490 matches
-
totul deosebit de clasa generală a parfumurilor și, între primele ocurențe ale "parfumului" și ultimele, punctul de vedere al naratorului s-a modificat, cunoașterea sa a progresat. Puterea de reclasificare (pe care anafora definită nu o are) este trăsătura esențială a anaforei demonstrative. Așa se explică de ce putem spune fără probleme în cazul unei înlănțuiri metaforice: Am citit recent Le Sun, maculatura AIA...", însă mai greu: "Am citit recent Le Sun, maculaturA...". Deoarece metafora modifică relația semantică între referent și anafora sa
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a anaforei demonstrative. Așa se explică de ce putem spune fără probleme în cazul unei înlănțuiri metaforice: Am citit recent Le Sun, maculatura AIA...", însă mai greu: "Am citit recent Le Sun, maculaturA...". Deoarece metafora modifică relația semantică între referent și anafora sa, putem vorbi despre un nou punct de vedere asupra obiectului discursului și atunci schimbarea este însoțită firesc de o anaforă demonstrativă. În schimb, rescrierea depeșei T25 este imposibilă: T25 [...] Un cabriolet a plonjatb de la 160 de metri. Rănită la
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
maculatura AIA...", însă mai greu: "Am citit recent Le Sun, maculaturA...". Deoarece metafora modifică relația semantică între referent și anafora sa, putem vorbi despre un nou punct de vedere asupra obiectului discursului și atunci schimbarea este însoțită firesc de o anaforă demonstrativă. În schimb, rescrierea depeșei T25 este imposibilă: T25 [...] Un cabriolet a plonjatb de la 160 de metri. Rănită la spate, ACEASTĂ pasageră a fost transportată cu elicopterul la Spitalul cantonal din Coire, a comunicat poliția cantonală grisonă. Cît despre ACEST
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
conducător auto, a scăpat cu cîteva răni ușoare. G. Kleiber propune o explicație interesantă: imposibilitatea folosirii demonstrativului nu ține atît de faptul că N2 (pasagera și șoferul) nu au fost încă introduși, cît de faptul că mențiunea referențială, în cadrul unei anafore asociative, este "obligatoriu indirectă" (1988: 69). Utilizarea demonstrativului este exclusă deoarece el cere o mențiune directă a referentului și nu o trecere prin N1 (sau sursă) și cunoștințele legate de el. Să adăugăm că, după Kleiber: "demostrativul funcționează ca o
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
fapt prezența explicită. Alegerea se explică prin folosirea unui prezent al narațiunii care face ca evenimentele să fie imediat perceptibile (efect de ipotipoză din retorica antică). Demonstrativul contribuie la atragerea privirii cititorului asupra referentului, și astfel deicticul acest devine acceptabil. Anaforele pronominale (el, lui) și anafora definită prin hiperonim (bărbatul) sînt în schimb reluări absolut clasice. Relația de la un termen hiperonim sau supraordonat (bărbatul) la un termen hiponim (francezul/acest francez) funcționează într-un sens absolut canonic. Am accepta mult mai
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
explică prin folosirea unui prezent al narațiunii care face ca evenimentele să fie imediat perceptibile (efect de ipotipoză din retorica antică). Demonstrativul contribuie la atragerea privirii cititorului asupra referentului, și astfel deicticul acest devine acceptabil. Anaforele pronominale (el, lui) și anafora definită prin hiperonim (bărbatul) sînt în schimb reluări absolut clasice. Relația de la un termen hiperonim sau supraordonat (bărbatul) la un termen hiponim (francezul/acest francez) funcționează într-un sens absolut canonic. Am accepta mult mai greu înlănțuiri precum: "Un copil
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și în această depeșă de Fénéon: T30 Potrivit mamei micuțului Moureau din Maubeauge, o bonă de 16 ani, Marthe Delvaux, a încercat să-l otrăvească pe ACEST copil idiot. (Fénéon) Totuși, așa cum a arătat M.-J. Reichler, redenumirea prin hiponim anaforă specificatoare se justifică discursiv prin schimbarea punctului de vedere al enunțătorului însuși sau prin trecerea la un punct de vedere al altcuiva: "Anafora specificatoare se potrivește în contextele în care, dintr-un motiv sau altul, este plauzibil ca redenumirea referentului
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
-l otrăvească pe ACEST copil idiot. (Fénéon) Totuși, așa cum a arătat M.-J. Reichler, redenumirea prin hiponim anaforă specificatoare se justifică discursiv prin schimbarea punctului de vedere al enunțătorului însuși sau prin trecerea la un punct de vedere al altcuiva: "Anafora specificatoare se potrivește în contextele în care, dintr-un motiv sau altul, este plauzibil ca redenumirea referentului să fie însoțită de o nuanțare a categorizării" (1995: 72-73). Și ea citează în sprijin un exemplu de discurs didactic: T31 Și astfel
