741 matches
-
altele mai mărunte, îți pătrunde până în inimă și-n creieri", cât și ideea de intangibilitate, asociată mitologiei: "Te-aș ruga să crezi că eroii și semizeii din Câmpiile Elizee nu sunt senini și fericiți fiindcă se hrănesc cu nectar și ambrozie, cum spuneau cei vechi, ci fiindcă se șterg numai și numai cu boboci de gâscă"200. În lumea subiectelor și a atitudinilor renascentiste trebuie căutată și originea unei idei-lider la mai toți parodiștii: aceea că ființa umană nu trăiește doar
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Iar dacă cineva va întreba de porunca dumnezeiască pentru așa ceva, apoi ce împlinește toată Biserica, chiar de nu va fi statornicit prin sinoade, dar ceea ce totdeauna era în practică, acestea nu sunt socotite altminteri decât drept poruncă apostolică”. Precum Sfântul Ambrozie Și alți Părinți, și Fericitul Augustin predica necesitatea botezului ca Și condiție pentru intrarea în Împărăția cerurilor, pornind de la textul scripturistic de la Ioan 3, 5 Și deducând de aici, într-o consecvență logică, doctrina înspăimântătoare a damnării tuturor copiilor nebotezați
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
din nou, fără să fii strivit; ești vindecat, fără să suferi dureri Și totuși nu te gândești ce har Ți se dă!”<footnote Ibidem, omilia a XIII-a, III, p. 491. În linii mari, aceeași idee o exprimă și Sfântul Ambrozie cel Mare, care a fost influențat aici ca și în opera sa Hexaemeron, de gândirea teologică profundă a Sfântului Vasile cel Mare: „Și cu câte daruri nu ești înnoit, o, omule! Te curățești și nu te arzi, ești tămăduit și
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
-se el însuși de primele roade, a îndrăznit a-i aduce lui Dumnezeu ca jertfă roadele mai târzii. Iar Abel, care a pus înainte jertfa primelor roade, prin semnul evlaviei s-a învrednicit a fi fericit de cuvântul proorociei” (Sfântul Ambrozie cel Mare, Episcopul Mediolanului, Despre pocăință, Traducere din limba latină de Andreea Stănciulescu, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, 2004, p. 118). footnote>. Pentru Sfântul Părinte, chiar cel care începe viața se cuvine să aibă înaintea ochilor sfârșitul vieții sale, iar cel
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
2/44-45) predică o formă de comunism: „Iar toți cei ce credeau erau laolaltă și aveau toate de obște. și își vindeau bunurile și averile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare”. și, în veacul al IV-lea, sfântul Ambrozie declara: „Pământul a fost făurit ca să fie al tuturor, bogați și săraci. De ce, bogaților, vă însușiți dreptul de proprietate. [...] Dumnezeu a făcut toate lucrurile, pentru ca toți să se bucure de ele, iar pământul să le aparțină tuturor. Prin urmare, firea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
primindu-și numele de la o epocă istorică definită prin dorința de a se rupe de modul de gândire și de viață care a domnit în occidentul latin până în pragul anilor 1500. Intră în istoria spirituală Părinții Bisericii Occidentale patres eclesiae (Ambrozie, Ieronim, Grigore cel Mare și Sfântul Augustin). Se inaugurează perioada lucrării lor care se numește patristica, formată din două curente: cel latin, occidental și cel grecesc, oriental. Semnificativ pentru problematica noastră este curentul occidental în care se detașează, ca strălucit
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Augustin este profesor de retorică, întâi la Tagaste și apoi la Cartagina. Pleacă la Roma pentru a întemeia o școală de retorică, dar, neavând succesul la care se aștepta, în 384 călătorește la Milano unde îl cunoaște pe episcopul creștin Ambrozie care l-a condus pe calea credinței și l-a încurajat să facă botezul; asistă la predicile acestuia și viața sa trece printr-un nou moment de cotitură. Regăsind fervoarea pentru căutarea adevărului absolut, studiază învățătura platoniciană, încercând, în același
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă; ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija față de trup să nu o faceți spre pofte". Convertirea s-a produs sub influența hotărâtoare a episcopului Ambrozie ("La Milano se destăinuie Augustin am venit la Ambrozie, episcopul cunoscut de toată lumea ca cel mai bun om, un slujitor devotat, iar eu am fost impresionat de dulceața discursului său"), care l-a și botezat, în noaptea de Paști a
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
în ceartă și în pizmă; ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija față de trup să nu o faceți spre pofte". Convertirea s-a produs sub influența hotărâtoare a episcopului Ambrozie ("La Milano se destăinuie Augustin am venit la Ambrozie, episcopul cunoscut de toată lumea ca cel mai bun om, un slujitor devotat, iar eu am fost impresionat de dulceața discursului său"), care l-a și botezat, în noaptea de Paști a anului 387. În 389 revine la Tagaste, unde întemeiază
