645 matches
-
of heroic immortality, but it actually constitutes nothing more than a site of decay and disintegration. The middle-class interior is home to the ruination of things““. Postexistența acestor obiecte ale copilăriei le dovedește caracterul dialectic: moștenite, ele ajung pe mâna anticarilor, la fel cum mo numentele, uitată fiind semnificația lor originară, devin simple repere geografice cotidiene sau locuri de joacă. Un alt chip pe care îl capătă orașul în amintirea copilăriei berlineze este cel al labirintului. Deja, după cum am încercat să
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
concubuit, sau deoarece fondatorul stirpei Fabia a fost cel dintâi care a pregătit (fodere) capcane pentru lupi (fovea). Münzer345 presupunea că asocierea originii casei Fabia cu Hercule se datorează eruditului de la curtea lui Augustus, M. Verrius Flaccus 346, gramatician și anticar, și înaltei aristocrații de care aparținea nobilul Paulus Fabius Maximus. Pentru ale sale Fasti, Ovidiu s-ar fi inspirat de la M. Verrius Flaccus și, în primul rând, din opera omonimă a acestuia. E cert că în Fasti figura lui Hercule
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu vorbesc, dar plâng cu tot sufletul când au scăpat un bănuț în palma vreunui om sărac. Vreun ștab de la vreo editură, pe post de dulău-șef, vorbește mieros când miroase o sfioasă cățelușă candidată la postul de secretară. Bătrânul anticar nu vorbește, dar se gândește din greu să descopere câte cărți rare, valoroase și mai puțin valoroase i-au trecut prin mâini de-a lungul întregii vieți. Mai-marele, nu contează cine, se gândește (și nu vorbește) că, înspre binele clanului
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
doar de neica Dinu sau și de mine? Mie mi-a lăsat o portiță spre inima sa, nu se poate lipsi de mine la ctitoriile măriei sale, dar de neica Dinu se pare că nu mai are nevoie, asta judecând după anticarii care au bătut drumul de la Stambul la Odrii doar ca să-i arate lui Ștefan ce cărți au. Cam firav Ștefan ăsta... și-i tobă de carte, ca Scarlat al Mavrocordatului. Uite-l cum doarme Constandinul Stancăi ajuns domn pe viață
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cap și își aduce aminte de maică-sa... o, mamă, cine m-a făcut așa?... Tu m-ai făcut?... Mă bat... Nu-l citi!" Să-i dai unui adolescent un sfat... Va face exact contrariul! Am început să umblu prin anticarii după Swift, Gogol și Dostoievski și îi citeam în mica odăiță a fratelui meu Nilă, care îmi dădea și bani. Îl evitam pe Tolstoi... În ziua aceea l-am găsit pe Pavel cu o femeie și am înțeles de unde știa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai mută... Și își luă din cap șapca lui pe care scria portar, o puse pe masă cu mișcări încetinite și începu să se dezbrace. A doua zi făcui un pachet din cărțile pe care le citisem și plecai la anticar să le schimb (plăteam numai cititul, anticarul îmi dădea banii de garanție înapoi și din ei luam altele). În hol Nilă stătea măreț în spatele biroului său de portar. Îmi dădu să mănânc un sandvici cu șuncă și o sticlă de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
șapca lui pe care scria portar, o puse pe masă cu mișcări încetinite și începu să se dezbrace. A doua zi făcui un pachet din cărțile pe care le citisem și plecai la anticar să le schimb (plăteam numai cititul, anticarul îmi dădea banii de garanție înapoi și din ei luam altele). În hol Nilă stătea măreț în spatele biroului său de portar. Îmi dădu să mănânc un sandvici cu șuncă și o sticlă de bere. Câștiga bine Nilă pentru serviciile lui
