456 matches
-
îi plac mult, puține lucruri îi plac puțin și sunt enorm de mulți oameni care îi plac enorm". Un film luminos și optimist despre bucuria de a dărui bucurie celor din jur, un film despre micile lucruri, despre acele cuvinte anodine și întâmplări cotidiene ce dau culoare și savoare vieții și fac din vis o constantă a realității. Le fabuleux... este o bijuterie de poezie și imaginație vizuală - Jeunet (Delicatessen, La cité des enfants perdus, Alien-4 etc.) fiind unul dintre maeștrii
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
față de șeful uzurpatorilor din branșă - am prezentat ,,Biroului" Asociației Criticilor de Film din Uniunea Cineaștilor un proiect de Moțiune, cu propunerea lansării ei la o conferință de presă întrunită în acest scop. ,,Biroul" a preferat însă să încropească un text anodin de belferi în vacanță, care și-a binemeritat josul ultimei coloane a unei pagini oarecare dintr-un singur cotidian. Sînt marca și locul fabricii de servilisme C. Corciovescu (secretară a ,,Biroului" care - spre deosebire de Irina Coroiu - a rămas ce-a fost
Somnul insulei filmice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15683_a_17008]
-
tip omenesc, de obicei mediocru și cel mai adesea negativ. O evocare biografică nu merită decît o persoană care s-a remarcat printr-o virtute deosebită (Eminescu, Newton sau Napoleon), în vreme ce romanul poate suporta ca subiect o ființă cît de anodină, cu condiția să fie întruparea unui caracter pregnant: ambițiosul, gelosul, invidiosul etc. Și atunci valoarea biografiei vine din arta de a arăta cum o vocație inițială se împlinește în pofida împrejurărilor ostile, pe cînd valoarea romanului stă în arta de a
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
râdea și acum, că așa e viața, ca o panoramă..." Aceasta e perspectiva din care se va constitui narațiunea în Groapa lui Eugen Barbu: viața ca o panoramă, cu evenimente banale și senzaționale, cu oameni de toate coloraturile, bizari sau anodini, agresori sau victime, săraci sau puși pe căpătuială. Prima figură distinctă (a doua după Grigore, în ordinea apariției în roman) e aceea a cârciumarului Stere. Aglaia, soția lui Grigore, depune toate diligențele să-l căsătorească și primul capitol din roman
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
tot atît de reprezentative precum cea a șaizeciștilor în vogă. Așa cum îi stă bine unui artist atent la unitatea creației sale, Petre Stoica își dezvoltă în recent apărutul său volum, intitulat Pipa lui Magritte, repertoriul cu care ne-a deprins. Anodinul înflorește în înregistrareaă unei existențe care depersonalizează, care apasă o umanitate generică precum o damnare blajină: "Este o seară identică serii de ieri/ identică tuturor serilor din orășelul/ care ziua dansează ca o balerină cu un singur picior// este o
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
un rang de cultură pe care imperiul deliciilor tehnice nu ni-l poate da. Că, așadar, fără un salt făcut de unul singur pe orbita inutilă, gratuită și nefolositoare a cultivării estetice, întîlnirea cu un tablou poate semăna cu plimbarea anodină printr-un parc desfrunzit: privirea îți alunecă pe culori, pe penumbre și pe contururi, dar nu depistează nimic, iar într-un final, satisfăcut în imboldul curiozității tale cercetătoare, să simți că ceea ce era de văzut ai văzut deja și că
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
contemporani. A scris Cântecele de trecut strada (1981), La cea mai înaltă ficțiune (1984) și Înnebunesc și-mi pare rău (1990). A fost unul din cei patru fab ai Aerului cu diamante (1982). Așa încât, chiar și atunci când își amintește întâmplări anodine, acestea țin, vrem, nu vrem, de istoria literară. (Oricât de pedant ar suna.) Nici personajele, așa zicând, nu-s de colo. Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Ion Bogdan Lefter, Bogdan Ghiu, Doru Mareș, Mariana Marin, Augustin Frățilă, Radu Călin Cristea
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
Dan Sociu (Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână, 2002), editată în condiții precare și intruvabilă în librării. Ca și cum s-ar fi urmărit un usturător, deloc franciscan paralelism între formula tânărului autor - minimalism și mizerabilism soft, apatie discursivă și anodin cotidian, versuri cu muzică spartă, o imagistică fără relief - și condițiile de strictă editare a poeziei lui. Un al doilea volum, publicat în 2004, prelua și așeza pe copertă fericita sintagmă, recuperând sumarul celui dintâi și suplimentându-l cu un
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
