549 matches
-
de oră ca să nu-l obosesc, vizita mea a durat patru ore și jumătate - datorită tocmai gazdei mele momentane. Ne-am antrenat în discuții interesante și am aflat niște lucruri șocante tocmai despre vremea și oamenii care mă dușmăneau cândva. Amfitrionul meu e foarte bine informat, a lucrat ca profesor de chimie la trei școli, pe trei catedre - din lipsă de specialiști - a cunoscut și s-a lovit de multe întâmplări și probleme, a trecut prin toate, a fost în vizorul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
merita să fie pus la zid!!! Ce bestie umană a mai fost și Țolescu, așa oameni ne conduceau și ne propovăduiau morala comunistă! Și câte și câte n-am discutat antrenant, în cele patru ore și jumătate! Dacă era după amfitrionul meu, ar fi trebuit încă un timp, fiindcă fiecare dintre noi avea ceva interesant de spus. L-am lăsat bine dispus, mai vioi ca la începutul vizitei, urându-i să termine cu bine opera începută și să se și cruțe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fete își ținea cartea cu susul în jos, dar nimănui nu i-a păsat. știam că era o ședință foto absolut inocentă, dar, cu toate astea, m-a făcut să-mi abandonez paharul și să-mi iau la revedere de la amfitrioni. și, oricum, pur și simplu nu aveam chef de-așa ceva. Nu în seara asta. Mintea îmi era focalizată asupra situației de la serviciu, plus că mai aveam încă o săptămână întreagă în care să mă lupt să mă curăț în interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe care Salomon de Caus le proiectase pentru Heidelberg, vreau să spun, pentru electorul palatin Frederic al V-lea, În marele secol rozacrucean. Lumina e puțină, dar așa trebuie să fie, pentru că e mai bine să Întrezărești decât să vezi: amfitrionul nostru nu a reprodus cu fidelitate proiectul lui Salomon de Caus, ci l-a concentrat Într-un spațiu mai Îngust. Grădinile din Heidelberg imitau macrocosmosul, dar cel care le-a reconstruit aici n-a făcut decât să imite microcosmosul. Uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
deși pe mulți abia i-am cunoscut. Vă doresc distracție plăcută în continuare. Sper să mai avem ocazii de a mai fi împreună. Ciau! Ciau! Cezar își îmbracă paltonul ca să meargă s-o conducă. — Mă scuzați! Dane, fă tu pe amfitrionul. Mă întorc imediat. — Nu te grăbi Cezar! Nu te grăbi! Îi strigă ei cu subînțeles, când cei doi ies pe ușă. Mergând pe aleea dintre blocuri, Cezar o prinde de mână pe Teofana și pentru prima dată i-o sărută
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
am spus. Blondul de lângă mine, chiar este cine spune că este! Arătați-i respectul cuvenit ori, dacă nu, schimbăm macazul! Vă promit! Eu nu mint niciodată! Iar în persoana celui de-al treilea și Bursucul schițează un gest larg, de amfitrion sau de prim-solist, voilà! Vi-l prezint pe camaradul meu mai mic, de vizuină și de arme. El este...! El! Da! El! De el îți povesteam, atunci! De iepure...! se pornește Dănuț să strige și să țopăie fericit, prin fața
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
herculene, chelie lucie, cu fața trasă, smeadă și cu barbișon doctoral, vegheat de sus, de sub fruntea de enciclopedist, exagerat de bombată, de o pereche de ochelari cu rama neagră, groasă, de bagà. Cum neagră în întregime este și costumația ineditului amfitrion, care poartă cu distincție aristocratică un smoching rasat, doar plastronul alb, orbitor de alb, al cămășii sale de mătase (cu bumbi minusculi de agată și cu manșete scrobite, răsfrânte, butonate în aur) proiectând o oază de lumină, ce accentua până la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Avocatul și cu Dănuț se așezară pe latura dinspre ușa birtului, a mesei, sub o boltă resfirată și năpârlită de viță de vie, sufocată de goange roitoare și de alte bâzdâgănii nocturne, momite mortal de mirajul luminii electrice. Alături de ei, amfitrionul Mariusache continua să sporovăiască vrute și ne-vrute, cu chef și pe un ton absolut dezinhibat, de plutonier artilerist fruntaș, recompensat și dânsul cu o pe deplin meritată, deși cam tardivă, permisie. Pe cealaltă margine, se așează cu reținere Îngerul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Dar se vedea că omul are alte treburi, ca și ceilalți de la conac. Se chibzui c-ar fi mai înțelept să dea o raită prin sat în loc să stea aici de prisos. Se răzgândi deocamdată. Poate că ar fi nedelicat față de amfitrioni. La masă, însuși Grigore îl îndemnă să se considere absolut liber pe mișcări, scuzîndu-se că azi e ocupat până peste cap cu balamucurile, dar că de mâine încolo va fi cu totul la dispoziția lui. Coborând mai târziu, Titu întîlni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cât și ofițerii au fost invitații lui Grigore Iuga la conac. Prefectul improviză un mic discurs pentru proslăvirea memoriei celor două victime ale răzvrătirii criminale care a umplut țara de ruine și de doliu. Pe urmă, spre a menaja pe amfitrion, nici nu mai pomeniră de cei morți. Se vorbi mult despre cruzimile și prădăciunile țăranilor... Observând că tânărul ziarist bucureștean tace ca și Grigore, Baloleanu se simți dator să facă un apel la unirea tuturor în fața primejdiei ce o prezintă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
