715 matches
-
igienei mintale este un „umanism normativ” (normative humanism), conform căruia sănătatea mintală a unui individ depinde de adecvarea la un model al naturii umane, dincolo de sentimentul subiectiv de „bine” pe care-l dă adaptarea individului la ordinea socială. Capitolul 3 Anormalitatea psihică 1. Anormalitatea S-a menționat anterior faptul că starea de anormalitate este înțeleasă ca opusul stării de normalitate, ele fiind complementare (M. Foucault, R. Bastide, P. Giudicelli, G. Canguilhem, R. Liuton, S. Morin, H. Elleuberger). Rezultă de aici că
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
un „umanism normativ” (normative humanism), conform căruia sănătatea mintală a unui individ depinde de adecvarea la un model al naturii umane, dincolo de sentimentul subiectiv de „bine” pe care-l dă adaptarea individului la ordinea socială. Capitolul 3 Anormalitatea psihică 1. Anormalitatea S-a menționat anterior faptul că starea de anormalitate este înțeleasă ca opusul stării de normalitate, ele fiind complementare (M. Foucault, R. Bastide, P. Giudicelli, G. Canguilhem, R. Liuton, S. Morin, H. Elleuberger). Rezultă de aici că, dacă starea de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a unui individ depinde de adecvarea la un model al naturii umane, dincolo de sentimentul subiectiv de „bine” pe care-l dă adaptarea individului la ordinea socială. Capitolul 3 Anormalitatea psihică 1. Anormalitatea S-a menționat anterior faptul că starea de anormalitate este înțeleasă ca opusul stării de normalitate, ele fiind complementare (M. Foucault, R. Bastide, P. Giudicelli, G. Canguilhem, R. Liuton, S. Morin, H. Elleuberger). Rezultă de aici că, dacă starea de normalitate echivalează cu cea de sănătate mintală, starea de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
este înțeleasă ca opusul stării de normalitate, ele fiind complementare (M. Foucault, R. Bastide, P. Giudicelli, G. Canguilhem, R. Liuton, S. Morin, H. Elleuberger). Rezultă de aici că, dacă starea de normalitate echivalează cu cea de sănătate mintală, starea de anormalitate constituie condiția apariției bolii psihice. Anormalitatea reprezintă, prin urmare, orice formă de abatere de la normă. Ea este o stare de dezechilibru pe mai multe planuri: dezechilibru individual; dezacord în relațiile interpersonale; inadaptare socială sau la situațiile vieții; devianță comportamentală; nonconformism
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
normalitate, ele fiind complementare (M. Foucault, R. Bastide, P. Giudicelli, G. Canguilhem, R. Liuton, S. Morin, H. Elleuberger). Rezultă de aici că, dacă starea de normalitate echivalează cu cea de sănătate mintală, starea de anormalitate constituie condiția apariției bolii psihice. Anormalitatea reprezintă, prin urmare, orice formă de abatere de la normă. Ea este o stare de dezechilibru pe mai multe planuri: dezechilibru individual; dezacord în relațiile interpersonale; inadaptare socială sau la situațiile vieții; devianță comportamentală; nonconformism în raport cu sistemul de valori ale mediului
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Ea este o stare de dezechilibru pe mai multe planuri: dezechilibru individual; dezacord în relațiile interpersonale; inadaptare socială sau la situațiile vieții; devianță comportamentală; nonconformism în raport cu sistemul de valori ale mediului socio-cultural; ostilitate față de semeni, de grupul social sau instituții. Anormalitatea este conceptul larg care include toate tipurile de manifestări mai sus menționate, și din acest motiv nu ne este permis să o reducem exclusiv la conceptul de boală. Ea este terenul favorizant pe care apare și se dezvoltă boala psihică
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
este permis să o reducem exclusiv la conceptul de boală. Ea este terenul favorizant pe care apare și se dezvoltă boala psihică, ca o posibilitate ontologică accidentală. Definindu-se comparativ cu starea de normalitate, care reprezintă echilibrul psihic și social, anormalitatea este starea de dezechilibru psihic și social. În ceea ce privește caracteristicile stării de echilibru, Cl. Herzlich distinge următoarele aspecte: starea de bine fizic; absența oboselii; starea de bine psihic; egalitatea dispoziției emoționale; eficiența activității; relațiile pozitive cu ceilalți; adaptarea la realitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
În ceea ce privește caracteristicile stării de echilibru, Cl. Herzlich distinge următoarele aspecte: starea de bine fizic; absența oboselii; starea de bine psihic; egalitatea dispoziției emoționale; eficiența activității; relațiile pozitive cu ceilalți; adaptarea la realitate și la situațiile vieții, optimismul, creativitatea. 2. Formele anormalității și boala psihică În ceea ce privește definiția bolii și a sănătății, ca și în cazul anormalității și al normalității, există două concepții și două criterii (G. Canguilhem): pe de o parte, concepția ontologică și cea pozitivistă; pe de altă parte, criteriul calitativ
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
