9,447 matches
-
la zahăr ars. Era o capelă care a înflorit peste noapte, a irizat peste lumea noastră, pămîntească. Arc cu arc s-a țesut bolta - și ea a fost unicul meu cer, unicul cer de care îmi aduc aminte. De atîta amar de vreme, de treizeci și nouă de ani, vopseaua s-a scorojit. în fiecare clipă, ea s-a topit înăuntru. Și io m-am topit cu totul în ea. în acest fel, ma mea a rămas, pentru totdeauna, în mine
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
înșelat. Dar eu nu mă dădeam dus. Stăteam acolo, chicotind, cu genunchii la gură și nici nu visam să ajung bărbat. Lumea Amăgitorului (2) 1. Dulce otravă Tînăr sînt, de tine, moarte, nu-mi pasă. Viața mea e dulce otravă. Amară melasă. La ce sîn io am supt? Ce piept m-a hrănit? La ce burticică am gîngurit? Viața mea a curs din mine în afară. s-a făcut alții. S-a făcut fiul meu. s-a făcut o dansatoare din
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
psihoanaliză" - Duhurile balneare), suprarealismul sunt deseori părăsite în compoziții lucide. În ele apar și traume psihanalizabile, de o cruzime tulburătoare. Una este apropiată de aceea expusă de Aglaja Veterany în De ce fierbe copilul în mămăligă: "Moș Grămadă se supără foarte amar și puse copilul să fiarbă într-un sac plin cu țelină, fiindcă nu mai avea încotro." (Ispitele lui Moș Grămadă. Anecdotă virilă) Simptomatic este faptul că visul este definit rațional, nu transcris sau imaginat: "și visele, licăriri ale duhului în
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
smulse și se trase un pas înapoi. - Bine, inimioara mea! Facem așa cum spui tu! se înfierbîntă el. - Ce ai acolo, pe hîrtia aia? }i-ai făcut testamentul? glumi ea, dintr-o dată muiată și cu tonul schimbat, regăsindu-și simțul umorului amar, care-i făcuse faima. - Testamentul, da! Dar e testamentul meu poetic! jubilă Hansi, fericit că venise, în sfîrșit, ceasul să se destăinuie și-și ciupi răsucit mustața, care se cam pleoștise. Făcu doi-trei pași încolo și încoace, monologînd frenetic, fără
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
de seară cu mâinile pline de spaimă și eu strig să mă lase în pace el mă liniștește sărutându-mă apoi își duce lucrul mai departe zidindu-mi fiecare încheietură până ajunge să-mi zidească și aerul cu gura lui amară Stau stau așa pierdută ca un obiect pe care nu-l caută nimeni stau stau contemplându-mi lenea de la un gest la altul aud plângând o păpușă văd un copil lovind-o cu palma peste gură apoi ducând-o la
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
însăși lumina o răsfrîngere de sunet al Facerii mistuit, cel ce aude. doar auz acum și dacă ne-am fi născut surzi, oare n-ar mai fi existat cîntul păsărilor? Un cîine a lătrat la nașterea ta pînă-n zori adieri amare de fum. septembrie. semn rău, s-a mai spus, apoi a început delumirea, desprinzîndu-mă un punct în aerul vibrînd de arșiță, a rămas mîhnirea - un ecou din adînc al umbrelor noastre, întrezărite pesemne încă de pe atunci, el deslușindu-mi urma
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
trecătoare gânduri. Ascultându-l pe distinsul meu interlocutor, gândindu-mă la puterea grozavă a întâlnirii cu un astfel de model despre care să poți mărturisi, după mai bine de jumătate de veac, că ți-a modificat viața, am simțit, după amar de ani și pornit și eu de-acum spre partea ultimă a vieții, că nu pot invoca nici un om care să-mi fi fost dat a-mi fi nu dascăl, ci hotărâtor de drum. Și nu numai mie. Câți mulți
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
de astfel de întâlniri hotărâtoare de viață. Din astfel de revelații, venite când nu te aștepți, când nu le cauți, când nici nu ești pregătit să le primești cum se cuvine se nasc, uneori, textele amintirilor. Ale unor înțelesuri târzii, amare ca un hap pe care nu l-ai înghițit deplin niciodată. Din astfel de întâlniri neașteptate poți prinde tăria sufletească de a recunoaște că modelelor în care, totuși, ai crezut cândva, le-ai dat tu, pentru că ai vrut, în lipsă
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
de umbrele ude ale unei ploi care n-a căzut niciodată și-n cele din urmă du-te la fereastră privește copia de pe cer a Soarelui din casa ta atît de izbutită încît juri că e cel adevărat. Ilustrată din Amarul Tîrg Odăi sîngerînde cum răni proaspete în piața centrală a Tîrgului o statuie umflată cu pompa de-un ciclist veteran norii își dau ochii peste cap aidoma unor fetișcane semiinocente miști comutatorul Visului îl asculți mai încet mai tare. Identități
