964 matches
-
Iar erau luați din surt: -Frige-i, bă, un Bugeac! Și „frigeau” lăutarii Bugeacul cu note arzătoare, care făceau să sfârâie călcâiele jucătorilor. Probabil, din această cauză jucau numai pe vârfuri cu pași rapizi, săltați, fulgerători. După ce înțepeneau fălcile clarinetistului și amorțeau degetele țambalagiului, melodia se întrerupea, ca ruptă dintr-un buton, stopând vijelia de pași. Iar auzeai strigăte: -Mușcă, mă, o Baltă! sau: -Rupe, bă, un Litaidoi! Zi-i, bă, Căzăcelele! Arde, bă, un Rustem! Bieții lăutari!..Ziceau , ardeau, rupeau, mușcau
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
-ți aducă sticluța cu lichior, găletușa și coșulețul! ridică ironic din sprânceană, cumnata sa. - Uf, am sosit acasă, coborâ precipitat Annie. Se repezi în casă, strigând : - Pregătiți baia! Vreau baie! Fugea că o rață grăsună. Alma intră în conac, îi amorțiseră picioarele. Dorea să se spele și să doarmă. *** Verifică în camerele copiilor. Dormeau liniștiți după o zi de distracții. Leon visa agitat și se dezvelise. Îl acoperi cu cuvertura. Copilul respiră profund. Soarele îi colorase nasul și obrajii. Adorabil. Ieși
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
1187 din 01 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Să nu mai cugetăm despre mâhnirea Și vaga-urmă-a frigului fugit... Pâlpâie, înviind înmugurirea, Pendula de sus, într-un joc vrăjit. În văzduh aurul, din nou, dospește Aruncat zilnic de pe roata de foc, Amorțit pământul se învârtește Deși ni se pare că el stă pe loc. Se țes, urcând, arome visătoare Și larma gâzelor ieșind din pământ. Ca-ntr-un miracol își plimbă o floare Fâșia de umbră, atinsă de vânt. Se-ntâmplă ca
APRILIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354118_a_355447]
-
Mergeam după apă, Să umplem ulciorul Și eu tot strigam: „mai stai"! Pe pajiștea-nverzită, Abia răsărită, Prima floare, tu erai! Și de-atunci, iubito, aștept primăvara, Ca să simt povara: Cum te-am purtat cu mine-atâția ani? Mi-a amorțit și mâna, Căci ai dormit întruna, Cu părul despletit pe brațul meu. Mi-a obosit privirea De strajă cât am stat în dorul tău Și astăzi număr pașii Pe care-i faci desculță Dansând pe idealul meu... Și azi mă
TE-AM VISAT ODATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354603_a_355932]
-
minute sau poate o jumătate de oră? Când îți propui cu tot dinadinsul să rămâi nemișcat, exact atunci simți că trebuie să te scarpini prima dată într-un loc, apoi în altul, până când ți se năruie tot planul. Sau îți amorțește ba un picior, ba umărul, până ajungi să te dai de gol că nu dormi. Iat-o! Fantoma fără cap! Și albă din umeri până în picioare. Traversează aleea spre atelierul de tâmplărie. Nu zboară, nu plutește ci... merge. Brrr! Și
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
mal Poveștile se sting să devină sfeșnice ele apar când nu te aștepți și dispar într-o dimineață fără nume devenirea mea pierdută în tine ca și penele de pasăre în căutare de pereche ai rămas închis într-o pictură amorțită de ulei n-am vrut să te trezesc la un film alb-negru cu forme încovoiate, obosite, demotivate în rucsac aveam nestemate antice te-am pus lângă ele să strălucești dacă ai putea să vii și miercuri dimineață stau lângă geam
AM VISAT O IDENTITATE ASCUNSĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357287_a_358616]
-
și se precipitată spre ușă, să deschidă cât mai repede. Știa că la ora aceea nu putea fi decât Radu. În grabă s-a lovit cu piciorul de birou și simți o săgetare care o străfulgeră prin mușchii până-n călcâie, amorțindu-i talpa pe loc. Îi venea să țipe de durere, dar nu dorea s-o audă și logodnicul ei. Ajunsă în dreptul ușii, îi răspunse celui ce suna de zor: - Imediat Radu. Când deschise spre surprinderea sa era un tânăr necunoscut
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357762_a_359091]
-
și golea paharele. Parcă făcea întrecere cu șeful său ierarhic. După acest prânz care s-a transformat și în cină, tinerii noștri, cerându-și scuze, au dorit să se retragă. Stăteau pe scaun de mai bine de patru ore. Le amorțise picioarele și șezutul, de aceea doreau să plece să se odihnească după o asemenea masă, să-i simtă în tihnă întreaga savoare. Au servit cafelele și mulțumindu-i gazdei pentru masa specială oferită, își cerură scuze că trebuie să se
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache când pășesc simt ace în tălpi. visul desenează spini pe câmpul minciunilor. caut crucea pentru că de cerc mă despart brațele. degetele îmi amorțesc numai când nu pot să scriu... Referință Bibliografică: crucea / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 499, Anul II, 13 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CRUCEA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358512_a_359841]
