1,488 matches
-
virtualităților și energiilor românești”. În 1911, Nicolae Iorga, oprindu-se în discursul său de recepție (Două concepții istorice) asupra rolului istoriei și al istoricului, afirma: „istoricul e un bătrân prin experiență al nației sale”, el fiind dator „a fi un animator neobosit al tradiției naționale, un mărturisitor al unității neamului peste hotarele politice și de clasă [...] un descoperitor de ideale, spre care cel dintâi trebuie să meargă, dând tineretului ce vine după noi exemplul.” Până în 1948, instituția a putut funcționa datorită
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
în 1941. Redactor: Traian Mihăilescu. Jurnalul se vrea a fi unul informativ, prezentând - și totodată, popularizând - rosturile și activitățile societății literare „Adonis” (întemeiată la 7 aprilie 1935), așa cum reiese din subtitlul „Buletin de propagandă și informație servind manifestarea poetică «Adonis»”. Animatorii mișcării (Virgil Treboniu, Traian Mihăilescu, Mircea Streinul, C. Pârlea, Grigore Ancu, Gh. Manea Manolache) vor să asigure, prin A., o strângere a rândurilor și o solidarizare - spirituală, dar și financiară - a „adonisiacilor”. Dincolo de lipsa de sonoritate a numelor (cu excepția celui
ADONIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285192_a_286521]
-
o viziune asupra lumii hrănită din miturile fundamentale românești, o expresie folclorică limpede și adâncă, dar i-a indus și o anumită discursivitate retorică. Prin versurile sale de „om al Cetății”, ca și prin atitudinile publicistice tranșante, M. este un animator al renașterii naționale basarabene. SCRIERI: Maci în rouă, Chișinău, 1963; Univers intim, Chișinău, 1966; Casă părintească, Chișinău, 1968; Descântece de alb și negru, Chișinău, 1969; Numai eu și numai cerul, Chișinău, 1970; Clopoțel, Chișinău, 1971; Melodica, Chișinău, 1971; Duda, Chișinău
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
în cursul superior al liceului, în 1939, la „Jurnalul literar” al lui G. Călinescu. Paralel cu studiile universitare, a făcut parte din redacția ziarelor „Timpul” (condus de Mircea Grigorescu) și „Ecoul”, iar în 1941, alături de Geo Dumitrescu, este unul dintre animatorii revistei „Albatros”. Împreună cu Ion Caraion, proiectează revista plurilingvă „Agora”, apărută în mai 1947, după autoexilarea lui I.; cel de-al doilea număr este interzis de cenzura comunistă. A mai colaborat cu cronici literare permanente sau ocazionale și cu eseuri culturale
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
nouă în „Universul literar” (1941). Colaborează, în continuare, la „Vremea”, „Luceafărul”, „Vestul”, „România literară”, „Viața românească” ș.a. Secretar al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor de la înființare (1948) până în 1969, J. constituie un reper al vieții literare bănățene, fiind unul dintre animatorii săi. Prezența lui J., alături de Pavel Bellu, Petru Vintilă și Petru Sfetca, în culegerea alcătuită de Virgil Birou în 1944 (Poezia nouă bănățeană), care a fost receptată ca un adevărat act de naștere al „generației estetice” a literaturii din zonă
JEBELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287670_a_288999]
-
A debutat în revista „Licurici” (1947) și editorial, cu placheta Pentru voi, copii (1955). Are o bogată activitate, de-a lungul a peste cinci decenii, în calitate de scriitor (prozator umorist și autor de literatură pentru cei mici, dramaturg, textier) și de animator cultural, contribuind la promovarea literaturii de gen. O serie de „miniaturi teatrale” (realizate în colaborare cu Ion Mustață) și piese într-un act au fost puse în scenă la diverse teatre din țară. E autorul a numeroase texte destinate difuzării
JURIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
