768 matches
-
autoritate unei practici care nu putea fi decât barbară. Emilia este surprinzător de demodată în această povestire a ei în care, chiar din incipit, structurat ca o adevărată predică, glorifică nevoia obedienței și totalei dependențe a femeii de soț, ilustrând ambivalența atitudinii boccaccești în perceperea rolului femeii, așa după cum am mai subliniat: „toată obștea femeiască a fost supusă de către obiceiuri, de fire și de legi bărbaților și că se cere de așijderi ca ea să fie cârmuită și stăpânită tot de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
1. Simptome psihice: - Tulburări caracteristice de gândire (idei delirante bizare; tranzitivism; delir de influență; suprasemnificare; gândire vagă, eliptică, obscură; comunicare verbală incomprehensibilă; baraj mintal, fading). - Tulburări perceptive (halucinații auditive comentatorii; interpretări senzoriale). - Tulburări de dispoziție (afectivitate anormală; autism; dispoziție discordantă; ambivalență afectivă). - Tulburări de conduită (negativism; inerție; stupoare; catatonie). - Tulburări de personalitate (pierderea sentimentului de individualitate; pierderea autonomiei persoanei; disociația personalității). Diagnosticul se stabileșite dacă se observă (ori s-au observat în cursul bolii) tulburări caracteristice în gândire, percepție, dispoziție, conduită
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
artă, politică cu care 42 respectivii fie ca nu au nici o tangență nici competență, fie ca dispun doar de o pregătire sumară. Ostilitatea față de familie pare o constanță ea părând să traducă un conflict de tendințe care vor anunța ambivalența din perioada de stare. Acestor tendințe între pulsiuni și interdicții, Ey le raportează anomaliile sexuale de mai târziu rezolvate cel mai adesea prin inhibiție (apragmatism sexual). Modificările de caracter sunt cele care apar mai pregnant pentru anturaj comportând fie accentuarea
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
și cele mai frecvente, îmbracând două aspecte: 2.1. Forme cu instalare rapidă și progresivă a sindromului disociativ. începutul cel mai caracteristic este evoluția pe un caracter schizoid cu apariția unei schizofrenii paranoide. Prezența semnelor cardinale ale sindromului discordant: bizareria, ambivalența, detașarea și impenetrabilitatea sunt semnalate la aceste cazuri. Bizareria schizofrenului este cea care își imprimă nota dominantă asupra întregului comportament încă din aceste prime faze, apărând ca o structură complicată și supraâncărcată de paradoxuri, generate de distorsionarea caricaturală a realității
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
imprimă nota dominantă asupra întregului comportament încă din aceste prime faze, apărând ca o structură complicată și supraâncărcată de paradoxuri, generate de distorsionarea caricaturală a realității sub raportul trăirilor sau acțiunilor și care traduce simbolistica esoterică și absurdă proprie bolnavului. Ambivalența schizofrenului, trădează deteriorarea capacității de analiză și sinteză asociate disociației și comportă o permanentă pendulare între cei doi poli care pot coexista sau se pot succeda în timp, constituindu-se într-un "amestec inextricabil" (Ey, 1989). Impenetrabilitatea trăirilor schizofrenului apare
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
înainte de orice, un fenomen transcedental, preț al afirmării libertății noastre existențiale care, singură "...este în măsură să definească o persoană în totalitatea sa" (Sartre, 1952). Această ireductibilitate a crimei și criminalului la câteva modele explicative, este expresia polimorfismului comportamentului uman, ambivalenței și ambiguității determinismului personalității sale. Căci însăși crima reprezintă pentru criminal, în același timp “un eșec și un triumf, suicid și supraviețuire, apărare împotriva angoaselor prin nimicirea "celuilalt" și exercițiu sălbatec de afirmare a puterii”. Dar nu aceasta reprezintă scopul
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
terapii multifocale. Ideea că există o reciprocitate complementară între chimioterapie și psihoterapie (dacă aceasta este realizată) în cazul pacientului schizofren reprezintă o poziție logică: diminuând prin chimioterapie intensitatea sursei pulsionale, se ameliorează aspectul violent al sentimentelor și, în același timp, ambivalența lor, caracteristici morbide principale ale afectelor schizofrenului, ceea ce subliniaz relațiile anormale pe care bolnavul le întreține cu cei din jur. Creând în plus o situație psihoterapeutică individuală, psihiatrul canalizează într-un fel direcția acestor pusee pulsionale care trebuie să se
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
conferi o utilizare periculoasă în cazul tentativelor suicidare, modificarea posologiei de către pacient fără informarea medicului. Cauzele noncomplianței par să fie: lipsa de conștiință asupra bolii pe care o prezintă pacienții psihotici; - ameliorarea simptomatologiei determină mulți pacienți să-și sisteze medicația; - ambivalența și/sau negativismul manifestat de mulți pacienți fată de medicația neurioleptică; - încapacitatea multor pacienți de a-și autoadministra corect medicația; - atitudinea negativă a familiei; - relație terapeutică medic-pacient și personal de îngrijire-pacient de calitate nesatisfăcătoare; - influiențe negative din anturaj sau media