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
până la începuturile Evului Mediu Tomul al IIlea Capitolul XIII AUGUSTIN Dacă, până acum, examinând literatura creștină din secolul al patrulea, am putut sesiza un numitor comun care a unit personalități atât de diferite cum sunt Marius Victorinus, Ilarie din Poitiers, Ambrozie și Ieronim, în cazul cărora este evident că toți provin din aceeași matrice culturală și că e foarte greu să înțelegem gândirea unuia dintre acești scriitori fără să ținem cont în același timp și de ceilalți (chiar și când sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
posibil, de aspectele teologice, filosofice, ca și de alte aspecte ale gândirii sale, așa cum, în fond, am făcut și până acum, parcurgând din nou istoria literaturii creștine. De altfel, și personalitățile cele mai importante din secolul al patrulea, precum Ilarie, Ambrozie și Ieronim, sunt caracterizate de un puternic interes pentru literatură și nu există nici un motiv ca să-i aplicăm lui Augustin un tratament diferit în raport cu aceștia. Râvna cu care Augustin s-a dedicat vieții spirituale și organizării practice a Bisericii nu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
există nici un motiv ca să-i aplicăm lui Augustin un tratament diferit în raport cu aceștia. Râvna cu care Augustin s-a dedicat vieții spirituale și organizării practice a Bisericii nu a fost diferită de aceea pe care o demonstrase deja, de exemplu, Ambrozie; interesul său pentru teologie fusese pregătit de speculația lui Ilarie și a scriitorilor orientali; în sfârșit, exegeza biblică a fost pentru Augustin la fel de importantă ca și pentru Ieronim, chiar dacă mai puțin erudită. De aceea, toate aceste caracterizări fac din Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
toate aceste caracterizări fac din Augustin o figură care se potrivește bine și pe bună dreptate cu aceea a „literatului” din secolul al patrulea în cursul căruia, de altfel, se desăvârșește întreaga sa formație culturală, așa cum, tocmai în preajma figurii lui Ambrozie, se dezvoltă formația sa creștină; apoi, o bună parte din operele sale, inclusiv Confesiunile, au fost scrise în secolul patru. Cu toate acestea, însă, ceva nou și diferit de ceea ce caracterizase epoca lui Ambrozie și Ieronim găsim în Augustin: o
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
culturală, așa cum, tocmai în preajma figurii lui Ambrozie, se dezvoltă formația sa creștină; apoi, o bună parte din operele sale, inclusiv Confesiunile, au fost scrise în secolul patru. Cu toate acestea, însă, ceva nou și diferit de ceea ce caracterizase epoca lui Ambrozie și Ieronim găsim în Augustin: o nouă și tulbure realitate politică și socială, consecință a rapidei destrămări a imperiului după relativa pace de care se bucurase sub Theodosius, apare în ultimele opere ale lui Augustin, unde sunt prezente și puternice
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din arieni; Simmacus spera probabil (presupune Courcelle) că un orator ca Augustin ar fi putut să sprijine prin arta sa ideile păgâne pe care le apărau atât el, cât și ceilalți aristocrați din Roma. 2. Augustin la Milano: neoplatonismul și Ambrozie Ajuns la Milano în 384, Augustin a descoperit o ambianță culturală foarte stimulatoare, mult diferită de cea provincială din Cartagina și de cea păgână, mărginită, orientată exclusiv spre cultivarea unui trecut de-acum apus, cum era cea din Roma. Existau
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cum era cea din Roma. Existau aici cercuri de literați, în general păgâni, dar care erau interesați de creștinism; era cultivată aici nu numai retorica, ci și filosofia, în special neoplatonismul; creștinismul era reprezentat de oameni proeminenți și însuși episcopul, Ambrozie, persoană de mare autoritate și prestigiu, era un cunoscător rafinat al culturii păgâne. Augustin a avut posibilitatea să observe triumful lui Ambrozie asupra dușmanilor care se găseau la curte și ridicarea sa progresivă până la demnitatea de autoritate religioasă de care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu numai retorica, ci și filosofia, în special neoplatonismul; creștinismul era reprezentat de oameni proeminenți și însuși episcopul, Ambrozie, persoană de mare autoritate și prestigiu, era un cunoscător rafinat al culturii păgâne. Augustin a avut posibilitatea să observe triumful lui Ambrozie asupra dușmanilor care se găseau la curte și ridicarea sa progresivă până la demnitatea de autoritate religioasă de care imperatorul n-avea cum să nu țină seama; a fost impresionat de personalitatea lui Ambrozie care i s-a părut esențialmente spirituală