poezia Epicritica bucuriei, semnată G. Mavrogheni. Colaborează la „Floarea de foc”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Luceafărul” (Sibiu), „Pământul” (Călărași), „Pagini literare” (Turda), „Familia”, „Steaua”, „Tribuna” ș.a. La Satu Mare a scris frecvent la publicațiile locale „Cronica sătmăreană” și „Afirmarea”. Este unul dintre animatorii cenaclului literar Afirmarea. Traduce integral Bestiarul sau Cortegiul lui Orfeu de Apollinaire în „Pagini maramureșene”. Poemul fără flăcări, volum publicat de G. în 1934, conține metafora-cheie a poeziei lui: cenușa, neantul fără mistere, timpul care s-a oprit. Poetul percepe
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
din Turnu Severin. După studii de drept în București (licența în 1925), este magistrat la Sighișoara, judecător la Târgu Mureș, Agnita, Arad. În Brașov, unde se stabilește, va fi consilier juridic, procuror, șef al notariatului și mai ales un neobosit animator al vieții culturale. A debutat ca poet în 1920, în „Datina” din Turnu Severin, sub pseudonimul Il. D. Rim. Tot aici va semna, în 1925, cu un nume inspirat de Cehov, I. Vania, și Gherghinescu-Vania. A colaborat la „Tribuna nouă
GHERGHINESCU-VANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]
-
poeziei tradiționale japoneze și îndeosebi a celui numit renga. Se publică, astfel, scurte articole de inițiere în aceste genuri sau de prezentare a unor scriitori ce au contribuit la promovarea lor și, de asemenea, poeme renga compuse de Șerban Codrin, animatorul Centrului Cultural „Ionel Perlea” de la Slobozia, singur ori împreună cu Valentin Busuioc, Constantin Severin și Manuela Miga. I.M.
MICUL ORION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288110_a_289439]
-
Steaua”, „Tribuna”, „Limbă și literatură”, „Revista de pedagogie”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Perspective” ș.a. V. A. Urechia (1979) reprezintă prima monografie despre contestatul cărturar moldovean, atacat de Titu Maiorescu în pamfletele Observări polemice și Beția de cuvinte. Cu bune capitole despre animatorul culturii și învățământului, despre gazetar și polemist, despre rolul său de tribun, cartea are meritul de a sublinia că paginile usturătoare ale lui Maiorescu au însemnat o adevărată trezire pentru V.A. Urechia, care va deveni mai riguros în lucrările
GOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287308_a_288637]
-
Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău (1945). A început să publice poezii în revista „Licurici” (1940). Din 1950 lucrează în redacția gazetei „Tinerimea Moldovei” din Chișinău, iar între 1966 și 1983 funcționează ca redactor-șef adjunct al revistei „Moldova”, devenind și animatorul unor cenacluri literare. Primul volum, Generația mea, apărut în 1951, a fost urmat de numeroase alte culegeri de versuri. G. cultivă o poezie lirică prin excelență, surprinzând stări emotive aflate la frontiera dintre vis și realitate. Versurile, încărcate de o
GUJEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287382_a_288711]
-
Vrăjmaș al revoluției, a cărei izbucnire o socotea funestă, avea să rămână, după mișcarea de la 1848, cu trista faimă de delator. Actor nici rău, nici foarte bun, puțin cabotin, H., neobosit în inițiative de tot felul, a fost un merituos animator teatral. După ce, la Iași, joacă în trupa lui Matei Millo, pleacă la București, unde, împreună cu alți actori moldoveni, înjghebează o „trupă națională extraordinară”. Reprezentațiile vor dura două luni, bucurându-se de o entuziastă primire din partea publicului. Personaj vanitos, dacă nu
HALEPLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
Foaia noastră” din Gyula, membru, din 1975, al Asociației Maghiare de Etnografie, redactor al mai multor volume ale anuarului „Din tradițiile populare ale românilor din Ungaria”, redactor al revistei de etnografie și folclor „Izvorul” din Gyula, H. este un veritabil animator al vieții culturale românești din județul Békés. A cules și a publicat un bogat material folcloric din acest județ, afirmându-se ca bun cunoscător în domeniu. Are o contribuție importantă în adunarea literaturii paremiologice, volumul bilingv Proverbe și zicători din
