2,924 matches
-
și povești. Blocuri, blocuri, blocuri. Urîte, sordide. În afara oricărei noțiuni care ar putea să aibă tangență cu esteticul. Oceane de blocuri care absorb destine. Care încearcă să uniformizeze, să minimalizeze, să aplatizeze. Care amestecă țipete, muzici, pași, pași, pași, șoapte, angoase, vise, invidii, frustrări, iubiri, tăceri. Viața noastră la comun. Iluzia intimității. Am ascultat Bach și atunci cînd am stat la bloc. Uneori, tăricel. De două ori, nu vecinii mei, ci tipi aflați în treacăt pe la ei, au zbierat cît i-
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
în elita autorilor noștri. Cu instinctul lui de scriitor, și-a dat seama că aceasta este o excelentă ocazie de a vorbi nu numai despre noi, despre umanitatea largă, ci și despre el însuși, omul din spatele cuvintelor, cu bucuriile și angoasele sale. Cât a vrut să dezvăluie din intimitatea lui, a dezvăluit; ce a vrut să lase acoperit, din pudoare și bun simț țărănesc, a lăsat acoperit. În orice caz, în acest dialog se află, după propria mărturisire, confesiunea cea mai
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
punct, își aminteau ce limbă rea puteam să am când mă simțeam călcat pe coada de leu. Precum și cât de bine mă pricepeam să am întotdeauna dreptate. Se vedea o treabă sisifică a căuta sursa acestei la culme inconfortabile stenahorii, angoasă, în limbaj ionescian, un handicap în plus față de scăderea auzului, a văzului, memoriei și facultății de iertare, tot motive de iertare la această vârstă care, științific, se manifestă odată cu încetarea creșterii - de pe la douăzeci de ani, în prima miercuri. De pe la optzeci
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
două cu un cuțit de bucătărie purtat în servietă ca o sugerare a soluției ultime de salvare din neputința individului de a dialoga cu timpul și semenii săi. Strălucitul joc al actorului, devenit el însuși corp de vorbire, limbaj al angoasei sale, mi-a amintit de Antonin Artaud, de "teatrul chintesenței" în care personajul se transformă în alfabet și obiectele în hieroglife. Actorul a creat acea metafizică a gestului, iluzia vie, înlocuind vechea funcție a catharsis-ului literaturii antice. Publicul a
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
să se trezească, într-o bună dimineață, în patul său de acasă. Gheorghe Mocuța nu a încetat să scrie nici măcar în aceste circumstanțe cu totul neprietenoase creației. călătorie. exil este un fel de jurnal liric al zilelor de speranță și angoasă petrecute la Paris. Poetul se plimbă prin marea metropolă măcinat de gânduri, covârșit de întrebările fără răspuns. Se mișcă precum un lunatic pe străzile străine și familiare în același timp. Din când în când ridică privirea și zărește indicatoare de
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
poate desluși." (p. 26) Nici cafenelele nu sunt în stare să-l scoată pe poet din starea de vague a l'âme. Izolat, el îi privește cu o curiozitate resemnată pe cei din jurul său și își notează ironic marile lor "angoase". Printre cuvinte se poate citi lipsa de comunicare, temperatura existențială sensibil diferită care desparte drama foarte reală a poetului de cea mai mult sau mai puțin fantezistă a cititorilor de gazete. Încă o dată prin metrică și atmosferă versurile trimit cu
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
o dată prin metrică și atmosferă versurile trimit cu gândul la lirica lui George Bacovia. "în bar de amis din lilas e pustiu/ cafeaua-i amară afară-i târziu/ un domn citește ziarul la masă/ iar eu îmi provoc o nouă angoasă// ménace sur l'europe asta lipsea/ la chine oui la chine nous habillera" (p. 6) Parisul real nu este cel din visele noastre culturale. El este un oraș al imigranților și al reclamelor absurde sau doar stupide, al dramelor mai
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
putea spune că a Încercat să găsească toate „porțile” prin care s-a putut pătrunde În sufletul lui Ionescu, și toate cheile de decriptare a complicatei, inegalei și diversificatei sale opere. Cum procedează doctorandul? Logic, credem noi: teoretizează conceptul (exilul, angoasa, absurdul, credința, avangarda, oniricul, cuplul), apoi Îl exemplifică În viața și opera lui Ionescu. În primul capitol se descifrează conceptele de identitate și alteritate, care l-au urmărit toată viața pe cel care la numai patru ani descoperă că omul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nostru care, prin originalitate și prospețime a subiectelor, a dinamizat dramaturgia secolului XX. Valoarea teatrului său este recunoscută pe toate meridianele. Dar, reiese clar din lucrare, conferindu-i și virtuți literare, celebritatea nu poate Îndepărta gîndurile sumbre ale lui Ionesco, angoasele, interogațiile fără răspuns, deruta mistică, incertitudinea identitară și cumplita spaimă de moarte (vizibile mai ales În Regele moare și Călătorie În lumea morților). Nu ne putem abține să nu cităm din nou, o confesiune a lui Cioran, revelatoare:„Eugen Îmi
