976 matches
-
ritm. Zgomotul unei mașini care se oprește și pleacă iarăși cu viteză foarte mare. Totul se petrece atât de repede, încât nu-mi dau seama în ce ordine vin aceste zgomote. „Cineva destupă o sticlă de șampanie“, sugerează un gând amorțit de soare. Dar înainte de pocnetul ăsta surd, căruia îi răspunde subit o durere ce-mi arde umărul, înainte de durerea asta, e saltul: doi adolescenți coboară în goană de pe dună, precedați de zmeul care, dus de vânt, se zbate pe pantă
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
moartea cotidiană”, ci tocmai pentru a semnala înfrângerea acesteia. Adoptând formula memorialistică, naratorul descrie un orășel bănățean, nu altul decât urbea natală a lui V., asemănătoare micilor localități pseudourbane din proza lui Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Ion Călugăru: târg prăpădit, amorțit în inerția unei patriarhalități somnolente, apăsat de cenușiul cotidian, dar care ar fi smuls din letargie de prefacerile următoare celui de-al doilea război mondial. Teritoriul epic se lărgește considerabil în povestirea Călătoria în țara uriașilor (din volumul Moștenirea, 1955
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
postmodernității, căci personajul din clasicul roman de aventuri englez nu avea obiceiul (kafkian) de a-și ieși din trup și de a-și contempla eul de la o distanță spațială considerabilă. În noaptea asta, brațul meu drept ieșit afară din culcuș amorțește, moare. Cu degetul mare și cu arătătorul mâinii stângi îl apuc și ridic acest lucru străin, această masă de carne enormă și grea, acest membru greu și gras al altcuiva, sudat de corpul meu din greșeală. Visez astfel că-mi
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de blestem". Inima criptogamei se hipertrofiază și explodează, nu mai este regele ciupercilor, ci un nebun, o ciupercă veninoasă în compania laurului și a măselariței. Întâlnirea dintre protagoniști a avut loc noaptea, în absența soarelui, în somn, când spiritul a amorțit în om și insul e numai materie. Cei doi pot comunica numai în starea de materie inertă. S-a afirmat că poezia aceasta cu ecouri nordice reia într-un chip "răsturnat", situația din Luceafărul eminescian. Deși erosul universal se află
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
multe gânduri, fără taină, fără rost, fără înțeles, fără nicio legătură, dar ea le scria rând pe rând fără să se oprească. Muzica suna în surdină de parcă îi acompania starea abisală. Un alt fior îi trecu pe spate și o amorți, nesimțind decât frigul din suflet. Apoi corpul ei se prăbuși brutal pe podeaua plina cu cioburi. Niciun cuvânt nu mai putea scoate... doar o lacrimă neagră ca tăciunea îi aluneca din nou pe chip lăsând în urma ei o dâră neagră
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
tocmai acolo unde era mai simțitoare își privește bărbatul plecând. Abandonul o face să rămână câtva timp răcită în tot trupul. Privind apoi ca ieșită din fire vorbește despre un dans ca o băutură tare ce ar putea să-i amorțească simțurile: Aș vrea să văd oameni împrejurul meu, oameni mulți, să-mi petrec, încât, să ți se ridice perii în vârful capului, până ce nu cad istovită la pământ. E primul pas spre "moarte" pe care alege să-l facă Ana
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
visceral, amplificând angoasa la cote paroxistice și exhibând trăirea imediată până în pragul disoluției sinelui. Ca și în cazul poeților congeneri, lirica sa nu cunoaște mutații spectaculoase, ci doar modulații discrete, provenite din expandarea ori comprimarea unor nuclee semantice care păreau amorțite în latențele imaginarului. Oarecum similară e și dificultatea tehnică în care se găsește P., aceea de a evita repopularea ruinelor vechilor convenții deconstruite cu o nouă eflorescență retorică. Un asemenea impas e sesizat și contracarat cu promptitudine încă din Aduceți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
sine Însuși” ,reprezintă un act deosebit de impresionant. El este cu atât mai interesant cu cat actul de voință În sine care duce la autosuprimare, face Întotdeauna uz de o completă și Întortocheata stratagema, conștientă și inconștiență, cu scopul de a amorți sau a neutraliză reacțiile firești de apărare. Deși contravine instinctului de conservare, sinuciderea a aparut odată cu umanitatea, fiind prezenta În toate civilizațiile, constituindu-se Într-o realitate istorică și cotidiană, bio-psiho-socioculturală. Psihologii leagă explicarea comportamentului deviant distructiv și auto și