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
avangardă -, dar și amenințând să pună În cauză autonomia artei. Marile orchestrări folclorico-artistice, de la Stalin la Ceaușescu, au fost montate direct și fățiș Împotriva individualismului estet. Activitățile proletcultismului au fost În cele din urmă absorbite de muncă de educație, iar animatorii săi de cea de organizare politică. Ideea de a fondă o „republică academică liberă” se Înscria și ea În acest program, tentativă lui Bogdanov de a crea, În primăvara 1918, la Moscova, o primă Universitate proletara - pe care o deosebea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Kreutzfahrer, a izbutit o versiune corectă. Traduceri: Aug. von Kotzebue, Cruciații, Craiova, 1839. Repere bibliografice: O.G.L. [Octav George Lecca], Familia Lecca, București, 1897; Barbu Theodorescu, Constantin Lecca, București, 1938; Jack Brutaru, C. Lecca, București, 1956; Petru Comarnescu, Pictori ardeleni animatori ai culturii secolului XIX, TR, 1959, 10; Cornea, Originile, 444, 448, 454, 487; Paul Rezeanu, Pictorul C. Lecca la Craiova, R, 1974, 3; Nicolae Andrei, Anii de lumină. Istoria Liceului „N. Bălcescu” din Craiova, Craiova, 1976, 307-320; Dicț. lit. 1900
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
acestora în procesul viu al discuțiilor în grup, unde intervin ample fenomene de controversă, persuasiune, autoritate etc. Interviul de grup înseamnă discutarea colectivă de către membrii unui grup natural a unei probleme din viața acestuia, sub conducerea unei persoane competente (cercetător, animator). Sarcina animatorului este deosebit de complexă, deși e bine ca intervențiile sale să nu depășească 20% din totalul schimburilor verbale. Intervențiile se referă la sublinierea și reformularea unei opinii, precum și la sinteze progresive. Cel care conduce interviul trebuie să realizeze ceea ce
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
procesul viu al discuțiilor în grup, unde intervin ample fenomene de controversă, persuasiune, autoritate etc. Interviul de grup înseamnă discutarea colectivă de către membrii unui grup natural a unei probleme din viața acestuia, sub conducerea unei persoane competente (cercetător, animator). Sarcina animatorului este deosebit de complexă, deși e bine ca intervențiile sale să nu depășească 20% din totalul schimburilor verbale. Intervențiile se referă la sublinierea și reformularea unei opinii, precum și la sinteze progresive. Cel care conduce interviul trebuie să realizeze ceea ce se numește
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cele din urmă satisfacția ca, după intervenții repetate, să fie repus în drepturi la Academia Comercială și la Seminarul Pedagogic. Manualele pe care le întocmește au avut înainte de primul război mondial o răspândire largă. Remarcabile sunt și eforturile sale de animator cultural, impulsurile date propagării unor realizări literar-artistice, bunăoară în cadrul Institutului de Cultură Româno-German, pe care îl conduce temporar. În toată activitatea sa R. și-a asumat rolul de mijlocitor între spiritualitatea românească și cea germană, chiar și în momente nefavorabile
RICHTER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289282_a_290611]
-
colaborează la „Evenimentul literar”, „Literatură și artă română”, „Neamul românesc”, „Revista literară”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Lumea ilustrată” ș.a. Până la sfârșitul vieții va practica avocatura la Constanța, fiind de mai multe ori deputat și la un moment dat primar al orașului. Animator al vieții culturale dobrogene, conduce publicațiile „Drepturile Dobrogei” (1902), „Farul” (1903-1904) și publică în revista „Ovidiu”, condusă de Petru Vulcan (1905), „Analele Dobrogei”, „Dobrogea jună”. A semnat și Chisoi, Ghib, Inero, Mărgineanul, Meșterul Manole, Morna, Nichifor Norma, Doctorul Romanus, Rozmarin
