1,053 matches
-
nu am energia să te iubesc. Adevărul este că..." etc. etc. Adevărul este că viața tropăia pe lângă mine și eu n-o observam de multă vreme, îmi astupasem urechile ca să n-o aud, iar Emilia m-a trezit cumva din amorțeală. Am intrat atunci cu furca în sufletul meu, am răscolit cu răutate și am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
eu lucrurile. Eu prefer extremele... Și duci extremele la limită. Da, uneori... Tu extrem extrem de atrăgătoare, pui extrem de multe lemne pe foc, extrem de extrem... De fapt, prin extreme cunoști adevărul: uneori e extrem de bine, alteori nu... dar prefer intensitatea în locul amorțelii și mediocrității. Eu prefer abstractul. Extremele sau concretul nu-s bune... Adică vrei să spui că preferi o schemă cu lanț de carbon în locul unui apus de soare colorat? ... Nu mi-ai răspuns la întrebare. Sau să zicem altfel: preferi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nu am energia să te iubesc. Adevărul este că...” etc. etc. Adevărul este că viața tropăia pe lângă mine și eu n-o observam de multă vreme, îmi astupasem urechile ca să n-o aud, iar Emilia m-a trezit cumva din amorțeală. Am intrat atunci cu furca în sufletul meu, am răscolit cu răutate și am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de cîțiva dintre beneficiari lor care s-au bucurat de succes. Ah. Diavolul Întinde mîna după un borcănel cu unsoare, aflat În buzunarul blue jeans-ilor lui. Deșurubează capacul, Își Înmoaie degetul În unsoare și o Întinde pe buze, dîndu-le o amorțeală plăcută. Crème-de-philantropiste, adevărata esență a bogaților suferinzi, extrasă din osînza lor. Ah, quel élixire! Se gîndește cam cum ar fi dacă ar propulsa unul dintre ochii elefantului În mijlocul mesei, chiar peste pîinea cu ceapă. Ce lovitură! Dar oare Wakefield ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
privindu-mă și aproape că m-am cutremurat din cauza senzației de oroare. Pe urmă, a venit tata să mă ia. M-a strîns În brațe și a plîns, dar eu tot nu am reușit să mă manifest În vreun fel. Amorțeala care mă cuprinsese era Încă prea copleșitoare. Tata a făcut tot posibilul să pătreze o atmosferă de familie aproape normală, dar, din moment ce aceasta nu existase niciodată cu adevărat, nu prea știa, săracul, cum trebuia să procedeze. În primele zile, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mi se rostogolesc pe obraji. Plîng cu suspine grele, cutremurătoare. Îmi pun fruntea pe brațe și Încep să hohotesc. În sfîrșit, mă descarc. Emma Îl duce pe Tom În camera de zi, unde izbutește să-i inducă o stare de amorțeală punîndu-i DVD-ul cu Baby Einstein, după care se Întoarce În bucătărie și mă mîngîie pe spate În timp ce eu continui să plîng. Nu mă pot opri. Sentimentul Înăbușit de săptămîni, de luni Întregi, pare a se revărsa dintr-odată. Plîng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de in purta brăcinarii de postav roșiatic care se folosesc la călărit. Nu a dat semne că ne-ar fi auzit pașii pe podea. M-am postat în fața lui, gândindu-mă să tușesc de câteva ori ca să-l trezesc din amorțeală, când, cu o voce gravă, mi-a zis: - Stiliano Sirianule, puți ca un țap, și picioarele-ți sunt pline de jeg. Am roșit tot și-am încercat să mă apăr. - Stăpâne, călătoria a fost lungă și neașteptată. Nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
biblioteca mea. A tăcut preț de câteva minute, căzut pe gânduri și privind în gol. M-am ridicat, uitându-mă spre preotul Giovanni, care avea o expresie de nepătruns. - Cine este bărbatul acela? m-a întrebat Severo, revenindu-și din amorțeală și arătând spre Rotari. - Este Rotari, fiul lui Nandinig... N-am apucat să-mi termin fraza, căci episcopul, ca și cum ar fi primit pe neașteptate o rafală de putere, a exclamat: - Ducele de Brescia, un bărbat drept, pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
A făcut operația asta de șapte ori, și hemoragia s-a oprit. Vibana mânca tot mai puțin și slăbea văzând cu ochii. Am început să folosesc granulele. După ce respira aburul acela, simțea că durerea dispărea și că o cuprindea o amorțeală profundă. Spălând-o, mi-am dat seama că avea niște noduri mari la începutul coapsei, la gât și sub brațe. Suferea enorm, nu-mi surâdea de fiecare dată când mă apropiam de pat. Ariald mi-a trimis două sclave ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
