1,180 matches
-
Din acest termen provin o serie de expresii că: Termenul de popor a fost folosit și în propagandă naționalistă, rasistă antisemita pentru legitimarea masacrelor întreprinse contra altor popoare. abazi, abisinieni, afar, afgani, afifi, ainu, akka, albanezi, alemani, americani, amoriți, angli, anglo-saxoni, apași, arabi, arieni, armeni, arverni, așa, asirieni, asmați, așanti, australieni, austrieci, avari, aymara, azteci babilonieni, baltici, bantu, basci, basuto, bașkiri, bavari, beciuani, belgieni, beluci, bengalezi, berberi, birmanezi, bisaya, boșimani, botocuzi, bretoni, britoni, bulgari, burgunzi, burhikuni, buri, buriați cabili, cafri, calmuci
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
engleza: pound sau pound sterling) este valută oficială a Regatului Unit, inclusiv din Insulele Canalului și Isle of Mân. Simbolul monedei £ este derivat din cuvântul latin "lira" ("libra"). Este folosit din secolul al XVIII-lea și se notează, în țările anglo-saxone, înaintea sumei și nu după: se scrie, prin urmare « £7.50 » și nu 7,50 £. Codul ISO-4217 este GBP (Great Britain Pound). Lira sterlina este una dintre cele mai vechi monede în circulație.. Lira sterlina este utilizată de mai multe
Liră sterlină () [Corola-website/Science/296828_a_298157]
-
pe fii Margaretei. Regele Angliei, Edgar Atheling, îngrijorat pentru nepoții săi, i-a luat pe fii Margaretei și a lui Malcolm în Anglia, la curtea sa. Andrei Wyntoun susține că Donald a devenit rege și și-a alungat nepoții. Cronica anglo-saxonă înregistrează că Donald a fost ales rege și că i-a expulzat pe englezi de la curtea sa. În luna mai 1094, nepotul lui Donald, Duncan, fiul lui Malcolm și a primei sale soții, Ingibiorg Finnsdottir, a invadat regatul în fruntea
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
a acordat lui David terenurile fostului regat al Strathclyde sau Cumbria, iar acest lucru a fost acceptat de Alexandru și de către cumnatul lor, regele [[Henric I al Angliei]]. În 1113, probabil la instigarea lui Henric și cu sprijinul aliaților săi anglo-saxoni, David a cerut și a primit terenuri suplimentare în Lothian, lângă Tweed și Teviot. David nu a primit titlul de rege ci de prinț de Cumbrian, iar pământurile sale au rămas sub autoritatea lui Alexandru. Alexandru a fost, la fel
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
și cu succes limitat Anglia, în acel moment o provincie romană neglijată. Tradiția spune că regele britanic Vortigern a promis pământ la două căpetenii iute, Hengest și Horsa, cerându-le în schimb ajutor în războiul său împotriva picților. După "Cronica anglo-saxonă", după ce i-au învins pe picți, au chemat întăriri de pe continent, informându-i de bogăția Angliei și de incapacitatea locuitorilor ei de a o apăra. Au început decenii de invazii și cuceriri a teritoriilor din sudul și centrul Angliei, de către
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
engleză, precum tok pisin, scots (vorbită în special în Scoția și părți din Irlanda de Nord), nu este o limbă galică, ci face parte din familia de limbi anglice: atât scots, cât și engleza modernă provin din engleza veche, cunoscută și ca „anglo-saxonă”. Ruda cea mai apropiată a englezei, după scots, este frizona, vorbită în nordul Olandei și nord-vestul Germaniei. Alte limbi vest-germanice mai puțin înrudite sunt: germana, saxona joasă, neerlandeza și afrikaans. Limbile nord-germanice din Scandinavia sunt mai puțin apropiate de engleză
Limba engleză () [Corola-website/Science/296521_a_297850]
-
pune semnul de egalitate între expresie literală și existență, pe de alta parte, despre medierea pe care Istoria o realizează între textul și existența individuale, înscriindu-le într-un destin. Lunetistul nu este așadar, ca în poezia optzecistă de inspirație anglo-saxonă, un personaj al unei ficțiuni poetice intimiste sau revendicative, ci o voce dintre lumi - un hibrid ontologic aș îndrăzni să spun - care coboara din Istorie în aceeași măsură ca din Empireu, din (sub)om ca și din înger, din Caracal
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
ales datorită rezoluțiilor care vor fi adoptate la București, cu privire la educație și la relația ei cu noile tehnologii. Reporter: Cum se reflectă astăzi la noi influența culturii franceze? Mihai-Răzvan Ungureanu: Deși tineretul Capitalei poate părea influențat mai degrabă de lumea anglo-saxonă, se poate spune că el a fost pus în situația de a fi mai receptiv la această cultură, întrucât accesul la ea i-a fost facilitat de către mass-media. Veți fi surprinși să aflați că un număr important de tineri sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
și intenția politică, și programele specifice ale celor două personalități ale executivului. Andrei Pleșu: Dar uitați-vă la noi doi, doamna Culcer. Aș vrea să propun și acest cuplu. El mai anglo-saxon, eu mai turc, mai autohton. Rodica Culcer: Zona anglo-saxonă a personalității dumneavoastră, domnule Pleșu, e mai puțin cunoscută, dar ea există și e foarte puternică. Bogdan Chirieac: Acum înțeleg de unde i-a venit ideea, privindu-vă atunci pe dumneavoastră și ținând cont de cele spuse, de unde i-a venit
