862 matches
-
-și schimbă starea de oxidare. Apa de clor, astfel obținută este folosită pentru verificarea proprietăților fizice și chimice ale clorului. 3.2.Obținerea bromului În laborator, bromul poate fi obținut atât în stare gazoasă cât și în stare lichidă. Oxidarea anionului Br⎯ se realizează mai ușor decât în cazul ionului Cl⎯, bromul fiind mai puțin electronegativ. Deci, oxidarea ionului Br⎯ poate fi realizată cu un număr mai mare de oxidanți: KMnO4, K2Cr2O7, MnO2, PbO2, KBrO3, H2SO4(conc.), Cl2, K2CrO4 în mediu
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
cu sufitul de sodiu la temperatura de 800, în mediu de alcool etilic (metoda se practică și în industrie). Na2SO3 +S → Na2S2O3 În funcție de interpretarea datelor experimentale, se poate admite una sau alta din următoarele structuri ale acidului tiosulfuric respectiv ale anionului tiosulfat: A. Buch Andesrsen tratând sulfitul de sodiu cu sulf radioactiv S* a demonstrat prin reacțiile următoare că cei doi atomi de sulf din ionul tiosulfat care se formează nu sunt echivalenți din punct de. Din studiul cu raze X
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
de vedere a comportării lor în soluție apoasă, sărurile se pot clasifica în două mari categorii: săruri fără hidroliză și săruri cu hidroliză. Sărurile fără hidroliză sunt sărurile ale căror cationi B+ provin de la o bază tare și ale căror anioni Ade la un acid tare. Conform teoriei protolitice, cationul B+ reprezintă acidul conjugat al bazei BOH din care provine iar anionul Areprezintă baza conjugată a acidului HA din care provine. Atât acidul conjugat cât și baza conjugată au tării opuse
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
cu hidroliză. Sărurile fără hidroliză sunt sărurile ale căror cationi B+ provin de la o bază tare și ale căror anioni Ade la un acid tare. Conform teoriei protolitice, cationul B+ reprezintă acidul conjugat al bazei BOH din care provine iar anionul Areprezintă baza conjugată a acidului HA din care provine. Atât acidul conjugat cât și baza conjugată au tării opuse bazelor și acizilor din care provin. Această tărie se răsfrânge asupra fixării ionilor H+ și HOproveniți din disocierea apei. Cei tari
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
ionul Na+ este acidul conjugat al NaOH. Deoarece NaOH este o bază tare, ionul Na+ este un acid conjugat slab și nu va fixa ionii HOproveniți din apă. Ionul Cleste baza conjugată a HCl. Deoarece HCl este un acid tare, anionul Clva fi o bază conjugată slabă și deci nici acesta nu va fixa ionii H+ proveniți din disocierea apei. Rezultă că ionii inițiali ai apei nu vor reacționa cu ionii sării, deci nu vom avea o reacție de hidroliză ci
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
-și schimbă starea de oxidare. Apa de clor, astfel obținută este folosită pentru verificarea proprietăților fizice și chimice ale clorului. 3.2.Obținerea bromului În laborator, bromul poate fi obținut atât în stare gazoasă cât și în stare lichidă. Oxidarea anionului Br⎯ se realizează mai ușor decât în cazul ionului Cl⎯, bromul fiind mai puțin electronegativ. Deci, oxidarea ionului Br⎯ poate fi realizată cu un număr mai mare de oxidanți: KMnO4, K2Cr2O7, MnO2, PbO2, KBrO3, H2SO4(conc.), Cl2, K2CrO4 în mediu
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
cu sufitul de sodiu la temperatura de 800, în mediu de alcool etilic (metoda se practică și în industrie). Na2SO3 +S → Na2S2O3 În funcție de interpretarea datelor experimentale, se poate admite una sau alta din următoarele structuri ale acidului tiosulfuric respectiv ale anionului tiosulfat: A. Buch Andesrsen tratând sulfitul de sodiu cu sulf radioactiv S* a demonstrat prin reacțiile următoare că cei doi atomi de sulf din ionul tiosulfat care se formează nu sunt echivalenți din punct de. Din studiul cu raze X
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
Crescând diluția, crește și conductibilitatea echivalentă (λ), atingând valoarea maximă λo (conductibilitatea echivalentă limită) la diluție infinit de mare (concentrație practic egală cu zero). Pentru o anumită soluție de electrolit: = conductibilitatea echivalentă limită a cationului; ( )− 0λ = conductibilitatea echivalentă limită a anionului. (valorile acestor parametri sunt înscrise în tabelul din anexa 7). În scopul determinării solubilității electroliților greu solubili, de exemplu pentru PbSO4 introdus în apă considerăm următorul echilibru: Soluția obținută în momentul atingerii echilibrului de dizolvare este o soluție saturată și
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
