825 matches
-
simțim bine. Pankov Parkstrasse 23! O stradă mică, fără clădiri impozante, doar locuințe cu maximum 1-2 etaje. Aici Ambasada deținea două corpuri de clădiri alăturate, unul sediul ambasadei, cu 2 etaje, celălalt cu un singur etaj, sediul consulatului, ambele construcții anoste, zugrăvite într-o culoare spălăcită. Clădirile nu erau proprietatea statului român, ca în alte capitale, și autoritățile RDG ne oferiseră un teren în centru pentru construcția unei noi ambasade, ofertă refuzată nu știu pentru ce motiv de cei de la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
loc un schimb de urări pentru Anul Nou. Cetățeanul va mai suna, poate chiar de revelion. NR. rezultă că pe cetățean îl cheamă... (NB: Cetățeanul din Santiago este cel cu trei surori în România). Zeci și zeci de înregistrări, discuții anoste, comune, calificate "strict secret". Cizme, cefe groase și transpirate, capete pătrate, o adunătură de personaje grotești aflate necondiționat în slujba "primului cizmar al țării", înregistrând zi de zi și ceas de ceas viața intimă a mii de romani, pândind "bomba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
un semn cu mâna... Doamne, ce fericire! * Pe Florilor, seara, cu toții la televizor. Urmărim un film. Camera luminată numai de pâlpâirile ecranului, pe care secvențele se succed, la intervale neregulate. De câteva zile, încerc să țin regim. Și pentru ca iaurtul anost să devină comestibil îl amestec cu zahăr și îl servesc în timpul vizionării programului TV. „Iaurt cu film” e combinația cea mai fericită. Nesuferitul aliment de regim sever devine aproape suportabil. Filmul e bun, suntem împreună. Mama ocupă „fotoliul”, de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vă ostenesc cu această Înșirare, astăzi de poveste. Mihalache Popescu mi-a cerut să-i fac o cerere de subsidiu pentru studiul cântului și, cu avizul maestrului meu de la Sf. Sava, căruia, cum spuneam, nu-i prea Învățam solfegiile cele anoste și plicticoase, umplându-l pentru asta de amă răciune și făcându-l să mă arate cu degetul Întregii clase a cincea, ca pe un monstru sau ca pe un fenomen: — Ia priviți, vă rog, și ascultați, ce voce are! Ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
frumos, presărată cu nenumărate citate memorabile, umor (malițios, de multe oriă cu ironii fine. Competența, ușurința și eleganța exprimării, abundența informațiilor oferite cu plăcere și bucurie celui care se simte pe deplin stăpân pe puterea cuvântului, făcea ca aceste activități, anoste uneori, să se transforme într-un adevărat colocviu, unde noi, bibliotecarii, ne simțeam mai importanți și necesari în inima noastră. Prin contribuția domnului profesor Pracsiu, profesia noastră a câștigat mai mult respect și un loc binemeritat în lumea școlii. Vă
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
de pregătire diplomatică și, din nefericire, nici o adaptabilitate înnăscută care să-i ușureze și lui și nouă munca. Cred că cele câteva luni, cât a fost acest profesor în calitate de ministrul al afacerilor externe, activitatea instituției a fost, poate, cea mai anostă. După mai puțin de un an, la sfârșitul lunii august, mai precis imediat după festivitățile de la 23 August, în ziua de marți 26 august 1986, profesorul universitar Ioan Totu era instalat ministru al afacerilor externe. Era o persoană pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Feleacului), a cărei curte plină de praf era foarte întinsă, presărată doar pe una dintre laturi de vreo trei patru copaci plăpânzi, cu frunză rară. Curte tristă, ca și clasele menite parcă să-mi inhibe imaginația prin panourile lor didactice anoste, prin băncile lor prea încăpătoare, cu crucea neagră pe peretele din spatele catedrei, cu ferestrele late și înalte spre curte, cu acuratețea semnalată agresiv de mirosul de terebentină ce-l emanau podelele. Nici o amintire simpatică, memoria nereținând decât două figuri umane
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de corectat și care abunda de cunoștințe „extraordinare“, prevestind chiar: băiatul ăsta va fi într-o zi cineva!), nici nu părea să mă vadă, pe când eu îl urmăream cu mare curiozitate, de nu cu admirație, lecțiile lui fiind atât de anoste. Din ce știu, profesorul nostru de chimie, Nistor, care a ajuns ministru sau ambasador sub comuniști, a fost prozelitul lui Ilie Cristea, la Aiud. Spre deosebire de fizică, chimia îmi repugna (mi se părea prea terestră, pragmatică), dar lecțiile acestui profesor erau
