1,002 matches
-
la rândul ei, va depinde de îndeplinirea de către ele a unor sarcini determinate de interese mai largi decât ale lor. Astfel, nici nașterea, nici moartea claselor, nici obiectivele lor, nici gradul în care ele le ating, nici cooperările lor, nici antagonismele lor nu pot fi înțelese în afara intereselor societății, date de situația acesteia ca întreg". Vezi Karl Polanyi, Marea transformare. Originile politice și economice ale epocii noastre,Editura Tact, Cluj,2013, pp. 256-257. 1158 Friedrich Hayek, Constituția libertății, Editura Institutul European
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
traseul, destinul lui fundamental, figurând, invariabil, printre determinantele imaginii eterne. "Modelul ceresc al fiecărui om - afirmă D. Stăniloae - este modelul omului concret, precizat istoricește". Umanul se regăsește în structura profundă a "firii naționale", prin aceasta anulându-se teoria unui fals antagonism între național și uman. Calitatea națională, care nu este altceva decât o formă generală a sufletului, nu se dizolvă în har, ci harul se lasă turnat în tiparul sufletului național, sublimând această calitate a sufletului 4. Prin urmare, națiunea este
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
conținutul lor, văzând în această natură modalitatea constitutivă a gândirii și a realului. Gândirea caută mereu identitatea. Dimpotrivă, Lupașcu afirmă că gândirea trebuie să caute contradicția. Gândirea urmărește ființa, devenirea, legea contradicțiilor. Potrivit filosofului, gândirea trebuie să caute legea, ca antagonism al contradictoriilor. Totul, de la electron până la gândire, reprezintă energie. Este vorba de energii antagoniste care marchează un conflict creator. Principiul lupașcian fundamental nu este identic celui hegelian al contradicției. Dualismul antagonist, adică amestecul tensiunilor contradictorii, este contradicția însăși, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
lucru s-a petrecut mai ales în cadrul așa-numitei "filozofii a vieții" și în seria de critici ale civilizației care au caracterizat gândirea europeană în primele decenii ale secolului XX. Pornind de la convingerea de origine nietzscheană potrivit căreia există un antagonism radical și imposibil de suprimat între dionisiac și apolinic, așadar între viață și spirit, între natură și cultură, între suflet înțeles ca principiu vital și forme ca scheme în interiorul cărora este prinsă viața, s-a dat o expresie filozofică, literară
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
din sfera publică pentru a se refugia în împărăția extramundană a vieții mistice sau a fraternității de raporturi imediate dintre indivizi 126. Consecința dezvrăjirii este politeismul valorilor, coexistența dintre instanțe și alegeri ultime ale vieții aflate în conflict, al căror antagonism apare ca indecidabil din punct de vedere rațional. Isostenia valorilor conduce la deprecierea și, în sfârșit, la indiferența față de valori. Politeismul nu mai este politeism al valorilor, ci al deciziilor. Nici măcar arta nu mai este în stare să creeze noi
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
confort intelectual la marginea Nirvanei”, dar aserțiunea deschide o problemă reală, ca și opiniile privind sensurile creației poetice și filosofice la Blaga. Se subliniază, bunăoară, că apologia satului mitic, opus lumii citadine, nu e câtuși de puțin „o reeditare a antagonismelor de tip sămănătorist, ci concordă cu ostilitatea expresionistă față de implicațiile nocive ale civilizației moderne”. Concepția lui Blaga despre divinitate e văzută ca un aspect al „ateismului religios”, filosofic și teologic, fiind categoric opusă fideismului propagat în epocă de Nae Ionescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
Pentru a evalua gradul de activism în echipă, am realizat o grilă de observație. Aceasta cuprinde cele 12 categorii informațional-comunicaționale descrise de Bales: solidaritate, destindere, aprobare pasivă; emitere de sugestii, opinii, informații; solicitare de sugestii, opinii, informații; dezaprobare pasivă, tensiune, antagonism. Cotarea pe grila de observație s-a realizat urmărind prestația subiecților în legătură cu categoriile informațional-comunicaționale grupate în patru capitole (1. Solidaritate destindere aprobare pasivă; 2. Emitere de sugestii; 3. Solicitare de sugestii, opinii, informații; 4. Dezaprobare pasivă, tensiune, antagonism). Profilul activismului
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
pasivă, tensiune, antagonism. Cotarea pe grila de observație s-a realizat urmărind prestația subiecților în legătură cu categoriile informațional-comunicaționale grupate în patru capitole (1. Solidaritate destindere aprobare pasivă; 2. Emitere de sugestii; 3. Solicitare de sugestii, opinii, informații; 4. Dezaprobare pasivă, tensiune, antagonism). Profilul activismului oricărui subiect arată de câte ori el a fost antrenat în manifestarea celor patru grupări de interacțiuni. Fiecare subiect a primit un număr de identificare notat pe o foaie aflată în dreptul său, astfel încât în timpul probei de lucru observatorul să se
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
