5,855 matches
-
Terra, își etalează aceleași binecunoscute obiceiuri dizgrațioase, fiind la fel de indestructibili. De unde și acel sentiment ridicol la ordonarea loviturilor de tun care nu fac decît să le intensifice dezvoltarea. Hazul enorm este rezervat însă pentru final. Prostovanul grupului și alți doi amici nu mai puțin breji au ideea de a interveni în forță folosind un anume șampon ce se dovedește extrem de eficient ca... purgativ, meritînd epilogul autoparodic - reclama. Morala: oricît de perfecționată, tehnologia nu poate constitui o armă/calitate în sine! La
Reciclări... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15926_a_17251]
-
atacurile îndreptate împotriva mișcării avangardiste românești. Fusese, în România, apropiat cenaclului "Sburătorul", Lovinescu numin-du-l "miliardarul de imagini". Cînd a editat, împreună cu prietenii săi, revistele 75 H.P. și Integral, Voronca îndemna la adoptarea în literatură a limbajului plasticii moderniste practicată de amicii săi Marcel Iancu, Victor Brauner și M. H. Maxy, adică militînd pentru o "picto-poezie" constructivistă și integralistă. A continuat să scrie și poezie cu o prozodie tradițională, ceea ce i-a atras din partea revistei lui Sașa Pană, unu, aspre reproșuri, considerat
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
multă lume. Mă refer, desigur, la cei care cred, pe de o parte, în bunăvoința absolută a Franței, și, pe de alta, în omnipotența continentală (ba chiar globală) a acesteia. Sigur, dacă ne luăm după frazele ambalate în țiplă ale amicilor de pe Sena, noi, românii, am fi cel mai grozav popor și e doar o chestiune de secunde până vom fi puși în drepturile care ni se cuvin încă de pe vremea lui Vercingetorix! Numai că aceeași Franță care ne promite solemn
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
din Chanson du cobzar. Memoria lui Borges era, într-adevăr, fabuloasă. În BUCOVINA LITERARĂ din iulie, dl G.I. Tohăneanu explică felul în care marii scriitori pot înălța ori coborî un cuvînt. Exemplul pe care-l dă autorul articolului este cuvîntul amic, pe care Eminescu îl înnobilează iar Caragiale, dimpotrivă. Cel dintîi îl leagă de sensul verbului latin amare, a iubi, și-l folosește în poezii și în scrisori ca sinonim pentru iubită: "Neologismul, întors către obîrșii, este astfel "lămurat" (ar spune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
în scrisori ca sinonim pentru iubită: "Neologismul, întors către obîrșii, este astfel "lămurat" (ar spune I. Budai-Deleanu) de orice pojghiță depreciativă". Caragiale "clatină din temelii" sinonimia cu prieten, bunăoară în schița O conferență, distrugînd cea din urmă pretenție a cuvîntului amic de a fi luat în serios. Asta, după ce procedase la fel cu june (despre care romanticii și Eminescu, printre ei, aveau părere bună), făcîndu-l să sune în gura junelui tînăr Rică Venturiano nu doar pleonastic, dar definitiv ridicol. De la Iași
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
om, cît la o viață de cărți. Deschideți volumul Supraviețuiri II din 1977 la pagina 211 și Autodenunțuri și precizări la pagina 141; primele pagini curg la fel, cu minime modificări (orașul W din 1977 devine azi un concret Frankfurt, amicul D se dezvăluie ca fiind un Dolfi, etc. - un nivel de nonficționalitate mai ridicat, s-ar putea spune și ar fi de înțeles, abia în 2001 adevărul integral are dreptul la tipărire). Naratorul se află în Austria, la sora lui
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
contabilitate divină să capitalizeze sub numele său toate păcatele pe care (știe el de ce!) le-a luat asupră-și! Poate că Ion Iliescu și-o fi făcut o socoteală: mai bine păcatele preoțimii române decât păcatele proprii! La o adică, amicul Teoctist poate organiza o exorcizare, pe când cine știe ce le poate trăzni prin cap românilor ăștia, mereu prea relaxați în raport cu legea... Nici Teoctist, nici gradații din jurul său nu cred că realizează dimensiunea dezastrului ale cărui baze tocmai le-au pus. Plec de la
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
întâmpla câteodată să întâlnesc astfel de inși ai regimului, derutați de aerul meu, superior probabil, în ochii lor, și totuși însoțit de o bine mascată ipocrizie, fără să se simtă, fără să se vadă. Ghiceam în Ciulei, așadar, un posibil amic, fără să ne fi înțeles vreodată între noi și să fi schimbat mai mult decât niște amabilități. Intelectual vorbind, nu prea făcea față, având totuși mult umor. Trecându-i prin mână atâtea texte de teatru, clasice și moderne, ai fi
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