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Vezi, zise Nilă, că stă acuma în Colentina, pe strada... lai tramvaiul... Te dai jos la cap, unde întoarce. Tu mai ai bani? I-am răspuns că nu prea mai aveam și mi-a întins câteva sute. În timp ce înapoiam cărțile anticarului mi-am dat seama că totuși se întîmplase ceva cu frati-meu Ilie și n-am mai luat alte cărți, hotărât să mă duc și să văd. Am găsit greu strada, dacă stradă se putea numi, câteva case răzlețe la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nici înghesuială, săli arhipline, după ce filmul se termina puteai să rămâi și să-l mai vezi o dată. Mă apucau uneori ore târzii, fiindcă rula și după miezul nopții. Am uitat multă vreme de cărți și când am revenit la ele, anticarul a exclamat: - Ce e cu dumneata? Am crezut că te-ai dus la altul. Nu s-a mirat de ochelarii mei, m-a recunoscut de îndată. - Ți-am găsit, zice, Dostoievski, Casa morților, stilizată de domnul Arghezi, Frații Karamazov, una
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și îmi domina toate lecturile mele de atunci. Carte puternică, cu un suflu grandios pe care recitind-o mai târziu mi-a reîmprospătat sentimentul de sublim care o cutreieră de la un capăt la altul. Era să împachetez și să duc anticarului cărțile înapoi, când mi-am dat seama că ocolisem și uitasem de La voix souterraine. Am deschis-o și am dat peste primele propoziții: Je suis malade... Je suis mechant... Era un text accesibil și am început s-o citesc. Cum
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
astea... Și tăcu el însuși, gânditor și posomorât. Avea grijă de mine să nu vorbesc cu cineva. Tăcerea lui era liniștită și în adâncurile ei zăcea o neclintită convingere. - Cine face rău unora, n-o să facă și altora? murmură el. Anticarul meu îmi dădu un Război și Pace în două volume, pline de chenare și prinți desenați în câteva linii și prințese care semănau unele cu altele, băgate în text, cu un Napoleon strivit de pălărie... Abia citeam un capitol, că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
volume, Casa de lut de Pearl Buck și Mama, de aceeași autoare și de un volum de mitologie greacă, pe care vroiam să-l asimilez în întregime, căci istoria Greciei antice mă prinsese încă din clasa întîia, mă pasiona. La anticar (acest anticar se afla într-o mică piață nu departe de Cheiul Gârlei, într-un mic pavilion numit Casa anticarilor, erau vreo șase, nici acum nu știu cum îi zice, un oraș nu-l cunoști bine nici dacă locuiești în el zeci
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de lut de Pearl Buck și Mama, de aceeași autoare și de un volum de mitologie greacă, pe care vroiam să-l asimilez în întregime, căci istoria Greciei antice mă prinsese încă din clasa întîia, mă pasiona. La anticar (acest anticar se afla într-o mică piață nu departe de Cheiul Gârlei, într-un mic pavilion numit Casa anticarilor, erau vreo șase, nici acum nu știu cum îi zice, un oraș nu-l cunoști bine nici dacă locuiești în el zeci de ani
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care vroiam să-l asimilez în întregime, căci istoria Greciei antice mă prinsese încă din clasa întîia, mă pasiona. La anticar (acest anticar se afla într-o mică piață nu departe de Cheiul Gârlei, într-un mic pavilion numit Casa anticarilor, erau vreo șase, nici acum nu știu cum îi zice, un oraș nu-l cunoști bine nici dacă locuiești în el zeci de ani) întîlnesc într-o zi, pe cine? Diaconescu! Cea mai proeminentă figură din Școala normală de la Cristur-Odorhei, elev pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
înțelegeau și mă rugau să le fac eu lecția; și le-o făceam. Și Diaconescu aflase și ne împrietenisem. Era un ins mic de statură, totdeauna bine îmbrăcat, matur înainte de vreme, destinat unui viitor strălucit... Ce căuta el la Casa anticarilor? M-am uitat la el. Costum impecabil, pantofi bine lustruiți, stăpânire de sine de bărbat precoce, ironie spusă cu întoarcerea capului într-o parte, să vadă și alții comedia, sau valoarea ignorată. - În aceste timpuri, zise, când Europa e turbure