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a avut posibilitatea să observe triumful lui Ambrozie asupra dușmanilor care se găseau la curte și ridicarea sa progresivă până la demnitatea de autoritate religioasă de care imperatorul n-avea cum să nu țină seama; a fost impresionat de personalitatea lui Ambrozie care i s-a părut esențialmente spirituală, deși trebuie să fi înțeles că aceasta, grație superiorității sale, rămânea întrucâtva departe de el. Un prim rezultat a fost acela că a ascultat personal predicile episcopului de Milano (probabil acelea despre Hexameron
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este viața fericită, în ce constă ordinea care domnește în univers, care este supremul Bine; sunt toate teme cu caracter filosofic, chiar dacă scriitorul aderă deja cu convingere la unele motive creștine, sprijinindu-se arareori pe câte un citat din Biblie; Ambrozie este prezent în mod ideal și Monica recită un vers dintr-un imn al său („Protejează pe cel ce te invocă, o Trinitate”), atunci când se încheie discuția despre viața cu adevărat fericită. Mediul se potrivește cu subiectele pentru că are o
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
studiase la Milano, așa cum vom afla ulterior, câțiva ani mai târziu, din Confesiuni; dacă în cazul lui Marius Victorinus filosofia mai era încă, în special, o știință grecească, acum e pe deplin o disciplină creștină; desigur, drumul fusese deschis de Ambrozie. Conflictul dintre credință și intelect, care în alte opere ale lui Augustin va fi atât de violent, în cele scrise la Cassiciacum este atenuat pentru că aici nu sunt încă prezente temele cele mai profunde ale gândirii sale. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
inerente epistolelor pauline, până al nr. 75; în sfârșit, probleme morale. Acesta e momentul în care trebuie amintite și cele două cărți cuprinzând Diverse întrebări către Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum), în număr de șapte. Simplicianus fusese succesorul lui Ambrozie la catedra de la Milano și Augustin îl cunoscuse în anii convertirii. Pare, așadar, că Diversele întrebări ar fi fost scrise puțin mai târziu, în primii ani ai episcopatului lui Augustin (397); cea mai importantă este prima, care se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca urmare a unei proceduri care nouă ni se poate părea stranie. Nu era un lucru neobișnuit ca o persoană să fie aleasă pentru o funcție ecleziastică ca urmare a cererii poporului lui Dumnezeu (hirotonisirea, mult mai importantă, a lui Ambrozie, confirmă acest lucru, chiar dacă anumite detalii ale acelui eveniment au fost poate înfrumusețate de tradiție): din acest motiv, Augustin evita cu grijă să se ducă în locuri în care scaunul episcopal era vacant. Aceste locuri, în Africa, erau mai numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este plină de reflecții teologice și filosofice prilejuite de descoperirea „cărților platonicilor”, care l-au ajutat pe Augustin să se apropie de creștinism, în forma sa neoplatonică, la preț în cercurile creștine din Milano și profesată de Simplicianus, Manlius Theodorus, Ambrozie; în timp ce în cartea a opta narațiunea se concentrează asupra convertirii care se rezumă la trei episoade fundamentale: colocviul cu Simplicianus care îi povestise despre convertirea faimosului retor păgân Marius Victorinus; întâlnirea cu Ponticianus, care, la rândul său, îi povestește despre
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu se va îngriji ca Augustin să se lumineze citindu-l - și astfel va fi. Din acest moment, Monica, mama, care venise la Milano pentru a sta alături de fiul ei, și care, între timp, mânată de devoțiune, căutase în preajma lui Ambrozie un sprijin pentru o religiozitate sinceră, dar poate puțin cam îngustă, devine din nou o figură centrală pentru Augustin și îl însoțește în perioada dintre convertire și botez, așa cum este împreună cu Augustin în timpul călătoriei de întoarcere și mai ales în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
puțin în toate operele ce precedă hirotonisirea care are loc în 390. În această formă alternativă, problema e rău pusă. Eventual, putem să gândim, așa cum face Courcelle, că Augustin s-a converit la creștinismul milanez care era neoplatonic, așa cum erau Ambrozie și Simplicianus, dar în mod sigur la creștinism. E adevărat că povestirea faptelor vieții dinaintea acestui moment nu e absolut obiectivă: Augustin le evocă din nou, bazându-se pe propria memorie, dar, în același timp, le interpretează în lumina experiențelor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]