976 matches
-
Doamne dumnezeule, armatele se Însângerau pe câmpiile Europei, papii lansau anateme, Împărații se Întâlneau, hemofili și incestuoși, În pavilionul de vânătoare din Grădinile Palatine, ca să furnizeze o acoperire, o fațadă somptuoasă lucrării ăstora, care În Casa lui Solomon auscultau apelurile anemice dinspre Umbilicus Mundi. Ei erau aici ca să acționeze aceste electrocapilare pseudo-termice hexatetragramatice - așa ar fi zis Garamond, nu? - și din când În când, poți să știi, câte unul o fi inventat un vaccin, sau un bec, ca să justifice minunata aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Voia să se simtă bine la petrecere. În ciuda grijilor ei secrete legate de mâncare și de faptul că Jake îi dăduse ridicol de puțin timp ca să pregătească totul. Kebaburile din tofu, salata de fasole și plăcinta de mazăre îi împinseseră anemicele talente culinare la limită. Alice avea dubii în special în legătură cu plăcinta de mazăre. Însă ea ar fi avut dubii în legătură cu plăcinta de mazăre și dacă aceasta ar fi fost pregătită de Delia Smith 1. O mișcare i-a atras atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai încrucișat nicicând. * * * Abba Even se bucura de un prestigiu enorm pe plan internațional, mai puțin însă pe plan național, căci poziția lui în interiorul țării, în vizorul opiniei publice israeliene și în partidul său politic, era mai degrabă șubredă și anemică. S-ar putea spune că a fost un om politic lucid și vizionar, dar nepriceput în ce privește manipulațiile politice; era capabil să sugereze soluții unor probleme de mare anvergură, dar incapabil să mobilizeze (și eventual să capitalizeze) suportul maselor populare exprimat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
destinație a casei familiei Roznovanu? Chi lo sa? În capul străzii Ștefan cel Mare, se vede palatul administrativ, cu statuia marelui voevod în față. Două tunuri, trofee din războiul pentru independență, două fragmente de grădină, cu iarba sălbătăcită, cu arbuști anemici, de o parte și de alta. Palat administrativ: edificiu public. Înfățișare corectă, e drept; atrăgătoare, chiar. Toate aceste lucruri ajung oare pentru a ne reține mai mult în locul acesta? Și totuși trebuie să facem popas aici... Trebuie. În primul loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu se putea evita acest lucru) prin asemenea cartiere și asemenea străzi. Mașinele noastre înaintau cu greu prin gropi și noroaie, ca niște biete bărci pe o mare agitată. Peste tot, locuințe sărace, oameni zdrențăroși și murdari, femei desculțe, copii anemici și palizi... Tiens, tiens! exclamă, la un moment dat, soția unui deputat francez, care zărise pe aproape un porc bălăcindu-se într-o băltoacă verzuie... Uite, uite... exclamă ea, adresându-se pe cât de uimită pe atât și de amuzată soțului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în sac. Ca mâine poimâine veți cerca să pășiți lin ca pisica în dreapta și nu v-ar fi prea la îndemînă dacă, prin veleități de curaj, ați fi scrîntit-o de totului tot cu opoziția. Trăim într-adevăr într-o vreme anemică, cu sufletul în gură, vreme bătrână ca o cochetă spoită și fără de inimă. În așa vreme și din secta rusească mai sus pomenită se poate face ceva; ea e preferabilă perversității nude și va fi aprețiată, dar - în parantez fie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Mon pays. Totuși, în pofida declarațiilor, se putea rupe Cioran de acel "trecut deocheat", uitându-și iubirea "răsturnată"? Dacă Emil Cioran, biciuind, în anii tineri, orgoliul național (mereu în suferință) și denunțând slăbiciunile naționalismului românesc, explica "amânarea" României prin răul interior (anemica forță lăuntrică, neconvergența acțională a Provinciilor), nicidecum prin "piedicile din afară", Theodor Codreanu, și el îngrijorat pentru soarta neamului (confruntat acum cu deromânizarea), vorbește despre o "mutilare" a destinului prin bolșevizare. O altă schimbare la față, așadar, visatul "salt" cioranian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ținuturi, / ca un amiaz timpuriu, fugar, / plin de mirări și de fluturi” (Amurguri cu coțofene și vânt). La ceas crepuscular, înfiorările, neliniștile ființei capătă o notă gravă, meditativă, elegiacă, stăpânită însă de un anumit echilibru lăuntric: „O fereastră cu licăr anemic / își reazemă fruntea de-un singur copac. Amurgul revine. Cuvintele tale / îngheață pe arbori. Disperarea lor mută / fulgeră aerul ca o sârmă ghimpată.// Cuvintele mele, mereu mai puține, / se opresc între azi, între mâine...// Ruine reci, orașul curge-n ceață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Dumnezeu e surd Sau încearcă să ne motiveze, Drama are haz, lașul e viteaz, Și ne zbatem între paranteze. Drumul meu e lung, parcă nu ajung, Trag la hanuri scoase de pe hartă, Îmi apari în gând, te aud strigând, Și, anemic, trec din poartă-n poartă. Te iubesc nespus, știu că ți-am mai spus, Mă repet cu patimă deplină, Dar perseverez, fac din tine crez, Iar prin neguri îmi rămâi lumină. 5 mai 2011 Mă îndrăgostesc de tine în fiecare