echivalentă limită (λ0). Conform legii lui Kohlrausch (legea migrației independente a ionilor) conductibilitatea echivalentă limită (λ0) se compune aditiv din conductibilitățile echivalente limită ale ionilor existenți în soluții: unde: λ( & - conductibilitatea echivalentă limită a cationului; λ( +& - conductibilitatea echivalentă limită a anionului. La diluție infinită, electroliții disociază practic complet. Prin urmare gradul de disociere (α) va fi egal cu 1. Gradul de disociere (α) reprezintă fracțiunea din echivalentul gram care a disociat. Gradul de disociere (α) este redat de relația (137): Gradul
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
sub forma A la un pH mai mic decât punctul izoelectric al proteinei, iar în compartimentul (II) se află soluția de HCl (starea inițială). Concentrațiile exprimate în ioni gram/L se notează astfel: Notații: [z] = concentrația macrocationului (ionigram/L) = concentrația anionului Cl(ionigram/L) în compartimentul I, în starea inițială; [x + y] = concentrația H+ (ionigram/L) în compartimentul II, în starea inițială = concentrația anionului Cl (ionigram/L) în compartimentul II, în starea inițială; [z + y] = concentrația anionului Cl(ionigram/L), în
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
inițială). Concentrațiile exprimate în ioni gram/L se notează astfel: Notații: [z] = concentrația macrocationului (ionigram/L) = concentrația anionului Cl(ionigram/L) în compartimentul I, în starea inițială; [x + y] = concentrația H+ (ionigram/L) în compartimentul II, în starea inițială = concentrația anionului Cl (ionigram/L) în compartimentul II, în starea inițială; [z + y] = concentrația anionului Cl(ionigram/L), în compartimentul I, la echilibru; [y] = concentrația H+ (ionigram/L), în compartimentul I, la echilibru; [x] = concentrația H+ (ionigram/L) = concentrația Cl (ionigram/L
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
macrocationului (ionigram/L) = concentrația anionului Cl(ionigram/L) în compartimentul I, în starea inițială; [x + y] = concentrația H+ (ionigram/L) în compartimentul II, în starea inițială = concentrația anionului Cl (ionigram/L) în compartimentul II, în starea inițială; [z + y] = concentrația anionului Cl(ionigram/L), în compartimentul I, la echilibru; [y] = concentrația H+ (ionigram/L), în compartimentul I, la echilibru; [x] = concentrația H+ (ionigram/L) = concentrația Cl (ionigram/L) în copmartimentul II, la echilibru. Rolul membranei semipermeabile îl poate juca chiar gelatina
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
a coagulării acestora: acțiunea coagulantă se datorește ionului cu sarcină de semn contrar sarcinii unităților cinetice (particulelor), conținute în sol. Astfel, pentru solul (pozitiv) de Al2O3, la adaosul de electroliți (KCl, KNO3, K2SO4, K2CrO4, etc), agentul coagulant este reprezentat de anionul acestora; pentru solul de iodură de argint (negativ), obținut în exces de iodură de potasiu, la adaosul de electroliți (LiNO3, Mg(NO3)2, etc), agentul coagulant este cationul. Ionii coagulanți acționează în sensul descărcării sarcinii electrice a particulelor coloidale de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
crește în progresie aritmetică, pragurile de coagulare scad în progresie geometrică”. Deși regula valenței admite că pragurile de coagulare sunt identice la ionii de aceeași valență, totuși se evidențiază și influența naturii ionilor (de aceeași valență) asupra capacității coagulante. Astfel, anionii sunt cu atât mai eficienți în privința coagulării, cu cât volumul lor este mai mare: La cationi, creșterea capacității coagulante are loc odată cu creșterea polarizabilității (a capacității adsorbante): În cazul în care se lucrează cu amestecuri de electroliți, uneori pragurile de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
cald reacționează cu hidrogenul sulfurat. Tipic stibiului este comportamentul său, intermediar între cel metalic și cel nemetalic; de aceea, în combinații, acest element chimic este prezent atât sub formă de cationi (ca atare sau complecși), cât și sub formă de anioni (complecși). Bismutul se comportă în mod asemănător, cu deosebirea că la bismut starea de oxidarea stabilă este +3 (combinațiile de bismut pentavalente sunt instabile, având caracter oxidant). Combinațiile acestor metale au o tendință pronunțată de a hidroliza, formând în soluție
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
L (c.n.) se poate calcula compoziția procentuală a gazelor (raportată volumic): = 92,593% (volumic) = 7,407% (volumic) 2 La calcinarea unei sări care conține 24,683% potasiu, în reziduu se obține o altă sare care conține 39,594% potasiu. Anionul celei de-a doua sări are o compoziție identică cu acela al sării inițiale, dar are o sarcină diferită. Să se stabilească identitatea celor două săruri. Fie și cele două săruri de potasiu, în care s-a notat cu , respectiv
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
