2,089 matches
-
urlam și eu cu ei .. Viața continuă și acum la fel de neschimbată pe meleagurile Țării Loviștei, unde, parcă Moș Timpul s-a îndrăgosti de acest loc de basm, păstrând totul nealterat de trecerea sa: ființe și locuri. Mirific Plai Loviștean, loc ancestral învăluit în legendă, leagăn de poveste ce ne-ai încântat viețile cu frumusețile tale ireale, binecuvântat să fii de Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute. Astfel de amintiri efemere, precum și altele asemenea pline de nostalgie, cu dulceața și câteodată cu
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
au frecventat conferințele spirituale, unele cu aspect psihoterapic, altele religioase, creaționiste.Din moment ce există astfel de manifestații, mai mult sau mai puțin atractive, libertatea de expresie este salvată. Dar autoritățile medicale și culturale cum răspund ? Există o întrecere între gândirea magică, ancestrală și mult răspândită versus o educație medicală la nivel popular inițiată de autorități ? Și ne mai mirăm că ne pleacă medicii, că medicamentele se scumpesc, cazurile de malpraxis se înmulțesc, costul unei spitalizări crește nelimitat. Un semnal elocvent! După 1989
LA SALA PALATULUI de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384354_a_385683]
-
De frunze-n ruginiu chircite, Îmi poartă gânduri liniștite, Ce par a fi atemporale. Privesc copaci în lung de cale, Ce-și lasă, plânși, din ramuri triste, Sub pas domol, covorul moale De frunze-n ruginiu chircite. Din vremi trecute, ancestrale, În rece somn sunt adormite, Dar fi-vor iar îmbobocite, Urzind gingaș, din mii petale, Sub pas ușor, covorul moale Rondelul toamnei În nou bogat veșmânt multicolor Îmbraci natura ca de sărbătoare, Din largul șes spre culmi amețitoare Urcând în
A VENIT TOAMNA... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384388_a_385717]
-
zgribulite,/ Foarte-ngrijorate:/ - Rândunelele sosite/ Oare-s înghețate?...” (Capriciu de primăvară). Mai mult decât oricine, Olimpia Sava își dezvăluie sufletul în aceste poeme pentru copii, un suflet scăldat în inocența eternă a vârstei de aur a copilăriei. Din acest substrat ancestral al ființei sale în care s-a retras, blagian, ca un val, sângele strămoșilor, Olimpia Sava scoate nestemate pentru a îmbogăți viața interioară a celor mici și acelor mari. ANA DOBRE 12 octombrie 2014 Referință Bibliografică: Simfonia naturii și a
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
visată prin ardera a fel de fel de componente ale planetei, omul nu a făcut decât să își ardă combustibilul planetar care asigura cuibului său universal o durată prestabilită la formarea ei ca entitate spațiotemporală. Când începe să taie pădurile ancestrale, ivite special spre a pune umbră pământului pentru a-l feri de unele modificări ce apar în mișcarea universală a materiei, el își taie de fapt, craca sa universală pe care natura îl lăsase să stea atărnat fără să-i
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului sunt un nebun îndrăgostit de mare ce-și poartă valul până dă de mal cu vântul așezat pe a ei spinare în timpul meu nebun și ancestral, și valul vine să îmi fure viața, și vântul vine să mă poarte în van când pescărușii rup noaptea ceața și-o vând iar la străini pe un gologan, mă poartă marea înspre nebunie și nebunia ei se îmbracă cu
NEBUNUL MĂRII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382360_a_383689]
-
așteptam cu sufletul răpus. Mă afundam în sfere glaciare... Înconjurat de sori și galaxii, Căutam frenetic elixirul care, Să-mi dea un strop din forța creatoare, Căci nu știam ce-nseamnă "a trăi"! Și nostalgii mă cuprindeau cu sila, Prin ancestrale zone-eram mereu, În zbor ascet mă atinsese Mila Ce-n Duhul Sfânt a-nfiripat idila Și duhul mi-a lipit de Dumnezeu. Am cunoscut chemarea Ta, Iubite, Am lăcrimat știind că mă iubești, Am cunoscut din vorbele-Ți șoptite, Că rugile
