606 matches
-
și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de gheață câmpiilor așterne Și din ruini de gheață reci vânture respir Ce turbur marea tristă pin lungul ei delir Ș-amestec cu-a lor cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce, senin și liniștit. Dar noaptea... când sosește a Miezenopții oră, Când cerul brun ca norul de raze se coloră, Când peste Nord plutește superb astrul polar Și-aruncă raze albe în marea de amar, Atunci marea ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o altă stea polară, De-atunci mai tristă-i marea, se plânge mai amară, De-atunci mai rece[-i] vântul și iarna e mai albă, De-atunci prin stânci de gheață, ca o suflare slabă S-aude-un gemet aspru, etern și amorțit: E Nordul care plânge pe fiica ce-a fugit. Frumoasă[-i] acea fiică, un înger dulce, blând, De-o frumusețe care, senină strălucind, Ai crede că-i a lumei înger senin de pază, Încununat de stele, înveșmîntat de rază. Al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
suferință trebuie să trec ca să-ți scriu în felul ăsta. Habar n-ai tu câte am îndurat ca să ne salvez pe amândoi. Ca să trăiesc, trebuie să plec. Asta este cea ce-mi spun mie însemi. Dând cu capul, căci sunt amorțită, surdă, oarbă și moartă pe dinăuntru. Încerc să-i explic sentimentele mele contradictorii. Cât de greu îmi e să mă rup din această relație. Iubirea noastră acționează într-un mod foarte straniu. Întunericul care nu se mai sfârșea, până atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ilizibile. De cine le ascundea acolo jos, în afară de el însuși? I se păru că recunoaște favoritul local: ecstasy. Luase și ea așa ceva, în Boulder, în urmă cu doi ani. Își petrecuse seara contopindu-se mental cu prietenii și îmbrățișând necunoscuți. Amorțită, luă o pastilă și o frecă de limba ce-i atârna din gură. O făcu bucăți și aruncă toată marfa dosită la gunoi. O lăsă pe Blackie, care scheuna întruna, înapoi în casă. Câinele îi adulmeca pulpele, având nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vedeau sau simțeau nu era neapărat adevărat. Nu-și pierduse capacitatea să se bucure de plăcerile lumești. O plimbare pe malul iazului morii încă îl încânta, indiferent de sezon, deși acum folosea aceste hoinăreli mai degrabă ca să-și trezească gândurile amorțite decât ca să admire rațele sau copacii. Încă își mai permitea ceea ce Sylvie numea furajarea - ronțăiala moderată, constantă, o slăbiciune pentru dulciuri pe care și-o păstrase din copilărie. Soția lui se îndrăgostise de el când îi declarase, la douăzeci și unu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
flutură timid din mână. Fata citea un curs de facultate - chimie organică. Zorile începeau să se aprindă. Deslușea anumite forme în lumina indigo, dar încă nu și culorile. Strada era minunată, răcoroasă și adormită. Traversă parcarea asfaltată spre centrul comercial amorțit. O singură camionetă amușina în jurul benzinăriei Mobil de vizavi. Urechile lui se adaptară, intrând pe frecvența unei cacofonii absolute. Simfonia zorilor: claxoane și strigăte, fluierături batjocoritoare, fâșâituri, alunecări, arpegii și game. La ora asta, riscul să fie arestat pentru vagabondaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca pe niște națiuni unite, suverane. Neurologia ne sugerează că suntem niște șefi de stat orbi, baricadați în apartamentul prezidențial, care ascultă doar de o mână de aleși pe sprânceană, în timp ce țara trece prin revolte ad-hoc... Se uită la publicul amorțit. Prost. Bloitov era furios. Ochii femeii în pulover mulat pe gât rătăceau aiurea. Domnișoara Nurfraddle părea gata să-l cheme pe procurorul general cu BlackBerry-ul ei, ca să-l aresteze pe Weber pentru că violase Patriot Act. Nu suportă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cunoașterii neurologice, ar fi devenit o efigie a falsei empatii: era imposibil să-i explice. El se pregătește pentru reacția ei, dar nimic nu-l pregătește pentru cât de tare o zgâlțâie vestea pe femeie. O primește ca o Cassandră amorțită, care intuiește deja tot ceea ce el n-a recunoscut încă. —Ce-i poți face tu? Poți face tu ceva ce doctorii de-acolo nu pot? Îl întrebase același lucru în urmă cu un an. Ar fi trebuit s-o asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acorda Așezământului Natural Central Platte dreptul de a achiziționa părți din râu. Așteptase cu groază decizia săptămâni întregi, dar nu crezuse niciodată cu adevărat că avea să vină. Uniunea asociațiilor care luptau pentru protejarea râului Platte reacționează cu o zăpăceală