a doua sări are o compoziție identică cu acela al sării inițiale, dar are o sarcină diferită. Să se stabilească identitatea celor două săruri. Fie și cele două săruri de potasiu, în care s-a notat cu , respectiv, cei doi anioni, având aceeași compoziție chimică, dar sarcini diferite (x, respectiv y). Fie M masa molară a anionului comun. Exprimând conținutul de metal din fiecare sare, se obține: Făcând raportul celor două relații astfel obținute, rezultă: ⇔ y = 2x Deci sărurile pot avea
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
diferită. Să se stabilească identitatea celor două săruri. Fie și cele două săruri de potasiu, în care s-a notat cu , respectiv, cei doi anioni, având aceeași compoziție chimică, dar sarcini diferite (x, respectiv y). Fie M masa molară a anionului comun. Exprimând conținutul de metal din fiecare sare, se obține: Făcând raportul celor două relații astfel obținute, rezultă: ⇔ y = 2x Deci sărurile pot avea formulele chimice generale: 1. KA și ; 2. și ; 3. și - nu convine din cauza sarcinii prea mari
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
Exprimând conținutul de metal din fiecare sare, se obține: Făcând raportul celor două relații astfel obținute, rezultă: ⇔ y = 2x Deci sărurile pot avea formulele chimice generale: 1. KA și ; 2. și ; 3. și - nu convine din cauza sarcinii prea mari a anionului pentru a doua sare (-6). Se caută o sare precum acelea precizate la primele două perechi de săruri. Pentru a avea valență variabilă, anionul trebuie să fie radicalul unui oxoacid. Prin urmare, este de forma , deci masa sa molară se
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
chimice generale: 1. KA și ; 2. și ; 3. și - nu convine din cauza sarcinii prea mari a anionului pentru a doua sare (-6). Se caută o sare precum acelea precizate la primele două perechi de săruri. Pentru a avea valență variabilă, anionul trebuie să fie radicalul unui oxoacid. Prin urmare, este de forma , deci masa sa molară se va calcula cu relația: unde este masa atomică a elementului E ce generează anionul. Se consideră primul caz (x = 1) și se calculează masa
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
primele două perechi de săruri. Pentru a avea valență variabilă, anionul trebuie să fie radicalul unui oxoacid. Prin urmare, este de forma , deci masa sa molară se va calcula cu relația: unde este masa atomică a elementului E ce generează anionul. Se consideră primul caz (x = 1) și se calculează masa molară M din prima relație: ⇒ M = 119 Se identifică elementul E prin încercări succesive. Se obține soluție convenabilă doar pentru n = 4, când = 55 (adică elementul care generează anionul este
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
generează anionul. Se consideră primul caz (x = 1) și se calculează masa molară M din prima relație: ⇒ M = 119 Se identifică elementul E prin încercări succesive. Se obține soluție convenabilă doar pentru n = 4, când = 55 (adică elementul care generează anionul este manganul Mn). Cele două săruri sunt KMnO4 și K2MnO4. În cazul în care x = 2, nu se obțin soluții convenabile. De asemenea, nu există soluții pentru acest caz nici dacă se caută un anion de forma . Probleme propuse 1
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
55 (adică elementul care generează anionul este manganul Mn). Cele două săruri sunt KMnO4 și K2MnO4. În cazul în care x = 2, nu se obțin soluții convenabile. De asemenea, nu există soluții pentru acest caz nici dacă se caută un anion de forma . Probleme propuse 1 Un metal se găsește în natură sub forma a doi oxizi ce conțin, respectiv, 22,535% oxigen și 36,782% oxigen. Să se identifice metalul și oxizii respectivi. 2 Pentru fabricarea termocuplelor folosite la temperaturi
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
tratamentul antidot trebuie inițiat precoce În cazul suspiciunii de intoxicație cu metanol și/sau nivel seric de metanol mai mare de 20 mg/dl. BICARBONATUL DE SODIU • acționează antidotic deoarece la pH alcalin, acidul formic se menține nedisociat, ca și anion ce nu poate traversa bariera hematoencefalică (astfel, este Împiedicat accesul acidului formic În SNC și la nervul optic); • corectează acidoza metabolică; • fiind necesare doze mari de bicarbonat există riscul suprahidratării • Tratamentul se va ghida În funcție de pH-ul serului, având ca
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
greutate a copolimerilor scade de la 80 la 45% în direcția copolimerilor A — E, rezultat ce poate fi explicat prin creșterea numărului de reticulări, de la 10 — 50% DVB. Copolimerii VT:DVB ar putea reprezinta o cale de sinteză a schimbătorilor de anioni. Literatura referitoare la folosirea acestor copolimeri ca suporturi polimerice ale schimbătorilor de anioni este limitată mențion=ndu-se reacția de clorurare a poli(viniltoluenului) liniar cu NaOCl în prezența unui catalizator de transfer de fază (CTF). Pornind de la aceste date s-
Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenzen Suporturi polimerice reticulate viniltoluen: divinilbenze. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]