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
golul de pe pământ cu-atât mai bine, din ce în ce mai mult. VII. Pe ascuns în anii tinereții, eu mort de oboseală, tu-mi cântai cuvintele făr' de noimă, mieroase, și lozincile, cuvânt cu cuvânt, pe ascuns, la fusta mamii în Senatul răspunsurilor amare și al paștelui cailor de aceeași teapă, masă pusă cum dă Domnul pe ascuns în noapte. XI. Nepotolita foame Din toate puterile, făr' de cugetare, îndrăgostit lulea și cu ștreangul de gât până-n adâncul glasului om bun, de paie; asta
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
balamucul și-n dus-întorsul minciunilor gogonate mai mare daraua decât ocaua în lupta pe viață și pe moarte. Vezi, am dezlegat o enigmă, o ghicitoare când somnul mi-era mai dulce. XXIX. Ca zmeul Fructul oprit al marii iubiri strâmb, amarul răspuns al șoarecelui de bibliotecă de jur-împrejur în tăcere darul naturii ca zmeul în noaptea adâncă daraua mai mare-i decât ocaua și-i mare pedeapsă ranchiuna ta mare. XXXI. Pe vârful muntelui tău în adâncul inimii punctul slab al
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
prin efecte picturale create pe calea sugestiei lirice și, cum just observă D. Micu, ,nu doar incidental". Posibil vizionar, autorul Cadavrelor în vid exclamă un sfîșietor Vae victis, este impresionat de ,piramida de cranii ce crește mereu" într-o Eternitate amară și se include, printr-un surprinzător plural al persoanei întîi, între Cadavrele neîngropate la timp. În 9 pentru eternitate, Mircea Iorgulescu atrage atenția asupra inexplicabilei și zguduitoarei senzații că unele versuri par a fi fost scrise mai degrabă după, decît
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
-n iastă insomnie Coracoide întrebări, la care Niscai soluții doxa ta nu are, De-ar fi vieți să traversezi o mie. Pen^ că răspunsuri nimenea nu știe Să le sloboadă-n pricini ca atare. Deci nu-ți mai fă muștruluieli amare Când nu bușești așa o ananghie. Menirea ta-i abia de lumânare: Fotoni să iști, ca steaua cilibie, Chit că incaltea chiar și ea dispare... îmbracă-te-n costum de modestie, Dar nu și-n parpalac de resemnare Sau în
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
în flăcări cămașa lui Nessus, un pot de arginți lustruiți de degetele care au alergat peste sănii tăi ca peste niște podoabe ascunse, un fluviu albind de secetă ca-n pat absența atît de vie a trupului tău; un abur amar de cafea, un amiros ușor de femeie, un clinchet de vase în bucătărie, un val de arome - ciorbe, fripturi, usturoi, busuioc, tarhon, dafin, enibahar, piper - sîngele tău foșnind în timpane ca halatul de mătase căzînd de pe umeri, zbaterea ta sub
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
decît atît; și era mai mult decît un loc chircit de arhivampirul Dracula din ficțiunea pe care goții au coagulat-o pentru a o apoi importa: pe zidurile orașului se disimulau silabele stirpei mele condamnate. Creșteam cu șocuri blînde și amare și mă simțeam pentru întîia dată fără de pereche. Pe cei cincisprezece ani pe care îi aveam îi însoțea, fără să-i pese, un eu cu care începeam să mă înțeleg de parcă ar fi fost al meu; aveam dreptate doar spre
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
la sticla cu vin de lîngă pat, ,gîrbov e timpul, ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui". doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită în fiecare dimineață. 5 sîngele băiatului are gust de portocale amare. asta dacă-l ronțăi vărsat în zăpada pe care-o faci bulgăr în palmele fierbinți. cum ți s-a întîmplat pe treptele măcelăriei lui potszudek într-o zi de iarnă grozavă. seara aveau să te cuprindă apele galbene ale primului
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
despărțit de peștii femei iubiții pești s-au rătăcit de iubitele pești și este în aer un zumzet fără sfîrșit țipetele sînt ascunse însă cu demnitate între solzii triști și disperați și ficatul este în două tăiat și fierea cea amară și-a împărțit amărăciunea leșioasă în două cu un zid de aer cu un zid înalt prin care se vede cît de bine cît de îndemînatic a fost tăietura făcută o jumătate de limbă atîrnă într-o jumătate a gurii