formal corelează cu adaptarea subiecților la condițiile și sarcinile mediului academic) au fost calculați coeficienți de corelație Pearson între scorurile fiecărei grupări de interacțiuni informațional-comunicaționale (solidaritate/destindere/aprobare, emitere de opinii/sugestii/informații; solicitare de opinii/sugestii/informații; dezaprobare/tensiune/antagonism) și scorurile care redau situația adaptării. Au fost consemnate corelații nesemnificative cu interacțiunile din domeniul socioafectiv al grupului: - pentru relația adaptare (m=41.10, ab.std.=5.63) - solidaritate/destindere/aprobare (m=3.82, ab.std.=2.34): r=0
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
grupului: - pentru relația adaptare (m=41.10, ab.std.=5.63) - solidaritate/destindere/aprobare (m=3.82, ab.std.=2.34): r=0.092, sig.2-tailed=0.541; - pentru relația adaptare (m=41.10, ab.std.=5.63) - dezaprobare/tensiune/antagonism (m=2.97, ab.std.=2.29): r=0.084, sig.2-tailed=0.577. Au fost consemnate corelații semnificative cu acele interacțiuni din domeniul tematic al grupului: - pentru relația adaptare (m=41.10, ab.std.=5.63) - emitere de opinii
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
fost consemnați coeficienți de corelație care exprimă lipsa vreunei relații semnificative între variabile: - pentru relația comportament cooperator (m=9.76, ab.std.=3.04) - solidaritate/destindere/aprobare: r=0.252, sig.2-tailed=0.091; - pentru relația comportament cooperator - dezaprobare/tensiune/antagonism: r=0.079, sig.2-tailed=0.603; - pentru relația comportament cooperator - emitere de opinii/sugestii/informații: r=0.149, sig.2-tailed=0.324; - pentru relația comportament cooperator - solicitare de opinii/sugestii/informații: r=0.172, sig.2-tailed=0.254. Analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
22, ab.std.=1.78) și fete (m=3.72, ab.std.=2.46) nu s-au constat diferențe semnificative (t=0.562, df=74, sig. 2-tailed=0.577; Levene: F=1.472, sig= 0.232); - la capitolul dezaprobare/tensiune/antagonism, între băieți (m=3.00, ab.std.=1.80) și fete (m=2.97, ab.std.=2.42) nu s-au constat diferențe semnificative (t=0.031, df=74, sig. 2-tailed=0.975; Levene: F=1.323, sig= 0.256
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
membrii unui grup că ei sunt dezavantajați în raport cu membrii altuia și, chiar dacă la modul absolut starea lor economico-socială se îmbunătățește, faptul că out-group-urile și-au sporit și ele bunăstarea cauzează un sentiment de frustrare, ceea ce poate conduce cu ușurință la antagonisme. În raporturile de imparitate economică, atât grupul favorizat, cât și cel defavorizat pot avea starea subiectivă a deprivării, chiar dacă amândouă și-au ridicat calitatea vieții. Se pot aduce ca exemplu revoltele din ghetourile din SUA anilor ’60 când, deși atât
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
out-group-ul. Teoria promovată de Henderson-King și colaboratorii săi susține că perceperea unei amenințări reale (frontiere, violențe, locuri de muncă etc.) contează mult mai mult decât cea simbolică, la adresa imaginii și stimei de sine. Și în studierea căilor de reducere a antagonismelor intergrupale psihosociologia se servește tot mai consistent de cercetări nonexperimentale. De altfel, însuși G.W. Allport - cel care a lansat deja clasica și mult invocata ipoteză a contactului (1954), potrivit căreia contactul intergrupal elimină sau reduce prejudecățile și ostilitățile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
dichotomii, Ray McKerrow citează scrierile lui Ernesto Laclau, care, observă criticul, face diferența între luptele de clasă, dominate de relații de producție și luptele dintre un popor (a people, în limba engleză) și elita legiuitoare. În cazul acesteia din urmă, antagonismul nu poate fi eludat în baza, pur și simplu, a relațiilor de producție: ""Poporul" formează o determinare obiectivă a siste-mului, diferită de determinarea de clasă; poporul constituie unul din poli sau contradicția dominantă într-o formațiune socială, cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
cele două categorii de servicii, nu poate fi decât folositoare. Utilizarea însă într-un mod defectuos a acestor structuri ar putea duce la dificultăți grave. Analizând structurile mixte, Louis-Marie Le Maitour (1969, pp. 253-256) stăruie asupra următoarelor dificultăți: apariția unor antagonisme între cele două categorii de servicii care permit unor oameni ca, în funcție de unele trăsături de personalitate, să devină mai importanți decât alții. Acest proces este și mai complicat dacă ne gândim la faptul că trăsăturile de personalitate în virtutea cărora unii
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
rândul lor, cei din serviciile funcționale, ca reacție de apărare, intervin și „scurtcircuitează” serviciile ierarhice, prin faptul că preiau o serie de funcții ale acestora, transmițând ordine direct către subordonați, și mai ales fără a informa șefii ierarhici; toate aceste antagonisme au urmări grave asupra oamenilor, deoarece aceștia nu le percep ca atare, neștiind în cele din urmă, ce să facă, pe cine să asculte. De aceea se impune multă grijă în organizarea unor astfel de structuri. Rezolvarea vine din stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