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
o pânză celestă prinsă în ținte de foc între orizont și al șaptelea cer nor dezorientat ajuns întâmplător deasupra tăcerilor uimirea lui e stoarsă peste lume picături mari oțet amestecat cu fiere călătorie sinuoasă către fața nevăzută a lunii sburător anemic măcinat de contradicții pe un drum nepovestit de dincolo de aducere aminte o altă seară îmi murmură iubirea prin glasul tău iar enoh și gabriel (înainte de ultima rugăciune) îi povestesc lui dumnezeu despre toate acestea 07 iunie 2011 Noaptea în care
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pus la rădăcină sămânța mea de dor, N-a fost nimic de-a gata, n-a fost întâmplător, Și te-am trăit prin zvâcnet în tâmplele cărunte. 26 iunie 2011 Drum către tine Doar noaptea gemea într-un dans ireal, Anemică stare și criză profundă, Din mine creștea un semnal, ca o undă, Pe valuri abstracte, în tropot de cal. Și mugetul mării lovea în destin, Ca ultimul clopot al erei învinse, Iar eu te vânam printre vorbe nestinse Și lumea
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
patimi, Cu ochii străpunși de nebune luciri. Primeam informații precum că te-ai dus Departe de mine, spărgând orizonturi, Sedusă de jale, de dor sau afronturi Și eu mă lăsam de mirare condus. Doar noaptea gemea într-un dans ireal, Anemică stare și criză profundă, Din mine creștea un semnal, ca o undă, Pe valuri abstracte, în tropot de cal. 27 iunie 2011 Uitarea și cântecul ei de sirenă scufundat în uitare timpul lasă minutele să iasă la suprafață cercuri concentrice
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
au impus scenarii, ni s-au fixat repere, Asigurări de casă, asigurări de gând, Obscurantiști vremelnici au îndrăznit să spere Că ne vom face țăndări, prin vremuri alergând. Când le dădeam cu tifla stăteau ascunși prin case Sau ne loveau, anemic, cu vorbe fără rost, Reumatismul firii le răbufnea din oase, Iar noi trăgeam din bârfe puterea de-a fi fost. Cristian Lisandru Ca o femeie despletită, neliniștea... 74 Ne-am încontrat, iubito, cu toți alienații, Cu decepționații, cu triștii secondanți
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vreau mai vreau mai vreau din punctul meu de vedere aceasta este bulimie pe stil nou 24 iulie 2011 Redefinindu-mă prin gânduri absurde M-aș face că mor din rană și dor, Să văd cum jelești de uitare, Scenariu absurd, anemic și surd, Cerșind, peste timp, completare. M-aș face destin prin valuri de vin, Eretic, m-aș scoate în piață, Să ard pe un rug, prostii să îndrug, Simțindu-mă, iarăși, paiață. M-aș face mister, prin lacrimi de cer
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
M-aș face motiv, în definitiv Eu vin ca reper prin dezastre, M-aș face și punct, rămân contrapunct Prin toate durerile noastre. M-aș face că mor din rană și dor, Să văd cum jelești de uitare, Scenariu absurd, anemic și surd, Cerșind, peste timp, completare. 29 iulie 2011 Dumnezeu îl visează pe Abel noe umbla cu dumnezeu patruzeci de zile patruzeci de nopți peste ape fiii divini dispăruseră ca și cum n-ar fi fost totuși fetele oamenilor născuseră viteji apoi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
deloc sentimentul că făcusem mare ispravă, căci acela nu era un loc în sine, ci mai degrabă un fel de zonă de așteptare din care plecai spre alte locuri, și acestea erau cele care-i dădeau personalitate; avea un suflu anemic, abia materializat, de așteptare. Am găsit o cotineață în care să mă culc, într-un hotel înalt și bătut în scânduri, un fel de ciolan de clădire, cu pereți din șipci, aproape fără tencuială, pături găurite cu țigara, cearșafuri sfâșiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