-
dulce decât slova rațiunii. Doar ruina cărnii îți trezește conștiința finitudinii. Te scoate din ordinea lumii, desăvârșindu-ți răstignirea între cer și vulgaritate. Aud clinchetul rugăciunii disprețuindu-mi intelectul. Vreau să mă tăvălesc în Eul pasiunii izbăvit de seducțiile gramaticii amorțite de obsesia logicii. Sentimentul nu mă poate salva, ci ofili. Să cuget pentru a crede că exist? Teologia viciului este un principiu etic ce nu are nevoie de rațiune. Ea se relevă simțului, singurul altar în care poți gusta împărtășania
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
umbrele despletite, / ochiul nopții torcea, răsfirând din cuibar, / o năframă de vânt peste noatini și vite. // poate-o pasăre grea ne lua sub aripe, / poate râul întors se pierdea în izvoare; / poate-o turmă de oi număra călătoare / timpul meu amorțind în ninsoarea de clipe. // ca un fulg de dorinți îi visam pe părinți, / cu opaițul aprins odihnind pe o masă. / era cald în Ardeal, ardeau îngeri cuminți / în obraji, alergând peste dealuri, spre casă”. Nu mai puțin frumoase sunt poemele-rugăciuni
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
coastele mele... - ...și i-a căzut și Centura - de i se vedeau toate cele Trei Rușini - rădăcinoase caraghioase și grele... i-am vârât - adânc - mâna în Oală - i-am furat Grebla și alte cele - și astfel - Regalitatea Crimei Celeste-a amorțit - s-a lăsat despletită și re-mpletită țesută inestetic - ba chiar pocit - din paiete și nuiele - între-ale Parcelor oarbe războaie și strâmbe ìglițe și andrèle... CE-I ROADA? - ISPĂȘIRE ÎN ICOANĂ de ce - în lumea mea - eu - astăzi - să fiu trist? grădină
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
am dăruit și recunoscut iubirea și că singura lacrima care se stoarce din mine e doar de bucurie că am simțit că exist.Și cercul se închide cu un nou răsărit.Picioarele mi se încălzesc și vor să miște trupul amorțit de mirare. Plec copleșită de greutatea ușurinței mele și cu un ultim salut cuprind copacul cu privirea.Se gudura și-și continuă emiterea ding-dong-ului etern. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/ Referință Bibliografica: VOCEA LINIȘTII / Dalelina John : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VOCEA LINIŞTII de DALELINA JOHN în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359065_a_360394]
-
doar o formalitate O dragostei ce-a decedat AZI, IAR... Azi iar tu m-ai durut un pic, Acolo chiar sub sânul stâng. Voiam să plâng, voiam să țip, Cuvinte care te-ar fi înfrânt! Dă-n suflet brusc am amorțit Golită sec de-atâta neiubire Și-n fond la ce-ar fi folosit O ceartă c-o dezamăgire? Azi iar un pic am mai plecat Din noi, din tine, din ce-a fost Prea multe vise am tot spart Crezând
FUGA ÎN SPIRALĂ (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360274_a_361603]
-
YOU IN MY ARMS Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului iubito, mi se scurge brațul se tot trage înspre tine dacă nu îl las mă doare și nu vreau să-mi amorțească decât împletit de-a valma într-un cuib să stai cu mine nu ar fi păcat, iubito, brațul meu cât este verde plin cu frunze și cu muguri să-ți umbrească sânii care vor țâșni spre gura-mi arsă ca
I WRAP YOU IN MY ARMS de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360327_a_361656]
-
iubirăți Mai mult nesimțirea lenii Vreme-n care vă hrănirăți Copilașii cu vedenii. Dar treziți-vă, albirăți Și tot rob pe rob urâți Vreme-n care rătăcirăți Slabi, bolnavi și amărâți. Reveniți-vă, greșirăți Prin păcatul adormirii Vreme-n care amorțirăți Fără simțul viu al firii. Dar treziți-vă, murirăți Sufletește câini, nu lei, Și, trufași, dezmântuirăți Țara Sfântului Andrei. SOCIETATEA CIVICĂ SE TREZEȘTE DIN LUNGA-I LETARGIE! CURÂND VEȚI AUZI SEMNALUL LUPTEI PENTRU NEAM ȘI ȚARĂ, CĂCI NE AFLĂM ÎN
DEŞTEPTAŢI-VĂ...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360438_a_361767]
-
Publicat în: Ediția nr. 1434 din 04 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna poate fi amară, gândi, cu degetele de la picioare înghețate în cizmele verzi de cauciuc, trecând de la un tractor la altul. Ceața nu se ridicase încă și îi amorțea mâinile pe blocul de avize pe care îl purta atentă, adunat lângă piept. Nici scrisul nu îi mai era atât de rotunjit și de domol. Literele căpătaseră colțuri și pixul îi sălta smucit pe hârtia subțire. Numere de mașini, nume
