KorAP: Find »[drukola/base=amabil & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...117 >

2,910 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

parcă din dorința de a inspira cât mai puțin din aerul acelei case, cu pleoapele lăsate pe jumătate, dorind să se înțeleagă, cu orice preț, că pică pe el de plictiseală. Atunci ea ar fi trebuit să se arate excesiv de amabilă, să-i demonstreze unchiului că timpul este așa de limitat încât nu prea știa cum să-l împartă și că nu neplăcerea o îndepărta de casa lor, ar fi trebuit să se dea de trei ori peste cap în căutarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-i demonstreze unchiului că timpul este așa de limitat încât nu prea știa cum să-l împartă și că nu neplăcerea o îndepărta de casa lor, ar fi trebuit să se dea de trei ori peste cap în căutarea frazelor amabile ca să potolească bombăneala unchiului. Pe când așa, alături de Monica, plină de vervă și amabilitate și de Ovidiu, cuplat ca un magnet pe făgașul discuției, rolul ei se dovedea a fi mult mai ușor. Își aminti de o zi de primăvară, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
până la pedanță, care știe să se descurce în orice împrejurare, cu tact, cu prestanță, care are un nas ca de copoi atunci când e să discearnă valorile sociale și folosește, poate din comoditate, clișee, le folosește fără să clipească, zâmbitor și amabil, cu fruntea sus, NU, NU, acum este un biet individ, răpus de somn, un pumn de reflexe amorțite, încă tensionate de spasmele amorului, de recenta eliberare a substanțelor organice, un om al cărui sistem nervos începe să se elibereze de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-i mai ieși în cale? Ce-l tot cauți așa în van? Îți dau tot ce-ți trebuie, strada, numărul, apartamentul, îți dau și numărul lui de telefon. Îți stau la dispoziție cu tot ce vrei. Mulțumesc ești grozav de amabil. Mă întrebi de ce m-am dus la teatru? Poate te căutam pe tine, voiam să te întâlnesc, măcar să te văd dacă să te am nu se poate, știam că e de "bon ton" să mergi la teatru, să-ți etalezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
om extrem de sensibil și de meticulos, rușinos ca o fecioară. Venea săptămânal și răsfoia presa cu o punctualitate de robot. Deschidea ușa, făcea în fața Carminei rugămințile, o ploaie de cuvinte rostite în șoaptă, încărcate de expresiile, dacă vreți, dacă sunteți amabilă, dacă nu vă este cu supărare... Răsfoind după o vreme colecțiile, Carmina observă că Matei scria pe margini observații personale de genul: Oho, formidabil, asta e prea de tot, culmea ironiei, fantastic. Sau făcea sublinieri apăsate cu o linie sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313

plombat-o fără anestezie, unghii în carne, m-a băgat înaintea celorlalți care așteptau la rând, și tatăl ei m-a întors cu mașina, m-a lăsat în fața teatrului în 5 minute, ce de căcat când toți sunt așa de amabili și săritori, mă strâng în mine și mă ghemuiesc cu genunchii la gură, fetița nu e cuminte și face prostii și mi-e jenă de o întreagă industrie din celula de bază a societății, mi-a plombat-o bine, zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Înfruptați! Scăpa În acest fel de viermi și de frig. Se ghemui În scaun ca Într-o scoică. Muzica Încetase. Spațiul dintre mese rezervat dansului era gol. În zumzetul sălii se amestecau frânturi de toasturi, clinchetul paharelor, priviri fugare, zâmbete amabile, cu subînțeles, sau strict protocolare. Când amestecul deveni fluid, omogen, Începu să scadă În intensitate pentru a lăsa loc În cele din urmă unei tăceri Încordate: se servise friptura de pasăre și nu toți aveau parte de piept sau pulpe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nenorocire. Și când te gândești că totul pornise de la un bezmetic de cântec. Dar cui să spună asta? Și cine să-l creadă? 8. În timp ce Flavius-Tiberius Învăța să moară, Gusti Careja, În stare de arest preventiv, Însoțit de doi polițiști amabili, Își căuta porcul fugar printre blocuri. După o oră și ceva de căutări, dădură peste o familie numeroasă care țopăia fericită În jurul unui porc uriaș pârlit sumar, dar tăiat În bucăți mari, frumos așezate pe un cearceaf alb: capul, șuncile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

