2,499 matches
-
fost decisiv în criza care a declanșat războiul ruso-turc. Două mișcări insurecționale, în Bulgaria și în Bosnia-Herțegovina, din 1875, foarte violent reprimate de turci, provoacă în Rusia mobilizarea comitetelor panslave, implicîndu-i pe sîrbii care o susțin pe cea din Bosnia-Herțegovina. Anexarea acestei provincii este unul din obiectivele naționale ale Serbiei. În Marea Britanie opinia publică este indignată în fața atrocităților comise de turci în Bulgaria. Marile puteri nu pot controla criza, adică nu pot obține de la Poartă reformele care ar fi satisfăcut populațiile
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la Kiev. Un oarecare număr de intelectuali din Basarabia publică în reviste din Vechiul Regat, în Viața Românească, în Sămănătorul și în Convorbiri Literare. Calmul și naționalismul veliko-rus cad din nou asupra Basarabiei. În 1912, țarul vine să comemoreze centenarul anexării. O mulțime de scrieri jubiliare în limba rusă inundă țara și soclul unui monument în onoarea țarului Alexandru I este așezat în fața Mitropoliei. Biserica oficială, sub conducerea episcopului Serafim, este apropiată de curentul reprezentat de Uniunea Adevăraților Ruși. Această aliniere
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a fost nimic din toate acestea. Cîteva delegații străine au sfidat ceremoniile, dar Ceaușescu a fost aplaudat, ovaționat și reales secretar general, pe 21 noiembrie. El se reafirma drept Conducător al patriei și repunea în discuție, pentru prima dată public, anexarea Basarabiei de către sovietici, în 1940: Toate acordurile încheiate cu Germania hitleristă trebuie să fie condamnate și anulate fără echivoc. Trebuie lichidate consecințele acestor acorduri și dictate". Aplauze îndelungate. Se scandează "Ceaușescu și poporul", atunci cînd șeful statului afirmă: Numai proprietatea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Peninsula Balcanică în genere. Afară de români însă, țările acestea sânt locuite de slavi, care precumpănesc prin număr, prin dezvoltare internă, prin sprijinul puternic al împărăției rusești. Pentru asigurarea politicei sale comerciale Austria avusese nevoie de Bosnia și Herțegovina, dar în contra anexării erau de astă dată tocmai elementele dominante: germanii și maghiarii, cari se tem de sporirea rasei slave în împărăție. Partidul militar, apoi Curtea însăși a cătat să încline spre naționalități cari din parte-le erau gata a vota anexiunea cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mână, nu prin împrumuturi consolidate. Abia când va cădea de la putere se va vedea caosul financiar în care va fi lăsat țara. [ 5 iulie 1880] ["CITITORUL NOSTRU... Cititorul nostru [î]și va aduce aminte că, în timpul în care se discuta anexarea Dobrogei la România, am ales espresiile cele mai tari cu putință pentru a mișca pe guvern de-a nu nenoroci provincia aceasta cu regimul administrativ arbitrar și corupt care bântuie restul țării. Era destul de-a ne-nchipui pe Mihăleștii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
țara nu merge bine? Iată lucruri pozitive cari caracterizează sistemul de guvernământ, căci, zice Goethe, "daca cifrele nu guvernă lumea, ele arată cel puțin cum ea este guvernată". [ 9 iulie 1880] ["DE PE CÎND SE DISCUTA... De pe când se discuta încă anexarea Dobrogei am fost singurii cari am atras atenția guvernului asupra precauțiunii cu care trebuiesc tratate stările de lucruri din acea provincie. Nu era nici măcar nevoie de-a cunoaște provincia pentru a ști de mai nainte că ea se află oarecum
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
s-a zămislit scoaterea Austriei din Imperiul Germanic? Din vremea lui Francisc I, regele Franței. Știu ei de când Germania aspiră a anexa Olanda? Din secolul trecut abia, și se vor scurge poate încă o sută de ani până ce, deodată cu anexarea acestei țări, germanii să aibă putere maritimă. Dar oare în țările noastre n-avem exemplul unei consecuențe politice rusești și austriace de două sute de ani și mai bine? Și toate raporturile astea, toate tendențele urmărite cu încordare de generații întregi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
exista pentru că nu sânt chestii mari la mijloc. Într-adevăr nu mai e pe tapet darea în judecată a oamenilor cinstiți și canonizarea scabroaselor afaceri, nici răzbelul fără zapis și chezășie sau rechizițiile Warszawski-Chirițopol-Mihălescu, nici rectificarea Basarabiei în minus, nici anexarea Dobrogei, cu Arab-Tabia cu tot, nici categoriile propuse de redacția "Romînului" pentru împămîntănire, sau răscumpărarea, cea mai "populară" cestiune din România, dictată de la Berlin etc. etc. Dar ce are a face? Dacă poate fi câștig la mijloc se ivește ușor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Încercările de folosire a apelor Moldovei pentru transport, de către străini, au devenit posibile o dată cu proclamarea libertății de navigație pe fluviile Imperiului Otoman, pentru ruși la 1774, iar pentru austrieci la 1784. De altfel, austriecii au început primele sondaje imediat după anexarea Bucovinei. Un <întreprinzător> Hörne proiecta să folosească Prutul și Siretul în vederea scurgerii produselor galițiene către Marea Neagră. În 1782, încercarea a fost repetată de către prințul de Nassau Siegen, care dorea să-și trimită grâul și lemnul la Ackerman. În 1784, prințul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