amorțită. Pierduse cursa în fața consorțiului întreprinzătorilor și, într-o serie de întruniri grăbite, alianța începe să se destrame. Dacă pe ea decizia o demoralizează, pe Daniel îl face una cu pământul. Nu se referă la verdict decât în maxime scurte, stoice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe canapea. De sub pulpana capotului iese piciorul lung de amantă. Bărbatul Își aranjează meticulos cămașa pe spătarul scaunului. Pe masă sticla de lichior de vanilie și paharele mici, așezate pe o tavă de alpaca, tremură ușor. Clinchet neauzit printre tic-tacurile amorțite ale ceasului. Totul calculat, servit, precis. Ca o victorie ușoară. Ca o prestație. Pe Înfundate ca și cum s-ar petrece În interiorul unei pendule. Tu te Întorci Învins din oraș. Nici un zâmbet, nici o privire, nici un cuvânt. Fetele mute ale orașului au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
când în când privește spre fereastra larg deschisă, acolo unde razele încă blânde ale soarelui intră prin perdelele transparente odată cu aerul curat al dimineții. Este liniște deplină, ca într-o mănăstire, încât se poate auzi distinct murmurul vântului printre frunzele amorțite ale copacilor somnoroși din fața casei. Deodată, cu un scârțâit discret, ușa de la intrare se deschide și în cameră intră o femeie până în patruzeci de ani, înaltă, robustă, cu sâni voluminoși, îmbrăcată modest, dar cu gust. În mâna dreaptă are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
holului. Se împiedică de echipamentul abandonat și împrăștiat peste tot. Cade greoi. Simte o durere sfâșietoare în coaste. Înjură amarnic. Deasupra capului său, gloanțele zăngăne și ricoșează pe laturile unui dulap metalic. Se întoarce brusc pe burtă și durerea tocmai amorțită țâșnește fulgerător la suprafață. Își descarcă automatul către niște siluete întunecate. Trage orbește, fără speranța să nimerească pe cineva. Doi soldați în mantale lungi de iarnă sunt proiectați în perete. Încremenesc căzuți la podea, ghemuiți unul peste celălalt în poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să poată preciza ce anume. Întoarsă acasă, în asemenea momente își necăjea soțul și-l certa. Într-o zi de plimbare pe faleză, Kristine a văzut marea și avionul. În mod normal, ar fi trebuit să fie calmă, cu reflexele amorțite, ca atunci când asculta romanțe și vorbea cu Trüdchen despre croieli. Totuși ceva o nemulțumea. Își aranjă părul răsfirat de briza mării. Se scărpină la brațul stâng. Nimic n-o ajuta să scape de această stare neplăcută. Fixă din nou peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nopții părea însăși căderea luminii de lună pe copaci și pe iarbă. Dar lumina lunii impresionează și simțurile inferioare: o noapte cu lună pare mai rece. Lumina albă, fiind asociată poate cu zăpada, dă senzația de frig. Iar când simțurile amorțite colaborează cu lumina înșelătoare, minciuna ia proporții de fantasmagorie. Obosit de insomnia nopții precedente și de treizeci de kilometri făcuți pe jos în timpul zilei prin munți, călătoream într-o noapte cu lună plină pe capra unei trăsuri. În toropeala luptei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vedeam în copacii izolați de pe marginea drumului femei uriașe, care veneau întru întîmpinarea trăsurii, și în pereții albi ai caselor singuratice - stânci de calcar abrupte. Surprins și alarmat, îmi trebuiau cîtevasecunde ca să-mi corectez iluzia, pentru ca apoi, din nou, conștiința amorțită să-mi dea aceleași năluciri, aceleași femei cât clopotnițele și aceleași stânci albe de var. ...Iluzionară, luna este "amica" visătorilor, a deficitarilor nervoși, a romanticilor, a "lunaticilor" - și a femeilor. Femeile nu simt poezia soarelui, realist și unul, ca și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o zi mohorâtă de toamnă târzie... Ziua se stingea încet-încet, ca o lumânare. Lumina era departe, moartă... Soarele nevăzut, se prăbușea în noapte. Era ceasul magic în care nălucele sunt gata să țâșnească din sufletul amărât de suferință, nemișcat și amorțit. Tăcere... o tăcere cu spaime... Iorgu nu-și deslușea decât zvâcnetul arterelor. Il cuprinse o teamă nedefinită. -Fata, Fata mea dragă... unde ești, Fata?!.. se tângui el. -Rând pe rând, fiecare urcă Golgota de veacuri... Fiecare străbate aceleași chinuri!.. îi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ori, într-o poziție incomodă și solicitantă, dar cu atât mai provocatoare. I-a obligat pe actori și pe regizori să-și gândească propunerile în funcție de o apropiere care necesită abilitatea de a face