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mine? Se trezesc subit la realitate, văd în fața ochilor același rozariu, existent pe undeva în marginea sudică a grădinii Copou, nu prea departe de o altă încântătoare grădină cea botanică. Și plantele din jurul trandafirilor pitici nu mai par nici vulgare, anoste, captive, nici indolente, rătăcite în nimicuri, ci chiar sunt cu rost, cu lacrimi de rouă, cu ochii la pământ, la oameni, la cer, cu trăiri arborescente, sub arome de aburi plutitori și irezistibili din salcâmi, tei, liliac și iasomie, ființe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sentiment de încântare, iar realul înseamnă întâlnirea cu natura, percepută ca primitoare generoasă a idealului. Prin urmare, acest real este condiționat de ideal, încât aspirația noastră numai acum are suportul unei existențe care s-a desprins de banal, de viețuirea anostă. 24 M-am întrebat și altădată, mă întreb și acum dacă încă mai putem crede că lumea noastră de azi, nebună de legat, mai are șanse să redevină lumea plină de iubire și dreptate. Te copleșește gândul că viața e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
parte, era sabia lui Damocles (cei care mă trimiseseră) deasupra capului meu și atârna amenințătoare. Convorbirile au fost cu mine, dar ca interlocutor eram pus pe banca celor care datoram răspunsuri și explicații, la întrebările puse (inteligente, interesante, dar uneori anoste și chiar deloc savante). Au fost discuții pe probleme generale teze, precum: care dintre Pacte, cele referitoare la drepturile economice, sociale și culturale sau cele privind drepturile civile și politice sunt mai importante; dacă Pactele pot fi invocate și se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ceva mai bun atunci când se strâng laolaltă să-și etaleze public forța analitică sau hazul este un simptom grav. Astfel de obiecții ar părea de detaliu când vorbim de principalele eșecuri ale celor două decenii: câte o șuetă lăbărțată și anostă la televizor, fie ea și între celebrități intelectuale, nu conteză în evoluția generală a țării. Ba contează, zic eu, pentru că un astfel de exemplu este doar vârful ghețarului. Pentru a aborda masivele probleme, cum ar fi corupția sau productivitatea, este
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
trecut o dată prin fața vitrinei - trebuia, doar, să ieșim pe undeva din muzeu ! -, și atunci ne-am uitat atenți la toate detaliile. Acum ne aflam la Universitate, în parcarea de la coada calului. Trebuia să vizităm, în apropiere, un muzeu și mai anost, plin cu planșe de istorie. Auto carul nostru a parcat lîngă un altul, care s-a dovedit a fi cu bulgari. Ne-am dat cu toții jos și, de cum ne-au văzut, bulgarii au început să ne zîmbească și să ne
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pun în gardă de miraj la distanță. Moicuța, draga mea, mamy mic, îți scriu mereu vrute și nevrute. Mâine la 8 voi merge la Poștă să duc amândouă scrisorile odată. Vei primi două. Vreau să fii mulțumită chiar dacă aceasta din urmă e anostă, insipidă. Mi-a tăiat elanul Mihai. Și eu sunt monocordă, prin viața pe care o duc. Teatru, deloc. Cinematograf, deloc. Lecții și sindicat. Nu. Tu mereu, cu mine peste tot. Îți închipui, Monica, nu te părăsesc o clipă. Nimic nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Neagu avea 68 de ani, Păsărescu - aproape de pensie, Hîncu. Doar morarul din Urziceni era tînăr. *Nicu mi-a vorbit, înăbușindu-și un oftat, despre „zidurile groase ale singurătății”. Deși poate să pară nefiresc, în aceeași zi (o zi, în rest, anostă) dau peste două texte despărțite de decenii, dar mustind de aceleași nemulțumiri, străbătute de ideea de laisser tomber. Pe primul l-am descoperit dimineață, deschizînd la întîmplare volumul 30 de ani (ESPLA, 1960), amintirile Aristizzei Romanescu, nu la mijloc, unde
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o scot la gînduri mai luminoase, „sîntem condamnați la asta”. „Parcă mie - am continuat - mi-i plăcut să mă întîlnesc cu anumite figuri din redacție? Totuși, mă duc, îmi predau materialele, corectez șpalturi, stau în aburi de plumb, înghit ședințe anoste, suport show-urile unor demagogi...” „Să știi - mi-a replicat - că și eu îmi fac datoria, dar fără convingere, căci am ajuns la concluzia că aproape nici unul dintre copiii acestei generații - o generație scăpată din mînă - nu merită. Mă simt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
