2,199 matches
-
arestat și închis într-o pușcărie din Lyon). Pe Rue de Richelieu (unde e sediul istoric al Bibliotecii Naționale) locuia, la numărul 66, celebra Ninon de Lenclos (1616-1705), femeie de o rară frumusețe și de o sclipitoare inteligență. Iată o anecdotă revelatoare. Culcîndu-se cu marele Condé, a constatat că faimosul conducător de oști era din cale-afară de păros. Amuzată, i-a spus atunci: „Vir pilosus, vel fortis, vel libidinosus" („Un bărbat păros este fie curajos, fie foarte viril"); dimineața, cam prost
Alte mistere ale Parisului by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/6137_a_7462]
-
de metri de Arcul de Triumf - unde Swann și Odette practicau jocul erotic numit „faire cattleyas", formulă enigmatică, descifrată numai de cei doi, sinonimă cu a face dragoste). Ce să mai zic? Cartea e doldora de povești (adevărate) și de anecdote, foarte adesea pline de haz, de personaje trăsnite, de decoruri extravagante. E un ghid foarte bun (cu ilustrații pe măsura textelor), amuzant și instructiv, care ne permite să redescoperim Parisul. Si, desigur, în primul rînd Parisul erotic, adevăratul Paris erotic
Alte mistere ale Parisului by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/6137_a_7462]
-
Comp., 1887) se găsesc, una după alta, iscălite din Ghergani - domeniul din Dâmbovița care i-a aparținut - în iunie si iulie 1881, Libertatea si Egalitatea. Două, deci, din visurile Revoluției Franceze, la care și pașoptiștii au sperat. Stilul lor îmbină anecdota, schiță de critică de moravuri, cu explicații și filosofii nu foarte ușor de înghițit. Nu despre ele, însă, vreau să vorbesc, ci despre a treia, care lipsește. a este lăsată în margine, nescrisă. Peste cinci ani, de la Londra, unde e
Fraternitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6308_a_7633]
-
Nu știu cât realiza Negruzzi, făcându- i Junimii portretul belle-époque, ce a nășit. Amintirile lui, de lumina mierii, aleg, dintr-o poveste scrisă și rescrisă și de prieteni, și de duș- mani, ceea ce n-aveam cum să știm. Amănuntele de casă, petrecerile, anecdotele, portretele succinte de amici și răuvoitori învie cu încetinitorul o mișcare care a schimbat, în abia câțiva luștri, fața culturii române. Fără efort, parcă. Amintiri din Junimea e, de bună seamă, un document. Păstrând, ca mai târziu un celebru poem
Câțiva prieteni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4899_a_6224]
-
pentru o carte de, până la urmă, butade? Într-un fel indirect, toate aceste texte de escortă își propun să demonstreze că nu. Delicioasă mi se pare în primul rând încercarea lui Alexandru Paleologu, pusă sub un titlu cu infiltrații junimiste (Anecdota primează), a cărei primă parte operează o distincție de o splendidă gratuitate. Între „oamenii de spirit” și „oamenii duhlii”. Cei dintâi ar aparține familiei de spirite Saint-Évremond, Bussy- Rabutin, Rivarol, Chamfort, John Wilkes, Lord Chesterfield și ar fi, fundamental, personalități
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
reveni asupra lor, abandonîndu-le însă definitiv în sertare. Din acest motiv, cititorul e silit să se mulțumească cu un mozaic de considerații preliminare, cărora le lipsește armonia unei forme finale. Bizareria e că dezordinea aceasta de fișe și fragmente, cu anecdote și replici avîndu-l ca protagonist pe Nae, reușește să-ți sugereze mai bine latura vie a personajului decît ar fi făcut-o un studiu legat, cu pretenții docte. În genere, în lipsa unui har menit a-și da putința strecurării în
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
Europa. Să ne întrebăm atunci dacă Vasile Băncilă l-a înțeles pe Nae. Ideologic și omenesc, fără îndoială că da. Filosofic însă, discipolul e sub nivelul maestrului, stilistic, cît și speculativ. Dar lacuna aceasta e prea mică față de bazarul de anecdote și picanterii cu care te întîmpină volumul. Și apoi, vorba lui Carl Schmitt din Glossariumul anilor ‘47-‘51: „Gib deinen Feinden nicht die Möglichkeit, dich zu begreifen.” („Nu le da dușmanilor posibilitatea să te înțeleagă”). Nae nu le-a dat
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
de mai puțin de un secol, vor preface pentru totdeauna înfățișarea patriarhalului Principat al Moldovei, ca și pe cea a lumii românești în general. Apreciabilă mi se pare și subtilitatea cu care Radu Rosetti, mânat de aceeași conștiință istoriografică, îmbină anecdota (importantă în discursul istoric al marilor familii aristocratice românești, vezi cronicile muntene) cu „marea istorie”. Niciodată, plăcerea de a nara o istorioară de familie nu trece înaintea rigorii expunerii istoriografice generale. Astfel încât Ce am auzit de la alții, fără să aibă
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
