762 matches
-
episcopul de Remesiana, pentru că dusese cuvîntul lui Cristos în mijlocul barbarilor din Moesia sau (ceea ce era cam același lucru) în mijlocul tîlharilor care bîntuiau prin acea regiune (cf. Cîntul 17, 245 și urm.). Nu avem însă informații despre inițiative autonome ale lui Ambrozie sau ale altora care să aibă drept scop declarat creștinarea germanilor. Este vestită „misiunea” episcopului Wulfila printre ei; însă Eusebiu de Nicomedia îl trimisese pe Wulfila în 341 pentru că era nu episcopul tuturor goților în general, ci al creștinilor care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cartenna, în Mauritania. Victor a scris o carte contra arienilor și una despre penitența publică; aceasta din urmă ar putea fi identificată, după unii cercetători, cu o scriere foarte elaborată pe plan retoric, intitulată Despre penitență, păstrată între operele lui Ambrozie și pe care autorul o semnează cu numele de Victor. Apoi: Voconius de Castellum, oraș din Mauritania; Onoratus de Cirta, în Numidia, care a compus o scurtă scriere de consolare pentru un anume Arcadie care, pentru că nu voise să-și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
așa cum aflăm de la Victor de Vita); în această operă, Vigiliu expusese adevărata doctrină a Treimii. Tot el ne spune că a mai scris un tratat împotriva lui Palladius din Raziaria, un episcop arian care combătuse tratatul Despre credință al lui Ambrozie (cf. vol. II, t. 1, pp. 295-296). Alte opere anonime, pe care spațiul nu ne permite să le mai pomenim, i-au fost atribuite lui Vigiliu, lucru ce dovedește prestigiul de care se bucura acest important teolog în Evul Mediu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de exemple istorice cu caracter moral folosite ca ilustrări ale virtuților și ale viciilor. în ce privește scriitorii creștini, se pare că terminologia teologică a lui Draconțiu e influențată încă de cartaginezul Tertulian și că pasajele cu caracter imnic imită imnurile lui Ambrozie. Opera poetică a lui Draconțiu este foarte interesantă și din punctul de vedere al lexicului și al evoluției limbii și metricii latine (aceasta din urmă era de-acum o pură reconstrucție doctă deoarece încă din secolul al III-lea prozodia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
modelul augustinian nu prezintă nici un interes. Pentru el, raportul cu lumea nu are nici un sens și, din acest punct de vedere, concepția lui Cassian a avut cîștig de cauză în raport cu cea a lui Augustin și chiar cu cea a lui Ambrozie. Călugărul nu se ocupă de lume, iar cine trăiește în lume se află, sub anumite aspecte, pe același plan cu cei din afara creștinismului. Monahismul, mai precis regula monastică, este norma desăvîrșirii: această normă propune singura posibilitate de a-l urma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
De ratione fidei), sau Breviarul credinței împotriva arienilor (Breviarum fidei adversus Arianos), sau, în sfîrșit, cu o lungă scrisoare (nr. 3) a lui Faustus însuși. E vorba de niște teme nu foarte noi, după cum se poate vedea, mai ales după ce Ambrozie le tratase în mod strălucit, stabilind o teologie a Sfintei Treimi care a devenit o adevărată normă pentru Occident. b) Predestinarea și liberul arbitru De mai mare actualitate este în schimb tratatul Despre harul lui Dumnezeu (De gratia Dei), compus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sufletul nu poate fi într-un loc și nici ocupa un loc în spațiu. O a doua carte conține dovezi în sprijinul celor afirmate în prima. Claudian se sprijină pe filozofii greci, în primul rînd pe Platon; sînt pomeniți apoi Ambrozie, Augustin (care, spre deosebire de ceea ce se întîmpla în acea vreme în Gallia, este considerat de Claudian un gînditor care trebuie urmat), Ieronim și, în sfîrșit, apostolul Pavel. A treia carte își propune să preîntîmpine obiecțiile ulterioare și să confirme unele subiecte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dumnezeu, proslăvit pentru opera sa de creație; Dumnezeu este rugat să-i dea poetului și inspirație, pentru că datoria și scopul său sînt doar didactice: el vrea să prezinte adevărul creștin. După ce expune facerea lumii, avînd poate ca model Hexaemeronul lui Ambrozie, poetul abordează în prima carte și alte teme importante: liberul arbitru și condamnarea politeismului. în a doua carte declară că știe foarte bine că a cînta adevărul nu e în contradicție cu sarcina poetului, și de aceea descrie condiția nefericită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se întîmplă de obicei cu epistolarele din epoca imperială, de la Pliniu cel Tînăr pînă la Symmachus, conținutul acestor scrisori este foarte variat: sînt scrisori de recomandare, de afaceri, de felicitare; sîntem deci departe de marile epistolare creștine datorate lui Ciprian, Ambrozie sau Ieronim. Ultimele par mai animate de un suflu creștin: cele douăsprezece scrisori din cartea a șasea sînt adresate unor episcopi și în ele sînt dezbătute sporadic chestiuni cu caracter spiritual; în schimb, lipsesc cu desăvîrșire temele de ordin teologic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