râse și el, cu poftă, foarte bine dispus, parcă veselia fetelor ar fi fost irezistibilă și molipsitoare. - Sînteți așadar aceleași, spuse, și atunci nu mă mai repet. Continuu deci de unde m-am oprit când am fost întrerupt de amabilul nostru amfitrion. Dacă, așa cum spuneam, poezia e prin excelență metodă politică, și este ultima metodă politică pe care o mai putem încerca, poezia este într-un anumit fel o soteriologie, o doctrină a salvării. În acest caz, întîlnirea de astăzi echivalează, pentru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu mâna mea; mă sculam înainte de a se face ziuă, pregăteam bețișoarele unse cu clei pentru prins păsările și porneam cu o legătură de colivii în spinare, de păream aidoma cu Geta când se înapoia din port cu cărțile lui Amfitrion; prindeam cel puțin doi sturzi și cel mult șase. Toată luna septembrie, asta am făcut. Pe urmă, joaca aceasta, așa cum era ea, aleasă parcă din amărăciune și neobișnuită pentru tine, a încetat, spre părerea mea de rău, iar care este
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
știu când și cum s-a terminat și au trecut cu toții în confortul hall-ului mare. Văzu ca printr-o oglindă grupuri ce se legau și se dezlegau plăcut, pe când Marcian și Dră-gănescu făceau onorurile, unul, cele artistice, cellalt, cele de amfitrion. Ea strânse, cu mâini moi, mâini amabile de oameni recunoscători, recunoscătoare ea singură, ca și cum ar fi fost oaspele fericit și măgulit al unei sărbători mișcătoare. Auzi ca de departe pe Marcian spunîndu-i aproape intimidat că a trecut și repetiția. Nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fire), de lăcrămioare, narcise, zambile, trandafiri, fire culese de mâna profesorului și care pornesc către doamne și domnișoare, cu deosebire colege și prietene ale fiicei, și altele care împodobesc mormintele dragi: al sotiei, ale foștilor profesori sau ale prietenilor plecați. Amfitrion inegalabil, Profesorul Mânăstireanu își primește tradițional oaspeții omenindu-i, la plecare, cu roade din grădina proprie și oferindu-le tuturor, vârstnici ori tineri, tonifianta imagine și exemplul unei prezențe care însuflețește locul și îmbogățește pe omul ce-i stă aproape
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
vizită de bun rămas... Atât el, cât și soția, m-au primit protocolar, m-au încurajat, urându-mi să revin sănătos și să-i mai vizitez!... Plecam să apăr vatra strămoșească în care intra și via pe care o stăpânea amfitrionul meu. Plecând în 3 septembrie 1939, am revenit la viața civilă în august 1945, dându-mi tributul de sânge pe Nistru pentru apărarea Basarabiei. În tot acest timp stăpânul acelui lan de vie nobilă a fost și el „mobilizat la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și Înspăimîntătoare a senzațiilor, care n-a cunoscut tinerețea și și-a uitat copilăria și care-ți naște În suflet impresia că te Îneci Într-o mare de groază, o mare de timp orb, omogen, imemorial. Fără scăpare. Dar acum amfitrionul, cu zîmbetul său ușor ironic și amar, și-a mai turnat un pahar de băutură bună și tare, din secară curată, Într-un pahar Înalt și subțire În care mai este puțină gheață, și-a lipit buzele de marginea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și imediat s-a făcut liniște. Draperiile groase opreau zgomotele străzii, pantofii noștri călcau pe un covor moale, elastic. La un birou lustruit, stătea un paznic de noapte prietenos care ne-a arătat două fotolii în care ne puteam aștepta amfitrionul. David și-a încrucișat picioarele și a privit curios de-a lungul foaierului lung. Pe o masă, aranjate în evantai, se aflau cîteva ziare din toate capitalele importante de pe continent: Paris și Londra, Praga și Viena, Budapesta și Berlin. Dar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