absența oboselii; starea de bine psihic; egalitatea dispoziției emoționale; eficiența activității; relațiile pozitive cu ceilalți; adaptarea la realitate și la situațiile vieții, optimismul, creativitatea. 2. Formele anormalității și boala psihică În ceea ce privește definiția bolii și a sănătății, ca și în cazul anormalității și al normalității, există două concepții și două criterii (G. Canguilhem): pe de o parte, concepția ontologică și cea pozitivistă; pe de altă parte, criteriul calitativ și cel cantitativ. Față de aceste două categorii, G. Canguilhem remarcă faptul că, în plus
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
abatere de la normă care, deși constituie o anomalie, poate fi, în egală măsură, și o „variație” a normalității. În felul acesta, relația dintre boală și sănătate are următorul aspect: Fig. Criterii calitative Criterii cantitative Concepția ontologică Concepția pozitivistă Boală Sănătate Anormalitate Normalitate Eroare metabolică Concepția ontologică Concepția pozitivistă Criterii calitative Boală Anormalitate Eroare metabolică Criterii cantitative Sănătate Normalitate Leriche a definit boala, în general, după următoarele trei categorii de criterii: - o anumită stare a corpului; - o anumită interpretare dată de medic
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
egală măsură, și o „variație” a normalității. În felul acesta, relația dintre boală și sănătate are următorul aspect: Fig. Criterii calitative Criterii cantitative Concepția ontologică Concepția pozitivistă Boală Sănătate Anormalitate Normalitate Eroare metabolică Concepția ontologică Concepția pozitivistă Criterii calitative Boală Anormalitate Eroare metabolică Criterii cantitative Sănătate Normalitate Leriche a definit boala, în general, după următoarele trei categorii de criterii: - o anumită stare a corpului; - o anumită interpretare dată de medic; - o anumită stare de conștiință a bolnavului privind propria sa persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Avantaje Fig. Variații patologice ale normalului Cazuri limită Cazuri cronice Starea de sănătate Stări premorbide Boala propriu-zisă Stările defectuale postprocesuale Direcția de evoluție clinică Procesul de remisiune (ameliorare) Procesul de deteriorare Boala reprezintă o formă de manifestare a stării de anormalitate și ea trebuie înțeleasă în cadrul acestui concept larg. În sfera anormalității, boala este numai un sector, în comparație cu alte forme de manifestare a stărilor de anormalitate. Ceea ce e important este faptul că atât normalitatea, cât și anormalitatea nu au limite precise
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de sănătate Stări premorbide Boala propriu-zisă Stările defectuale postprocesuale Direcția de evoluție clinică Procesul de remisiune (ameliorare) Procesul de deteriorare Boala reprezintă o formă de manifestare a stării de anormalitate și ea trebuie înțeleasă în cadrul acestui concept larg. În sfera anormalității, boala este numai un sector, în comparație cu alte forme de manifestare a stărilor de anormalitate. Ceea ce e important este faptul că atât normalitatea, cât și anormalitatea nu au limite precise, ele intersectându-se, motiv pentru care și formele anormalității vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de remisiune (ameliorare) Procesul de deteriorare Boala reprezintă o formă de manifestare a stării de anormalitate și ea trebuie înțeleasă în cadrul acestui concept larg. În sfera anormalității, boala este numai un sector, în comparație cu alte forme de manifestare a stărilor de anormalitate. Ceea ce e important este faptul că atât normalitatea, cât și anormalitatea nu au limite precise, ele intersectându-se, motiv pentru care și formele anormalității vor fi marcate de aceeași regulă. În sensul acesta, distingem o largă paletă de variații pornind
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
manifestare a stării de anormalitate și ea trebuie înțeleasă în cadrul acestui concept larg. În sfera anormalității, boala este numai un sector, în comparație cu alte forme de manifestare a stărilor de anormalitate. Ceea ce e important este faptul că atât normalitatea, cât și anormalitatea nu au limite precise, ele intersectându-se, motiv pentru care și formele anormalității vor fi marcate de aceeași regulă. În sensul acesta, distingem o largă paletă de variații pornind de la starea de normalitate sau sănătate către diversele forme ale patologicului
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
În sfera anormalității, boala este numai un sector, în comparație cu alte forme de manifestare a stărilor de anormalitate. Ceea ce e important este faptul că atât normalitatea, cât și anormalitatea nu au limite precise, ele intersectându-se, motiv pentru care și formele anormalității vor fi marcate de aceeași regulă. În sensul acesta, distingem o largă paletă de variații pornind de la starea de normalitate sau sănătate către diversele forme ale patologicului sau ale bolii: a) starea de sănătate reprezintă echilibrul psihosomatic, normalitatea, cu lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
forme de status mintal: a) sănătatea mintală, reprezentând forma de normalitate psihică, de echilibru interior și adaptare la realitatea externă; b) stările intermediare, care, deși ies din cadrul normalității, nu reprezintă manifestări sau stări patologice, ci fragilități sau trăsături minore de anormalitate, contituind grupa de manifestări cunoscute în literatura germană de psihiatrie ca „variații patologice ale normalului”; c) boala mintală ca formă de transformare psihopatologică a personalității, prin pierderea stării de echilibru interior, ruperea de realitate, incomunicabilitate, izolarea într-un univers morbid