excitat” era de faptul că G. Îl felicitase pentru cele ce scrisese! *Cum a fost în „capitala Ialomiței”, unde patroana locului e „tovarășa Găinușe”? „Nu mare lucru, totul s-a petrecut la rece”, îmi spune Nanianu. „Slobozia e un oraș anost, sărac: se vede pe chipul și îmbrăcămintea oamenilor”. Cei care au venit la întîlnire, în majoritate profesori, „păreau niște țărani ceva mai spălați”. Deprins cu exagerările, G. le-a vorbit acelor „amărășteni” despre „«Ateneu» - revistă europeană” și ce face el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unde se afla ambasada. Parkstrasse 23! O stradă mică, fără clădiri impozante, doar locuințe cu maximum 1-2 etaje. Ambasada deținea două corpuri de clădire alăturate, unul, sediul ambasadei, cu 2 etaje, celălalt, cu un singur etaj, sediul consulatului, ambele construcții anoste, zugrăvite într-o culoare spălăcită. Clădirile nu erau proprietatea statului român, ca în alte capitale și autoritățile RDG ne oferiseră un teren în centru pentru construcția unei noi ambasade, ofertă refuzată nu știu pentru ce motiv de cei de la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
spre Brasilia. Aș fi putut călători cu avionul, așa cum o făcusem în septembrie 1991 împreună cu Adrian Dohotaru și așa cum o fac practic săptămânal parlamentarii și mulți funcționari ministeriali cu slujbe în capitală, dar care abia așteaptă joia să fugă din anosta Brasilie la însoritul și veselul Rio. Doream însă să cunosc Brazilia, s-o văd, s-o simt, ceea ce din avion nu se poate. Așa că am hotărât sa mergem cu mașina eu, soția, consilierul comercial și șoferul. Drumul Rio-Brasilia este de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de mare valoare artistică. Supus restaurării în 1995, cu fonduri avansate de Organizația Statelor Americane, sediul Ministerului Relațiilor Externe uruguayan era un veritabil muzeu. De câte ori îi pășeam pragul, mă gândeam la clădirile pe unde funcționase Ministerul român al Afacerilor Externe, anoste, fără personalitate, prost întreținute, cu mobilier uzat, ultimul sediu, după expulzarea sa din Palatul Victoria de către Petre Roman, fiind fosta clădire a Confederației Generale Sindicale din aleea Modrogan, edificiu "inodor, incolor și insipid"! Am continuat cu Parlamentul și ministerele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de prin martie până prin august, furtuni și potopuri "biblice", un asemenea "temporal" prilejuindu-mi rime "diplomatice": UF! Plouă la Montevideo în rafale insipid și pe Rambla din Buceo am o jale de-apatrid! Plouă-n Rio de la Plata, curg șuvoaiele anost și mă tem că m-or da gata pieton făr-de-adăpost, nici gondolă, nici canoe, nici galoși și nici umbrelă, blestemând ca tata Noe ploaia sură și rebelă! Și îmi vine să-mi fac seama sau să-mi cer urgent transferul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un corelat mașinist, organismul își pune în funcțiune fiecare resort consumând combustibilul vitalității până la ultima picătură. Simțim decalcul unui romantism hugolian toc- mai în ceea ce ține de urmărirea unui climax, de redactarea unui moment apogetic. În realitate, episodul se consumă anost, câinele a fost omorât și satisfăcuți, măturătorii își reiau taifasul, aproape cu calmul unei scene de gen : mătu- rători odihnindu-se. Nervozitatea a fost amplificată de acest eveniment, cu atât mai mult cu cât intervenția ome- noasă, rațiunea nu au
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prin care să le salvăm, parțial, de la o astfel de înțelegere. După Matei Călinescu, există două tipuri de modernitate, unul înțeles ca progres științific și tehnologic, ca etapă în istoria civilizației occidentale, altul ca atitudine antiburgheză radicală, ca dezgust de anostul existenței și ca autoexilare. Literatura cu pirați a corespuns, de la un moment dat încolo, unei necesități psihice de evadare, de reverie compensatorie, care a devenit astfel când a explodat progresul tehnic și capitalismul a născut clasa de mijloc, cu noi
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
nivel cvasi-uniform al salariilor, consumatori pe o piață cu o ofertă deficitară, nu au decît o singură posibilitate de plasare a economiilor lor. În cadrul acestei instituții de plasament, serviciile oferite sînt limitate la strictul necesar (constituirea de depozite); un sistem anost de cîștiguri încearcă să mărească atractivitatea depunerilor; există însă avantajul garanției statului și a dobînzilor stabile, cu valori superioare inflației (de altfel aproape inexistentă). Închipuiți-vă apoi că acest sistem este înlocuit relativ brusc; inflația atinge cote de 300%, apar
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
pentru detalii, a se vedea „Un humuleștean la Iași”Ă. Când se trecea la citirea poeziilor, rareori o făcea autorul. De cele mai multe ori lectorul era Maiorescu și mai târziu Eminescu. Se spunea chiar că prin asemenea voce și cea mai anostă poezie căpăta strălucire. După citirea poeziilor, poetul nu avea voie să-și explice opera, pentru că - spunea Maiorescu - „aceasta ne aparține nouă”. Poetul odată ce creează lucrarea sa, ea devine indiferentă pentru dânsul; poetul chiar ne poate rătăci căutând să dea rezoanele
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]