DIN VEŞNICII AI PUS ÎN MINE DORUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382379_a_383708]
-
înger, atât de barbar! Am simțit când speranțele mele au devenit reflexiile viselor tale: vorbele ți s-au reflectat în dulceața răsăriturilor abisale, mângâierile ți-au împrumutat blândețea culorilor florale iar trupul meu ți-a întâmpinat toate reflexiile, cu porniri ancestrale. Dacă viitorul nu este decât reflexia unor dorințe ascunse, și toate gândurile care zboară-n jurul nostru pot fi ușor convinse să îmbrățișeze reflexiile luminilor călăuzitoare, peste lume întinse, atunci nici viețile noastre nu sunt decât... niște reflexii extinse. Referință
REFLEXII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382424_a_383753]
-
după negre stări, de femei e lovit pentru că-i prea limbut și se dedă la perverse chemări. Negrul s-a înfuriat ca un sfânt bici ce lovește în vânzători de destin, apoi îmbrățișează sângele țâșnind ca din brici circumzând violent ancestralul „festin”. Ce-o fi oare acel straniu obiect ce generează atâtea curioase-ntrebări? Este doar al artei subiect, sau e un cânt din al cântării cântări? MOARTE ÎNTR-O URECHE Moartea înflorită de eternul foc albastru se simte bine cu
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
ce pentru noi vibrează. OAMENII CU CAPETE DE TEXTILE Cei doi oameni cu capete de textile unul roșu, celălalt violet, se ceartă ca nebunii de multe zile urlând furios, în dungi... ce duet! Roșul atacă, violetul se apără, sunt dușmani ancestrali în conflict de la facere, ochii în orbite le scapără la luptă ieșind dinspre zacere. Capetele din textile sunt concepute-n război, țesute ca reperaje sordide, au creierele ca un sloi fecundat de păcate lichide. Monștrii textili cu păreri fără importanță
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
să opresc luna pe cer, să te pot aștepta în fiecare noapte, pentru tine vreau să fie noapte, până ce vom ajunge mâna să ne dăm . Să ne privim în adâncul ochilor, să vedem în apa lor bătăile propriilor inimi, chemările ancestrale ale iubirii pure. Ai dreptate, nu sunt bătrână. Cine ne împiedică să putem avea totul? Nimeni. Buletinul arată o dată calendaristică, se spune, că aceea e data, când ne-am născut. Dar inima, inima noastră ce arată , ce spune, ce strigă
IUBIRE PENTRU...IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382529_a_383858]
-
bătrâni. Și câți vor fi daca-ndraznesti să numeri? Ascunși între palate sau orgii, Lăsând istoria pe ai noștri umeri Și transformandu-ne în sclavi, pe noi si-ai noștri fii. Și ne induc c-aceasta este lașitate, Înțelepciunea noastră ancestrala, De a lăsa toți hoții impreuna-n nedreptate, Până când unul pe-altul singuri se doboară. „Și dac-o fi să mor”, ăsta-i alintul, Ce-mi pasă mie de o lume de nebuni, Că nu mi-or lua nici cerul
NU-MI JUDECA POPORUL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383958_a_385287]
-
Ritmul, nebun de visare, dansează în mintea mea. E strigatul dorinței desculțe , pe clipe călcând. Goana de simțuri crescânde, Zbor de cuvinte absurde, Cumul de gânduri mărunte, Sapă adâncul, văzduhul surpând, Amorțind sentimentul candid în zeflemea. Oftează acum, amăgind pasiuni ancestrale, Ruga spre ceruri, abisuri uitând, Mistuire de doruri amare, Fulger de zvâcniri bizare, Eșecuri de lungă așteptare, Se-nfruptă din trupul arzând, Culminând cu atingeri voit arbitrare. Tânguire în noapte, pătimașa chemare, Tropot de plăceri carnale, urlând, Dezmăț de săruturi
CHEMARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383962_a_385291]
-
Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Plouă mereu, viața-i plumburie, Totu-i neclar în a noastă minte, Vrem curat și viață azurie, Zile însorite în așezăminte... Pașii ne poartă pe cărări închise Către zenituri pierdute, ancestrale, Dispărând vremelnic în abise, În locuri pierdute, spații abisale... Suntem generații fără misiune, Zeloși, numai pentru veșnica foame Dând la coș a noastră-nțelepciune, Acceptând importul cu reguli infame.. Ne vindem inteligența, la preț derizoriu, Invenții importante le înstrăinăm, Succesul
TOTUL PE NIMIC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383333_a_384662]
-
sărutându-se. Florile parfumate, picurau asupra lor boabe de nectar, ca pe un mir al împărtășaniei sfinte în tainele spiritual - creștine. Era mirul iubirii ce se năștea în inima celor ce poposeau pe banca fermecată. Era pecetea ce marca legătura ancestrală a iubirii moștenită din vremurile când pe aceste meleaguri marele Ștefan apăra cu sabia,dreptulde moștenire a neamului românesc și dreptul la iubirea pământului străbun. Spiritul marelui voievod și al lui Eminescu, va veghea de-a lungul anilor asupra celor
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
iar balamalele lui trosnesc; edificiul neputințelor omenești, al păcatului imposibil de ispășit, se va prăbuși curând, dezlegat din ferecătura minciunii. Este răzmeriță, răscoală și zavistie mare în lumea duhurilor. Jos, pe pământ, oamenii parcă au și ei o premoniție... Păcatul ancestral pare mai evident acum, din moment ce s-a ajuns până aici. Adică până la a vedea - cu groază! - ca pârga istoriei omului nu este altceva decât moartea lui Dumnezeu, că împlinirea spirituală a lumii, după catastrofa alungării, izgonirii și prăbușirii din Rai
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
s-a simțit amenințat de un potențial dușman, iar instinctul său de conservare i-a „poruncit” să acționeze în consecință. În contemporaneitate, lucrurile nu s-au schimbat. S-au modificat doar modurile de acțiune ale instinctului de conservare. Întâi, ostilitatea ancestrală se manifestă ca o pavăză față de un necunoscut care este un potențial dușman. Apoi, în cazul când prima impresie capătă o oarecare consistență dată de zvonuri sau judecăți cu valoare de sofisme, ea folosește ca suport moral lipsa de scrupule
INSTINCTUL DE CONSERVARE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382910_a_384239]
-
pentru a se dezvolta, tot așa și omul ca entitate de sine stătătoare, în calitatea sa de individ asemănator dar nu identic cu ceilalți, are nevoie de propriul său spațiu. Probabil că apariția unui necunoscut declanșază acel semnal de alarmă ancestral, vizavi de iminența unui potențial atentat la „spațiul vital personal” care îi asigură stabilitatea și poziția. Ei, dar cine nu cunoaște sintagma potrivit căreia „Aparențele înșeală”? Cred că pe baza adevărului ei verificat și confirmat de practica socială, este necesară
INSTINCTUL DE CONSERVARE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382910_a_384239]
-
încerca să tragă de pe tine, rufe-sentimente,/ Să te dezgolească, de ce mai de preț ai adunat,/ Lăsând pe trupul tău firav adâncile amprente/ Ale obscenității, ce-ți vrea veșmântul destrămat! Secretul unei iubiri adevărate) Frământată de întrebări existențiale, se situează adesea, ancestral, într-un dialog direct. Anotimpurile, sentimentele, tăcerile albite de mersul lucrurilor, o întăresc prin vers găsindu-și aleanul. Și... e septembrie, azi parcă e ziua mea.../ Din frunze ruginii mi-am pus o stemă... A mai trecut un an, a