Va fi un volum masiv, despre care nu spun mai mult pentru că, prin aprilie, cititorul va putea singur să-și facă o idee. Urmărești ce se întîmplă în țară și, dacă da, în ce privințe? Îmi mai scriu, pe e-mail, amicii. Mai citesc și vreo două-trei ziare pe Internet. Impresia e dezolantă, atît politic și social, cît și cultural. Se-ntîmplă puține lucruri bune, este un vacarm care nu se mai stinge din '89 încoace. În lumea literară, ca să mă-ntorc la
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
Z. Ornea Oscar Lemnaru ("Oscărel" pentru amici) a fost, în interbelic, un prozator cu producție puțină, eminent cunoscător într-ale filosofiei (fusese un neîntrecut cunoscător al lui Spinoza), cînd și cînd, semnînd prin reviste, mici contribuții în domeniu. Fiind un om cu o inteligență remarcabilă, un spirit
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
în Viața Românească a lui Ralea, ca și fragmentul din Adonis hîdul rămas (se putea?) neterminat, în săptămînalul Azi al lui Zaharia Stancu (se povestea, prin anii șaizeci, că Stancu, dorind să-l tot ajute financiar pe fostul său vechi amic, el, azi, președinte al Uniunii Scriitorilor, într-o pauză a unui spectacol cu o piesă născută moartă a fiului său Horia, tot insistînd ce anume poate face, practic, pentru teribilul calamburgiu, Lemnaru a răspuns, placid, într-un tîrziu: "Știi ce
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
nuvelă fantastică, din care umanul, dispărînd, rămîne numai geometria lui, și ea fostă. Inspirată e, desigur, și Ceasornicul din turn, lucrată, și ea, în tonuri stranii. Într-o seară de iarnă zece prieteni stau roată și ascultă povestea ciudată a amicului lor. Orașul lor fusese, odată, altfel cu totul. Dar ansamblul se prăbușise în întregime, înecat în el însuși. Și asta din momentul cînd orologiul său imens din turnul bisericii încremeni în tăcere. Meșterul care-l crease nu se ocupase numai
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
întâmplă ce i se întâmplă - începe să sughită. Îl apucă, domnule, sughițul! Fifi face caz de întâmplare și, venind în contact cu Mitică, îi povestește totul ca pe o nostimadă... Ionel se cunoaște bine cu Mitică. Luăm situațiunea caragialiană cunoscută, - amici de birou... Până când, într-o zi, la o bere, venind vorba de amor, - cine cu cine - pe Mitică îl umflă râsul. Râde așa, de unul singur. Ionel așteaptă cât așteaptă, privindu-l cum râde; pe urmă, întreabă, iritat: ,,Ce râzi
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
cugetării generoase. Cînd problema evreiască este una din durerile omenirei civilizate, cînd antisemitismul e o pornire josnică născută din gelozie și din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat să se lase contaminat de antisemitism? Socotesc că, dimpotrivă, orice amic al culturei și al libertăței sufletești trebuie să se intereseze cu simpatie de problema evreiască și de mărețul ideal care împinge astăzi spre Sion toate inimele evreiești. Și cu toate acestea punțile între evidența intelectuală și realitatea existentă sub soare
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
danseze împreună cu ea pentru a le demonstra oamenilor că magia există. Un crez înrudit cu aspirațiile lui Artaud - cel care metamorfoza cuvintele în incantații. Deși ea ține să se detașeze de acei creatori vanitoși - printre care îl include și pe amicul Lars! - care au complexe de inferioritate și consideră că singura modalitate de a fi luați în seamă e să taie în carne vie! Declarația lui von Trier este surprinzător de asemănătoare, cineastul arătînd că în momentele de euforie, personajul de
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
este vorba despre un pygmalion jovial, un ins obscur, dar plin de bani care continuă și la maturitate să trăiască în admirația talentului fostului său coleg de liceu, care a și uitat de pasiunea din adolescență. Cu o tenacitate formidabilă, amicul generos, binevoitor și dezinteresat, începe să-i netezească atent calea spre creația literară. Oferindu-i mai întîi o mașină extravagantă, omorîndu-i apoi părinții, lichidîndu-și chiar iubita și fiind gata să-i asasineze și familia. Doar, doar îl va determina să
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
mă uitam, de cîteva luni încoace, era "Orient-Expres", pe Antena 1. Se difuza sîmbăta după-amiază, într-un interval convenabil. Avea un realizator cu idei și invitați de marcă. îndrăznesc să presupun că avea și o audiență bună - căci mulți dintre amicii și cunoscuții mei o urmăreau, îmi vorbeau despre ea. Stelian Tănase, cel care concepea și modera întîlnirile din "Orient-Expres", aproape că-mi vindecase nostalgia după emisiunile lui Iosif Sava. Mai puțin histrionic decît predecesorul său, Stelian Tănase era, în compensație
