731 matches
-
am adus cu duba. - În Whipie nu se întâmplă nimic deosebit. Așa să-i spui. Du-te și spune-i. - Da, domnule. Mitch se răsuci pe călcâie și ieși. Frank se luă după el, nimerind în mijlocul grupului de soldați din anticameră. - E pericol, domnule, îi spuseră, nu ieșiți. Frank le făcu un semn și merse la o fereastră. Lângă el, soldații își îngrămădiră armele. Atingeau sticla cu vârfurile mitralierelor, lucru însoțit de niște sunete cristaline și reci. Îl văzură pe Mitch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în toate școlile: „RĂZBOIUL“. Războiul ar fi predat din primul moment, de la grădiniță, și ar sădi în spiritul copiilor convingerea că nu e deloc vorba de o aventură romantică jucată de eroi chipeși și infirmiere frumoase, ci de o adevărată anticameră a infernului, un sabat satanic în care specia umană se cufundă în adâncurile degradării sale. Ar traumatiza mințile copiilor în așa fel încât, atunci când vor deveni oameni mari, războiul ar fi pentru ei un „tabu“ asemănător incestului. Din ce adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
am vrut să spun asta... arătă spre tot ce îl înconjura: selva și râul. Dar veți admite că nu e normal să tratezi afaceri într-un mediu ca acesta și cu un trib de tăietori de capete așteptând răspunsul în anticameră. Luați loc, îi rugă el. Și să discutăm chestiunea cu calm. Nu cred că e mult de discutat. Acceptați sau nu acceptați soluția cu trenul? — Despre asta e vorba... Lovi pământul de lângă el și sfârșiră prin a se așeza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
plecară precipitate. Ion se uită superficial la ceasul de mână, c-un aer important, apoi îl ținti pe Victor cu privirea; tuși cu subînțeles, iar Victor plecă să se „ascundă”, conform jocului. Căută și găsi, spre ușurarea lui, dulapul din anticameră gol; era locul lui secret dintotdeauna! Se închise într-însul, ascultând tăcerea... Deodată se gândi cu irascibilitate la Celia; ce femeie căsătorită ar propune oamenilor în toată firea să se joace? „Nu, nu. Pune ea ceva la cale.”, gândi simplu
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
Dar nu vă sfiiți, nu fiți iepuri, lăsați tremuratul la intrare... Poftiți, dragii mei! Tunetul care urmă invitației zgudui orășelul, iar Scriitorul tresări și... 6 Deschise ochii. Presupuse, instantaneu, că stătuse cu ei închiși în timpul... visului? Filmului? Leșinului Temporar din Anticamera Somnului de Veci? Doamne, o să ajung la balamuc, strigă în gând, dacă nu cumva sunt, deja, acolo, mi-au dat pilulele, mi-au făcut injecțiile cu marmeladă, apoi m-au aruncat în celula capitonată și acum se amuză, privindu-mă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bat capul cu problema echipamentului polar, a cazării și a meselor, compania urmând să se Îngrijească de toate acestea. De altceva nu Îmi păsa. Scopul meu era să plec cât mai curând spre locul care Îmi apăruse În viziunea din anticamera lui Père Joseph. Dacă și cum aveam să-l Întâlnesc pe eschimosul din poză - rămânea la discreția destinului. Viziunea pe care o avusesem În vis sau În călĂtoria aceea afară din corp - sau ce-o fi fost - mă instruise doar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
bat capul cu problema echipamentului polar, a cazării și a meselor, compania urmând să se îngrijească de toate acestea. De altceva nu îmi păsa. Scopul meu era să plec cât mai curând spre locul care îmi apăruse în viziunea din anticamera lui Père Joseph. Dacă și cum aveam să-l întâlnesc pe eschimosul din poză - rămânea la discreția destinului. Viziunea pe care o avusesem în vis sau în călătoria aceea afară din corp - sau ce-o fi fost - mă instruise doar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
întîmplă nimic. Tânărul intră atunci, încercînd să închidă cât mai bine infernala ușă, și abia înăuntru făcu uimitoarea descoperire că mânerul de os al unui probabil clopoțel interior atârna în sală. Dar nu îndrăzni să sune numaidecât, într-atît îl miră anticamera. Ea era de o înălțime considerabilă, ocupând spațiul celor două caturi laolaltă. O scară de lemn cu două suișuri laterale forma un soi de piramidă, în vârful căreia un Hermes de ipsos, destul de grațios, o copie după un model clasic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sau cel puțin de ștuc, erau grosolan tencuiți și zugrăviți cu șablonul și cu mâna, imitând picturile pompeiene, și îndeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi și roșii. Însă sistemul de perspective și festoane în loc să fie tratat pe întregul câmp al anticamerei, printr-o optică falsă de zugrav, era tăiat în două secțiuni corespunzând fiecărui cat, indicând G. Călinescu astfel în chip supărător lipsa de coeziune a planurilor. În sfârșit, tavanul imita prin zugrăveli casetoanele unui plafon roman. Acest sistem de decorație