doctor al Bisericii”, Leon e mai mult un conducător și un predicator, și mai puțin un teolog și un învățat. în acest sens, cultura lui este tipică pentru Occidentul secolului al V-lea, adică mult mai restrînsă decît cultura lui Ambrozie sau Augustin. Cu atît mai puțin vom găsi în scrierile sale vreo urmă a culturii clasice. Mai mult, chiar și scriitorii creștini pe care Leon i-a citit și i-a folosit (de exemplu în culegerile de auctoritates utilizate pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
secolul al XVII-lea, J. Sirmondi. Subiectele sînt variate, însă importanța lor e scăzută; și totuși, epistolarul său, pentru care Ennodius a folosit ca reper scrisorile unui literat faimos din Antichitatea tîrzie, Quintus Aurelius Symmachus, senatorul cu care a polemizat Ambrozie (cf. vol. II, t. 1, p. 298), a fost considerat ulterior un model pentru acest gen, datorită multitudinii de subiecte și de tonuri, chiar dacă, în urma unui examen atent, se poate vedea că textul păcătuiește prin vacuitate și superficialitate pînă și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o operă Despre taina Sfintei Treimi (De mysterio Sanctae Trinitatis), din care ne-au parvenit fragmente, un Scurt tratat contra ereticilor (Breviarum adversus haereticos) și Capitolele alese din operele Sfinților Părinți (Capitula sanctorum Patrum), constînd în extrase din operele lui Ambrozie, Augustin și Ieronim, privitoare la problema harului și liberului arbitru; a combătut și așa-numitul semipelagianism, atît de răspîndit în Gallia secolului al V-lea, care a fost condamnat la sinodul de la Orange în 529, după cum am spus. Recent, lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-a păstrat doar un tratat, cel Despre educația fecioarelor și despre disprețuirea celor lumești (De institutione virginum et contemptu mundi), dedicat surorii sale, Florentina și redactat în 589, la sfîrșitul conciliului din Toledo. Aici scriitorul reia îndemnurile adresate de Ambrozie surorii sale, Marcelina, precum și alte considerații ale lui Ieronim, Augustin și Cassian referitoare la educația călugărițelor. A murit în 600 sau 601. Bibliografie. Ediții: PL 72. Traduceri: BTP 66, 1987 (Lettera alla sorella Fiorentina: O. Giordano). Studii: L. Navarra, Leandro
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și pentru istoria acestuia duce la o restrîngere a orizontului cultural. Pentru Isidor nu există decît Spania; însă, în interiorul granițelor acesteia, cu sprijinul clerului local, el a reușit să creștineze în întregime țara, eliminînd păgînismul și ereziile. „Nici Italia lui Ambrozie și cu atît mai puțin, cea a lui Grigorie cel Mare, observă cu îndreptățire Cazier, nici Africa lui Augustin și nici Gallia lui Clovis n-au ajuns la un asemenea grad de integrare politică, socială și culturală. Așadar, din acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
afirmînd că nu se poate impune credința cu forța (Maxime II, 2, 4). în fine, Isidor se ocupă și de practica ecleziastică și compune o operă Despre datoriile privitoare la Biserică (De ecclesiasticis officiis); titlul Despre datorii ne trimite la Ambrozie și poate chiar la Cicero; e prezent în această scriere și Tertulian, ce pare să fi fost citit destul de mult în Spania vizigotă. Isidor e și autorul unei Reguli monastice (Regula monachorum) al cărei conținut e legat de cel al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
spus că micul tratat ar constitui un fel de apendice la Istoria Lausiacă. Conținutul operei e format mai degrabă din legende, dar dovedește interesul lumii bizantine pentru Orient. O versiune latină a acestui tratat a fost păstrată printre operele lui Ambrozie. Bibliografie. Ediții: Palladio. La Storia Lausiaca, Intr. C. Mohrmann, text critic și comentariu G.J.M. Bartelink, trad. it. M. Barchiesi, Fondazione Lorenzo Valla, Mondadori, Milano, 1974; textul e o reviziune a ediției lui C. Butler, The Lausiac History of Palladius, I.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