făcea fără vreun gând de a mai reveni la suprafață în viață, de parcă pleca să guste orbește din beneficiile pe care le poți simți rămânând pe veci la fund. Ieșea în cele din urmă cu fața suptă și gura trăgând anemic aer, cu fața împurpurată. Știam că îl tenta grozav să se scufunde și să nu mai vină înapoi. Chiar dacă nu se ostenea să îmi dea de înțeles că tânjește oarecum la asta și înota în sus și în jos, posomorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lung, complet drept, ca o coadă de cal, și poate la fel de aspru. Camera lui Georgie era cufundată în penumbră, luminată acum doar de focul din cămin și de trei lumânări ce ardeau pe polița de deasupra. Lumânările și câteva rămurele anemice de ilice aruncate la nimereală prin cameră erau cam tot ce putea produce Georgie în materie de podoabe de Crăciun, și totuși încăperea avea o strălucire aparte, amintind de o peșteră în care zăcea o comoară abia întrezărită. În fața lumânărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lângă parapet și am privit în direcția în care, ascunsă de multe văluri de ceață, se înălța silueta măreață a Catedralei St. Paul. Acum abia puteam distinge pe malul celălalt, chiar în fața mea, fațadele depozitelor atinse de razele de soare anemice care însă creșteau în intensitate. Efortul de a pătrunde cu privirea în însăși existența lumii prin ceață devenea exasperant și istovitor. Nu văd, nu văd, îmi tot spuneam, și parcă trăiam exteriorizarea chinuitoare a unei incapacitți interioare de a vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
planurile mele înaripate și la deznodământul lor catastrofal fără a fi cuprins de o durere sfâșietoare. Dăinuia încă, pentru a mă chinui, ceva din visul de a avea o întâlnire măreață și miraculoasă cu Honor, întâlnire în cursul căreia lumina anemică ce însoțise ciocnirile noastre din trecut să devină sau să fie percepută ca fiind, strălucirea iubirii pătimașe. Mi-o închipuisem singură, liberă, așteptând în liniștea conștiinței ei amorțite să apar eu. Adevărul era atât de diferit încât aproape că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Institut. Belmont nu era departe, așa încât întotdeauna făceau drumul pe jos. Ruby purta acum sacoșa cu lucrurile de baie, ude și grele. Nu-i răspunse la cuvintele care nu erau propriu-zis o întrebare. Cele două femei mergeau alături în lumina anemică de primăvară, îmbrăcate în paltoane de iarnă. Nu se grăbeau. Ruby atinse în buzunar scrisoarea lui John Robert. Trăgea de secunde și de minute, de parc-ar fi așteptat declanșarea unui fenomen natural, a unui strănut, să zicem. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ales să-și exhibe oclusivele glotale, la finalul Horei staccato, înainte de bis, tocmai lângă masa de speluncă tristă, unde trei oameni serioși dovediseră, în luptă dreaptă, între opt și unsprezece halbe de bere trezită, de căciulă. Am onoaaarea! Domnilooor...! Vocea anemică purta, fudulă, o pereche de perciuni roșcați și evazați à la Elvis, între care se încropea o mutriță realmente serviabilă și simpatică, de veverițoi bătrân. În ciuda căldurii nesănătoase, insul jigărit, scundac, cu alură de boschetar famelic și fragil se echipase
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cere Poetul. Uauu...! Aoleu..., auu..., mama mea, da' slut mai e, micuțul! Urât! Urât rău! Zbanghiu! Urât ca naiba! Printre exclamațiile întretăiate, vietatea năpăstuită din coș li se relevă, privitorilor, a fi un fel de fetus smochinit și zbârcit, păros, anemic și hidos, ca un gargui; gușat, ceacâr, cu ochii de lemur, rotunzi și dușmănoși: unul, verde-absint, celălalt, violet-roșietic; și, pe deasupra, cu boticul împodobit cu doi colțișori minunați, de crotal, care îi crestaseră buzița superioară, până-n carne! Frumos, copilu'...! Tare...! Marfă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-un târziu Gosseyn începu să-i deslușească vag silueta neclară în anemica lumină a unui felinar îndepărtat. Era la vreo doi metri de el și, în timpul cât o observă nu făcu nici o mișcare. Pe măsură ce studia această formă întunecată, Gosseyn își dădea seama din ce în ce mai mult de enigma pe care o reprezenta. Era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în broască, ciupercă sau vapor. N-am fost în stare să țin minte ritualul plierii exacte, îndoirii câte unui colț, bine-bine, apăsat, cu unghia, până la perfecțiune. Dacă încerc de câteva ori, s-ar putea să-mi iasă totuși vreun avion anemic sau o solniță fără stabilitate. Nu știu să mă joc cu foaia de hârtie. O mâzgălesc la serviciu cu pixuri albastre și roșii, o dau de la dreapta spre stânga când citesc vreo carte. Mai știu să fac însemnări pe post-it-uri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]