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
temerile sale să fi dobândit în timp dimensiuni hiperbolice. Se putea tot așa de bine să găsească în înțelepciunea părinților, chiar dacă vestea i-ar fi șocat, sfatul, înțelegerea și ocrotirea de care avea o imperioasă nevoie, pentru a-și liniști angoasele care o bântuiau. Așa ajunse Simona, într-o seară de octombrie morocănos, să deschidă poarta casei, cu ochii țintă către bucătăria unde ardea lumina în ferestre, ca în toate zilele bune când se afla și ea sub aripa ocrotitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
demult nu mai era o mamă și cu fiul ei, ci doar doi, foarte înrăiți, dușmani!” Închis în sine, Șerban se îmbolnăvește, crede el, de ulcer. Refuză a merge la medici, considerându-i și pe aceștia niște imbecili, „ticăloși ordinari”. Angoasa și insomnia îl copleșesc. Se consideră trădat de prieteni, pe care îi disprețuiește la fel de intens. Raționalistul se apucă, însă, a croi planuri de atingere a perfecțiunii, ca împlinire a fericirii. Rațiunea îi spune că omul este născut pentru fericire și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
formaseră două tabere de luptă, și de pe amândouă baricadele se exercitau influențe menite să atragă conștiința lui Eugen de propria-i parte. În astfel de momente, o tulburare neagră a simțurilor îl învăluia repede și cu putere, iar o teribilă angoasă îi cuprindea toată ființa brusc, totul culminând cu formarea unui nod în gât, ce-l înăbușea și-l chinuia vârtos, nedându-i pace multă vreme. Iar aceste simțăminte puternice și violente, care dau năvală în sufletul omului și îl copleșesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu un ochi ascuns și vrăjmaș. Mă simt de parcă aș fi o pradă mereu pândită de către dracu’ știe cine! Ce m-a tot apuncat, mă-ntreb. Oare de unde au mai apărut la mine și aceste porniri curioase, de unde toată această angoasă? Și - cel mai important, până la urmă - eu mă comport așa fără să-mi dau prea bine seama c-o fac și greu mă controlez. Dar, ei bine, da! În profunzimea ei, ființa umană este un univers fantastic afundat tot numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu e nici simplu dar nici Încriptat În formule cu mesaj abscons. Ca stil, scrierea sa este bogată În subtilități semantice, mai ales cu caracter filosofic existențialist, spre care autoarea are o aplecare specială. Teme și noțiuni ca: existența, neantul, angoasa, aventura, frica de ceva, uneori metafizic, Jertfa (de seară), metafora din titlul romanului, revin ca niște motive permanente În țesătura creației sale, nu pentru a da culoare, ci pentru a ajuta la deslușirea Încurcatelor probleme ale existenței umane actuale. Alături de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rod și semnificații stilizate, profunde. Poezia este asemenea unui izvor. Revărsarea lirică poate căpăta profunzime, consistență numai dacă se asigură o oarecare Îndiguire. Lăsată la voia Întâmplării, Își pierde claritatea și forța comunicării, devenind confuză. Iubirea, suferința, nostalgia, curgerea timpului, angoasa sunt trăiri abordate În poezii. Poetul este mereu În căutarea frumuseții frumusețe care face cerul să Înflorească În plină zi. În jocul aparent nevinovat al unor poezii, se află ascunsă conștiința poetului, mereu Întrebătoare și cuprinsă de neliniște existențială... Acesta
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ai fost tentat de păsărele...!? - Mi-a plăcut cum ciripesc, o dădu el iar pe glumă. Dacă aș avea vârsta lui, tot o țigăncușă mi-aș lua! - Acum chiar că ești neserios! Vrei cu tot dinadinsul să mă distragi de la angoasele mele, să mă faci să mă împac cu situația aceasta care are atâtea necunoscute, nu numai pentru bietul copil, ci și pentru noi. - Și ce ai vrea să facem acum? Trebuie să ne pregătim de nuntă, să le comandăm băieților
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