culoare primară - dă celorlalte individualități din scenă, porniri emoționale de necontrolat. Burghezi tipici, molierești în felul lor, B|TRÂNUL, CEL|LALT B|TRÂN, FEMEIA TÂN|R|, DOAMNA, ADO-LESCENTUL și SO}UL își văd, în promenada lor anostă printr-un parc anodin, de micile meschinării cotidiene. Preocupați ba de aforismele cine-știe-cui privitoare la trecerea anilor, ba de fiorii erotici pe care noua coafură îi poate inspira, ba de câte-o țigară obținută, în trecere, fără vreun ban, aceste fantoșe atât de obișnuite
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
a-mi îmblânzi iubita apare drept extrem de proaspăt, influența lui reală asupra tinerilor autori a fost, printr-un grozav ghinion bibliografic, nesemnificativă. Priza directă la real, cadența jurnalistică a frazei, discursul întors către sine, aluzia culturală inteligent disimulată, manierismul gestului anodin, tentația stilistică a autoficțiunii sunt câteva dintre etichetele care, abundente astăzi, se potrivesc perfect unei poezii scrise ieri. Mărturisirea diplomatică a autorului, ce visa ca între poemele, articolele și nuvelele sale să nu existe granițe e, din perspectiva criticii de
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
naturans și natura naturata) și la Fichte (ordo ordinans și ordo ordinatus). Că mai tîrziu flerul pitagoreic a fost degradat la treapta unui delir numerologic menit a explica orice taină prin cifre e un fapt secundar și pînă la urmă anodin. Drama e alta: astăzi Pitagora e privit ca un precursor al maniei scientiste, care își face din număr criteriul unic de recunoaștere a adevărului. E un alt fel de a spune că Pitagora e actual. Premisa scientismului e că valabilitatea
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
storci lacrimi... Oricum, mi-e lehamite! N-ai decât să scrii ce vrei despre mine. Puțin îmi pasă. N-am nici o pretenție la drepturile de autor. Concetățenii onorabili ai urbei vor afla de mine din gazete. Fie printr-un anunț anodin al primăriei, inserat la rubrica "Diverse", de tipul: «Astăzi dimineață, sergentul major Adăscăliței, alarmat de un copil, a găsit pe o bancă din grădina publică a urbei noastre cadavrul unui bărbat asupra căruia se aflau: un ceas de buzunar marca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
apel. De regulă, îmi plac poveștile cu happy-end și nu știu de ce, presimt că înăuntru nu voi găsi ceva care să semene câtuși de puțin cu asta. Și totuși... 28 decembrie Îți returnez broșura cu însemnările mele, cu o dedicație anodină ce poate fi citită de oricine. Și cu semnătura mea, pe care cred că n-o știi. M-am gândit că ar sta mai bine la tine decât la mine, nu vreau să aibă soarta celorlalte lucruri care se vor
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
prepoziția fără. Fără rimă, fără ritm, fără tropi, fără o cât de difuză simbolistică, fără alt semantism decât cel, primar, al simplei denotații, fără ortografie și, bineînțeles, fără lirism, ea este o descripție plată a unei existențe plate, o înșiruire anodină de episoade anodine, neînchegate în structura unei povești ori (sub regim textualist) în povestea unei structuri. În buna sa postfață, O. Nimigean notează biografismul auster, sobrietatea în utilizarea figurilor, minimalismul "cu paradoxal efect expresiv" și alte asemenea caracteristici ale volumului
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
rimă, fără ritm, fără tropi, fără o cât de difuză simbolistică, fără alt semantism decât cel, primar, al simplei denotații, fără ortografie și, bineînțeles, fără lirism, ea este o descripție plată a unei existențe plate, o înșiruire anodină de episoade anodine, neînchegate în structura unei povești ori (sub regim textualist) în povestea unei structuri. În buna sa postfață, O. Nimigean notează biografismul auster, sobrietatea în utilizarea figurilor, minimalismul "cu paradoxal efect expresiv" și alte asemenea caracteristici ale volumului de față. Sunt
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
toate posibilitățile de expresie, de la aciditatea de odinioară, purificată totuși de bădărănia pamfletară, și până la floricelele de acum, ale unui stil efeminat, grațios, suplu și de suprasaturație poetică” (222). În cazul lui Voronca, e vorba de o „inconsistență amabilă și anodină acestui suflet grațios, entuziast, frenetic, delicat, rezervat, retractat, după circumstanțe” (228), ori, într-o altă formulare, de o „lipsă de consistență, care, din dorința de a se modela fiecăruia în parte, poate luneca la contraziceri evidente de atitudini” (227), făcând
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
Te felicit! Eminent! (Apoi, în culmea exaltării.) Excepțional! Ești un mare bărbat! Tot ce faci dumneata mă interesează! Să trăiești!" Văzut de sus (fr.). G. Călinescu Ioanide nu se îmbăta deloc de asemenea ditirambe și calma pe interlocutor cu propoziții anodine: "S-auzim de bine! Să fim serioși!" etc. Știa totuși că Gaittany nu-l lua deloc peste picior, ci se afla într-o secundă de delir. Mai știa că acela chema la telefon și pe alții, punîndu-i la curent cam
