1,134 matches
-
n.) 153 viciul pare mai veridic decât virtutea. Dar ambele povestiri, așezate cu grijă la începutul și sfârșitul comediei sale umane, relevă aceleași tehnici și motive. În ambele cazuri dinamica povestirii este împinsă dincolo de limitele firescului, tocmai pentru a evidenția amuzamentul narațiunii, și în ambele găsim exemple antagonice de persoane care încearcă să-și contureze propriile destine, ilustrând limitele pe care experiența umană le poate atinge.564 Prima calitate pe care o înfățișează aceste personaje este aceea a unor indivizi care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mai mult preocupați de artă579, operele lor au fost concepute, în primul rând, ca să ofere plăcere, și mai apoi să fie utile didactic, de aceea, poate, scriitorul italian a fost catalogat drept un „anti-Dante"580, dedicat artei pentru artă și amuzamentului. 579 „Arta este singurul lucru serios pentru Boccaccio, singurul care, în mijlocul orgiilor fanteziei, îl îndeamnă să mediteze, și care îi încrețește fruntea în mijlocul libertinajului celui mai desfrânat, așa cum se întâmplă lui Dante și lui Petrarca în momentele lor de inspirație
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
personajul feminin, apare în Il Corbaccio 1024. Această lucrare, de dimensiuni reduse, atât de sarcastică, este un gest neașteptat venit din condeiul celui care scrisese Decameronul, unde, în cele o sută de povestiri, a dat dovadă de echilibru și de amuzament benign la adresa slăbiciunilor firii umane. Textul poate fi înțeles mai bine ca o remedia amoris, un fel de rămas bun literar luat de la temele amoroase și pline de pasiune ale operelor precedente. Este un pamflet amar, în care Boccaccio se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dominare totală a femeilor în spațiul intim al mariajului, în realitate ea tânjea după gingășia unei povești de dragoste care să-i evidențieze atributele deosebite, ascunse.1038 Căutarea dragostei i-a dominat viața și îi domină și povestea rostită pentru amuzamentul tuturor pelerinilor. Cu toate aspectele moralizatoare de care autorii medievali nu puteau face abstracție, atât la Giovanni Boccaccio, cât și la Geoffrey Chaucer vibrează un îndemn permanent de eliberare a femeii de sub tirania masculină: „E cea mai mare dintre nerozii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
m-ar face să nu mă implic în vreun flirt serios. Acum, asta ar produce chiar efectul opus, aș disprețui inteligența femeilor și mai mult decât o fac deja și aș ajunge să cred că ele sunt bune doar pentru amuzamentul meu fizic. Înțelegi asta? Nu există în lumea asta vreo persoană care să mă influențeze în vreo chestiune serioasă, și nimeni nu va avea vreodată autoritate asupra mea, dacă eu nu accept acest lucru. De exemplu, nu cred că, într-
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
sunteți în impas este cazul să luați o pauză. Pauza are rolul de reîncărcare cu energie a grupului creativ, dar poate fi folosită și pentru a aplica o tehnică de creativitate. Obiecte găsite este o tehnică care aduce energie și amuzament în grup, având avantajul de a fi foarte folositoare la generarea ideilor. Participanții trebuie să iasă din încăpere și fiecare să revină cu câte ceva găsit în drum. Poate fi un obiect banal (un ambalaj, un muc de țigară) sau mai
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
spațiilor publice corespunzător multiplelor identități culturale și sociale. într-o altă abordare, Doru Pop<ref id=”4”>Doru Pop, Mass media și democrația, Polirom, Iași, 2001. </ref> identifică pentru mass-media: funcția informativă; funcția corelativă; funcția continuativă; funcția de divertisment și amuzament; funcția mobilizatoare. Noile sisteme media sunt diverse și livrează cantități copleșitoare de informații, pentru consultarea cărora cetățenii depun minimum de efort. Rămân, desigur, toate interogațiile cu privire la capacitatea indivizilor de a filtra informația primită astfel încât să evite sau să reducă riscul
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
o oglindă reflectantă a spațiului pe care-l străbate, constatăm că, încetul cu încetul, personajul își pierde din consistență. La începuturi, Philip Marlowe avea strălucirea unui erou venit din altă lume, a unui entomolog ce descria cu un amestec de amuzament și detașare speciile bizare ce-i cădeau sub lupă. Treptat, distanța dintre el și lumea înconjurătoare se micșorează până la dispariție. Deși își păstrează până la capăt însușirile - curajul, inteligența, ironia -, ele trec în planul al doilea, acoperite de o irepresibilă tristețe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe mici porțiuni, el riscă să rămână un corp străin, parte a unei farse cu gust sălciu. O minimă prudență te îndeamnă să nu-l umilești pe cititor, ci să-l stimulezi să intre în sfera de complicități și inevitabil amuzament stârnit de orice triumf al spiritului rațional asupra încifrării realității. Invocarea lui R. Austin Freeman drept posibil model pentru știința destrămării treptate a misterului nu e întâmplătoare. Încă de prin 1907, Freeman a lansat un gen de povestire polițistă - avându