lipind un tapet, cocoțat pe-o scară veche, neagră, stropită de vopsea. M-am gândit la faptul că, de la moartea lui, bunicul devenise pentru mine mai mult o colecție de scene decât un om adevărat, că mi-l aminteam fiind amabil, furios, serios și glumeț, dar că marginile acestor amintiri nu se prea potriveau laolaltă și tot ce-mi rămânea era un soi de colaj schizofrenic în locul omului real, bine definit, pe care probabil îl cunoscusem în copilărie. Simțurile mele, încercând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
simțiri, dându-mi seama că timpul trecuse puțin cam ciudat pentru mine și că strângeam încă inutil hainele făcute ghem la piept. — Hei, făcu ea și ridică din sprâncene. Am glumit. Te iau peste picior. Am încuviințat. Încerca să fie amabilă și eu mă simțeam și mai prost ca înainte. Scout puse plasa cu mâncare în rucsacul ei, apoi începu să lege laptopul lui Nimeni în spate. Eu am îndesat în rucsacul meu hainele pe care le purtase ea, l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
a oferit totuși un punct de pornire. Am petrecut mult timp în biblioteci, scotocind după Mycroft Ward și punând cap la cap povestea pe care tocmai ți-am spus-o. Banii mi se terminau cu repeziciune, dar apoi un bibliotecar amabil, dar cam ciudat mi-a dat de lucru câteva ore pe zi în arhivă. Și așa am descoperit calea de intrare în ne-spațiu. Am rămas tăcuți câtva timp. — E ceva ce nu înțeleg. Pricep de ce te vrea pe tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
așa speriat și de prost, și poate că totul s-ar întoarce la cum a fost când eram... orice ar fi fost atunci când eram. Dar îmi era frică, mă temeam că va râde sau și mai rău, că va fi amabilă și-mi va spune cât de rău îi pare ei, dar că n-a avut nevoie de mine decât pentru asta. Mintea mea adormită derulă această scenă în timp ce plutea în zare spre teritorii străine. Și dacă-i spuneam despre celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

nepăsarea era jucată. Era jocul lui de-a exista: să facă așa fel ca să pară că nu doare, că nu-l doare. Pentru mine să nu fii tristă, Dințișor. Vara e prea scurtă ca să fii tristă. Doamna Moarte va fi amabilă. O să-i imit ceva, am darul de-a imita, îți amintești? O s-o fac să rîdă, promit. Alte cuvinte ar fi paroles creuses. Vorbe goale. B. P.S. Anul trecut am fost invitat la Dresda, la o nuntă de transsexuali: un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

nume de stradă. Interesant! Mă gândesc că în rezervație ulițele nu aveau niciuna nume, totuși nu te rătăceai niciodată. Ajungeai întotdeauna acolo unde îți doreai, purtat de gândul tău. V-ați rătăcit? întreabă din nou benzinistul, de data asta mai amabil. Da. M-am rătăcit, m-am rătăcit de tot! îi răspund. Mă sui din nou în mașină și plec mai departe. Unde, nu știu... Unde văd cu ochii... Sau unde mă va duce gândul meu... Golul din piept, ce m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
răspunsul la multe din întrebările ce ar putea surveni, nu mai e necesar să le pun. Doar dacă ar fi absolută nevoie să împărtășesc răspunsul onoratei curți. Înțelegeți, asta poate economisi din timpul de proces.... (pauză) De altfel, dacă sunteți amabil, cât timp avem la dispoziție, clienta mea va dori să știe exact durata procesului, mai ales pe porțiunea pe care absentează. Judecătorul: Aproximativ două ore, douăzeci și opt de minute și optzeci și două de secunde. Avocatul acuzării: Hm, nu cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
face și oficiile de traducător. Este uimitor cum numai în câteva luni de zile s-a perfectat această mașină de vindecat, ea manipula pe puțin de la douăzeci până la treizeci de bolnavi pe zi, fiecare suferind, însoțit de câte un guru amabil și protector. De multe ori răspunsurile lui Jorge se transformau în adevărate ghicitori demne de cruzimea și ingeniozitatea sfinxului, în fața cărora bolnavul, intimidat sau înspăimântat, renunța la dialog și se mulțumea să atingă cu mâna poala robei lui Jorge, colorată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268