subîmpărțite la rândul lor în pozitive și negative) și instrumental (concretizate în întrebările puse și răspunsurile furnizate). Un membru al unui grup poate manifesta solidaritate, destindere, aprobare pasivă față de un altul (sau chiar față de întregul grup) sau, dimpotrivă, dezaprobare, tensiune, antagonism. De asemenea, el poate emite sugestii, opinii și informații sau solicita sugestii, opinii și informații. Pornindu-se de aici, se poate elabora profitul comunicațional-participațional al unui individ, numărul mare de interacțiuni în domeniul instrumental și scăzut în cel al domeniilor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
orice incompatibilitate generează un conflict. Glasl (1999, apud Bogáthy, 2002, pp. 22-24) arată că în domeniul cognitiv există diverse contradicții logice, diferențe semantice, în cel afectiv, opoziții emoționale sau ambivalența sentimentelor, în domeniul volitiv și în cel comportamental pot exista antagonisme intenționale sau incidente fără ca acestea să fie obligatoriu și conflicte, dar cu posibilitatea de a degenera în conflicte Și în acest caz, distincția operată între anumite forme de incompatibilități și conflicte trebuie privita dintr-o perspectivă practică, acțională. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în religie, iar implicarea Bisericii la nivel și de instituție este destul de mare, pentru că alta este relația stat-Biserică, secularizarea fiind un proces aproape inexistent. Capitolul II Religiozitatea și asistența socială contemporană "Religia și știința au împărtășit o lungă istorie de antagonism, scepticism și concesii reciproce. De cele mai multe ori această istorie a fost expresia relației dintre biserică și stat sau a conflictului dintre individul religios și individul secular. În cea mai mare parte a sec. al XX-lea interesul față de cercetările psihobiologice
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
încarnare până la nivelul regnului animal, în corpurile alese în funcție de comportamentul moral din ultima lor viață (I, 9, 4-5). Macrobius preia, în spiritul tradiției pythagoreice și orphice, teoria metempsihozei, teoriile adiacente platoniciene (reamintirii - ; reîncarnare - ), miturile eschatologice în sprijinul unei doctrine neoplatoniciene. Antagonismul suflet - trup, unitatea și nemurirea sufletului este rezolvată de Macrobius prin supunerea lui la renașteri ciclice într-un corp care este sursa tuturor relelor (expresia platoniciană corp/temniță - Crat. 400a; Phaid. 62b preluată și de Macrobius (Comm. I, 10, 3
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
dar, în același timp, trăiește obsedat de timp și moarte, respinge retorica lui Platon, considerând-o "capcană cea mai mare și de cea mai rea-credință în transcendență intelectuală platonica", la Cioran apar toate dualitățile platoniene, uneori, abordate cu ușoară ironie: antagonismele timp-veșnicie, minte-corp, spirit-materie, ființa umană-existența, fără a se ști dacă fac parte din codul sau estetic sau doar ca o terapie morală. Spune Ionel Necula în Cioran, Scepticul nemântuit: "De departe, Cioran se ipostaziază că un Zarathustra contaminat de existențialism
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se abandonează ademenirilor din mediile mondene declanșează și nefericirea unei ființe nevinovate: fiica ei e gata să se sinucidă pentru a curma coșmarul dezamăgirilor și vârtejul degradării. Discursul critic, acuzator, este în mod evident mai pregnant aici. Ambele piese ilustrează antagonismul aparență-realitate. Replica este cursivă, dinamică, aplicată, conflictele interferează substanțial drama și tragedia. Alături de aceste două lucrări, Gaițele este a treia componentă a ceea ce autorul numea Trilogia burgheză. Reprezentată, într-o primă formă și sub titlul Cuibul de viespi, la Teatrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
volumul urinar mic. După cum se știe, diureticele cresc natriureza, inhibă reabsorbția tubulară renală de sodiu; furosemida, acidul etacrinic, bumetamida acționează la nivelul ansei lui Henle; diureticele tiazidice și cele înrudite, acționează la nivel cortical, iar amilorida, triamterenul, ca și - prin antagonism al aldosteronului - spironolactona și canrenona, la nivelul tubului distal. Toate diureticele (în afara acidului tienilic) cresc uricemia, iar diureticele care provoacă pierdere de potasiu pot contribui la creșterea glicemiei. Diureticele indicate în tratamentul litiazelor oxalice în cadrul medicației care poate apărea necesară
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
caracter politic; • faza 4 - problema este rezolvată într-o arenă formală sau informală. Conținutul ciclului sugerează că intervenția în primele faze poate genera o modificare a „traiectoriei” problemei în sensul rezolvării ei înainte de a deveni publică și de a crea antagonisme sau conflicte între stakeholder-i. Fiecare problemă dă naștere unei alte „hărți” a stakeholder-ilor, adică unei alte poziționări relative față de problema respectivă a celor implicați. „Coordonatele” pe care le propuneau Johnson și Scholes (1993) în matrice de tipul 2 x 2
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]