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nota în trecere că tînărUL în cătușe este interpretabil numai prin informațiile din zilele precedente. Avem aici un foarte bun exemplu de trimitere la un element presupus a fi stocat în memorie (memoria discursivă) de către cititorii cotidianului. Toate formele de anafore și de lanțuri de coreferință vizează desigur să mențină un continuum omogen de semnificație, o izotopie minimală a discursului prin reluări-repetiții, însă ele asigură, în același timp, progresia prin noi specificări și mobilizări ale referințelor virtuale ale lexemelor convocate. Orice
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nu simtă lipsa pîinii pe care [Ø] au semănat-o. (Trad. Aurel Tita) În segmentele A și B, suita de [Ø] = ele se află în întregime sub incidența referențială a lexemului "animale", introdus chiar de la început ca obiect al discursului. Anafora pronominală menține referința animală, obiect evidențiat inițial. Totuși, în B, la sfîrșitul fiecăruia din primii trei membri, apare o proprietate umană, prezentată ca o aparență înainte de a fi confirmată într-un enunț care modifică referentul și repune în chestiune punctul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ar trebui să trimită la "oameni", introdus în memorie prin reformularea de la sfîrșitul segmentului B. Cu toate acestea, introducerea lexemului "vizuini" în C conduce la o ezitare referențială a celor două subiecte. Referentul animal pare că se menține într-atît încît anafora [ei] = oameni este, dacă nu împiedicată, cel puțin întîrziată și bruiată. Deci, prin menținerea celor doi referenți în memorie, acești "oameni" rămîn parțial "animale", așa cum habitatul și hrana lor tind să o arate. Trebuie să așteptăm sintagma "pe ceilalți oameni
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
este, dacă nu împiedicată, cel puțin întîrziată și bruiată. Deci, prin menținerea celor doi referenți în memorie, acești "oameni" rămîn parțial "animale", așa cum habitatul și hrana lor tind să o arate. Trebuie să așteptăm sintagma "pe ceilalți oameni" (D) pentru ca anafora pronominală să se ancoreze definitiv în lexemul "oameni" 13. Referințe și lecturi recomandate - Marie-José (REICHLER) BÉGUELIN: "Anaphore, cataphore et mémoire discursive", Pratiques 57, Metz, 1988: 15-43. - "L'usage des SN démonstratifs dans les Fables de La Fontaine", Langue française 120, Paris
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
într-adevăr sînt oameni. Cu toate-acestea, introducerea lexemului vizuini menține izotopia animală, iar subiectul din [C] ezită referențial și pare să rămînă sub incidența lui animale. De-a lungul întregului segment [C] referentul animal pare că se menține astfel încît anafora [ei = oameni] este împiedicată. Prin menținerea celor doi referenți în memorie, oamenii rămîn parțial animale. Trebuie să așteptăm sintagma ceilalți oameni din [D] pentru ca apartenența la umanitate a țăranilor să fie confirmată. Acțiunile lor inițiale [A] se transformă atunci explicit
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
unui anumit număr de silabe (ritm redat de număr). • Repetiții de lexeme și jocuri de omofonie, sinonimie, antonimie. • Repetiții de grupuri morfosintactice (paralelisme gramaticale). Există un tip de reluare care a fost inventariat de retorică și stilistică sub numele de anaforă (pe care nu trebuie să-l confundăm cu utilizarea lingvistică despre care am vorbit mai sus). Anafora stilistică este definită în Littré ca "repetiția aceluiași cuvînt la începutul frazelor sau a membrilor frazei"18. Această definiție trebuie lărgită cel puțin
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
antonimie. • Repetiții de grupuri morfosintactice (paralelisme gramaticale). Există un tip de reluare care a fost inventariat de retorică și stilistică sub numele de anaforă (pe care nu trebuie să-l confundăm cu utilizarea lingvistică despre care am vorbit mai sus). Anafora stilistică este definită în Littré ca "repetiția aceluiași cuvînt la începutul frazelor sau a membrilor frazei"18. Această definiție trebuie lărgită cel puțin pînă la nivelul sintagmei, ca de exemplu în acest pasaj de la începutul discursului pronunțat de generalul de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nu le aveau. § 6 Aceasta înseamnă că trebuie să recunoaștem demnitatea celor cărora le era contestată. § 7 Aceasta vrea să spună că trebuie să asigurăm o patrie celor care se îndoiau că o au. [...] Același principiu de structurare oratorică prin anaforă stilistică se regăsește și în discursul pronunțat în balconul Primăriei din Montréal, despre care a fost vorba în capitolul 2 § 3.4.: Dacă ați ști // cîtă încredere // are acum în voi / Franța trezită // după imense-ncercări [Aplauze] Dacă ați ști
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
coeziunii semantice și morfo-sintactice a acesteia, și deci la regruparea lui A2.1.-2.2.-2.3. Structura periodică a celui de al doilea segment este mult mai simplă. Este vorba de o perioadă pătrată, structurată de repetiția pronumelui ELE4 (anaforă retorică) și de cei doi conectori: cauzalul CÎND [Cînd p, (atunci) q] este echivalent cu un DE FIECARE DATĂ CÎND p, q. Cît despre reformulativul ÎNTR-ADEVĂR, el vine să închidă segmentul și să introducă ultimul membru al perioadei: [Perioada