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-a sosit și nu se așteptau să vină așa târziu, noaptea. Totuși, spusese răspicat: "Eu sunt Felix!" Cu îndoiala în suflet, însă hotărât, tânărul se întoarse înapoi și, după o scurtă codire, intră din nou în curte și în anticameră și trase de blestematul clopoțel, care răsună pe sus ca un vas de sticlă sfărâmat pe podele. După o așteptare chinuitoare, scara începu să scârțâie greu, și bătrânul spân apăru din nou cu ochii mirați. - Ce e? întrebă el în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
miros pătrunzător de ulei. Proveniența mirosului era, precum văzu Felix, pe dată ce se așeză pe un fotoliu la invitația Aureliei, de la un număr incalculabil de tablouri în ulei, puse în rame grele bronzate, care acopereau aproape în întregime pereții anticamerei și ai salonului. Felix, care se aștepta sa fie chemat spre a face cunoștință cu Titi cel corigent, văzu că Aurica arăta predispozi-țiuni de a-l trata ca pe un musafir al ei, propriu. Simțind parcă o obiecție, Aurica se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rubin fără nici o legătură cu restul, dar de o țesătură coloristică nu lipsită de grație. Felix ocoli pereții celor două odăi cu bizarele colecțiuni și se arătă, din politețe, foarte încîntat, spre mândria tuturor. Între timp își făcuse apariția în anticameră un alt Simion, tânăr și mai slab. O clipă făcu mișcarea, văzând un străin, de a se strecura îndărăt pe ușă, dar Aurica merse după el și-l aduse înapoi, făcând noi prezentări: - Iată-l și pe fratele meu Titi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a capitalei, înfățișa atunci ultimul confort. Ferestrele și încăperile erau înalte, ușile largi și cu frontoane de lemn bogat ornamentate, tavanurile decorate cu stucuri. Pereții erau tapetați cu hârtie dungată, și de tavan atârnau lămpi electrice cu abajururi plisate. În anticamera apartamentelor se vedeau chiar picturi murale alegorice, cam convenționale și reci, dar de factură îngrijită. La capetele scării vegheau doi copii de marmură, tociți și lucioși ca de ceară. Otilia sună apăsat soneria electrică. Se auziră pași grăbiți și grei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apucă de bărbie și păru încîntat. Lui Felix, apucatul ăsta de bărbie i se făcuse nesuferit. Otilia, Georgeta, bărbați, femei, toți îl luau de bărbie, ca pe un copil mic. - Dragul meu, te felicit, râse generalul, nemaigăsind cesă spună. Umpluse anticamera cu efluvii de parfum. Felix făcu un gest de plecare. - Vai de mine, protestă generalul, nu trebuie să pleci. Te-am deranjat. Cobor îndată. - Trebuie numaidecât să plec, sunt așteptat, zise desperat Felix. - Așa? se miră, politicos, generalul. Știi, adăugă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
activităților comunitare se manifesta atât la nivelul deciziilor de fond, când rabinul nu era consultat sau informat, cât și În problemele formale. Nu i se dăduse un birou personal, i se controla circulația În țară, era lăsat să aștepte În anticamera diverșilor conducători ai Federației 2. Ca structură umană, rabinul-șef era o persoană care suporta greu jignirile. Om cu un ego deosebit de accentuat, cu o mândrie cu mult peste medie, xe "Rosen"Rosen avea să intre În conflict cu liderii
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
lucrare dedicată procesului CSCE, realiza "o experiență unică în domeniul colaborării între statele mici și mijlocii din Europa postbelică, o experiență care a erodat structurile bipolare, a promovat afirmarea unei diplomații independente și a constituit fără îndoială la vremea respectivă anticamera în care se plămădeau opțiunile Conferinței de la Helsinki"3. În ianuarie 1967, România recunoștea din punct de vedere diplomatic Republica Federală Germania, măsură aspru criticată de Moscova și de capitalele altor state estice. Gestul Bucureștiului era o manifestare de independență
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Rituals of Corporate Life În timpul unei călătorii de afaceri către Everett, Washington, am calculat greșit durata drumului și m-am trezit că ajunsesem cu o oră mai devreme la Întâlnire. Deși nu mă Încântă ideea de a pierde vremea În anticamera unui client, aș fi avut cel puțin ocazia de a-mi revizui notițele din timpul călătoriei. Intrând În clădire și apropiindu-mă de recepție, am remarcat o vitrină care ocupa mai mult de jumătate din hol. M-am Îndreptat Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
