de mirare să aibă ceva din partea ficatului. în urma
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se dărâmă din cupola îngustă, nici o libelulă sfântă nu-și dereglează motorul, elicea. Totul mocnește în aceeași lene și melancolie de grajd cu staulul părăsit pe veci de vaci + taurul comunal... Și doar eram pirat vestit în vremea aceea tulbure, amăruie, verzuie, cu corăbii pântecoase pline cu diamantele Coroanei... Mi-e dor de contele de Monte Cristo... de răzbunările lui teribile, căzând din cer ca un trăsnet globular... Mi-e dor de marchizul de Sade, veșnic închis, făcând bașcă genială, scriind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
ca proaspăt Însurățel. Bătrânul Sammler În apartamentul din Haifa Înghesuit, mirosind a piatră, văruit În alb, observase ramurile de palmier de la fereastră Într-o atmosferă caldă, limpede. Shula le gătea dintr-o carte de bucate mexicană, făcând sos de ciocolată amăruie, răzând nucă de cocos peste piepți de pui, plângându-se că nu poți cumpăra chutney În Haifa. „Când am fost aruncat“, spusese Eisen vesel, „m-am gândit să merg să-l văd pe papă. Am luat un băț și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ani și, pentru că nu s-a dat bătut, a sosit și răsplata: fiecare a pregătit și adus în cele din urmă la curte câte un fel, cum a știut și putut mai bine, de la aperitive la desert, de la sărat, acrișor, amărui, până la dulcic. Când bunătățile s-au adunat, Marius le-a rânduit între două coperte și a închinat cartea lui Sorin Stoica. N-am avut cum s-o citesc pe toată, cap-coadă. Și nici nu cred că ar fi bine s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
melodia plină de lumină pe care o auziseră ceva mai devreme și care Îl făcuse pe Adam să se gândească la Perdo, la casa lui, cu podele solide și cu acoperiș rezistent, fără găuri. Din pricina asta, a și resimțit valul amărui de greață care nu i mai dădea pace În vre mea din urmă. — Vino să-mi dai o mână de ajutor, a zis Din, trăgând de o scândură groasă și lăsând-o să alunece spre Adam, care abia s-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]