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
încercare de a o resuscita, după 1990, vreme de câțiva ani - cu colaborarea sporadică a lui R., stabilit în Germania din 1989 -, orientarea spre proza științifico-fantastică a ajuns să devină, în imaginarul colectiv al culturii române, consubstanțială cu creatorul și animatorul ei, ocultând adesea celelalte aspecte ale activității sale. Începuturile literare ale lui R., duble într-un anume sens, îmbrățișau cele două laturi esențiale ale evoluției sale ulterioare: literatura de anticipație - reprezentată de prima povestire, Astrul principal, scrisă în 1934 - și
ROGOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
LUCEAFĂRUL, publicație apărută la Paris în noiembrie 1948 și în mai 1949. Caseta redacțională lipsește, dar animatorii revistei sunt, conform mai multor mărturii, N. I. Herescu, Mircea Eliade și Virgil Ierunca (secretar de redacție). Editată pe fondul unei grave crize care vizează „răstălmăcirea tradiției noastre istorice, ponegrirea graiului, credințelor și culturii, nimicirea spiritualității noastre autentice”, într-un moment
LUCEAFARUL-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287874_a_289203]
-
liceelor „I. L. Caragiale” și „Mihai Viteazul” din Ploiești (1960-1964). Se înscrie la o școală tehnică postliceală în domeniul petrochimiei și ajunge operator chimist. După 1989 va fi directorul Editurii Universul Cartfil din Ploiești, fondator al revistelor „Sinteze” și „Sinteze literare”, animator al cercului literar cunoscut sub numele Grupul de la Ploiești. Debutează în 1965, cu poezie, în revista „Familia”, fiind prezentat de Gheorghe Grigurcu. Prima carte, În iarnă cu fluturi albaștri, îi apare în 1974, fiind semnată, ca și următoarele trei, Ion
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
Societatea de mâine”, iar după război scrie la „Lupta patriotică” (Timișoara), „Luptătorul bănățean”, „Orizont”, „Steaua”, „Tribuna”, „Semenicul” (Reșița). A mai semnat Sim, Drumețiu. S.-U. va pendula între studii istorice și poezie. Activitatea lui este, în primul rând, una de animator. Întemeietor de reviste, de societăți culturale, lider eficient într-o Timișoară cosmopolită, el și-a neglijat propriile scrieri, multe rămânând în faza de fragment, de proiect. Scriitorul nu a finalizat nimic, deși din repetatele lui intervenții publicate în „Vrerea” se
STOIA-UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
televizate ale propriilor piese, scenarii pentru teatru radiofonic sau televiziune (serialul Cosmin, fiul zimbrului), scenarii cinematografice (Răsună valea și Telegrame după I. L. Caragiale) etc. Pe lângă prodigioasa activitate de dramaturg, s-a distins și în publicistica pe teme teatrale, precum și ca animator, prin dezbaterile pe care le-a inițiat sau le-a găzduit în revistele la care a fost redactor. I s-au decernat Premiul Teatrului Național pentru Veste bună, Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei RPR pentru Rapsodia țiganilor, Premiul de Stat
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
sale literare erau însă anterioare anilor studenției. În adolescență a învățat multe despre literatură de la poetul brașovean Darie Magheru. A activat în cenaclul revistei „Astra” (1969-1973), apoi în cenaclul de la „Echinox” (1975-1979), iar după decenii a devenit unul din principalii animatori ai dezbaterilor în cadrul unor importante cenacluri bucureștene: din 1998 la cenaclul Asociației Scriitorilor (condus de Nora Iuga), din 2002 la cenaclul „Euridice” al Uniunii Scriitorilor (condus de Marin Mincu). Rolul lui de „descoperitor” al unor talente nu poate fi trecut
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]