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
îndoială cei mai liberali și mai egalitari oameni din Europa. Un singur stat nu ne întrecea, dar era egal cu noi: Statele Unite ale Americei. Ei bine, le vom întrece. În America, de pildă, negrii n-au ajuns încă miniștri, rasa anglo-saxonă fiind prea susceptibilă. România - ajunsă astăzi la culmea gloriei și prosperităței - va întrece chiar pe acel stat rămas în urmă întru ale democrațiunii. E într-adevăr barbar și demn cel mult de timpii lui Matei Basarab și ai lui Vasilie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
tocmai prin precaritatea sa, este deopotrivă sursa seninătății, dar și a neliniștii subterane ce emană din poemele lui Ponge. 3.5 Între eul empiric și eul „de hârtie”tc "3.5 Între eul empiric și eul „de hârtie”" În poezia anglo-saxonă din secolul XX (și mai cu seamă în cea americană), aplecarea către formele narative, ample și aglutinante, mai adecvate în aparență spațiului prozei, către limbajul colocvial și direct, laolaltă cu inapetența pentru metafore, simboluri sau mărci prozodice, pare să reprezinte
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
își face loc ori de câte ori voința subiectului se diminuează sub presiunea factorilor externi) sunt elemente care conferă acestui tip de poezie „personalitate”. Un concurs ciudat de împrejurări a făcut ca textele de genul acesta să semene cu cele care, în literatura anglo-saxonă, erau etichetate drept postmoderne. Oricum ar fi, este de natura evidenței faptul că Petre Stoica ia „partea lucrurilor” în felul său. Ca și în cazul lui Francis Ponge sau William Carlos Williams, procesul este simplu: există ochiul și există obiectele
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
este cel al lui Constantin Abăluță. Deși tot un marginal, un poet discret ca și Petre Stoica, „minor”, s-ar putea spune, acesta readuce în prim-plan, în anii ’70, modelul Bacovia. În plus, cititor și traducător experimentat al poeziei anglo-saxone, Abăluță nu rămâne indiferent la strategiile și tacticile autorilor de peste Ocean, pe care le împrumută adeseori. Mișcându-se cu dezinvoltură între mai multe registre ale senzorialului, ca și Bacovia, de altfel, cu câteva decenii mai înainte, poetul nostru nu urmărește
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mărturisește undeva: „am să scriu în sfârșit un roman lung, cu nenumărate personaje”). Proza bună ajunge întotdeauna la poezie, cum credea Pound, iar tentația prozei devine, dintr-o atare perspectivă, explicabilă mai cu seamă la un rafinat cunoscător al literaturii anglo-saxone. Dar mai este ceva. Dacă „mopete știe că nu-și va scrie niciodată marele său roman”, ci alege, de bunăvoie, să se joace „cu vorbe cu înțeles rău”, este - bănuim - și pentru că există, deopotrivă, la el, atracție și repulsie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în 1973, la apariția primului volum din ciclu, că o bună parte din strategiile antipoeticului de aici ar fi putut fi just înțelese și evaluate prin raportarea la fenomenul poetic de peste Ocean. Nu știm dacă Sorescu era familiarizat cu poezia anglo-saxonă, dar - fie și numai printr-o norocoasă coincidență - prozo-poemele din La Lilieci semănau izbitor cu cele ale unui autor ca Edgar Lee Masters, de pildă, care, în a sa Antologie a orășelului Spoon River, valorifica o întreagă tradiție a cronicii
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ȘI INTERCULTURALITATE, Devianță, DOMINAȚIE, Marginalitate/marginalizare, Subcultură Control socialtc "Control social" Φ Devianță, DREPT ȘI CULTURĂ, INTEGRARE, Normă, SOCIALIZARE Convenții (socio-economia Î)tc "Convenții (socio‑economia ~)" Ideea de convenție a luat naștere În afara domeniului socio-economic. De exemplu, pentru filosofia analitică anglo-saxonă, așa cum o cunoaștem din cercetările lui Jaakko Hintikka, Saul Kripke sau Patrick Suppes, chestiunea centrală este cea a limbajului sau a comensurabilității, „semantica lumilor posibile” făcând apel la variantele deontică, epistemică sau temporală. Totuși, aplicarea acestei noțiuni s-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
exigența de Î)tc "Demnitate (exigența de ~)" Φ Recunoaștere (politică de Î) Devianțătc "DevianȚĂ" Termenul, de utilizare relativ recentă, s-a substituit treptat altor vocabule (printre care dezorganizare și patologie) și n-a Început să fie folosit curent În sociologia anglo-saxonă decât spre sfârșitul anilor ’50 ai secolului XX. El desemnează ansamblul comportamentelor individuale sau colective care, considerate a nu fi conforme cu așteptările, cu revendicările sau cu idealurile exprimate sau Împărtășite de membrii unui grup, sunt susceptibile de a crea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În parte, de către nou-veniți (Jaques, 1972), este sinonimă cu un factor de excelență, rămânând În același timp modul privilegiat de rezolvare a problemelor de adaptare și de integrare. Patrimoniu de referință ce corespunde unui imperativ legat de viitor În viziunea anglo-saxonă sau asociat trecutului firmei, istoriei și identității acesteia În viziunea europeană (Sainsaulieu, 1987), această cultură servește drept interfață Între actor și mediul său și marchează o căutare a sensului conciliabilă cu eficiența tehnică. Prin Împrumuturi din etnologie și sociologie, ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
