2,825 matches
-
lipsă, brațe sau picioare lipsă, înlocuite cu tije de oțel lustruit. Unele figuri erau atât de distruse, că deveniseră de neidentificat. Mai multe aveau doar o suprafață netedă, poate rotunjimea unui umăr sau curbura unui stomac, cioplită și șlefuită și ambiguă pe piatră aspră, neregulată. De unde stăteam, mă uitam țintă la o vitrină și bine luminată, dispusă mai mult sau mai puțin în mijlocul galeriei. Înăuntru erau două rucsacuri, un teanc de romane și cărți de istorie, un cort prăbușit cu bețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întâlnirilor și sesiunilor private cu auditorii. În aceste sens propune următoarele modele de chestionare: a. Chestionar privind domeniile expunerii companiei Nr. crt. Întrebări Da Nu Comentarii 1 Care sunt cele mai critice politici de contabilitate, cele mai complexe, subiective sau ambigue decizii sau evaluări, care au cel mai mare efect asupra poziției financiare a companiei? 2 Tratamentul contabil este agresiv sau conservativ și cum este acesta în comparație cu perioadele anterioare? 3 Au fost efectuate unele schimbări în procedurile planificate în interesul companiei
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
cînd i-a văzut pe cei doi împletindu-și degetele, pipăindu-se pe apucate, sărutîndu-se pe gură, așa cum i-am văzut și eu. La criza care l-a sufocat a contribuit și cuplul Bradutz-Patrick. Detesta sodomia. Îi detesta pe bărbații ambigui, gravitînd pe orbita sexului masculin. Folia erotică (plaisir de descendre) pentru un Patrick fără urmă de noblețe sufletească a schimbat în rău firea lui Brăduț: devenise excesiv de mofturos și de văicăreț-efeminat. Nimic nu era destul de special pentru iubirea de lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de culă înaltă, cu un acoperiș țuguiat ca o catedrală gotică. E o dată și jumătate mai înalt decât Cogea Mitu și conține un cap cu două fețe, patru mâini, patru picioare și, firește, ambele sexe. Este o ființă duală și ambiguă. Cele două fețe ale sale exprimă aproape întotdeauna stări de spirit diferite: când una râde, cealaltă plânge, sau când una zâmbește, cealaltă e ciufută. De multe ori, este pus în imposibilitatea de a lua o decizie sau chiar de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Într-un sublim gest de generozitate sau din plictiseală, creatorul cedează resortul "facerii" sau al creației repetitive, femeii, dar asta numai după ce ea va fi primit de la creator matricea, modelul. Germanii preferă un gen neutru, androginic: "Das See". Creația este ambiguă, deopotrivă zeii și zeițele mitologiei nordice sunt puternici și războinici. Aceeași amintire. Peisaj marin În acea zi plaja era alta decât cea la care obișnuiam să merg în fiecare vară, și totuși atât de familiară. Peisajul era jumătate alb-negru, jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pantofii de invidie, evantaiul îmbibat cu șoapte vulgare, inelul de deochi și perlele otrăvite cu luciul grijuliu al captării privirilor, decolteul cu polaritatea magnetică inversă, pentru a respinge bârfele și a atrage complimentele, ghionturile cu subînțeles, genele false pentru fâlfâiri ambigui, paleta de zâmbete cu colorit insinuant, mai bogată decât spectrul solar și mai complexă decât Tabelul lui Mendeleev, crama de licori pentru situații neprevăzute, de salvări din imprudențe, insistențe, insolențe, apropouri, qui-pro-quo-uri, déjà-vu-uri. Oglinda A tunci când orașul începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nașterea și moartea. Urletul se hrănea, îngurgitându-se pe sine, se procesa interior și, după ce se expulzau toxinele în excremente de strigăt, rămânea urletul sănătos procreativ, perceptiv, propulsiv, impulsiv. De altfel, era impulsul-trambulină al acestui perpetuum mobile, care era strigătul, urletul ambiguu, onomatopeea voluminoasă, sufixul voluptuos, silaba născătoare de silabe, sincopele, contrapunctele, alte urlete în andante, allegro sau staccato, urlete cu personalitate de legătură precum diezul într-o partitură, a liniei melodice care crea universul spațial al urletelor, simfonia reverberată în multisimfonism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
supraexpunere televizual..., nu au trecut ecranul, pierzându-se în aceeași limb... de lemn, p...rând s... fi uitat limba natural.... Am semnalat cu ani în urm... ciudatul succes postcomunist al economiștilor și juriștilor formați înainte de 1989, în special în instituțiile ambigue unde se preg...tea nouă generație a „eșalonului doi”, înr...d...cinat... preponderent în mediul privilighenției dejist-ceaușiste. Fapt remarcabil, desi contestarea și delegitimarea competențelor acumulate sub comunism era una dintre armele cele mai folosite în competițiile pentru resurse și conflictele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