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
Familia pacientului trăiește spitalizare inițială și ulterior respitalizările sau menținerea acestuia în mediul spitalicesc, ca pe niște imperative create de tulburările de comportament ale schizofrenului și în plus, ca pe niște soluții relative la tensiunile familiale interne, existente sau provocate. Ambivalența ce i se atribuie pe drept cuvânt schizofrenului, existăînsăși printre apropiații săi. Descrierile făcute de Mara Selvini Palazzoli (1983; 1990) Cu ocazia terapiilor familiale ale copiilor și adolescenților psihotici au demonstrat existența unei "faze familiale de mare încărcătură tensională, preliminară
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
inițială în special, dar și respitalizările ulterioare de mai apoi, sau instituționalizarea îndelungată a acestuia ca pe imperative create de tulburările de comportament ale pacientului și mai mult ca pe niște soluții relative la tensiunile familiale interne, existente sau provocate. Ambivalența ce i se atribuie pacientului, se regăsește în egală măsură și printre membrii familiei sale. Necesitatea unei conceptualizări paradoxale (Mara Salvinni Palazzoni, 1990) s-a impus sub presiunea numeroaselor fapte citate de psihanaliști: totul se întâmplă ca și cum bolnavul și-ar
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
în schimb statul român de reproșurile celor care susținuseră că se "duce în Transilvania o acțiune violentă de desnaționalizare prin școală". Astfel își câștigase, printre reclamanții unguri, o faimă de "naționalist șovin" și una exact contrară printre compatrioții săi68. Această ambivalență a blamului explică foarte bine limitele politicilor identitare la nivel internațional, mai ales când ele sunt aplicate în cazul unor conflicte regionale și redistribuiri teritoriale de amploare. Efectul unor astfel de preocupări nu a fost pe măsura generoaselor intenții, neputându
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
stîng închis"). Morfemelor ca unități minimale dotate cu sens le corespund kinemorfemele (de pildă gestul "a face cu ochiul" ca element al unei serii de gesturi ce caracterizează conduita complicitate, convivialitate etc.). Chiar dacă abordarea sa a fost ținta unor critici (ambivalența termenului kinem care pare a fi similar fonemului în prima etapă -1952dar comparabil morfemului ulterior -1970), este neîndoielnic faptul că noua disciplină a furnizat impulsuri euristice semnificative, propunînd moduri noi de analiză a comportamentului nonverbal ca sistem semiotic și alimentînd
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cum ele ne conduc către centrul domeniului, Yourcenar nu va fi consecventă în atitudini și nu va prezenta coerent cele patru teme. Contradicțiile și tensiunile din timpul vieții se oglindesc în scrieri. Deciziile strategice din cărțile ei îi reflectă deseori ambivalența. Totuși, de la început până la sfârșit există un șablon: protagoniștii-bărbați aproape întotdeauna îndrăgostiți de alți bărbați, forțați să hoinărească, deseori să fugă din temnița sexualității lor, toate în contrabalans cu cel mai controlat clasicism al scriitorului. Nu există nici o ipocrizie aici
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Diagnostic al Europei" susținând că standardele de cultură ale acesteia se deteriorau atât de puternic încât transformau lumea civilizată într-o mlaștină politică 28. În timpul acestor cercetări timpurii prin trecutul antic Marguerite era în special atrasă de personalități caracterizate de ambivalență sexuală, care trăiseră în epoci de libertate maximă. Printre aceste creaturi contradictorii se numărau și cei care, poate ca și ea, au iubit prea violent sau a căror iubire a fost neînțeleasă sau chiar violată. Henri III (1551-1589), regele Franței
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Yourcenar, care considera că singurul lui rival în literatura franceză a fost Baudelaire. A continuat să insiste că conținutul independent al scrierilor lui Flaubert nu ar putea fi separat bucată cu bucată de geniul lui. I-a plăcut în special ambivalența sexuală sau cel puțin flexibilitatea sexuală a personajelor principale sau secundare ale lui Flaubert. raționali, dar recurgând la magie sau ocultism. Ambele grupuri erau preocupate de dragoste ca răspuns la acest simț al vidului crepuscular care l-a fascinat pe
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
una care va marca definitiv perceperea și înțelegerea acestor opere, până în momentul în care romanul (supraspecie? supragen?) deține întâietatea scenei pe care au loc reprezentațiile formelor literare. Un gen negator prin excelență, care "degradează faptele" și este lipsit de "o ambivalență regeneratoare". În epocile în care romanul devine genul predilect, excesiv iubit de creatori, dar și de public, au loc fenomene stranii prin apropierea lor, Bahtin remarcând apariția unui "criticism al genurilor". Indiferent dacă ne aflăm în "unele perioade ale elenismului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cele prezentate până aici, identitatea apărând ca o credință subiectivă, întreținută de mai mulți factori: fenotip, comparație socială, acțiune politică, memorie colectivă etc. Trebuie menționată aici și distincția lui Tönnies între comunitate și societate, care capătă relevanță în ideea sublinierii ambivalenței rațiune-simțire a actorului social, idee ce reprezintă de fapt modurile polare de conceptualizare a identificărilor cu diverse entități sociale. Comunitatea este sau se referă la grupări bazate pe sentiment, simțire, comuniune. Ea este derivată din voința esențială (Wesenwille), o forță