după ce plecase din Ravenna, și la palat erau pregătite pentru el odăi și o seamă de banchete. El însă, după ce a petrecut prima noapte fără ca măcar să-și prezinte omagiile lui Rotari, pradă unor dureri de cap și unui soi de amorțeală malefică, s-a trezit ca un idiot căzut în mintea copiilor. Imediat oamenii din suita cu care venise i-au acuzat pe cei din Ravenna că i-au strecurat în mâncare vreo poțiune otrăvită care-i luase mințile. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un căpitan chefliu, din care era cât pe-aici să nu mai scape. A jucat cărți într-o cârciumă din Răscrucea lui Cirtă și a pierdut toți banii căpitanului. Dar cum omul era beat, Zogru intrase și el într-o amorțeală de bețiv și nu putea să țâșnească afară. Abia a doua zi s-a rostogolit în praful drumului, unde adormise, și-a luat-o, într-un negustor, până la Șotânga, iar de-acolo, prin pădure, cu un țigan, plecat să culeagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se mai Întreba dacă ăsta era cumva modul lui de a spune că e mulțumit că se află acolo, cînd Christian li se alătură. Aruncînd o privire neglijentă spre cel care avea norocul s-o scoată pe soră-sa din amorțeală, Îi strînse mîna. Strînsoarea mîinii era sinceră și directă. Îi plăcu. Christian Îi Întinse un pahar lui Ryan și ciocni cu el. „Yec’hed mat!“ Apoi se Întoarse spre ceilalți care-i cereau cu zgomot să-și continue povestirea. - Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
smulse o față de masă care se usca pe o frînghie, Îl Împinse la o parte pe Loïc care Îi bara trecerea și, sărind În cercul de foc, o aruncă peste Marie ca să Înăbușe flăcările, În timp ce Loïc, În fine ieșit din amorțeala care-l paralizase, venea să-i dea o mînă de ajutor. Polițistul se aplecă peste tînăra femeie lividă. Și brusc Îi răsări În minte chipul Valentinei. Se Întîmplase acum zece ani. Ea Își făcea ucenicia ca polițistă, cu inconștiența și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ele dădeau ocol marginii pietrei, al șaselea, un cerc Înconjurat de linii mici, se afla În centru. Căuta să priceapă care era semnificația acestei puneri În scenă macabre cînd vederea i se tulbură și se simți năpădită de o bruscă amorțeală, care o Împiedică să mai aibă măcar un singur gînd coerent. Luptă În zadar Împotriva amorțelii. Picioarele n-o mai susținură și, dînd drumul pietrei din mînă, se prăbuși pe dolmen. Strigătul care Îți Îngheța sîngele În vine se repercută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
centru. Căuta să priceapă care era semnificația acestei puneri În scenă macabre cînd vederea i se tulbură și se simți năpădită de o bruscă amorțeală, care o Împiedică să mai aibă măcar un singur gînd coerent. Luptă În zadar Împotriva amorțelii. Picioarele n-o mai susținură și, dînd drumul pietrei din mînă, se prăbuși pe dolmen. Strigătul care Îți Îngheța sîngele În vine se repercută deasupra landei și-l făcu să tresară pe Ryan, cufundat În scris În micul lui apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nou ochiul păpușii, și chipul Întreg lipit de al ei... Gura ei se deschise Într-un strigăt mut. - Hai, Marie, ești tare palidă... Făcu un efort să-și revină și-l văzu pe Ronan aplecat spre ea, neliniștit. Biruindu-și amorțeala, se Îndreptă cu dificultate și-l liniști rapid pe tînăr. Îi dădu Înapoi păpușa lui Pierric; acesta Între timp se calmase și Îi zîmbea din toată inima. Privirile li se Încrucișară, limpezi, luminoase, complice. Se lipi de pieptul lui, spontan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru prima dată pe ziua de azi. Mă dor brațele și spatele de la atâta tocat și amestecat. Simțurile mi-au fost bombardate cu mirosuri și gusturi și cu senzații noi. Să nu adormi ! Glasul lui Iris mă scoate brusc din amorțeală. Asta e răsplata noastră ! Nathaniel, scumpule, pune friptura de pui făcută de Samantha aici. Poți să începi s-o tai. Deschid ochii și îl văd pe Nathaniel aducând la masă platoul cu friptură de pui. În clipa în care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