a sorei Diana? Practic, nu are nici o semnificație, pentru că nuvela cu totul, scrisă într-un stil grandilocvent și confuz, rămâne nerelevantă din punct de vedere literar. Cornel Munteanu consideră însă că se află în fața unei parabole cu înțelesuri metafizice: ‹ ‹ „Spațiu ambiguu, al surprizelor din chiar sânul acestei ambiguități, cu implicații thanatice, sanatoriul se găsește undeva izolat, pe un vârf de munte, acolo unde timpul fracturat operează în conștiințele oamenilor falii ale unor drame care au, drept cauză și scop, cuplul paradisiac
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cheltuielilor. Din punct de vedere schematic, factori de ofertă (comportamentul prestatorilor), factori de cerere (comportamentul asiguraților), dar și factori instituționali contribuie la creșterea cheltuielilor (Ferréol, 2005). În cadrul factorilor de ofertă, progresul tehnic este esențial. Influența lui asupra evoluției cheltuielilor este ambiguă. Mai întâi, progresul tehnic general favorizează creșterea economică și, printr-un efect de venit, creșterea cheltuielilor de sănătate. Apoi, un anume progres tehnic medical (scanner, IRM) mărește posibilitățile de producere a serviciilor de sănătate și duce astfel la creșterea cheltuielilor
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
prostituată? Cum voi proceda? Voi culege toate mărturiile evanghelice despre Maria Magdalena și le voi analiza, mai întâi din punct de vedere filologic și istoric, apoi teologic, propunând o lectură cât mai completă cu putință, fără evitarea nici unei aporii. Soarta ambiguă a personajului nostru se datorează în bună măsură, și subliniez acest lucru, lecturilor simplificatoare și grăbite. De aceea consider esențială reasumarea critic-obiectivă a surselor, compararea lor, într-un cuvânt, reanalizarea cuminte, fără prejudecăți a întregului „dosar neotestamentar Maria Magdalena”. Ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
hotărât singur? Din ce motiv? Cu ce scop? Isus a fost avertizat, era la curent cu gestul ucenicului? Dacă da, așa cum reiese din episodul Cinei, de ce nu l-a oprit? De ce s-a mulțumit să lanseze o amenințare, ea însăși ambiguă? De ce Iuda a fost ales ca apostol de către Fiul lui Dumnezeu, dacă era mai bine ca el să nu se fi născut? Cert este că, în episodul Cinei de Taină, Iuda nu apare numit niciodată. Totul se joacă la nivelul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dintre Isus și ucenici e mai dezvoltată. Matei îl cunoaște pe împricinat, dar se face că nu-l cunoaște, cum bine remarcă Hans-Josef Klauk în monografia sa. Se joacă aici cu Iuda ca pisica șmecheră cu șoarecele. Matei elimină formula ambiguă a lui Marcu, „unul din cei doisprezece”, pentru că ea nu-și are nici un rost. La Marcu, toți apostolii puneau întrebarea: „Oare nu sunt eu?”, pe când aici Iuda iese din pluton, pune întrebarea separat și primește chiar un răspuns foarte clar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fără apelul la literatura intertestamentară, Apocalipsa lui Ioan rămâne fără contextul ei conatural și imediat. Faptul că decenii de-a rândul Părinții au ezitat să o preia în canonul oficial și definitiv al Bisericii dovedește că situația ei a fost ambiguă de la bun început și că a continuat să fie ambiguă o bună bucată de vreme. Dacă Marcion sau gnosticii păgânizanți ar fi biruit, probabil astăzi nici n-am avea știre de existența unei asemenea cărți creștine. Faptul că Biserica a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
contextul ei conatural și imediat. Faptul că decenii de-a rândul Părinții au ezitat să o preia în canonul oficial și definitiv al Bisericii dovedește că situația ei a fost ambiguă de la bun început și că a continuat să fie ambiguă o bună bucată de vreme. Dacă Marcion sau gnosticii păgânizanți ar fi biruit, probabil astăzi nici n-am avea știre de existența unei asemenea cărți creștine. Faptul că Biserica a acceptat-o în cele din urmă printre canonice merge mână
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe manuscrise (pentru câteva dintre tratatele lui Grigore Palamas). Cu timpul însă, observăm că demersul său devine din ce în ce mai personal, accesoriile științifice fiind înlocuite printr-un autentic dialog pe picior de egalitate cu Părinții. Notele pe care Stăniloae le redactează pentru Ambigua lui Maxim Mărturisitorul, pentru diferiți autori din Filocalie, pentru operele lui Pseudo-Dionisie Areopagitul sau pentru Imnele lui Simeon Noul Teolog au puțin de-a face cu notele unei ediții științifice cu care ne-au obișnuit cercetătorii de specialitate occidentali. Este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în ordine cronologică: Grigore Palamas, Triade 1, 2 și 3; Antiereticul împotriva lui Achindin (1932, 1933, 1938)184; Maxim Mărturisitorul, Mistagogia (1944); Grigore de Nyssa, Omilii la Cântarea Cântărilor; Despre fericiri; Despre rugăciunea domnească; Despre instituțiile creștine (1982); Maxim Mărturisitorul, Ambigua (1983); Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor; Cuvânt despre întruparea Cuvântului; Trei cuvinte împotriva arienilor (1987); Epistole; Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie (1988); Chiril al Alexandriei, Tâlcuirea psalmilor (1989, 1990, 1991); Maxim Mărturisitorul, Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești (1990