priză instant. Am fi fost mult mai amorțiți și blazați Teatrul LUNI a fost un spațiu propulsiv, productiv și permisiv. Pentru mulți artiști a constituit o trambulină. Aici am văzut primul spectacol bucureștean al lui Radu Afrim, No Mom’s Land, din care mi-au rămas scanate pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Cărbunariu sau la alveola comică - Kinky ZoOne, regizată de Afrim. Teatrul LUNI a bătătorit un climat underground în absența căruia multe dintre salturile și sincronizările teatrului românesc de astăzi ar fi fost imposibile. Fără LUNI am fi fost mult mai amorțiți și blazați și am fi resimțit acut lipsa unor guri de aer atât de resuscitante. De aceea acest spațiu, în formula în care este acum, trebuie să continue să existe. PS: Dacă îi luați spațiul lui Voicu, o să scriu la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
o taxatoare ațipită, prin orașul fantomatic. Din cauza luminii portocalii din vagon, pe geam nu vedeam decât fețele noastre pământii și scaunele de șipci galbene, lustruite. Ajunși acasă, ne-am dus la culcare. M-am zvârcolit toată, noaptea într-o semitrezie amorțită, cu fragmente de vise fără noimă, am transpirat până am făcut fleașcă așternutul, am gemut în somn. În noaptea aceea am avut prima menstră. Firește, odată ajunsă acasă, vraja s-a destrămat. Mama a ieșit din spital după vreo trei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Germania înnebunise. S-a întors și s-a îndepărtat brusc de mine. S-a dus la femeia cu ochii ca stridiile care mai că scăpase vaza albastră. Ea stătea rezemată de un zid, unde i se ordonase să stea, jucând amorțită rolul toantei pedepsite. Werner Noth o scutură puțin, încercând să trezească în ea măcar un atom de inteligență. Îi arătă o altă femeie care ducea un hidos câine chinezesc sculptat în lemn de stejar, purtându-l cu atâta grijă de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de bun simț, cred. Poate că vă Întrebați de ce n-am mai comentat nimic În toți acești ani, dar cred că știm cu toții că În acești patru ani s-a așezat ceața peste mințile și sufletele românilor, țara a fost „amorțită”, pur și simplu. Pe ici, pe colo, niște voci disonante mai cereau câte ceva doar pentru ei... și atât. S-au obișnuit oamenii să se descurce singuri sau să moară În mizerie, să nu mai plângă la ușa celor pe care
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
fie, și n-avea unde să se ducă, decît la Lynn - Unde ai fost? și un pat. Începu să plouă cu găleata. Ca să rămînă treaz, Bud număra stopurile mașinilor: puncte roșii, hipnotizante. Parcurse Nottingham Drive aproape dus, amețit, cu membrele amorțite. Lynn, pe veranda ei, privea ploaia. Bud alergă spre ea. Femeiea Îl Întîmpină cu brațele deschise. El alunecă și-și recăpătă echilibrul sprijinindu-se de ea. Lynn se retrase. Bud spuse: — Am fost Îngrijorat. Te-am tot sunat seara trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Manhattan se publică de șaptesprezece ani. În timp ce ea încerca să cuprindă implicațiile acestor lucruri, Calvin lansă bomba: — Ar însemna să te muți la Dublin. Șocul provocă un bâzâit surd în capul ei, de parcă urma să îi pocnească urechile. O senzație amorțită și difuză de alienare. Singura realitate palpabilă era agonia degetelor sale amorțite de la picioare. Poate... poate... poate au vrut să spună Dublin, New York. —Dublin, Irlanda, spuse Calvin Carter ca ecoul unui tunel lung, spulberând și ultima ei picătură de speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Apoi a zâmbit, lăsându-și fața să i se lumineze de fericire. Gura lui ondulată s-a orientat în sus, lăsând să i se vadă dintele ciobit, în timp ce ochii îi erau luminoși și încântați. Ce fel de reducere? articulară buzele amorțite ale Lisei. —Fără reducere. Se joacă la preț întreg. Pentru că merităm, ha-ha. Lisa rămase nemișcată, uitându-se mirată la fața lui. Abia acum, că lucrurile ajunseseră pe traiectoria corectă, își permitea să simtă toată presiunea ultimei săptămâni. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling... Mai bine plec. A luat o geantă de jos. —Ce ai acolo? se bâlbâi Ashling. —Haine, chestii. —Ai părăsit-o. Cum dracu’ să nu? — Dar unde te vei duce? — La mama, pentru început. Ea îl privi cum pleacă, complet amorțită. Simți o greutate pe umeri. Un braț. Aparținând lui Jack Devine. Vino în biroul meu. Lisa s-a trezit, afectată de golul care urma unui mare succes. Toată strălucirea serii trecute dispăruse. Da, revista era perfectă, da, petrecerea fusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]