altarul pravoslavnic sacrosant, excluzând, se înțelege de la sine, câteva (deci nu toate) sanctități ale Senatului petersburghez. Socotințile noastre, atât de lapidare, se cer continuate cu altele relative la Principatele Române în măsura să înlesnească o comprehensiune anticipativă. Mai întâi, prin anexarea la Imperiul Habsburgic, Transilvania pierde statutul de principat autonom și încetează să mai joace vreun rol, fie el și redus (cum a fost cel în limitele autonomiei) în raporturile internaționale, încât Moldova și Valahia rămân statele românești cu o reprezentare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ca și obiectivele luptei popoarelor. De la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor, Imperiile Habsburgic și Țarist și-au trasat căile avansului lor în posesiunile Imperiului Otoman. Proiecte de cuceriri, de împărțiri ale Imperiului Otoman, sub forma de anexări sau vasalități și autonomii, s-au încheiat programatic. Ce-i drept, Anglia își va limpezi conduita ceva mai târziu, mai precis, după marile avantaje dobândite de Rusia prin tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774), deci oricum înainte de 1792, iar unul din cele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
peninsulei era de însemnătate decisivă pentru hegemonia în bazinul oriental al Mediteranei, dar și pentru că adversarul care trebuia înfruntat - Veneția - se arăta incapabil de a opune o rezistență energică”. După ce a redobândit Azovul (1711), Poarta și-a propus recucerirea Ungariei, anexarea coastei dalmate și chiar o nouă campanie împotriva Vienei. Până la ridicarea Rusiei la rangul de putere europeană, Austria este protagonist în afacerile politice orientale pe contient. Ea n-a devenit totuși și o putere orientală, pentru că „poziția ei îi impunea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
poziția ei îi impunea o alegere penibilă între Occident și Orient”. Reculul Turciei, avansul Rusiei și nevoia de compensații pentru pierderile din Occident (Silezia, de exemplu) a constrâns-o la o activizare a politicii sale orientale. Pacea de la Carlowitz consfințește anexarea celei mai mari părți a Ungariei, restul Croației și a Transilvaniei. Fiind stăpână pe cursul mijlociu și, în parte, superior al Dunării, Austria se simte „împinsă” spre extinderea controlului ei și asupra cursului inferior al fluviului, cu gurile sale. Implicit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
părți a Ungariei, restul Croației și a Transilvaniei. Fiind stăpână pe cursul mijlociu și, în parte, superior al Dunării, Austria se simte „împinsă” spre extinderea controlului ei și asupra cursului inferior al fluviului, cu gurile sale. Implicit, ea tinde la anexarea Principatelor Române, încercând să realizeze aceasta în 1669. Încheierea războaielor de succesiune la tronul Spaniei, în 1714, îi dezleagă mâinile în Orient. Austria se folosește de conflictul turco-venețian și de cucerirea Moreei de către turci pentru a le declara războiul încheiat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de însemnătate capitală, și anume statutul politico-juridic al raporturilor cu cele două Principate autonome. E. I. Drujinina, care a studiat actele și procesele verbale ale Consiliului imperial, afirmă că nici la începutul războiului n-a fost pusă la Petersburg problema anexării lor la Rusia din cauză că era cunoscută opoziția Puterilor, de unde și opțiunea pentru un obiectiv minimal (în contul indemnizațiilor de război Principatele „să fie date” Rusiei pe timp de 25 ani) și altul maximal (independența Principatelor, care presupunea graniță turcă la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
minimal (în contul indemnizațiilor de război Principatele „să fie date” Rusiei pe timp de 25 ani) și altul maximal (independența Principatelor, care presupunea graniță turcă la Dunăre și intrarea Principatelor în sfera de influență țaristă). Așadar, pentru guvernul de la Petersburg anexarea Principatelor nu era un țel la care n-ar fi râvnit, ci unul foarte dificil de realizat, dacă nu imposibil din pricina opoziției puterilor <europene> îngrijorate de o eventuală modificare primejdioasă a echilibrului internațional de forțe. Aceasta nu putea însă împiedica
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