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
Constanța Buzea Dăruiește-mi o ușă Ușa casei străvechi stând să cadă, I-am spus departelui meu: Dăruiește-mi o ușă. Respingerea lui jucăușă, amară, m-a îmblânzit iarăși, ca de atâtea ori în trecut. Cu diverse prilejuri, apoi, în viața ce a urmat, până ce fiii ni se făcuseră mari, de dragul lor, i-am trimis să-l înduplece să-mi dăruiască o ușă. Ca din
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
de iubire cu adresant concret este la Béezina poezia Mama, care începe astfel: "Mîhnită ca o păcătoasă trecu prin viață biata mamă Legînd în salbă zile negre ce n-aveau preț, nici strălucire Culese din copacul vremei, străină de milostivire, Amarul rod al vieții, putred, ce-n gust de țărnă se destramă." și se termină revenitor: "Și tot ca ție-n vremi, pe suflet tristețea pururi mi-e stăpînă Cînd leg în salbă zile negre ce n-au nici preț, nici
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
revenitor: "Și tot ca ție-n vremi, pe suflet tristețea pururi mi-e stăpînă Cînd leg în salbă zile negre ce n-au nici preț, nici strălucire Smulg din copacul vremii, dornic, cînd umbra-ți mută-mi dă de știre Amarul rod al vieții, putred, cu gust de lacrimi și țărînă." Poetul român a avut și el totdeauna un acut sentiment al fragilității lumii, versurile lui dintre Pașii profetului (1921) și Nebănuitele trepte (1943) excelând în exprimarea disperării ființei, care nu
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
prinsă în Războiul rece dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii, și condamnată, prin funesta înțelegere de la Yalta, la un destin subistoric. Un capitol distinct al Jurnalului unui jurnalist fără jurnal, ca și al corespondenței, îl reprezintă condamnarea explicită și amară a iresponsabililor stângiști occidentali. În timp ce Estul abandonat în brațele ursului sovietic suferă în captivitatea lagărului socialist, Vestul întreține relații cordial-diplomatice cu U.R.S.S., sacrificând soarta a milioane de oameni din considerente de pragmatică geo-politică și financiară. Dezamăgirea diaristului e grea
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
de cîmp crinul roșu al pustiei zboară fluturi și mierle înfloresc stacojiu ca inima mea despicată maci uriași cresc din mine spice de grîu tufe argintii de pelin sînziene Da. Sfîrtecînd iarba grasă cresc din mine gheare lungi colorate Sînt amară și naltă. Sînt vie Oho. Am învățat în sfîrșit să mă apăr am învățat că am dreptul de a sta în mine ca în grădina aceea păzită la ziduri de îngeri cu săbii Precum Eva în clipa trezirii eu îmi
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
tradiția mersului implacabil al celor pământești: ,,Străzile/ Își deschid însetatele guri/ Pentru a înghiți/ Viețile noastre/ În vreme ce agrafa părului tău/ Rămâne ca decorație uitată/ Pe pernă.” (Agrafa). Estetica pasiunii își arată, uneori, latura obscură: ,,Cum să nu-mi placă mirosul amar/ Al acestui amoral trandafir?!” (Alergând după frumusețe). Și totuși, este nerefuzabilă implicarea totală în vâltoarea jocurilor venusiene, cu toate inerentele umbre ce pot macula visurile: ,, Eleganța se șterge la ochi/ Cu o batistă de aur - / Razele ei/ Sunt chiar acest
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
toate dezbaterile electorale care în lumea civilizată se bazează pe concurs de programe, Dodon și valeții săi au mers pe calea: ce nu ar spune interlocutorul să răspundă „Și tu ești hoț...”. În noaptea de după alegeri internauții glumeau cu umor amar: „Mâine ne întâlnim la aeroportul internațional”. Tineretul nu-și mai vede viitorul aici acasă, în acest colț de țară capturat de mafioți, hoți, oligarhi. În „noaptea lui Bartolomeu” clica așa numiților socialiști jubila. Minoritatea găgăuză, care conform datelor CEC a
AM PIERDUT ALEGERILE DAR… de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380639_a_381968]
-
în ochi, noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe, risipei date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous”, ... Citește mai mult A fost o vreme când;purtam doar orizonturiprin ramurile verzi.În trupul nesăpat de-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]