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
22. în clipa aceea de extaz 42. SAU DACĂ a ajuns să-și recunoască măcar atîta cît o pot face 61. un prunc 62. SAU un cîine, 71. părinții 72. ȘI CASA Coeziunea ultimei fraze a textului provine atît din anaforele stilistice (1), cît și din reluările binare ale sintagmelor nominale (3 și 7) și prepoziționale (2 și 6), ale verbelor (5) sau ale structurilor morfo-sintactice (4), precum și din revenirea acelorași sonorități în textul spaniol. Această proză periodică dominată de ritm
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
identității, locul omului în timp și problema memoriei. 5. Referent evolutiv și identitate narativă Problema identității narative trece prin reluările referentului personajului principal. În urma examinării acestei probleme (abordată în cap. 4, § 1), putem sublinia importanța lanțurilor de co-referință și a anaforelor ca factori de reluare și de coeziune textuală, precum și de progresie a sensului. Într-adevăr, personajul central suferă, de-a lungul întregii povestiri, o serie de schimbări în desemnarea identității sale. Putem vorbi chiar de un referent evolutiv. Lanțul se
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
1 Ana-pherein înseamnă etimologic "a purta în sus", adică la stînga la lectura textului în amonte, și cata-pherein, "a purta în jos", la dreapta, în aval în text. Dacă noțiunea de cataforă apare în 1934 la Karl Bühler, cea de anaforă datează din secolul II, cînd Apolonius Dyscolos face opoziția între pronume deictice (pronume care trimit la obiecte) și anaforice (pronume care trimit la segmente de discurs). Uzajul lingvistic modern al termenului anaforă se găsește în dicționarul Littré: "termen de gramatică
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
apare în 1934 la Karl Bühler, cea de anaforă datează din secolul II, cînd Apolonius Dyscolos face opoziția între pronume deictice (pronume care trimit la obiecte) și anaforice (pronume care trimit la segmente de discurs). Uzajul lingvistic modern al termenului anaforă se găsește în dicționarul Littré: "termen de gramatică greacă. Expresia unei relații", alături de termenul retoric și stilistic de anaforă ca repetiție a aceluiași cuvînt la începutul frazei. 1 3 2 4 Deși în general reluarea anaforicului el/ei în poziție
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pronume deictice (pronume care trimit la obiecte) și anaforice (pronume care trimit la segmente de discurs). Uzajul lingvistic modern al termenului anaforă se găsește în dicționarul Littré: "termen de gramatică greacă. Expresia unei relații", alături de termenul retoric și stilistic de anaforă ca repetiție a aceluiași cuvînt la începutul frazei. 1 3 2 4 Deși în general reluarea anaforicului el/ei în poziție de subiect este redundantă, subiectul fiind inclus în desinența de plural a verbului, l-am reluat totuși pentru a
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
livide [în fr. în original (n.tr.)] este cel etimologic din latinescu lividus: albăstrui, vinețiu. Se pare că este vorba de vînătăile de pe piele provocate de munca aspră. 3 4 Redat, așa cum am arătat în cap. 4, § 1.5., prin anaforă vidă (n.tr.). 4 5 5). 6 Trimit aici pentru referințe bibliografice detaliate și pentru un studiu sistematic la Le Texte narratif (Adam 1994), lucrare în care îmi expun poziția detaliat în raport cu categoriile evocate aici. În Adam 1984 și Adam
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nicio condiție necesară, nici suficientă pentru definirea secvenței narative: prezentul narațiunii este foarte frecvent; prezența verbelor care exprimă acțiuni este de asemenea o caracteristică a descrierilor de acțiuni... Desigur, aceste configurări ale mărcilor pot fi proiectate astfel: o concentrare a anaforelor pronominale (această formă de tematizare este probabil unul din indiciile formale cele mai caracteristice ale secvenței narative), precum și alternanța imperfectului și a perfectului simplu (sau a perfectului compus, chiar și a prezentului de narațiune), de exemplu. Și, mai ales, se
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
permite și efectuarea de cercetări care completează analizele strict lingvistice. În acest context, ce aduce nou lingvistica? Și care tip de lingvistică? Urmăm direcția generală indicată de Mattelart și Stourdzé: Cercetările asupra modalizărilor, formelor discursului raportat, structurilor temporale, faptelor transfrastice (anaforă, coreferință, coordonare...), ca și cele asupra argumentării, conversației, strategiilor discursului s-au înmulțit. De acum înainte, textul nu mai poate fi abordat dintr-o perspectivă imanentă, în afara condițiilor producerii sale, nu mai este pur și simplu aplicarea unor reguli și
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]