picioare. După câteva minute de amintiri pe tema petrecerilor de Anul Nou din trecutul apropiat, domnul Hristea Livezeanu le-a arătat o caricatură franțuzească din Figaro, în care era o masă festivă, frumos aranjată, și dedesubt era scrisă mărunt replica amfitrionului: „Vă rog, fără politică și fără Afacerea Dreyfus!“ Iar în partea de jos a paginii, aceeași masă, devastată, cu oaspeții bătuți măr și cu explicația, scrisă la fel de mărunt: „Ils en ont parlé.“ Cu acest apropo fin, toată lumea fu invitată la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca o meditație în marginea parcursului tradiției și al umanității înseși. În acest joc în care se amestecă realitatea și ficțiunea gnostică, ucigașul cel mai redutabil va fi femeia bântuită de spectrul reîncarnării. În Veneția fascistă, Hipazia îndepli nește rolul amfitrionului ce retrezește stilul arhaic și misterios al agapelor antice. Eterică și radiind o aură ce trece peste secole, Hipazia se vede pe sine ca reîntruchiparea celei care a fost ultimul apărător al barocului păgân în fața asaltului religiei creștine, celebra Hipatia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o Înălțime diferită, ca niște mici montgolfiere care ar aștepta să-și ia zborul, ținute locului de o greutate În formă de bilă. Aparat pentru producerea Rebis-ului, În văzul tuturor. Secția sticlăriei. Revenisem pe propriile-mi urme. Sticluțe verzi, un amfitrion sadic Îmi oferea chintesențe de otrăvuri. Mașini de fier pentru sticle, se deschideau și se Închideau cu două manete, dar dacă cineva, În loc de sticlă, Își vâra acolo Încheietura mâinii? Țac, probabil că așa se Întâmpla cu cleștii aceia, cu ditamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Personalitatea controversată a lui Alexandru Bogdan-Pitești, emblematică pentru epoca dintre 1895-1920, constituie o stațiune obligatorie pentru istoria intelectuală a primei noastre modernități artistice. Motivele sînt numeroase. Animator cultural, estet, critic de artă, organizator de expoziții și protector al artiștilor moderni, amfitrion, gazetar versatil și colecționar de anvergură (cel mai important din istoria României, alături de Zambaccian și Kalinderu), B.-P. a jucat un rol-cheie în metabolizarea noutății artistice. Nume precum Macedonski, Arghezi, Gala Galaction, G. Bacovia, Fritz și Cecilia Storck, Ion Minulescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de artă Ileana, prima de acest gen din România (redactor: I.C. Bacalbașa). Se implică în susținerea artiștilor români moderni, iar din 1910 își deschide casa din Strada Știrbei Vodă nr. 36 ca salon al scriitorilor și al artiștilor. Din 1908, amfitrionul păstorește anual, la „castelul” său din satul Vlaici, județul Olt, pe rîul Vedița, o colonie estivală de artiști plastici. Ferment și sprijinitor al artei moderne, devine un redutabil colecționar. Atmosfera luxoasă, cvasiboemă, cvasiinterlopă, de conversație rafinat licențioasă și libertinaj a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
odaie era o canapea vetustă, trasă mai lângă sobă, și o masă rotundă de nuc în mijloc, neînvelită cu nimic, pe care tronau vreo trei roate mari de floarea-soarelui uscate. O alta o ținea Hangerliu în mână. - Să trăiești! salută amfitrionul pe Suflețel, ca și Gaittany, dar apoi adăugă: Ce mai faci? - ca și când l-ar fi cunoscut personal dinainte. Apoi, cu grabă, precum ar fi voit să repare o eroare: Mănânci floarea-soarelui? Înainte ca Suflețel să se dezmeticească, Hangerliu rupse un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi cunoscut personal dinainte. Apoi, cu grabă, precum ar fi voit să repare o eroare: Mănânci floarea-soarelui? Înainte ca Suflețel să se dezmeticească, Hangerliu rupse un sfert din roata lui și o înmînă clasicistului, care, temîn-du-se a nu contraria pe amfitrion, o luă în mână. Hangerliu îi făcu semn să se așeze pe canapeaua foarte largă, iar el însuși se urcă cu picioare cu tot la capătul celălalt, scuturîndu-și tot bustul. 2 Sălbatic (fr.). Dar să știți că-i ceva bun
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fotografia o avem de la el". În privința asta, a literaturii în speță și a culturii în general, cu toate că prin școală mulți din membrii clanului aveau satisfăcătoare cunoștințe, evocarea unei personalități se făcea prin unghiul rudeniei. Venea vorba, cine știe cum, de Grigore Alexandrescu; amfitrionul nu dădea opinii literare, ci releva că poetul le era la o distanță oarecare afin, și înșira nume de ofițeri, magistrați etc. spre a dovedi raportul. Chiar noțiunea de notorietate lua altă semnificație. O ilustritate, trecând chiar granițele țării, era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]