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bonetul frigian". Și d. Rosetti binevoiește a ne spune că fiica d-sale se numește Libertatea - sofia, de unde deduce că la această persoană am voit să facem aluziune. Ultimul punct merită singur să fie relevat, căci celelalte sunt atât de anodine încît se combat prin ele însăși. Ne vedem însă nevoiți să-i răspundem printr-o întrebare: De când oare Libertatea și înțelepciunea poartă pe cap bonetul frigian care l-a supărat atât de mult? Știam până acum că Republica, uneori și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
devine inteligibil. Chiar dacă până atunci nu puteai să-i pătrunzi sensul, acum știi de unde să-l iei. Revizitezi copilăria pentru a da de ceva. Cineva îmi povestea despre o femeie cu o memorie fantastică, în stare să reproducă o zi anodină petrecută cu decenii în urmă. Plecând de la un sfârâiac de fapt, toate celelalte evenimente ale acelei zile reconstituite se adunau în jurul acelui fapt ca pilitura de fier. Sau, mă rog, nu chiar așa. Dar important e că acea femeie reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pentru „impuritate” mi se părea onestă și Îndreptățită, chiar și din punct de vedere literar. Deși nu am avut contacte regulate cu Radu după acel ultim schimb de epistole, din 1980, l-am mai Întâlnit totuși Întâmplător, În câteva Împrejurări anodine. Odată, prin ianuarie 1981, Într-o librărie. I-am spus, cred, atunci că nu mai suport ce se Întâmplă În jur. „Ce aveți dumneavoastră cu ei? Este problema lor, a oamenilor sistemului, nu a noastră. Îmi reproșez mereu că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dacă despre tinerețea gata să ne lase În urmă, În enclava ruinată de „acasă”, sau despre bătrânețea care ne oferă refugiul ei pocit În pustiul multicolor al străinătăților ar fi vorba. Apariția noului volum Îmi fusese semnalată Într-o notiță anodină de ziar românesc, parvenită la New York. Am găsit, curând după aceea, Într-un vechi carnet cu coperți albe și tari, expresiva adresă socialistă a poetei (Aleea Barajul Bistriței 10, blocul J7, et. 7, apart. 24, sector 3, București) și, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
creează ea Însăși tema, până la acea inconfundabilă identitate care este adecvarea puternic particularizată, inseparabilă, dintre miez și coajă: fructul proteic și peren În unicitate al artei adevărate. Da, recitind scrisoarea, am recitit romanele lui Ernesto Sábato. Faptele vizibile sunt aparent anodine În cruzimea banalității lor spectaculoase, de un aspru laconism. Adevărata „față” se relevă doar prin multiplicarea interiorității și a tranzitoriului, În fluide, stranii și negre oglinzi, Încrucișându-și, grotesc, carnavalul. „Întâmplarea” nu mai este doar efectul acțiunii celui care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pas oarecare, „Întâmplător”... al doilea ar putea fi aidoma, succesiune mecanică a haosului. Dar pasul al doilea poate fi, deja, și altceva: primejdia, neantul, sau... un sens, sau... ordinea. Dinamica „oarecare” a vieții, vitalitatea risipitoare aparțin, În romanele lui Sábato, anodinului. Iar organizarea, regula, ordonarea, concentrând aparențele fără semn și sens, conțin preliminariile maleficului numit ORDINEA. Atotputernica Ordine Oarbă care se exercită „prin boală sau tortură, prin Înșelăciune și prin falsă compătimire, prin mistificare sau prin scrisori anonime, prin micile Învățătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În curte, străbătea fără grabă aleea pavată, intra În clădire, ieșea. Poarta rămânea, invariabil, În urma sa, larg deschisă. Mă Întreb cine este acest domn, dacă misiunea cu care l-a Învestit hazardul nu se servește de o prea simplă și anodină travestire. * Îl văd ieșind din nou din mașină, scoțând geanta, Îndreptându-se spre poartă. Cobor, grăbit să-l Întâmpin În holul de la parter. A și ajuns În fața ușii, În fața mea, În dreptul panoului În care repartizează, fiecăruia, cota de hazard. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dintre dialogurile sale cu Jorge Luis Borges, consemnate de Orlando Barone, autorul Tunelului, Ernesto Sabato, afirmă că „romanul trebuie să alterneze momente de poezie cu momente comune, tot așa cum statuia o așezăm într-o piață, ca să strălucească într-un spațiu anodin“. Pentru Sabato, un roman care nu conține poezie, nu poate atinge categoria estetică. Mircea Cărtărescu, în prefața la Fata din casa vagon, romanul Anei Maria Sandu, merge chiar mai departe, susținând că „romanul cel mai bun de azi e scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]