datori, ca cel ce m-am supus de bună voie supt stăpânirea Măririi Sale [...] ca să păzesc din adevărată inima mea datoria cea credincioasă a supunerii Rusiei. Textul este ambiguu pentru că, pe de o parte, el nu conține explicit ideea de anexare, iar pe de altă parte, folosește termenii de supuși și stăpânire. În concepția feudală, cartea n-ar contraveni însă raporturilor vasal-suzeran. Este, totuși, de observat că, și după „jurământ”, Principatele au fost privite și tratate ca teritorii cucerite. În octombrie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
spus, „convenea întru totul proiectelor țarinei și suntem de părere că ea avut o pondere considerabilă, dacă nu hotărâtoare, în decizia ei de a accepta împărțirea Poloniei”; procedând astfel, țarina atingea mai multe obiective: slăbirea Imperiului Otoman, crea premisele viitoarei anexări a Principatelor în condițiile dezagregării Poloniei, arăta că respecta obligația față de polonezi de a le garanta integritatea teritorială (dar cu o configurație în viziune rusă, am preciza noi) și convingea Austria că nu dorea să intre în stăpânirea Principatelor. Așadar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
n-avea deloc intenția să facă din Principate provincii ruse, „ci un fel de putere intermediară” cu „un prinț mediocru” care nu va neliniști Austria. În ședința Consiliului imperial rus, din 16 septembrie 1770, s-a ajuns la concluzia că anexarea Principatelor fiind cu neputință, să se urmărească soluționarea chestiunii în două planuri: unul minimal (Principatele să rămână sub ocupație rusă, până ce Poarta va plăti cele 25 de milioane de ruble cheltuite de Petersburg pentru război) și altul maximal (independența Principatelor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o revendicare minimă a românilor, susținută cu argumente de drept istoric (capitulațiile), revendicare ce-și va afla locul în tratatul de la Kuciuk Kainardji. Stăpânit de ideea împărțirii Poloniei, Friedrich al II-lea a propus Rusiei să renunțe la Principate, în schimbul anexării unei părți din Polonia, propunere care, în mai 1771, n-a fost respinsă de Panin. Trei luni mai târziu, acesta din urmă lăsa să se înțeleagă că Rusia ar fi gata să renunțe la Principate, nu însă și la Crimeea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Zegelin, „în cel mai mare secret”, că Rusia nu mai pretindea separarea Moldovei și Munteniei de Imperiul Otoman. Obsedat de ideea achizițiilor în Polonia, regele comunica aceluiași von Zegelin, șase zile mai târziu, tot „în cel mai mare secret”, că anexarea unor provincii poloneze de către el era singurul mijloc ca, la pace, Rusia să restituie Turciei Principatele. În luna decembrie 1771, desfășurările ajunseseră la încheierea dorită de Friedrich al II-lea. La 19 decembrie, el îi făcea cunoscut ambasadorului său la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
neclintit pe poziția ei inițială, în legătură cu viitorul Principatelor și al tătarilor, o dorită conformare a Rusiei la această poziție fiind calificată de Poartă ca o dovadă a înclinării Petersburgului spre pace. Este indubitabil că pierderea, sub o formă sau alta (anexare sau independență), a Principatelor și a Crimeii era privită de otomani ca incompatibilă cu menținerea Imperiului ca putere. Era vorba nu numai de prestigiu, ci și de probabilități reale și primejdioase pentru el: deschiderea căilor de penetrație spre Constantinopol, pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să știe, în ianuarie 1774, că prințul Kaunitz negocia la Petersburg, unde i s-ar fi promis o parte din Moldova „convenabilă noilor achiziții în Polonia”, ceea ce pare verosimil dacă avem în vedere că rușii nu s-au opus deschis anexării Bucovinei. În aprilie, Thugut primise ordin să anunțe Poarta că, dacă va continua războiul, Austria va fi nevoită să dezlege Rusia de cuvântul dat ei în privința retrocedării Principatelor, ceea ce s-a aflat la Petersburg. Pacea era, într-adevăr, dorită, dar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la împlinirea țelurilor supreme naționale române. Răspândirea ideilor revoluției franceze și, îndeosebi, dezvoltarea mișcării de emancipare a popoarelor făceau caduce proiectele de anexiuni teritoriale. Planurile sau sugestiile lui Pastel, în 1821, Dibici, în 1827, Jeltuhin și Polignac, în 1829, de anexare totală sau parțială a Principatelor Române au rămas fără ecou, în vreme ce cârmuitorii Rusiei țariste au eliminat din politica lor proiectele de creare a unui imperiu grecesc în sud-estul Europei și de anexări, preferând calea reorganizării statale în această parte a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în 1827, Jeltuhin și Polignac, în 1829, de anexare totală sau parțială a Principatelor Române au rămas fără ecou, în vreme ce cârmuitorii Rusiei țariste au eliminat din politica lor proiectele de creare a unui imperiu grecesc în sud-estul Europei și de anexări, preferând calea reorganizării statale în această parte a continentului. Aceeași soartă au avut-o și planurile lui Pozzo di Borgo din 1821 și 1828, Bulgari din 1828, care ar fi dorit crearea unui mare stat în sud-estul Europei, legat dinastic
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]