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
co mandă: concentrația de bioxid de carbon din sângele tău. Dacă bioxidul de carbon este prea concentrat în aerul respirat, centrul respirator mărește ritmul respirațiilor tale; iar dacă și așa bioxidul de carbon este excedentar, poți simți că amețești, îți amorțesc degetele, nu mai percepi bine ce se întâmplă în jur și reacționezi confuz la ceea ce se petrece cu tine. Poate vă întrebați care este legătura dintre cantitatea de bioxid de carbon din sânge și „punga istericului“. Când o persoană are
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
calmă a spiritului asupra trupului de carne ; se împlinește cînd ființa umană atinge principiul ceresc al trupului său. La cel din urmă se referea Origen cînd pretindea că laxitatea față de corpul pieritor tocește simțurile spirituale, minează vivacitatea celuilalt trup, îl amorțește. în pustia egipteană, Antonie și emulii săi încercau să-și conducă trupul de carne spre întîlnirea cu principiul lui. Posturile, disciplina rugăciunii și a muncii manuale nu urmăreau să mortifice trupul pieritor, ci să-l subțieze, să-l facă să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
căzătură de gheață. Părea o cameră de tortură în infern, unde fiecare păcătos își trăiește în chip singular supliciul. Țipătul sfâșietor sau urletul de groază al unuia dintre ei, retrăind coșmarul anchetei, trezea în spasme toată această lume a durerii, amorțită în inconștiența somnului. Atunci începea forfoteala, la și de la tinetă, într un fel de procesiune a promiscuității, devenită condiție normală de viață. Când timpul nu mai era în favoarea ta, pentru a ajunge la capătul răbdării, deveneai victima propriei nepuțințe, dar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
unde își găsește locul, mai multe de mediul de călătorie cu buzele roșii ale vînzătoarei de zmeură! zmeură! 12 ani, 13 ani, Vînzătoarea de crevete Hogarth neobosit între stații, cornete foile de caiet roșii de zeamă și ele, mi-au amorțit mîinile, frate! e cam rece! nu, dar am stat în cot cît am dormit! eruditul și el pe culoar, înăuntru ar fi tot un spectacol Pierre Richard cu cîrlionți, fragil și roșcovan, luna pe culmea dințată în miile de brazi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de fapt niciodată, pentru că nu există putere a rațiunii atunci când sufletul unui om geme și dansează de o bucurie inexplicabilă, când pielea toată i se face ace și-l înțeapă până la măduvă, iar un fior cald învăluie mintea și stomacul, amorțindu-le, ca pe ale unui îndrăgostit. A reușit până la urmă să ațipească aproape un ceas, dar și acesta întrerupt scurt de câteva coșmaruri și sentimente de vinovăție, care nu știa exact dacă erau de la alcool sau de la faptul că nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
după al doilea, parcă mai intense. La al treilea deja îl amețeau. Ca un drog puternic care te ia de cap și îți dilată pupilele, îți accelerează puter- nic ritmul inimii, iar orice senzație devine exagerată, ca apoi să te amorțească și să te ducă în niște lumi nebănuite, așa era Cristi, simțind cum un val de lumină și dragoste pornește din sufletul său către public și imediat i se întoarce înzecit, copleșindu-l. Puterea de a sensibiliza oamenii cu muzica
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
stricată de pește ; cum se rugau în fiecare noapte, fără pic de lumină și căldură deseori, pentru tatăl lor, să-i fie bine în lumea de dincolo, și nu înțelegeau exact că n-au să-l mai vadă niciodată ; cum amorțeau uneori și îi dureau oasele pe dinăuntru, cum închideau ochii cu junghiuri și frisoane ; cum a murit Victor, băiatul din vagonul de lângă ei, care avea doar cu doi ani mai puțin decât Cristi, însă n-a rezistat ; și cum l-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
își va purta pașii pe vestitul Champs-Élysées, va vizita Sorbona pe Rue des Écoles, marele Luvru cu ale sale minunății din întreaga lume, din Antichitate și până atunci, va cutreiera bulevardele și străduțele romantice ale Parisului interbelic până îi vor amorți mușchii picioarelor, se va îndrăgosti de Gioconda, de antichitățile egiptene și romane, de arta romană și va petrece în cele mai renumite localuri cu prietenii săi și va gusta, cum îi era obiceiul, din tot și din toate. Primul om
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