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
publicate cu binecuvântarea Patriarhului. Conform mărturiilor mai multor persoane care îl frecventau, Stăniloae a fost scandalizat și a pregătit cu minuțiozitate o contraofensivă. Ca să-l combată pe Origen și mai cu seamă origenismul, el alege să traducă și să comenteze Ambigua mult îndrăgitului său Maxim Mărturisitorul. și chiar în Introducerea acestui tratat, în care Maxim explică pasajele controversate ale lui Grigore din Nazianz și Pseudo-Dionisie, Stăniloae își reglează conturile cu Origen 209. Așa cum se știe, Maxim însuși s-a format la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Grigore din Nazianz și Pseudo-Dionisie, Stăniloae își reglează conturile cu Origen 209. Așa cum se știe, Maxim însuși s-a format la școala lui Origen (direct sau prin intermediul lui Evagrie), împrumutând mai multe teme fundamentale, precum cea a îndumnezeirii omului. În Ambigua, Maxim propune o corectare a teologiei origeniene, expunându-și totodată propriul sistem metafizic, refondator al unei mistici intelectuale. Mai întâi, el critică și respinge concepția despre enada primordială, așa cum apărea ea descrisă la începutul lui De principiis. Conform scenariului lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de o mișcare deviatorie (kinesis), are drept consecință crearea lumii pe trei paliere: al îngerilor, al oamenilor și al demonilor. Schema origeniană se poate așadar rezuma în următoarea suită: stasis - kinesis - genesis (odihnă paradisiacă - mișcare - creație). În capitolul 7 din Ambigua, Maxim răstoarnă schema, insistând asupra faptului că esența însăși a naturii create este mișcarea (kinesis), căreia el îi atribuie un caracter eminamente pozitiv. Prin această răsturnare metafizică, îndumnezeirea (entheosis), definită ca o lucrare pe care pronia divină o săvârșește în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fi decăzut din această stare primitivă, concepția maximiană este că omul este prima dată zeu doar în intenția divină numai și numai în potențialitate. Îi rămâne să actualizeze această potențialitate ca să atingă efectiv acest scop.”210 Așa cum tocmai am spus, Ambigua reprezintă pentru Stăniloae un pretext pentru a-l spulbera pe Origen și origenismul, ultimul fiind socotit responsabil de toate ereziile creștine (arianism, monofizism, monotelism, iconoclasm); Stăniloae îl consideră pur și simplu o formă de panteism păgân. El se sprijină pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a-l spulbera pe Origen și origenismul, ultimul fiind socotit responsabil de toate ereziile creștine (arianism, monofizism, monotelism, iconoclasm); Stăniloae îl consideră pur și simplu o formă de panteism păgân. El se sprijină pe monografia lui Peter Sherwood The Earlier Ambigua of Saint Maximus the Confessor and his Refutation of the Origenism, publicată la Roma în 1955, criticând fără rezerve poziția tolerantă a lui Henri Crouzel și Manlio Simonetti față de maestrul alexandrin. Citând, de exemplu, un pasaj din prefața celor doi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
evident”, conchide Stăniloae, „că opera De principiis abundă de tot felul de idei eretice, păgâne, chiar dacă sunt propuse de multe ori sub formă ipotetică. Îmbinarea a tot felul de contradicții nereconciliate face din ea o adevărată harababură”214. Publicând de la Ambigua, Stăniloae împușcă doi iepuri dintr-o lovitură: mai întâi, reglează socotelile cu Alexandrinul fără a avea aerul că se ia de Patriarhul Iustin, autorul primei monografii moderne despre Evagrie Ponticul și admirator al tradiției origeniste; apoi, el reînnoadă proiectul traducerii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lumina lui, Dora descifrează cu greu listele de "Plecări" și "Sosiri" afișate lângă ușa care nu se închide bine și are un geam spart. Ceea ce constată nu este de natură să îi dea vreo idee despre cum ar putea continua ambigua ei călătorie. Sunt doar două trenuri spre Nord și altele două spre Sud care trec în douăzeci și patru de ore pe această linie secundară. "Oare să trebuiască să aștept aici, singură, în frig, aproape douăsprezece ore ca să mă pot întoarce acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o metaforă tocită din Istoria ieroglifică, o struțocămilă. La rigoare, ea nu intră nici în sfera literaturii artistice, nici în cea a literaturii științifice. Pentru a fi cât mai fideli obscurului și întortocheatului modus vivendi japonez, am preferat o scriitură ambiguă și implicată emoțional uneia clare și reci. De asemenea, ori de câte ori ne-a permis spațiul, am încercat o punere în abis a temei tratate prin apelul ferm la exemple cunoscute din spațiul apusean. Mai mult, veți observa că două stiluri subîntind
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]