39,601 matches
-
vizibil accent avangardist. Dar dincolo de teribilismul unor afirmații de tipul: „Volumul de față aparține unui poet mort, în vîrstă de 24 de ani, prin anul 1923”, străjuiește, sub coaja autoironiei (permanenta sa lumină de veghe), o luciditate cutremurătoare, blecheriană. Poate amintirea halucinantului „ghetto ancestral”, pomenit de Ov. S. Crohmălniceanu, îl face să resimtă, atît de dureros - anxios, împrejmuirile. Tîrgul, „excrescență parazitară”, se delimitează net de țarina sănătoasă și reavănă de dincolo, așa cum într-o poezie a lui Ioan Alexandru gardul de
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
supunerea animalelor, contactul ei cu lucruri simple și tainice, apropierea fluturilor și pisicilor, aura răsuflării ei pe jumătate în moarte. Își făgădui să-i arate o compasiune nețărmurită, o îngrijire ani în șir în încăperi luminoase și parcuri îndepărtate de amintire; poate fără a se căsători cu Delia, prelungind doar această iubire molcomă până când ea n-o să mai vadă o a treia moarte în preajmă, alt logodnic, cel care urmează la rând. Ca răsplată pentru aceste atenții Mario căpăta de la Delia
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
părăsește țara, Caragiale personajul nu dispare din presa vremii. Cel mai fidel ziar care îl menține aproape în conștiința publicului este Dimineața, „cu știri adevărate sau numai după ureche, cu anecdote, medalioane, interviuri (mai mult sau mai puțin trucate), cu amintiri (mai mult sau mai puțin ajustate)”, promovându-i volumele și făcând permanente statistici privind vandabilitatea unor volume cum au fost 1907, din primăvară până-n toamnă, vândut în zece mii de exemplare, cifră-record, sau Schițe nouă. Cartea Dorinei Grăsoiu face din Caragiale
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
Rodica Bin Toată lumea rîde, cîntă și dansează... Timpul și depărtările filtrează uneori impresiile și amintirile lăsate și legate de anumite evenimente - efectul fiind cu atît mai benefic cu cît avalanșa de informații și stimuli devine sufocantă și derutantă - cum s-a întîmplat și în acest an la Tîrgul Internațional de Carte de la Frankfurt pe Main
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
bestialitate pentru că a scris ceea ce gîndea despre regimul Ceaușescu. Poate că unii dintre cei care îl regretă azi pe Ceaușescu nu știu sau nu vor să audă de mîrșăviile săvîrșite la ordinul lui de Securitate, de Miliție și de Justiție. Amintirea acestor tragedii se cuvine păstrată nu numai de dragul adevărului. Cu ajutorul acestor piese disparate putem reconstitui motivele de adîncime și o întreagă rețea de complicități de pe urma cărora avem procurori care par și uneori sînt înțeleși cu infractorii, polițiști care fură sau
Și totuși unde au fost coloneii Creangă și Stănică? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13446_a_14771]
-
imprevizibil al memoriei, fac parte din intenția programatică a memorialistului: „Un incident mărunt menținut în prim-planul memoriei ia adeseori proporțiile unui cataclism. Văzute prin luneta întoarsă a anilor scurși, din întîmplări zguduitoare la vremea lor nu rămîn adesea decît amintiri incerte. Timpul este un concept flexibil, dar distanța produce și ea schimbări de optică. O scriere memorialistică este de asemenea intens subiectivă. Perspectiva ierarhizează și nu de puține ori distorsionează profilul evenimentelor. Pînă la urmă, biograful are libertatea și, îndrăznesc
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
cu lacrimi în suflet, cu exuberanță, cu aripi, cu deznădejde. Cu speranță?! Poate. Citesc însemnări mai ample sau lapidare ce s-au adunat de-a lungul timpului în zeci de carnețele. Viața mea stă stivuită în pagini peste pagini. Greutatea amintirilor nu-mi deformează bloc-notes-urile. Doar sufletul. Comentarii nostime sau cinice. Care nasc altele și altele, stări, refugii, disperări. Așa că-l înțeleg pe Krapp în exercițiul lui obsesiv de a-și pune sub lupă trăirile din trecut și de a-și
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
se instalează definitiv la Paris. Era momentul unei renașteri a gustului pentru pictura figurativă. În Franța, suprarealismul ocupa locul întâi legat de prestigiul suprarealismului literar: André Breton, Paul Eluard, Louis Aragon. Prezența, de asemeni, a lui Tanguy și Miró și amintirea prieteniilor suprarealiste bucureștene cu Sașa Pană, Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Ștefan Roll, Sestopal au determinat adeziunea lui temporară la suprarealism. De atunci datează câteva din operele conotate erotic, ca și seria Femeilor pisică. E interesant de observat că