-Mai puțin decât cu dumneata. Sper că nu sunt stângace spunând asta. Olaf m-a salvat, se ocupă mult de mine. Dar dumneata te interesezi de mine. Sau cel puțin, lași impresia asta. -Mă interesez de dumneata, îți confirm. -Ești amabil. Ai o viață pasionantă ale cărei mize sunt imense și găsești modalitatea de a te interesa de cineva atât de lipsit de însemnătate. „O viață pasionantă ale cărei mize sunt imense.” Pe legea mea! Singurul lucru care îmi marcase existența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
cât pe ce să o întreb de ce. Îmi reveni în minte misiunea mea telefonică. -Vai, e imposibil, răspunsei. -Păcat, aș fi vrut așa de mult să vii cu mine. -De ce? -Muzeele câștigă atunci când sunt vizitate în companie inteligentă. -Ești amabilă. Nu pierzi nimic. La muzeu, nu spun niciodată nimic. Nu era o minciună în adevăratul sens al cuvântului, din moment ce nu mergeam niciodată la muzeu. -Mergi des la muzee? -Da. Să locuiești într-o metropolă și să nu frecventezi muzeele, ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

fie trecuți în revistă de un comandant. Să nu credeți că noi nu ne-am fi gîndit la asta, zice Curistul, urcînd cu mișcări sprintene treptele dinaintea intrării, punînd primul mîna pe clanța ușii. După dumneavoastră, face și Părințelul pe amabilul, rămînînd deocamdată țeapăn în aceeași poziție. Măi să fie, se gîndește Roja, cine i-o fi învățat pe ăștia bunele maniere? își mai verifică încă o dată ținuta ca unul care ar fi urmat să urce pe o scenă în fața unei

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
bale, zburliți, nici vouă nu vă mai aruncă nimeni de mîncare, se gîndește pînă ce soldatul de gardă îl recunoaște în sfîrșit, coboară din post și catadicsește să-i deschidă. Cu ce treburi pe la noi, dom’ Regizor? încearcă să fie amabil, o mică chermeză cu băieții? se uită la ceas, nu e cam devreme? La ora asta unitatea e încă plină de tot felul de nepoftiți, o întrecere de tir, o vînătoare de gîsculițe sau iepurași, poate? Nici una nici alta, îi

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
mișcare. Ia loc și fă-te comod, îi făcu Angelina semn să se așeze în unul din fotoliile imense care ocupau aproape jumătate din sufragerie. — Sigur nu mai aveți nevoie de nici un ajutor? zise Poștașul încercînd să fie cît mai amabil. Depinde la ce te referi, se forță să-i zîmbească Angelina, terminînd cu aranjatul, apropiind în sfîrșit ușile dulapului și răsucind de două ori cheița închizătoarei. — Să știți că nici eu nu prea am cu ce să mă laud, adăugă

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
nu-i așa nepoțică? — Cea mai bună dovadă că ați devenit unul de-ai casei, zise Patru Ace. — Adică o să pot să joc oricît am chef pe banii voștri? nu se poate dumiri Roja. — De dimineața pînă seara, îi răspunde amabil Patru Ace, 24 din 24, încearcă să se facă și mai bine înțeles. — Acum chiar simt c-a dat norocul peste mine, spune Roja privind în tavan la candelabrul de cristal. — Numai să nu ne jecmăniți, îi face Petru Ace

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
un șeptică, așa de încălzire? îl invită Patru Ace așezîndu-se și el de cealaltă parte a mesei, simt că vă mănîncă palmele, ce ziceți? — Lasă-mă să mă mai gîndesc, îi răspunde Roja cu mintea aiurea. — Foarte bine, îi răspunde amabil Patru Ace, în chestii din astea îți trebuie o stare anume, jocurile de noroc nu sînt pentru oricine, mulți le consideră o adevărată artă. — Și în caz de cîștig? se fîstîcește Roja, nu știe cum să i-o spună direct

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

franceză ne oferă o singură satisfacție (răutăcioasă): să vadă și francezii ce înseamnă să citești versuri scrise de Roxana Gabriela Braniște, de ce să ne lase ca de obicei numai pe noi, românii, să înfruntăm furtunile istoriei (literaturii)! Într-o prezentare (amabilă), Dionisie Duma, cunoscut pentru stilul său elegant, face eforturi supraomenești ca să salveze situația: „Citind textele, ai prilejul să descoperi o poetă discretă, de un estetism glacial, cu o emisie încă abstractă, chiar indigerabilă (până la un punct), paradoxală și enigmatică.“ Dacă

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Scrisă de trecerea / Zilelor grăbite / S-ajungă la tine“ etc. etc. Ce curaj? Ce știință a surdinelor? Ce intelectualizare a emoției? Nu e vorba decât de versificări banale, care rămân fără ecou în conștiința cititorului. Norocul de -a avea interlocutori amabili... Sunt la modă interviurile. Foarte bine. Orice formă de comunicare merită încurajată. Numai că multe dintre interviurile publicate în ziare și reviste sau în volume sunt improvizate și nerelevante. Unii autori de interviuri cred că pot aduce în discuție tot

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]