ÎNTRE MAGIC ŞI SPIRIT de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382979_a_384308]
-
-mă, iubite Eu știu cât de mult mă adori." Pe sânii tai falnici să preget Sorbind tot nectarul din ei Rămâne-voi fără de cuget Și fără de ei - dumnezei Să-ți stau îngropat între coapse Petală, petale, să fim... Ca două - ancestrale sinapse Prin zbucium și patos, iubim La tălpile tale, covor Voi sta așternut totdeauna De faci doar un pas mă-nfior Și plânge petala întruna Din flori, sunt o simplă petală Cu care te scalzi uneori Frumoaso, ispito florală În mii
ÎN MII DE PETALE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382994_a_384323]
-
NAȚIONAL Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Motto: "Pâlcuri de brazi vechi și noi se adună de nicăieri... În templul artelor se ivește duhul cunoașterii - Line unde, cosmice înălțări ale cugetului ancestral, Venit încă din vremea umbrelor mari ale lui Traian și Decebal: Vorbă eminească ce mocnește mereu în fiecare din noi, Fii și fiice zămilsite din stihurile basarabene ale lui Vieru." (Alex Enache, Imnul Națiunii) Îmi zic "Bine ai venit, Lilia
TÂRGUL INTERNAȚIONAL DE CARTE GAUDEAMUS A GĂZDUIT UN EVENIMENT PROFUND NAȚIONAL de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382997_a_384326]
-
Mihai Eminescu, doi poeți nemuritori. Impresionant e imnul Cenaclului -Imnul Națiunii Literar-artistice, autorul căruia este Alex Enache: Pâlcuri de brazi vechi și noi se adună de nicăieri... În templul artelor se ivește duhul cunoașterii - Line unde, cosmice înălțări ale cugetului ancestral, Venit încă din vremea umbrelor mari ale lui Traian și Decebal: Vorbă eminească ce mocnește mereu în fiecare din noi, Fii și fiice zămilsite din stihurile basarabene ale lui Vieru. Și al autorului Ion Forcoș: Ancorați în moștenirea ce, ca
TÂRGUL INTERNAȚIONAL DE CARTE GAUDEAMUS A GĂZDUIT UN EVENIMENT PROFUND NAȚIONAL de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382997_a_384326]
-
rang de religie e minunat și e o metaforă inspirată, dar dacă veți reduce religia numai la asta, ce faceți atunci cu Iisus Hristos? Nu vedeți în ‘religia’ dumneavoastră și harul Domnului?” (p. 39). Urmează, în alcătuirea cosmoidului estetic, stratul ancestral: satul. Reproducem un memorabil elogiu adresat acestuia, un elogiu deloc sămănătorist, deloc idilic și idilizant, ci lucid, rațional, echilibrat, menit să-i pună în lumină statutul de garant al stabilității și continuității (al unei “etici eterne”, p. 32), dincolo de momente
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
Primul a sosit masculul, mai puternic, cu mușchii mai vânjoși, care a zburat cu pieptul plin de bucurie sub instinctul semănat de Dumnezeu de a se orienta pe meridiane electromagnetice doar de păsările călătoare știute și simțite, grație acelui program ancestral primordial. La sosire, în loc de vesel croncănit triumfator- când a văzut stâlpul gol - ce credeți că a făcut? S-a așezat din cale afară de trist, resemnat, pleoștit, parcă l-a pălit cineva cu un băț peste aripi. Toate acestea le-au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
după chipul și asemănarea Legii pământului. Nu poți fi iubitor de Neam și Țară dacă nu ți-ai încrustat pe răbojul vieții dârele aspre ale istoriei poporului tău. Or, Lazăr Lădariu este identic cu spiritul, sufletul și corpusul acestui Neam ancestral, așa cum au fost toți cei ce au rămas în eterna noastră amintire. Sunt obligat să scriu aceste rânduri, pentru că ele vin dintr-o realitate pe care vremurile de astăzi o ridiculizează, o încriminează, o sluțesc, în numele unei neoideologii ucigătoare de
Lui Lazăr Ladariu, Omul cu suflet de Ţară. [Corola-blog/BlogPost/92414_a_93706]