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
Lobo Antunes a evocat experiența sa de fost combatant în Angola și de medic, atunci când a descoperit existența „celuilalt” îngrijind un copil de patru ani bolnav de leucemie. Moartea acelui copil a stat la originea impulsului de a scrie și amintirea lui încă îl urmărește. Un portret expresiv al fanaticului de pretutindeni a desenat prozatorul israelian Amos Oz, a cărui copilărie în Ierusalim l-a făcut să fie expert în „fanatism comparat”. “Orice fanatic are nevoie de un celălalt, ca țintă
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
Dar cu siguranță că primii pași au fost făcuți cu sfială. Copilăria a fost frumoasă. Unele probleme au fost ușor de depășit. Altele, însă, mai greu. - Printre cele din urmă, probabil și momentele Primului Război Mondial. - Mie războiul mi-a lăsat o amintire foarte dureroasă. Armatele lăsaseră în urmă, peste tot, muniții, armament. Jucându-mă, am găsit un tub de alamă, care nu era altceva decât un focos de grenadă plin cu o materie galbuie, de fapt praf de pușcă. Și ce m-
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
Important este faptul că povestirile și schițele lui Pavel Șușară - recondiționate sau nu - sînt pline de prospețime, iar lectura lor este savuroasă chiar și acum cînd realitatea absurdă a vieții în regim comunist devine pentru români o tot mai îndepărtată amintire Pavel Șușară, Sinuciderea se amînă. Povestiri din vechiul regim, Editura TopArt, București, 2003, 256 pag.
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
intervenția lui António Lobo Antunes la colocviu, cu discursul său despuiat de orice ornamente stilistice, dar avînd o aproape insuportabilă încărcătură afectivă. Am avut impresia că scriitorul s-a confesat în public. * Rodica Binder: În intervenția dumneavoastră ați evocat două amintiri antagonice: cea a experienței din timpul serviciului militar (de ofițer instruit să ucidă), cea din perioada stagiului medical, menit să salveze vieți omenești. De o parte răul, de cealaltă binele. António Lobo Antunes: Ce e binele, ce e răul? RB
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
sentiment poartă în el contrariul său. Nu există sentimente pure din punct de vedere chimic. Nu scrii cu mîna, scrii cu capul. Scrii cu corpul... RB: Ascultîndu-vă, am avut sentimentul că prin simplul fapt de a vă auzi povestindu-vă amintirile mă aflam deja în fața literaturii, poate și fiindcă întîmplările aveau acea forță cathartică a literarității vieții. ALA: Nu știu...(...) la primele cărți aveam planuri foarte amănunțite. Nu însă și acum. O carte este un organism viu, care-și are legile
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
omenirea a traversat multe orori, multe tragedii: tragediile războiului, ale naufragiilor, ale maladiilor. Dar cea mai mare tragedie, spunea el, era cea a patului conjugal. Și cred că într-o anumită măsură avea dreptate. Trebuie să relativizăm lucrurile, pentru că, pe deasupra, amintirea este în general milostivă. Amintirea pe care o păstrezi anumitor lucruri se îmblînzește odată cu trecerea timpului și devine aproape plăcută. Nu știu...Încerc să lucrez în întuneric. Cînd scriu, am impresia că stau cu fața către perete și că hîrtia
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
multe tragedii: tragediile războiului, ale naufragiilor, ale maladiilor. Dar cea mai mare tragedie, spunea el, era cea a patului conjugal. Și cred că într-o anumită măsură avea dreptate. Trebuie să relativizăm lucrurile, pentru că, pe deasupra, amintirea este în general milostivă. Amintirea pe care o păstrezi anumitor lucruri se îmblînzește odată cu trecerea timpului și devine aproape plăcută. Nu știu...Încerc să lucrez în întuneric. Cînd scriu, am impresia că stau cu fața către perete și că hîrtia este de cealaltă parte a
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
lucrez în întuneric. Cînd scriu, am impresia că stau cu fața către perete și că hîrtia este de cealaltă parte a zidului, și nici nu știu dacă scriu pe ea sau nu. Nu-ți vezi nici mîna. RB: Spuneați că amintirea îndulcește lucrurile odată cu timpul care trece. Dar nu cumva prin aceasta ea și tabuizează anumite fapte, ușurează un proces de refulare? Și nu cumva literatura poate avea un efect eliberator, chiar sau tocmai atunci cînd ea se referă la unele
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
vă gîndiți la băiețelul de patru ani, mort de leucemie, pe care brancardierul l-a luat să-l ducă la morgă învelit într-un cearceaf, un giulgiu din care ieșea legănîndu-se neputincios un picioruș. Ce legătură poate exista între această amintire sfîșietoare și literatură? ALA: Este, poate, singura șansă pe care o ai, aceea de a da voce celor care nu au voce, căci scrii și pentru ei așa cum scrii, și pentru morții tăi, dar și împotriva morții (...). Nu știu. Știi