iar pilesc”, „ne-am afumat”, „își spoiește «fațada»”, „le-a tras clopotele o vară-ntreagă”, nr. 1 etc.). Printre cuvintele cu sensuri uitate, contextuale, pe care le descoperim în vechea revistă, se numără barometric: termenul apare într-o replică de anecdotă, cu sens obscur: „Asta miroase a barometrică, doctore!” (8, 1). Și în alte numere din Furnica apar referiri la compania barometrică („unul din tâlhari, fost zece ani amploaiat la o companie barometrică, urmărindu-l de pe miros, l-a găsit”, Furnica
„Furnica“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5259_a_6584]
-
convingă cititorul dar să i se facă acestuia și simpatic, să-l binedispună. Recurge în acest scop la neașteptate tehnici (le-am putea spune și artificii): este interogativ și familiar într-un titlu de carte (De ce, nene Iancule?), face loc anecdotei când te aștepți mai puțin, în cuprinsul vreunei expuneri erudite, îi trimite o lungă scrisoare unui clasic român. Acest eseu despre vânătoare ca temă a literaturii și a altor arte, a literaturii în primul rând, l-a scris sub forma
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
luat imediat măsuri de precauție. Între ei, Dan C. Mihăilescu reprezintă, poate, cazul cel mai curios. I-a comentat consecvent pe toți acești tineri, reproșându-le tendințele de dezabuzare sexuală, dar citând, oridecâte ori se ivea ocazia, în chip de anecdotă, scenele cele mai picante. De fapt, proiectul criticului era mai subtil decât lăsa să se vadă o astfel de atitudine bipolară. Fără s-o afirme explicit, Dan C. Mihăilescu trăgea spuza noii generații de prozatori pe turta vechii generații 27
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă - / Dar n-ai talent.”. Vocile, iată, se amestecă, Topîrceanu turnând în parodii destul din contextul literar, nu doar din contextul operei în care locuiește o vreme. De aceea, parodiile sunt vii, mustind de anecdotă, cu bună priză la o realitate și veselă, și tristă. Realitatea orașului literar pe care, cum însuși o spune în, poate, cea mai celebră dintre parodii, nu-l dă pe „dulceața/ traiului patriarhal”. Depărățeanu este un sastisit de lumea cărturarilor
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
fără remușcări faptele meschine de care e capabilă viața. Cu atât mai mult în ce-l privește pe Creangă. O prejudecată curentă în istoriografia literară face ca biografiile scriitorilor să includă orice altceva decât orele în care aceștia scriu. Date, anecdote, stări, iubiri, drame. Toate sunt consemnate minuțios. Cu risipă de efort chiar. Ce lipsește, îndeobște, e tocmai esențialul. Adică literatura. E firesc ca un partizan neînduplecat al acesteia, cum am văzut că este Eugen Simion, să fie sensibil la o
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
poftit să mergem împreună la casa memorială, să-i spunem, a lui Barrault. Cel care l-a interpretat, ca și el, pe Beranger. Și nu numai... Mă înfior de emoție. Acum, poate mai mult ca atunci. Regăsesc în carte povestită anecdota lui Barrault despre înmormîntarea bunicii sale. Parte din ea am auzit-o la Avignon, mai degrabă ca pe un murmur interior al Meșterului Beligan. Rîd singură în noapte văzîndu-l, parcă, pe Jean-Louis Barrault interpretîndul minimalist pe bunicul său, un personaj
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
să recunoaștem, neașteptat, iar gestul reprezintă un act de temeritate. Demersul e și sfidător: atunci când centre de mare tradiție, inclusiv Oxford și Cambridge, nu-și mai ascund dificultățile, iată că un aventurier singuratic îndrăznește să înoate împotriva curentului. (Ca tristă anecdotă, de curând am avut prilejul să intru, chiar la ea acasă, în librăria lui Oxford University Press. Pe lângă faptul că rafturile care mă interesau, cele de literatură și teorie literară, erau absolut deprimante ca număr de titluri și tematică, în
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
legată cu Calea Victoriei printr-un istm care ar descongestiona bătrâna promenadă a Bucureștiului. Problema, știm, se menține. Traseele sunt și ale oamenilor, dar și ale tramvaielor, trăsurilor, omnibuzului care mergea la Văcărești. Pe acestea, Damé nu le nesocotește. Dimpotrivă, adună anecdote despre calești și birje, despre vremurile când nu-i era permis oricui să se arate în trăsură (invidiile din Dridri îi dau dreptate) și chiar precizează costurile unei plimbări, la început de secol. Cum Caragiale spunea că bucureșteanul, oricât de
Bucureștiul începutului de veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5150_a_6475]
-
auditoriului.” (p. 52) Umorul acesta ceremonios, de cochetărie gravă sub care hohotește un spirit jucăuș, e constanta scrisului lui Russell. O tachinare perpetuă țintind moravuri și vicii, pornită dintr-o umoare care emană o halenă deșteaptă. Cititorul reține glumele și anecdotele, dar nu rețeta de fericire pe care o propune autorul, cauza stînd în banalitatea lucie a soluțiilor formulate. De aceea, în ciuda obiecției de la început, Russell dovedește bun-simț, considerațiile lui fiind sănătoase și previzibile, de aceea nespectaculoase. Cine le urmează nu