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
înapoiez contractul și să tac. Dezamăgirea detectivului, evidentă în finalul romanului, e hrănită de constatarea că, în ciuda încercărilor de a rămâne în spațiul onoarei, lumea îl tratează cu disprețul cuvenit unui ins lipsit de scrupule. Valorile sale sunt privite cu amuzament pentru că ele sunt, într-adevăr, amuzante pentru locuitorii imperiului corupt al gangsterilor, al traficanților de droguri și conștiințe, al milionarilor gata să ucidă cu sânge rece și al femeilor ce-și vând trupul doar pentru că li se pare șic: Da
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Galbraith (obiceiul de a repeta ceea ce tocmai i s-a spus) îl determină, amuzat, să vadă în el o întrupare a lui Hemingway. Scena e o mostră suculentă de umor absurd, în care cititorul avizat va găsi suficiente motive de amuzament: - Vreau să împușc un indian. - Aha, amice, vrei să împuști un indian. - Da, nene, unul singur. Se uită din nou la insul cu mustață. - Gagiul e foarte dur, îi spuse. Vrea să împuște un indian. - Auzi, Hemingway, nu mai repeta
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fapt, propriile-i preferințe literare. Ei bine, The Long Goodbye face abstracție de moderația anterioară și ne introduce în micul paradis poetic în care au egal drept de cetățenie atât Philip Marlowe, cât și enigmaticul șofer al Lindei Loring. Dincolo de amuzament, de ironie, de inevitabila artificialitate, scena merită reținută ca o probă clară a intențiilor lui Chandler de a depăși sfera entertainment-ului, pentru a face saltul în lumea valorilor literare pe deplin consacrate. Episodul e construit în două secvențe, plasate la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al romanului) nu lasă nici un dubiu asupra intențiilor autorului. Henry Clarendon devine un fel de „detectiv asociat”, gata să-i furnizeze lui Marlowe piesele lipsă din jocul de puzzle la care se raportează cu un amestec atipic de fascinație și amuzament. Portretul bătrânului aristocrat-intelectual trebuie citit drept ceea ce este: o omenească, prea omenească încercare de autodescriere, pe care romancierul și-o permite într-un moment când e sigur că până la căderea finală a cortinei nu mai poate fi mult: Bătrânul din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de „actori”. Firescul ascunde însă o artă literară rafinată: interviurile își depășesc interesul sociologic sau psihologic pur, persoane reale convinse de îndreptățirea modului lor de existență devin personaje și sunt privite de autor cu simpatie, dar și cu un discret amuzament. SCRIERI: Rebarbor, București, 1971; Caractere, București, 1973; Biografii comune, București, 1974. Repere bibliografice: Sanda Ghițescu, „Rebarbor”, AFT, 1971, 7; Nicolae Manolescu, Ficțiune și reportaj, RL, 1973, 41; Valeriu Cristea, Reportajul deliteraturizat, RL, 1973, 45; Eugen Uricariu, „Caractere”, ST, 1973, 24
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288233_a_289562]
-
reprezenta un caz particular al primei. După Marian Popa "parodia e imitația caricaturală a unei forme, ironia, imitația caricaturală a unei idei"48; așadar, dacă e să admitem aserțiunea ca fiind valabilă, referentul ar putea face diferența. Efectul parodiei este amuzamentul, ilaritatea sau caraghioslâcul (la Arghezi, de multe ori savant) care se adaugă șarjei satiristului sau acțiunii subversive a ironistului, pentru că atât parodia, cât și ironia sau satira sunt surse ale artisticității în textul polemic sau pamfletar. După Jankélévitch, parodiei i-
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
înaintată, pe un smerit diacon ortodox, împrejur". În general, aluzia ironică este un procedeu specific intervențiilor polemice directe, tocmai prin mesajul indirect pe care-l vehiculează, iar aici trimiterea la antisemitismul preopinentului capătă proporțiile unui scenariu absurd, care depășește simplul amuzament în direcția unei deriziuni cu substrat etic. Dacă, în pamfletul alegoric, Arghezi își ia libertatea de a experimenta neîngrădit dimensiunea ficțională, în discursul polemic explicit, polemistul își delimitează teritoriul imaginar probându-și virtuozitatea pe spații restrânse și sub cenzura impusă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