blamat, la rândul său, pe bună dreptate) poate stimula simțul echității și al generozității (subsumate categoriei universale a prieteniei). Acest socialism 1 oferă - în opinia lui Milbank - o imagine apropiată de sensul experienței liturgice comunitare. Biserica primară fusese, într-adevăr, anticamera eshatonului, unde „dreptatea și pacea s-au sărutat” (Ps. 84,11). Dar ce poate obține un model social egalitarist căruia principiul teologic al medierii - in Christo - îi lipsește? În ce măsură egalitarismul invidiei, propagat de elitele educate, nu devansează elanul filantropic și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
aceste batoze ale gîndului A legat În căpițe grîul pentru legănarea ochiului A oprit Împreunarea literelor fulgerînd ca solzii Și toată sala mașinilor e un muzeu cu monștri marini... Noaptea docherilor, a minerilor din saline, „noaptea ucenicului ciubotar”, bibliotecile („aceste anticamere ale veșniciei”) sînt alte asemenea motive, adesea abia schițate, În jurul cărora se desfășoară asediul imaginilor. Căci ceea ce se impune În primul rînd și În acest amplu poem nu este atît stabilitatea unei anume geometrii ideatice sau plastice, cît dinamica imaginarului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ceruri”. Această nuntă mistică pe care o cunoaște natura sub puterea luminii cerești se prelungește printr-un zbor spre Înălțimi, acolo unde, după platonicizantul dascăl de la „Sfîntul Sava”, se află tiparele eterne, arhetipurile. Tema zborului nu constituie, În fapt, decît anticamera unei alte teme, mai vaste, aceea din Anatolida, Santa Cetate și Mihaiada: tema ordinei cerești. Nu urmărim, aici, statutul ei, ci numai pulsația spiritului creator față de asemenea himere. În Mihaida, discursului patriotic i se substituie un discurs moral, deviat și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În Satire, fabule) cu acela al bonomiei și sarcasmului. Fantezia se pune În slujba unei idei și se lasă acaparată de ea. Discursul liric devine, În totalitate, ideologic (moral) sau alegoric (moral prin intermediul unei fabule). Grigore Alexandrescu renunță la acea anticameră a poemului prin care treceau obiectele: noțiunile sînt introduse acum direct În poem și scopul nu mai este mărirea, Înălțarea lor. Virtutea se dispensează de decorurile grandioase. Ea stă, mustrătoare, palidă, ireductibilă, În umbra poemului și se hrănește cu pîinea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Hial (Florile Bosforului). Cum se Împacă, totuși, figura inocentei, cu răsfățul, dorința aceea grăbită să atingă pragul de sus al desfătării ce se observă În toată erotica bolintiniană? Rumeneala ascunde, În fapt, o mare primejdie. Figura inocenței este, În realitate, anticamera amorului magic, acela care Îmbată simțurile. CÎnd fața se roșește, cu delicatețe, de emoție, ochii se Întunecă de focul interior: „Mult ți-e fața rumeoară, Mult ți-e ochiul Înfocat! Ești tu, tînără fecioară, O dorință ce-am visat?” Este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
echivoc noțiunii dezvoltate pînă aici de sensul lui agape. Echivoc calculat, cum se vede mai bine În poemul Amoriului din prieteșug, unde Conachi unește discursul moral cu discursul erotic propriu-zis. Amorul este, aici, „cuvîntul [...] cel mare” al inimilor, iar prieteșugul anticamera lui. Pentru ca amorul să domnească (Conachi folosește citeva imagini imperiale: „acest Împărat al lumii”, „stăpînitor de plăcere”, „tiran la Împotrivire”...) trebuie ca să existe prieteșugul cu credință: „dar din ceruri”. El netezește calea iubirii pregătind sufletul să primească simbatiea, mila, credința
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Aerul ce aburește I Dintr-un sîn... zice În chip tulburător poetul. Mai departe, Conachi, totuși, nu merge. Veșmintele retoricii sale poetice acoperă bine restul corpului. Restul se dezvăluie În iatac, dar poezia n-are acces acolo. Senzualitatea rămîne În anticamera iatacului. Conachi jură, uneori, și pe obrazul femeii. Căutîndu-i un corespondent cosmic, Îi află numaidecît cerul cu stelele: „lai obrazul ce firește Cer cu stele-nchipuiește...” Acest paralelism facil merge departe: dacă obrazul este un succedaneu al cerului, ochii nu pot
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
à mourir plutôt que de contrevenir à ses commandements...”. Dăm foaia și vedem că la 1820 protocolul nu s-a schimbat prea mult: Închinăciunea, umilința, jertfirea, discreția intră În eticheta ibovnicului serios. A apărut totuși ceva nou: limbul de foc, anticamera torturii, complicatul laborator al suferinței. Odată cu această voluptate a durerii intră, În poezie, și o fină prefăctorie. O prefăcătorie și o rețea de figuri ale petrecerii În chinuri și suspinuri. Mai este ceva: neparticipînd la cruciade, turniruri, nefiind În genere
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]