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
fundamentală dintre o țară normală și una sub-normală - începe să facă ravagii în unitatea de cristal de până acum a iliescienilor. Lăsându-i deoparte pe dl. Răzvan Theodorescu, mult prea ocupat să contemple tablourile de inestimabilă valoare de pe pereții unor amici, pe responsabilul cu ficțiunile de partid, Vasile Dâncu, și pe habarniștii de la finanțe, agricultură sau interne, calul de bătaie al jurnaliștilor a devenit suprarealista doamnă ce răspunde de învățământ și cercetare. Seria de upper-cuturi aplicate de-un fost lider al
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
auzit o dată bîrfind (iată de ce nu mă las prins în capcana ta, de a-mi bîrfi colegii ieșeni de breaslă). Probabil, avea și el cîte ceva de spus mai nu știu cum despre alții, din preajmă, dar n-o făcea. În schimb, amicul lui, vecin de atelier, pictor onorabil, de altfel, bîrfea cumplit. Pe cît era Catargi de atent să nu jignească, pe atît de bîrfitor era acesta. Maestrul, mai știi, îl lăsa pe celălalt să-i satisfacă această irepresibil-voltaireană nevoie de bîrfă
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
poveste... Ceea ce-l umanizează totuși pe autorul atâtor sentințe drastice este grija sa de a-și menaja prietenii. Nu există, de exemplu, nici o șansă de unu la un milion ca Mircea Mihăieș să-l caracterizeze drept "o nulitate poetică" pe amicul său Ioan T. Morar, deși acesta chiar o nulitate poetică este.) Jupiter Tonans seamănă în unele privințe cu omologul său din concesiva religie ortodoxă, Sfântul Ilie. El lovește cu biciul de foc în mulți păcătoși, dar... nu chiar în toți
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
Troțki îl preferă pe André Gide pentru intransigenta să morală, ceea ce vine în sprijinul superiorității umane și politice a personalității discutate. Dar citez din textul la care m-am referit: "Malraux, ca și André Gide - scrie Torțki - face parte dintre amicii Uniunii Sovietice. Între ei însă este o deosebire enormă, si nu numai din pricina anvergurii talentului. André Gide este un caracter absolut independent, având o mare perspicacitate, precum și o cinste intelectuală ce-i permit să numească fiece lucru pe numele său
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
și din alte documente, că poetul bolnav era întreținut de un grup de prieteni care cotizau, lunar, în acest scop. " Cheltuielile necesare să se acopere din cotizații lunare de la membrii unui grup, ce se va constitui numai din bărbați și amici cari s-ar simți dureros atinși cînd s-ar vedea excluși de la o asemenea întreprindere. După aprețierile noastre numai în București și Iași să poate compta pe 40-50 de amcii, ceea ce ajunge". De notat că, la declanșarea bolii, Maiorescu a
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
spre structurile occidentale, iar lectorul român își poate autoaprecia nivelul intelectual după capacitatea comprehensivă a unor Jack Kerouac sau Philip Roth. Revista conține și câteva recenzii semnate de Florea Țuiu, Florin Constantiniu, Dennis Deletant asupra Dicționarului Republicii Moldova. În plus, Asociația "Amicii Statelor Unite" care editează revista împreună cu un comitet de redacție prezidat de Acad. Mihnea Gheorghiu, o face din ce în ce mai bine, pentru cel puțin un motiv: a dispărut erata (bilingvă!) din numărul anterior. Cu un pas înaintea propriilor intenții, numărul III al revistei
Cu mâna întinsă peste Atlantic... în semn de prietenie by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16251_a_17576]
-
demonstreze parafraza: "America, lumea cea noao... care acum e știută de noi; și lumea noastră...care va fi poate știută de ei" (după cronica lui Radu Popescu). Revista Româno-Americană, serie nouă, decembrie 2000, numărul III, 72 pag., editată de Asociația "Amicii Statelor Unite".
Cu mâna întinsă peste Atlantic... în semn de prietenie by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16251_a_17576]
-
ceva din disprețul nostru jignitor. La capătul celălalt al mesei un brav mujic cu ochi albaștri și sinceritatea pictată pe față, un surâs de pâine caldă, cine altul decât Tvardovski? Îl privim insistent îmbătându-ne de admirația noastră, până când niște amici ruși vin să se așeze lângă noi. Și aflăm că era tocmai pe dos. Mujicul blând căruia i l-ai fi încredințat pe Dumnezeu era Surkov ce-l acoperise cu noroi pe Pasternak, iar lupul de pădure deasă, cu gesturi
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]