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]
-
scrisul nu îi mai era atât de rotunjit și de domol. Literele căpătaseră colțuri și pixul îi sălta smucit pe hârtia subțire. Numere de mașini, nume de șoferi, distanțe și trasee. Ce mare lucru? Pentru ea era mare! Amărăciunea o amorțise până în măduva oaselor. Merita toate acestea? Poate că da, poate că ba! - Îți asigurăm casă și masă, dar nu ai decât să te convingi singură ce înseamnă să nu ai facultate! Picase cu brio și nu odată. A doua oară
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]
-
strălucitoare, de pe tot cuprinsul țării. Cât a domnit, în cele trei luni ce i-au fost acordate de Cel ce le împarte pe toate, din timpuri ce au trecut prin negura uitării, a făcut-o în legea ei; natura toată amorțise într-o semiletargie odihnitoare de refacere, unde totul în jur părea neclintit, îmbrăcat într-un alb imaculat de omătul pufos ce se așternea încet, încet, peste lunci și văi, dealuri și munți, ca o dumnezeiască binecuvântare. Doar câteva ciori, vrăbii
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
Țene Publicat în: Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului IONUȚ ȚENE Poemul Zilei: Călătorul De dincolo venit din gânduri înserate Călătorul a căzut în memoria deșertului și-n focuri casnice de șemineu celest Cuvintele i-au amorțit mirarea drumului iar talpa speranței e izvor de verbe și întrebările zbuciumate poteci râului Călătorul a ostenit căutarea apei vii și Fata Morgana i s-a dăruit nopții cu pocale licori sau țâțe plesnite de lapte Drumețul a îngenunchiat gheața
CĂLĂTORUL, POEZIE DE IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360228_a_361557]
-
a oftat prelung. O doresc atât de mult cum niciodată nu am dorit o femeie. A întins mâna să mai ia din spray și deodată... „Dar ce se întâmplă cu mine?” A simțit cum mâna dreaptă și gura i-au amorțit. S-a speriat. Nu i se mai întâplase. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să se uite la ceas. Mai era destul timp până la ora întâlnirii. Imediat voi merge la doctorul casei care locuia foarte aproape de casa
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]
-
plecare și-a lăsat pantalonii jos arătând sălii fundul gol. Nu mi-a venit să cred. Și sala a aplaudat. A aplaudat îndelung. Mi s-a părut că visez. Dacă vulgaritatea nu mai agresează, înseamnă că simțurile noastre morale au amorțit cu totul. Decât să privesc la așa ceva, mai bine azvârl televizorul pe fereastră. Asta să fie la ei acolo, nu la mine acasă! Omul este acela care coboară moravurile sau moravurile sunt acelea care îl coboară pe om? În asemenea
MOŞ CULAIE de ION UNTARU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359746_a_361075]
-
unele schimbări”, arată psihologul. Asumarea responsabilității este primul pas în conștientizarea acestui lucru. „Primul pas este să ne asumăm responsabilitatea față de acest minus pe care îl avem, față de copilul din noi care a învățat să cheltuie inutil pentru a-și amorți emoțiile - foarte des cheltuielile inutile sunt ca o strategie de evitare a disconfortului emoțional. După care urmează analiza - să fim curioși de ceea ce se află în spatele acestui comportament - prin adresarea unor întrebări de genul: Cum se chletuiau banii în familia
Cum influențează „copilul din noi” bugetul familiei () [Corola-blog/BlogPost/338676_a_340005]
-
cu inima-ți de gheață, Cu suflet de cristal, cu mâini fără de soare, Ce tulburi prin perdele a porții dimineață? Așterni ispite multe prin bărbi încărunțite, Tu cerni în reci fiori o gheață tern ce arde Iernatice tablouri prin flacări amorțite De suferă pămăntul de vara lui cea verde. Te-așezi cu glas de zână, Crăiasă a zăpezii, Amurgul te respiră prin dansuri de cancan , Te vor topi de ghețuri, arzând, toți amorezii, Îmbrățișare-a iernii, mă ningi, dar sunt vulcan
ÎMBRĂȚIȘAREA IERNII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340339_a_341668]
-
câmpia ce se îmbată cu sărutul de roua al dimineții , despre dânsul ceții în fapt de seară în brațele diafane ale nălucilor... Mi-ai scris ...iar cuvintele au înmugurit iubiri în ochii îmbătrâniți de așteptare născând o primăvară în sufletul amorțit de tristeți făcând visele să zboare. Mi-ai scris... de tine! de Gabriela Mimi Boroianu Referință Bibliografica: Mi-ai scris / Gabriela Mimi Boroianu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1446, Anul IV, 16 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
MI-AI SCRIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340385_a_341714]