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cunoscute în literatura germană de psihiatrie ca „variații patologice ale normalului”; c) boala mintală ca formă de transformare psihopatologică a personalității, prin pierderea stării de echilibru interior, ruperea de realitate, incomunicabilitate, izolarea într-un univers morbid; aceasta este starea de anormalitate psihică; d) defectul postprocesual, reprezentând starea personalității după încheierea evoluției procesului clinico-psihiatric, considerat o stare de handicap psihic. Având în vedere aspectele mai sus prezentate referitoare la boala psihică, să analizăm în continuare persoana bolnavului mintal. Bolnavul psihic este persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
dinamică de tip „pulsatoriu” a sistemului personalității. Aceasta se „încarcă” în cursul procesului de reflectare și se „descarcă” prin procesul de proiecție. De raportul dintre cele două depinde starea de echilibru sau de normalitate și starea de dezechilibru sau de anormalitate a comportamentului. Echilibrul comportamentului se desfășoară după schema următoare. Există însă și tipuri de comportament anormale, pe care le vom prezenta în continuare. Comportamentul de tipul crizei psihobiologice apare în perioada pubertății, adolescenței sau la menopauză. Crizele de dezvoltare sau
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
este condamnat de societate. Indivizii care adoptă un asemenea comportament sunt niște „înstrăinați” de grupul social, care se autoizolează, devenind diferiți, bizari și nedoriți de ceilalți membri ai societății (H. Becker). Se pune problema dacă trebuie să considerăm devianța ca anormalitate sau dacă anormalitatea este o formă de devianță. Referitor la problema anormalității am mai discutat și nu vom reveni. Anormalitatea presupune o tulburare de ordin structural sau funcțional a organismului, a corpului sau a psihicului, pe când devianța presupune o tulburare
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
societate. Indivizii care adoptă un asemenea comportament sunt niște „înstrăinați” de grupul social, care se autoizolează, devenind diferiți, bizari și nedoriți de ceilalți membri ai societății (H. Becker). Se pune problema dacă trebuie să considerăm devianța ca anormalitate sau dacă anormalitatea este o formă de devianță. Referitor la problema anormalității am mai discutat și nu vom reveni. Anormalitatea presupune o tulburare de ordin structural sau funcțional a organismului, a corpului sau a psihicului, pe când devianța presupune o tulburare de funcționalitate a
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
înstrăinați” de grupul social, care se autoizolează, devenind diferiți, bizari și nedoriți de ceilalți membri ai societății (H. Becker). Se pune problema dacă trebuie să considerăm devianța ca anormalitate sau dacă anormalitatea este o formă de devianță. Referitor la problema anormalității am mai discutat și nu vom reveni. Anormalitatea presupune o tulburare de ordin structural sau funcțional a organismului, a corpului sau a psihicului, pe când devianța presupune o tulburare de funcționalitate a relațiilor sociale. Devianța este o diminuare a competenței sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
diferiți, bizari și nedoriți de ceilalți membri ai societății (H. Becker). Se pune problema dacă trebuie să considerăm devianța ca anormalitate sau dacă anormalitatea este o formă de devianță. Referitor la problema anormalității am mai discutat și nu vom reveni. Anormalitatea presupune o tulburare de ordin structural sau funcțional a organismului, a corpului sau a psihicului, pe când devianța presupune o tulburare de funcționalitate a relațiilor sociale. Devianța este o diminuare a competenței sociale, a capacității de adaptare socială a individului, pe când
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
presupune o tulburare de ordin structural sau funcțional a organismului, a corpului sau a psihicului, pe când devianța presupune o tulburare de funcționalitate a relațiilor sociale. Devianța este o diminuare a competenței sociale, a capacității de adaptare socială a individului, pe când anormalitatea este o diminuare a capacităților somatice și psihice ale individului, ambele judecate astfel de opinia societății (E. Sagarin). Factorul de referință în aceste situații este reprezentat de sistemul de valori socio-culturale și morale ale modelului social căruia îi aparține individul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cea care are un rol esențial de jucat este igiena mintală. Să căutăm prin urmare să definim conceptele fundamentale la care facem referință. Boala psihică, la fel ca devianța și sociopatia, se definește în raport cu starea de normalitate. Boala psihică este anormalitatea clinică produsă fie de o tulburare somatică (leziuni organice cerebrale), fie de o tulburare psihică primară, de natură endogenă, sau de un conflict exogen. Devianța este anormalitatea comportamentului produsă prin devieri sau abateri de la normele de conduită socială impuse de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]