niște sunete prelungi, de lup urlător la lună, după care un interminabil șir de “iartăăă-l, Doamneeee..., iartăăăăăă-l...” Apoi se covrigea la marginea patului, cu mâinile Împreunate peste cap, hohotind, și cădea, În cele din urmă, Într-un somn plin de angoase, acoperit de gemete și tremurături. Într-o dimineață de duminică, Înnegurat de mahmureală, tata Îi spuse mamei (care tocmai Îmi ștergea praful de pe umeri și21 mi aranja cu delicatețe șuvițele de păr pe frunte) cu o voce extrem de gravă, că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la altul, eu îi priveam de la locul meu cu gura căscată. Sub jetul de apă ce îndepărta resturile din farfurii, mama avea mâinile ude. Mângâia cu spălătorul farfuria și pe față, și pe dos, de parcă ar fi șters viața de angoase, apoi îi dădea tatei farfuria să o facă să strălucească. Astfel viețile noastre curate așteptau în dulap, ordonate pe stativ, să fie folosite. La masă, mama purta bigudiuri și eu mă simțeam copilul ei. Mâncam cât puteam de încet ca să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu jucase niciodată Solitaire și nici nu folosea messenger-ul, cu toate că nasul său nu se ridicase mai sus de nivelul ecranului. Ceilalți își printaseră tot felul de imagini de pe Net, fraze celebre și imagini cu urși Panda, totul ca să scape de angoase și fobii. Iar urșii Panda se dădeau în leagăn aproape în toate birourile din bancă. Numai Edi nu avea nici un urs panda, nici koala, nici grizzly. El doar își făcea creditele. O singură dată a trimis o poezie la un
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
conștiința de sine și de lumea exterioară. Este tot chemarea morții. Când, culcat în patul meu jilav și mirosind a transpirație, pleoapele mi se îngreunau și mă pregăteam să mă abandonez neființei și nopții veșnice, toate amintirile mele șterse, toate angoasele îmi reînviau; teama de a nu vedea penele pernei mele transformându-se în lame de pumnal, nasturii vestei mele devenind la fel de mari ca pietrele de moară, pâinea spărgându-se ca paharul care cade pe pământ; teama că, dacă aș dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
auzit nu știu de unde: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? De fiecare dată, simțeam venind criza. Apropierea ei mă umplea de o tulburare deosebită. Era ca o confuzie, o angoasă, ca vremea înainte de furtună. Atunci, lumea reală se îndepărta de mine și aveam impresia că trăiesc într-un univers strălucitor, la o distanță excesiv de mare de acest pământ. Mi-era frică de mine însumi, frică de oameni; asta mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
da!". Evident, cuierul nu răspunse nimic, deși vorbele acestea mai răsunaseră și în alte dăți în odăița portarilor. Ieși și se așeză pe băncuța din fața ferestrei, începând să scociorească printre dinți cu ajutorul unei scobitori chinezești. Această acțiune îi mai liniști angoasele, oferindu-i noi teme de meditație. Terminând laborioasa operațiune, trecu, cu capătul celălalt, cel neuzat de lucrarea anterioară, la curățatul unghiilor. Aproape că terminase când ieși Marinică, fochistul cel gras. Se luase cu tablele, jucând cu mecanicul cel nou care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
într-un animal sălbatic ce trebuie domesticit, ia adesea forma perfecționismului sau a lui MAI MULT {I MAI BINE, iar acesta este unul dintre relele epocii noastre moderne. Am constatat că în spatele acestei hiperactivități aparente se ascunde adesea o teribilă angoasă a vidului, impresia că viața ar fi fără sens dacă nu facem lucrurile perfect. Astăzi, ce să fie oare ceea ce răspunde cel mai bine și mai des la teroarea de vid? Consumul exagerat, obiecte, emoții negative, relații forțate de împrejurări
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ce făceau semenii noștri atunci când nu știau că erau priviți. La Încercarea de-a lua legătura cu ei am renunțat relativ repede: comunicarea cu un alt grup n-ar fi dus la creșterea spiritului comunitar, ci la sporirea numărului de angoase. Mai mult ca sigur că, la final, n-am fi obținut decât o singurătate și mai apăsătoare. Tot colindând coridorul și observându-i pe frații de captivitate, am Înțeles că, În ciuda diferențelor dintre noi, ceva tot aveam În comun: eram
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dementă, presărată din belșug cu sex, alcool și blitz-uri ale aparatelor de fotografiat. Dincolo de strălucire, de zâmbetul intrat în istoria secolului XX, de celebritatea sa la scară planetară, Marilyn Monroe a purtat toată viața în suflet povara inocenței pierdute, angoasele și nefricirea micuței Norma Jeane Baker. Vulnerabilitatea și frustrările acestui copil lipsit de dragostea și protecția părinților au împins starul hollywoodian la autodistrugere. Revolta și disprețul de sine ale micuței abuzate o determină pe celebra Marilyn Monroe să îi accepte
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]