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
vede grupul social ca mijloc de atingere a scopurilor sale individuale. Am considerat necesară reîntâlnirea cu aceste perspective deoarece includ toate elementele de bază ale teoriilor curente asupra identității. Ele nu numai că punctează diferențiat continuumul esențialism-constructivism, ci prezintă și ambivalențe în construcția conceptuală a identității (ce pot fi identificate atât la Weber, cât și la Cooley și Durkheim). Totuși, identitatea este în primul rând o realitate obiectivă la Wundt și Durkheim (fiind o suprastructură cu caracter diacronic) și subiectivă la
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în virtutea percepției calității de membru, la Geertz în baza atribuirii unei nemăsurate importanțe legăturii sociale înseși, iar la van den Berghe în baza atribuirii făcute în funcție de recunoașterea unor markeri biologici sau culturali comuni. Iată așadar că atât ideile, cât și ambivalențele anunțate de Durkheim, Cooley sau Weber se păstrează. Axele anunțate de ei rămân valabile, iar cele mai interesante confruntări s-ar putea prefigura în continuare, credem, pe continuumul afectivitate / simțire-cogniție. 3.3.2. Critici și redefiniri De-a lungul timpului
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nu înseamnă în mod necesar o negare a realității identității, ci o subliniere a statutului ambivalent al acesteia: de produs real (esențial) și imaginat (construit) totodată 7. Am observat de altfel că majoritatea teoriilor identității conțin implicit această idee de ambivalență a sa: în același timp stare și proces. Altfel spus, identitățile "sunt construcții" (structuri sau esențe) și "se construiesc" (procese sau categorizări) în același timp, fapt constatat de la Durkheim (1964) la Weber (1968) sau de la Shils (1957) la Hall (1991
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Este identitatea colectivă moștenită, esențială și perenă, sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Răspunsul, pe cât de simplu pe atât de paradoxal, pleacă de la observația că majoritatea teoriilor identității colective se referă implicit sau explicit la ambivalența stare-proces: identitățile colective "sunt construcții" (structuri sau esențe) și "se construiesc" (procese sau categorizări) în același timp. Ideea se bazează pe constatarea faptului că problema recunoașterii realității, unicității, stabilității și eficacității identității se pune în registrul actualizării sau producerii și
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de multe ori un castel, în provincia de unde familia își trage rădăcinile. Nu este vorba despre o reședință "secundară", calificativ cu totul nepotrivit în acest caz. Se vorbește despre Casă și pentru a desemna o familie de viță nobilă. Această ambivalență semnalează socialul obiectivat în zidurile castelului, și în același timp socialul incorporat în fericiții săi locuitori. Aceste teritorii multiple sunt grăitoare în ceea ce privește dubla inserare în societate: în profunzimea unei memorii familiale și în modernitatea unei vieți mondene pariziene [Mension-Rigau, 1999
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
acele poetici care, după cum am văzut, preiau, adaptează și prelucrează modelul francez, doar pentru a încerca să-i provoace renașterea în hainele noi și individualizate ale fiecărei culturi europene în parte. IV. Neoclasicismul pașoptiștilor români IV.1. Coordonatele epocii pașoptiste. Ambivalența clasic-romantic "În istorie, nu există miracole, ci din când în când, întâmplări minunate; există, câteodată, în viața popoarelor clipe privilegiate când, într-o singură generație, destinul adună mai multe schimbări decât în câteva veacuri de toropeală. Așa s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Experiența interioară a romantismului ne-a rămas străină. Scriitorii nu au trecut printr-o "criză" morală de esență faustică, demoniacă sau egotistă ca urmașii spirituali a lui Goethe, Byron sau Chateaubriand din alte țări."205 În această ordine de idei, ambivalența epocii poate fi mai bine înțeleasă, iar împletirea elementelor clasice cu cele romantice nu rămâne decât în aparență paradoxală, deoarece, în fapt nu s-au confruntat două ideologii radicale, ci un neoclasicism impur cu un "romantism îmblânzit" de tip Biedermeier
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
2. Voltaire 68 III.3. Experiențele estetice britanice 75 III.4. Gottsched 90 III.5. Despre poezia italiană desăvârșită 93 III.6. Ignacio de Luzán 95 III.7. Concluzii 97 IV. Neoclasicismul pașoptiștilor români 99 IV.1. Coordonatele epocii pașoptiste. Ambivalența clasic-romantic 99 IV.2. Gheorghe Asachi 107 IV.3. Grigore Alexandrescu 109 IV.4. Ion Heliade Rădulescu 111 IV.5. Al. Odobescu 115 IV.6. Ardelenii 117 IV.7. Teoretizări despre teatru 120 IV.8. Alte prezențe notabile 122 IV
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]