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
actuali demnitari ai epocii de tranziție. E vorba de fostul Președinte al țării, Emil Constantinescu,de un fost premier, Radu Vasile,și de alții mai puțin celebri. Comentariile pun în evidență un lucru oarecum așteptat,dar nu mai puțin dezagreabil: amintirile înaltelor personaje sînt confuze, rău scrise, ranchiunoase și, în definitiv, găunoase. O veritabilă reglare de conturi cu adversarii și cu amicii politici, iată cea mai nimerită caracterizare. Din punct de vedere moral, ca și din punct de vedere literar, o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
nici papionul, nici banii lui Rațiu. Poate că, acum, a rosti adevărul e una cu a face politică. Eu nu cred. Mă iartă că te refuz, domnule Teodorescu. Bătrînii au ciudățeniile lor. Eu nu mai ies demult.(...) Trăiesc în tovărășia amintirilor, domnule Teodorescu. Și, dacă îți dau amintirile mele, știu, pe de altă parte, că ele sînt o pagină de istorie moartă. Sîntem de pe altă lume. Copiii aceia nu au nevoie nici de comuniști, nici de noi. Nici de călăi, nici
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
că, acum, a rosti adevărul e una cu a face politică. Eu nu cred. Mă iartă că te refuz, domnule Teodorescu. Bătrînii au ciudățeniile lor. Eu nu mai ies demult.(...) Trăiesc în tovărășia amintirilor, domnule Teodorescu. Și, dacă îți dau amintirile mele, știu, pe de altă parte, că ele sînt o pagină de istorie moartă. Sîntem de pe altă lume. Copiii aceia nu au nevoie nici de comuniști, nici de noi. Nici de călăi, nici de victime.” (pp. 31-32) În pofida dimensiunilor sale
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
ani petrecuți în Occident). Poetrix. Texte despre poezie și alte eseuri este un volum care reunește publicistica Magdei Cârneci din perioada 1979-2002. El conține răspunsuri la interviuri și diverse anchete literare, mici studii de literatură comparată, critică și teorie literară, amintiri, texte prezentate la diverse colocvii internaționale și chiar unele încercări de analiză politică. Dincolo de aspectele punctuale ridicate de fiecare text în parte, această carte poate fi citită și ca o foarte interesantă trecere în revistă a mutațiilor suferite de scrisul
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
pe pasarelă, m-am mutat de pe un scaun pe altul, am refăcut, secvențial și fragmentar, momente dintr-o montare pe care n-am văzut-o decît prin ochii celorlalți, o punere în scenă care se modulează în imaginația mea din amintirile altora, subiective, ale celor ce-au văzut Revizorul lui Pintilie de la Bulandra. A fost primul lucru de care m-am atașat în redacție. Schița de decor am primit-o cadou, acum doi ani, de ziua mea. Ea poartă semnătura extraordinarului
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
S-a lăsat pe spate în fotoliul ministerial, și-a scuturat coama de leu și, cu ochii pe jumătate închiși, a privit visător tavanul, ca și cum ar fi contemplat cerul. Eu mă gândeam: „Probabil că de acest târgușor îl leagă o amintire foarte plăcută.” Și, într-adevăr, după această lungă reculegere, oratorul nostru atât de iubit a murmurat: „Răducăneni... Răducăneni... (urmarea în numărul viitor)
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
în comentariul său din 28 august 2003 — „teoretic, se poate greși” —, ar trebui să stăm la nesfârșit cu brațele încrucișate, să ne izolăm în creierii munților sau pe domoalele plaiuri ale Orăștiei, eventual chiar în spațiul sacru al Sarmizegetusei, unde amintirea strămoșilor ne apără de orice fel de alunecare în păcat. Dacă directorul „Evenimentului zilei” chiar are poftă să se războiască cu profitorii informațiilor din dosarele Securității știe foarte bine unde-i poate găsi. Apogeul insinuărilor e atins, însă, în clipa
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
explică atitudinea foștilor parlamentari față de politica lui Cuza: „Pentru generația mea nici un regim nu e bun. Este unul vechi, detestabil și este unul nou care putea fi speranța unuia viitor. Continua nevoie de schimbare aparține romantismului nostru de tinerețe, o amintire... Nebunia este că vedem un regim care nu ne mai dă nici o speranță...”; chiar dacă elanurile romantice ale tinereții sînt acum înlocuite de luciditatea și abilitatea necesare „jocurilor de culise”, nevoia de schimbare agită pe toți oamenii politici ai vremii, de la
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]