nici În utilizările sale, care par adesea diferite și contradictorii. Este important așadar, pentru Început, să precizăm sensul unui termen care nu se lasă niciodată abordat separat de utilizările sale. Termen care, așa cum vom vedea, a dobândit În științele sociale anglo-saxone, În anii 1970-1980, o legitimitate incontestabilă, În ciuda profundelor dezacorduri cu privire la Înțelesurile pe care le acoperă de fapt. Un concept greu de definit Într-o lucrare de sinteză remarcabil de bine informată, Philippe Poutignat și Jocelyne Streiff-Fenart notează că primele utilizări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sunt folosiți În diverse domenii ale științelor sociale, s-au răspândit mai cu seamă În cadrul sociologiei. Totuși, trebuie să recunoaștem că, În tradiția franceză, ei nu au căpătat o veritabilă autonomie, cum nu au căpătat-o, de altfel, nici dinperspectiva anglo-saxonă. Într-adevăr, facem apel la ei cel mai adesea prin intermediul altor două concepte, anomie și devianță. În ceea ce privește anomia, ne stă la dispoziție o literatură foarte abundentă; este așadar inutil să insistăm prea mult asupra acestui subiect. Am putea să precizăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
dat sau chiar intangibil al diferenței identitare, ori aceasta este, dimpotrivă, contingentă? Aceste drepturi sunt În mod necesar de natură colectivă? Aspirațiile minorităților constituie oare o contestare „comunitaristă” a individualismului pe care se bazează liberalismul politic (preocupare a multor autori anglo-saxoni) sau, mai rău, chiar un atac În toată regula la adresa valorilor republicane (preocupare constantă În Franța)? Atât tradiția liberală, cât și cea republicană pornesc de la principiul că particularismele indivizilor țin de sfera privată și că statul, care trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Doha din noiembrie 2001 deschizând o nouă rundă de negocieri consacrate dosarului agricol, serviciilor, protejării proprietății intelectuale, precum și condițiilor concurențiale. De altfel, obstacolele În calea circulației capitalurilor (controlul schimburilor valutare) au fost Înlăturate În țările dezvoltate, mai Întâi În cele anglo-saxone și În Germania, apoi În Franța și În Italia, 1 iulie 1990 fiind data de scadență pentru țările din cadrul Comunității Europene. Un alt factor de extindere teritorială, noile tehnologii din informație și comunicare (NTIC), facilitează stabilirea și păstrarea contactului dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Acțiunea statului nu se mai manifestă, cum se Întâmpla În trecut, prin intervenții directe În calitate de acționar sau de producător, ci prin definirea regulilor jocului și prin denunțarea comportamentelor delictuale sau abuzive, conform principiilor New Public Management și exemplului anumitor agenții anglo-saxone. Calea regionalizării. O altă posibilitate de răspuns, foarte răspândită, constă În crearea, În cadrul națiunilor, a unor zone regionale cu care statul acceptă să Împartă o serie de prerogative economice. Abandonarea suveranității este compensată, În cazul ansamblurilor astfel constituite, de Întărirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
franțuzești la Începutul anilor ’30, la câțiva ani după formarea și intrarea În uz a acestui cuvânt (1922-1925) (Taguieff, 1988, pp. 122-151). De asemenea, o semantică istorică comparativă ar trebui să studieze avatarurile termenilor racism și racialism În literatura savantă anglo-saxonă din domeniu (Miles, 1989, pp. 42-50; Fredrickson, 2003, pp. 169-189). Astăzi se vorbește adesea, În limbajul politico-militant și mediatic, despre „rasismul anti-imigranți”. Însă „imigranții” nu pot alcătui o rasă și cererea de expulzare a acestora nu face decât rareori apel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
spune același lucru, mutatis mutandis, despre naționalismul hindus, născut la sfârșitul secolului al XIX-lea ca reacție Împotriva imperialismului colonial britanic și a comportamentului dominator al colonizatorilor bazat pe convingerea că ar exista o superioritate absolută a așa-zisei „rase anglo-saxone”. Integrând mitul arian Într-un corp de doctrină, naționaliștii hinduși au procedat și ei la o răsturnare ideologică: s-au erijat În moștenitori ai rasei presupuse a fi originar superioară, Aryas, strămoșii lor revendicați, pentru a-și regăsi stima față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]