locuinței, a activităților persoanelor prezente, prezența unei tinere sau a unui tânăr care servește de mediator 23, prezența câinelui lângă poartă, așteptarea pe prag, apoi rugămințile, pregătirea ospățului, consumarea și terminarea acestuia, băutura de după masă, schimbul de informații, distracția și amuzamentul, binecuvântarea gazdei de către vizitator, participarea comună la o libație sau la un sacrificiu, scena băii, dorința gazdei de a prelungi șederea oaspetelui, cadourile, masa de dinaintea plecării și libațiile, conducerea oaspetelui până la următoarea destinație. O micro-scenă poate fi, de altfel, descompusă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ține la distanță multiplicând, într- adevăr, medierile: este vorba de un Ev Mediu revăzut și regândit de către un romantism, el însuși obiect de ironie din partea lui Flaubert 341. Recursul la inspirația catolică nu se face, de altfel, fără un anumit amuzament: "cred că dacă voi continua, voi avea un loc asigurat în luminile Bisericii. Voi fi una dintre coloanele templului. După Sfântul Anton, Sfântul Iulian; și apoi Sfântul Ioan Botezătorul; nu mai scap de sfinți. Pentru acesta din urmă voi face
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
exprimare spirituală ale epocii. Prin natura materialelor tematice, preludiul General Lavine - eccentric se alătură altor creații debussyste, precum The Little Nigar, Golliwog`s Cake walk (Children’s corner) sau Minstrels, ce difuzează acea atmosferă burlescă a jongleriilor și actelor de amuzament specifice reprezentațiilor de acest gen. Printr-o corespondență sonoră inspirată, preludiul General Lavine -eccentric schițează portretul unui renumit clovn de origine americană, Edward Lavine, ale cărui spectacole Debussy avusese ocazia să le vizioneze în 1910 la Teatrul Marigny de pe Champs-Élysées
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de dimensiuni reduse (una sau două măsuri). În acest sens, caracterul sentimental al introducerii va fi ironizat la scurt timp de „hohotele de râs” ale comediantului care trece brusc de la o stare la alta, de la plâns la râs, trezind astfel amuzamentul publicului. Această izbucnire carismatică înlănțuie o cascadă de acorduri desfășurată pe parcursul unui ambitus extins (), risipindu-și apoi intervenția cu același spirit imprevizibil. Și cum orice reprezentație dramatică implică prezența unui punct culminant, tot astfel asistăm la o lovitură de teatru
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
neuronală din creierul uman este cea pentru povești. Atunci când unul dintre ei dorea să dea o lecție morală sau de etică, alegea ca metodă povestirea - Esop spunea fabule, în timp ce Isus făcea parabole. Poveștile ne domină viața. Domină orice formă de amuzament, de la romane la nonficțiune, de la filme la jocuri, dans și chiar muzică. Melodia „Candle in the Wind” a fost modul trist al lui Elton John de a spune povestea vieții lui Marilyn Monroe și apoi a Prințesei Diana. Știrile din
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
cel de ieri. Da: încă o performanță din partea „chelnerului dispărut”. Zece minute mai târziu, chelnerul se întoarce cu nota de plată, cu siguranță redusă la jumătate pentru disconfortul din timpul mesei. Ei, nu. Picamerul se pare că a fost pentru amuzament. Trebuie să fi fost, pentru că lipsește ceva: o scuză. Nu „Ne pare rău pentru zgomot și disconfort”. Nici „Nu ne dăm seama cum s-a putut întâmpla așa ceva”. Nimic, decât o notă de plată mare pentru un prânz mic. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
intră istorioare care persiflează defecte general-umane (lenea, beția, hoția, minciuna, lăcomia, zgârcenia și mai ales prostia), de data aceasta fără a le implica neapărat în cadrul conflictelor sociale sau al relațiilor familiale. Mult mai puține la număr și urmărind în special amuzamentul sunt cele din ultima categorie, vizând unele deficiențe fizice. S. cu un conținut social au o tentă satirică mai pronunțată decât toate celelalte și înregistrează o evoluție deosebită de la o perioadă istorică la alta. După criteriul compoziției, au fost distinse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
erou contrafăcut nu rezistă la spontaneitatea copiilor. La singura oră de informare politică de care și-a amintit doamna A., un coleg a citit integral textul din ziar, inclusiv "aplauze prelungite", așa că discursul lui Nicolae Ceaușescu a devenit prilej de amuzament. "Diriginta s-a speriat și nu a mai reluat [experiența]"; oricum, de obicei "făcea altceva". Nu era o alegere politică, orele de dirigenție fiind mereu o rezervă de timp pentru nevoi reale și presante (pregătiri suplimentare, completarea unor documente sâcâitoare
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
sine. Este, în definitiv, vechea poveste a alienării. Văzând în tradiții, istorie, instituții, toate rigidizate și antiumane, cauza răului, soluția lui Alain Touraine nu poate fi decât una "postmodernistă", deconstrucția tuturor acestora și reconstrucția lumii pentru individ prin joc și amuzament. Identificând greșit cauza răului, postmoderniștii sunt condamnați să ofere soluții infantile, ca modelul "poporului jeune". Firește, un asemenea model cultural nu poate avea viață lungă, fiind sortit pieirii, ca orice modă. Aceasta este fața ușor de deconstruit, cel puțin la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]