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
auditoriului.” (p. 52) Umorul acesta ceremonios, de cochetărie gravă sub care hohotește un spirit jucăuș, e constanta scrisului lui Russell. O tachinare perpetuă țintind moravuri și vicii, pornită dintr-o umoare care emană o halenă deșteaptă. Cititorul reține glumele și anecdotele, dar nu rețeta de fericire pe care o propune autorul, cauza stînd în banalitatea lucie a soluțiilor formulate. De aceea, în ciuda obiecției de la început, Russell dovedește bun-simț, considerațiile lui fiind sănătoase și previzibile, de aceea nespectaculoase. Cine le urmează nu
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
Iar lista e mult mai lungă. Unii dintre acești inși culturally challenged sunt oameni de omenie. Ceea ce Rosetti nu se sfiește să spună franc atunci când vine rândul omeniei. (Cam la urmă, de obicei.) Oricum, toți au vieți tulburătoare, bornate cu anecdote delicioase. Cu picanterii. Cu miticisme palatalizate. Ion Ghica, G. Sion, I.L. Caragiale par că-și dau mâna aici. Sus-amintita bunică are totdeauna pregătite vorbe cu două tăișuri. Nurorii de pildă, un pic prea țeapănă în societate, îi aruncă, parcă mirată
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
e vorba de descrieri tehnice, în care apare nevoia de a prezenta procesul de pornire nu ca pe o ac- țiune punctuală, ci ca una de durată, cu fazele desfășurării sale. Ne putem aminti de parodia discursului științific, din celebra anecdotă a teoriei chibritului (alcătuit, de exemplu, din partea de sus a părții de sus...). Un argument în acceptarea construcției ar fi și existența formulă rilor simetrice, în care e desemnată - tot procesual - terminarea unei acțiuni sau a unei situații: „rezerva începe
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]
-
Biden pentru The New Yorker, arătâd că stătea la doar câțiva centimetri de Vladimir Puțin. "I-am spus: 'd-le prim-ministru, mă uit în ochii dumneavoastră și cred că nu aveți suflet", a relatat Biden, care a insistat că anecdota este, într-adevăr, adevărata. " Apoi s-a uitat la mine, a zâmbit și mi-a pus: "Ne înțelegem unul pe celălalt'", a adăugat Biden. "Acesta este omul nostru", a punctat oficialul SUA. Spre deosebire de Biden, fostul președinte american George W. Bush
Biden: M-am uitat în ochii lui Putin și i-am spus ... by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/53764_a_55089]
-
o noblețe melancolică, de-a ține minte. Alegîndu-și o temă grea, Eco face, în conferința din '91, de la Milano, Memoria vegetală, retipărită aici, eseistică ușoară. Nu facilă dar, în orice caz, nici îmbibată de referințe nedigerabile. Ici, colo, cîte o anecdotă, sau cîte o informație (de pildă, că Aldo Manuzio, tipograf venețian al anilor 1500, a folosit primul aldinele, litere frumoase, la vremea aceea, banalizate prin abuz), un citat în a cărui poezie subtilă - traducerea e a lui Gellu Naum - îl
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
pagina a doua, aflăm că ambițiile lor nu se opresc aici, căci în prezent lucrează la cel de-al treilea volum, un tom în cuprinsul căruia, după tipicul deja știut, filosofia va fi împărtășită publicului prin mijlocirea bancurilor și a anecdotelor amuzante. Dincolo de motivația strict comercială a proiectului, merită să ne întrebăm dacă filosofia poate face casă bună cu aerul jovial al teatrelor de comedie. Neîndoielnic că orice temă din lume poate fi tratată în chip parodic, umorul putînd contamina chiar
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
remarcăm că la el practic nu există butade sau etichete memorabile, ci numai sofisme. Cuvintele în sine nu au încărcătură ludică. Numai logica se pretează la jocuri (și încă ce jocuri!). La un moment dat, unul din eretici amintește de anecdota celebră conform căreia potcoavele aninate deasupra ușii aduc noroc și celor care nu sunt superstițioși. Ernu îi dă însă o încărcătură emblematică de metaforă conceptuală a disidenței. N-o ia ușor, ci o dă serios. Pus astfel între ghilimele, râsul
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
bun de glume deocheate, ceea ce constituie desigur o exagerare. În capitolul "Întoarcerea vechiului fond românesc", din Introducerea sintetică, după stenograma unor cursuri, din 1929, Iorga e de părere că junimiștii îl "împingeau" pe Creangă să scrie tot felul de "pătaranii", anecdote corozive "care nu vor putea fi publicate niciodată", când în realitate "Popa Smântână", cum îl poreclise aluziv Jacob Negruzzi, dorea să scrie "cărți bune" pentru copii. Cultivarea laturei pitorești, "cam vulgare"20), crede Iorga, i-a dăunat mult țicăuanului, a
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]