mai firave tentacule de tandrețe și bucurie, a tuturor nonsensurilor spontane care leagă o ființă omenească de alta. Uneori încerc să comunic cu ea, și mă rănește cu cele mai dureroase lucruri care-i dau prin gând. Simți cum îți amorțește sufletul din pricina loviturilor repetate... și, desigur, te prefaci și tu într-un soi de fiară, de la sine înțeles, capeți o inventivitate drăcească. Am văzut lucrul ăsta și-n alte cazuri, soția care se simte vinovată, chiar fără motiv, devine victima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vinovăție“. Și când mi-a spus că încercase nevoia de a fi sigură că totul se terminase, că totul „murise în mintea ei“, eu mi-am închipuit că-și confecționase această voit ostilă imagine despre mine doar pentru a-și amorți vechea dragoste și atracția pe care continuam s-o exercit asupra ei, pentru că asemenea sentimente erau prea dureroase și-i făceau viața de nesuportat. Dar dacă ceea ce o lega de mine nu era deloc iubire, ci numai sentimentul de vinovăție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un vas să bei acolo. Și tot timpul trebuia să te plimbi, că n-aveai ce să faci, că de stat nu puteai să stai mult pe tineta aia că avea o margine subțire, și dacă stăteai prea mult îți amorțeau picioarele. Și 7 zile și 7 nopți am mers, m-am gândit, mi-am recitat poezii, rugăciuni, amintiri. Am avut tot felul de gânduri. Au trecut 7 zile și 7 nopți. Dar ce am remarcat în timpul ăla: am văzut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
iunie, era deja formată hidrosadenita și-mi spune un coleg chirurg: Am reușit să scot de la farmacia penitenciarului un flacon de chelen, și diseară ducem cu noi în cameră ce trebuie și ți-o rezolvăm... Chelenu’ îi trebuia ca să mă amorțească... Și cum o făcut, cum nu, da’ când o tăiat flaconul, în loc să taie unde trebuie, l-o tăiat mai jos și în 3 secunde s-o și scurs chelenul din flacon... Ce anestezie? Și-atunci am zis: Haideți, mă! Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
duminici am expus din nou alături de artiști din parc având ocazia să discut diferite lucruri legate de artă. Timpul a trecut destul de repede, iarna se pregătea de ducă, lăsându-i loc primăverii să se instaleze, încălzindu-ne trupurile ce fuseseră amorțite de frigul ce trecuse. Îmi pregătisem trei lucrări dintre care una era nouă, icoana „Sfântul Ilie”, pe care o realizasem pe parcursul lunii februarie, prezentându-mă astfel la ședința asociației. Trebuie să recunosc că aveam emoții destul de mari, fiind ceva nou
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fi plăcut să o cumpăr.” , schițând un gest de regret. Am zâmbit ușor, privind-o, spunându-mi în sinea mea, că nu e sănătoasă, ce crede ea că o dădeam cu câțiva lei, ridicându-mă în același timp că îmi amorțiseră picioarele. Apropiindu-mă de o colegă de breaslă ce expunea în dreapta mea, îi povestesc pe scurt mica întâmplare cu cumpărătorul ce dorea să-mi ia lucrarea. Colega mea pe care o cunoșteam doar de câteva ceasuri, fiind în apropierea mea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ea crește lîngă capul lui) : narcisa, în grecește narkissos, de la narke, care înseamnă „amorțire”. Aceasta era, într-adevăr, puterea atribuită narcisei, floare îndrăgită de divinitățile infernale, cărora li se ofereau coroane și ghirlande de narcise pentru că, se credea, Furiile își amorțeau victimele. Prin acest mijloc indirect, neînțelegerea vizuală, dacă îmi este îngăduit să spun așa, căreia îi cade pradă Narcis se aseamănă cu neînțelegerea auditivă imputabilă conform miturilor americane duhului Ecou, care își paralizează victimele provocîndu-le crampe sau legîndu-le fedeleș cu
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Câtă ingratitudine! Să dăm cezarului ce e al cezarului: palatul e al lui! Bucureștiul a ieșit din comunism cu o Înfățișare cu totul alta, și mai ales cu alt spirit, cu o altă atmosferă. Orașul acesta, cândva atât de animat, amorțise; oamenii doar se duceau și se Întorceau de la slujbă. Nopțile, cu străzi cufundate În Întuneric, erau sinistre. Puținele restaurante Închideau devreme, iar orașul rămânea pustiu. Anii ’50, În plină teroare, Încă mai păstraseră ceva din vechiul București. La 1989 nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de bătrân. Trec drumul la familia Runeberg, care dă o petrecere cu raci1 (ilegal?) pe verandă. Mă hotărăsc să fac o baie, dar apa nu-i deloc plăcută. Stau întins în barcă, trasă la chei, până la răsăritul soarelui. Mi-au amorțit complet picioarele. N-am niciun chef să mă întorc pe țărm. O să stau și-o să aștept până m-o chema foamea. 6 august Am luat-o pe M. de la aeroport. Copiii supărați că am plecat într-acolo cu două ore
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]