decât să‑ți iriți soția. Aș vrea să mă consult cu tine la cumpărarea unei haine sport la Lanvin. I‑am promis vânzătorului că o să revin azi până‑n prânz. Sunt puțin buimac În dimineața asta - chiar adineauri am moțăit. Amorțeala e o stare pe care o detestă Am ieșit din apartament. Momentul a fost bine ales, pentru că la câteva etaje mai jos liftul s‑a oprit și ușile s‑au deschis În fața lui Michael Jackson și a suitei sale. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ești acoperit de Încuviințările speciale acordate soldaților. Dar mă gândesc la marile populații ale morții din gulaguri și din lagărele germane... De ce a subscris - nu găsesc alt cuvânt - secolul nostru la atâta distrugere? Pe toți ne pălește un soi de amorțeală când ne gândim la asemenea fapte. Această conversație specială poate fi localizată În timp la vreo doi ani de la moartea lui Ravelstein. După infecția Guillan‑Barré, s‑a străduit cu râvnă să reînvețe să meargă și să‑și folosească mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ale unui grup de băieți care păreau atât de plictisiți, încât parcă zăceau în fața unui televizor invizibil, cu privirile inexpresive și indiferente față de ce se întâmpla în jur, de parcă s-ar fi uitat la Richard și Judy1, cuprinși de o amorțeală plină de scepticism, judecând după umerii lor pleoștiți. Ar fi trebuit să aibă tatuat pe frunte: „Asta e tot?“. Nici măcar nu m-a consolat ideea că cel puțin nu mă sâcâie. Într-un fel, aproape aș fi preferat sâcâiala în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
soarele binefăcător. Razele lui încă firave se strecoară prin unghiurile casei și a sufletului. Glasuri de copii, de chicote și râs vin în sunet de tobă și fluier! Mielușeii zburdă pe câmpii. Toți oamenii, păsările și animalele au ieșit din amorțeala iernii și se citește pe chip o undă de frumos și bine. Pe cerul albastru-azuriu, se poate vedea cu litere de catifea scris mare spre desfătarea tuturor: “Bine ai venit, primăvară!”
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
un glas suav, care avea un efect magic pentru mine. Bătăile inimii au început să se diminueze, lăsându-mă să trag puternic aer în piept, inspirându-l și expirându-l. Fiorii îmi părăseau corpul, lăsându-l într-o stare de amorțeală. Mama îmi șterse lacrimile, cuprinzându mă apoi într-o îmbrățișare blândă. M-am așezat din nou în pat, învelindu-mă cu plapuma. De data asta mama era lângă mine, îi puteam auzi respirația accelerată, și ei îi era dor. Dimineața
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
aibă grețuri, imposibilul, inimaginabilul a devenit vag probabil. Dar cum se putea? Jake purtase prezervativ. Când a doua liniuță de pe testul de sarcină s-a transformat într-un albastru triumfal, primul sentiment al lui Alice a fost acela de teribilă amorțeală. Sentiment care a fost aproape imediat înlocuit de o stare de uriașă și covârșitoare încântare. Sigur, ar fi fost plăcut să fi avut posibilitatea să aleagă. Să fi plănuit sarcina alături de tată. Dar, sincer, date fiind vârsta și ovarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gheață. Închise ochii strâns, strâns si îsi înclestă fălcile, ca să nu-i clănțăne dinții din gură. Deodată, o răceală ucigătoare, ca un giulgiu de gheață, simți că se lasă din tavan... Vroia să deschidă ochii, dar se temea... Lupta cu amorțeala si cu somnul de gheață, din care nu se putea trezi, simțind-o că-l învăluie. O pată de lumină de pe tavan, îl privi din întuneric... si, dispăru cu tot cu spaima morții întipărită pe chip. O durere cumplită îi strânse inima
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Amintiri halucinante... fierbințeli îi zguduiau tot trupul. Totul e învăluit în ceață cu umbre nedeslușite... -Doamne, ajută-mă!.. își zise el în somn. Fără să deschidă ochii, s-a ridicat încet în pat... apoi, s-a lăsat încet-încet, simțind o amorțeală între umeri. Nu-și putea aminti tot... doar, și-a șters ochii cu dosul palmelor, și a încercat să-și limpezească gândurile, să-și adune puterile. Tulburat de febră și delir, în mintea lui rătăcită nu mai rămăsese decât ceva
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]