forma sînt noi. Același proces are loc și în Occident, unde am văzut cum s-a format (pp. 000-000) o poezie creștină cultă, inițial cu Victorinus și Ilarie, apoi cu Paulinus și Prudentius, dar s-a înregistrat și încercarea lui Ambrozie de a da formă literară poeziei populare. Metrul folosit de Ambrozie în Imnurile sale este, la rigoare, un metru clasic, însă putea fi citit și cîntat și potrivit pronunției din limba de zi cu zi, care era ritmică și bazată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
am văzut cum s-a format (pp. 000-000) o poezie creștină cultă, inițial cu Victorinus și Ilarie, apoi cu Paulinus și Prudentius, dar s-a înregistrat și încercarea lui Ambrozie de a da formă literară poeziei populare. Metrul folosit de Ambrozie în Imnurile sale este, la rigoare, un metru clasic, însă putea fi citit și cîntat și potrivit pronunției din limba de zi cu zi, care era ritmică și bazată pe accent. Cum cîntul era foarte important în liturghia creștină antică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
permite să prezentăm nici măcar pe scurt un istoric al tradiției catehetice. Este suficient să spunem că cele douăzeci și patru de cateheze ale lui Chiril marchează un moment de vârf al genului, alături de scrierile din aceeași familie cvasicontemporană aparținând unor nume ca Ambrozie, Augustin, Theodor de Mopsuestia, Ioan Hrisostom. O pregătire serioasă necesita un anumit timp, din acest motiv, perioada pascală a cunoscut o extindere semnificativă. În prima duminică a Postului Paștelui avea loc un al doilea examen, prezidat chiar de episcop, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Colossenses, ad Thessalonicenses, ad Timotheum, ad Titium, ad Philemonem (recensiones alpha et gamma) : Ad Thessalonicenses I, 4, v. 18 : I, 5, v. 3 ; Ad Thessalonicenses II, argumentum ; cap. 2, vv. 4.6.9 : CSEL 81, 3, éd. H.J. Vogels, 1969. Ambrozie, De patriarchis, cap. 7, 32 ; 7, 34 , CSEL 32, 2, éd. C. Schenke, 1897. Ambrozie, De spiritu sancto, liber 1, 13, 135 ; liber 3, 7, 44 : Ambrozie, Explanatio psalmorum xii, psalmus 40, 25, 2 ; psalmus 43, 7, 3 ; 43, 8
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
I, 4, v. 18 : I, 5, v. 3 ; Ad Thessalonicenses II, argumentum ; cap. 2, vv. 4.6.9 : CSEL 81, 3, éd. H.J. Vogels, 1969. Ambrozie, De patriarchis, cap. 7, 32 ; 7, 34 , CSEL 32, 2, éd. C. Schenke, 1897. Ambrozie, De spiritu sancto, liber 1, 13, 135 ; liber 3, 7, 44 : Ambrozie, Explanatio psalmorum xii, psalmus 40, 25, 2 ; psalmus 43, 7, 3 ; 43, 8, 1 ; 43, 20, 3 ; psalmus 45, 10, 3 : CSEL 64, éd. M. Petschenig, 1919. Ambrozie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cap. 2, vv. 4.6.9 : CSEL 81, 3, éd. H.J. Vogels, 1969. Ambrozie, De patriarchis, cap. 7, 32 ; 7, 34 , CSEL 32, 2, éd. C. Schenke, 1897. Ambrozie, De spiritu sancto, liber 1, 13, 135 ; liber 3, 7, 44 : Ambrozie, Explanatio psalmorum xii, psalmus 40, 25, 2 ; psalmus 43, 7, 3 ; 43, 8, 1 ; 43, 20, 3 ; psalmus 45, 10, 3 : CSEL 64, éd. M. Petschenig, 1919. Ambrozie, Expositio euangelii secundum Lucam, libri 1 ; 7 ; 8 ; 10 : SL 14, éd
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ambrozie, De spiritu sancto, liber 1, 13, 135 ; liber 3, 7, 44 : Ambrozie, Explanatio psalmorum xii, psalmus 40, 25, 2 ; psalmus 43, 7, 3 ; 43, 8, 1 ; 43, 20, 3 ; psalmus 45, 10, 3 : CSEL 64, éd. M. Petschenig, 1919. Ambrozie, Expositio euangelii secundum Lucam, libri 1 ; 7 ; 8 ; 10 : SL 14, éd. M. Adriaen, 1957. Ambrozie, De interpellatione Iob et Dauid, 4, 7, 27 : CSEL 32, 2, éd. C. Schenke, 1897. Apocalypsis apocrypha Joannis, cha. 6, 7, 13, 17 : éd
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
psalmus 40, 25, 2 ; psalmus 43, 7, 3 ; 43, 8, 1 ; 43, 20, 3 ; psalmus 45, 10, 3 : CSEL 64, éd. M. Petschenig, 1919. Ambrozie, Expositio euangelii secundum Lucam, libri 1 ; 7 ; 8 ; 10 : SL 14, éd. M. Adriaen, 1957. Ambrozie, De interpellatione Iob et Dauid, 4, 7, 27 : CSEL 32, 2, éd. C. Schenke, 1897. Apocalypsis apocrypha Joannis, cha. 6, 7, 13, 17 : éd. C. Tischendorf, Apocalypses apocryphae, Leipzig, 1866, pp. 70-93. Apocalypsis Esdrae, p. 29 : éd. C. Tischendorf, Apocalypses
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Jean, text latin, intr., trad. și note de P. Agaësse, Paris, 1961, SC 75. . Commodian, Instr. 44, 6; Ilarie de Poitiers, De Trinitate 2, 23; 6, 42.43.46; 7, 38; 9, 22; Pseudo‑Ieronim, Exposit. in Cant., hom. 12; Ambrozie, De fide 2, 15. . „Eshatologia creștină primară era o adaptare cristocentrică și o îmbinare a diferitelor tradiții iudaice. De asemenea, ea a adaptat și s‑a folosit și de tradiții religioase elenistice. În contextul creștin, aceste tradiții referitoare la adversarul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]