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mesei mele de scris la Sinaia, în acea iarnă bogată în zăpadă a anului '49. Să scriu despre un tânăr care își căuta un drum, singur în marele oraș și necunoscând pe nimeni? Ce mi se mai întîmplase? La Casa anticarilor, singurul loc la care reveneam neîncetat, deși acum nu mai aveam bani să citesc cărți, privirea îmi căzu într-o zi pe un titlu: Cum am cucerit viața de Georgescu Delafras. I-am cerut voie anticarului meu s-o citesc
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai întîmplase? La Casa anticarilor, singurul loc la care reveneam neîncetat, deși acum nu mai aveam bani să citesc cărți, privirea îmi căzu într-o zi pe un titlu: Cum am cucerit viața de Georgescu Delafras. I-am cerut voie anticarului meu s-o citesc chiar acolo; și în câteva ore am sorbit-o. Georgescu Delafras povestea cum, simplu băiat de la țară cu șapte clase primare, ajunsese (prin "perseverență și continuitate" desigur) unul dintre cei mai mari editori din București. Iată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-le întîi pe celelalte și pe urmă Ecce Homo, fiindcă aici vorbește despre ele și dacă nu le-ai citit; n-o să înțelegi... Care erau celelalte? Erau înscrise pe o pagină interioară și mi le-am notat. Am găsit la anticarul meu Așa grăit-a Zarathustra, în românește și încă două în versiune franceză Par delî le bien et le mal și La genealogie de la morale, vechi, galbene, aproape zdrențuite, apărute de mult la Mercure de France. Acest Zarathustra mi-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pur și simplu încetase focul. Înaintară încă vreo două sute de metri, iar deschise focul o mitralieră asupra lor, de data asta din dreapta. El fusese probabil reperat, fiindcă la doar 2,5 metri mai în spate explodă un proiectil de tun anticar. Corpul îi fu împroșcat cu schije. În primul moment nu-și dădu seama de urmările exploziei, însă după ce fu ridicat de brancandieri, află că avea o rană mare în spate, în dreapta toracelui, alta la șoldul drept mai gravă, și altele
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
La Gliptoteca din München s-a păstrat o replică la scară redusă, În bronz (secolul II d.H.). După Discobolul de la Palombara, a fost făcută o a doua des coperire remarcabilă: la Villa lui Hadrian, În 1790; statuia fost achiziționată de anticarul și negustorul de artă englez stabilit la Roma Thomas Jenkins, la o licitație publică, În 1792 (un alt exemplar, descoperit tot la Tivoli În vremea aceea, a fost achi ziționat de Muzeele Vatican). Colecționarul Charles Townley a plătit pentru statuie
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
gust sau viziune de ansamblu. Un zid se ridică între acești istoriografi ai Antichității târzii și concepția noastră despre istoria artei; ca și între doxografii meseriilor manuale și ceea ce numim noi filosofia artei. Aceste tratate așa-zis artistice, de tip "anticar", erau, fără îndoială, de aceeași natură cu tratatele tehnice de echitație, dietetică sau medicină. Nu se fac aluzii la pictură în poemele homerice. Apar câteva decoruri convenționale, dar fără indicații vizuale. Un gol în ce privește albastrul în gama de culori, reduse
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Atena, Roma sau Pergamon. Acolo domneau obsesia comemorativă, nebunia inventarelor și a patrimoniului, lipsa de măsură a marilor lucrări și estetizarea existenței cotidiene (care crește odată cu anestezierea organelor de simț). Între Far, Muzeu și uriașa Bibliotecă, a înflorit un cult "anticar" al artei, sau magazinul de antichități în plină Antichitate. Sfârșitul politeismului antic nu este lipsit de o înrudire fizionomică, deși pe o scară cu totul diferită, cu sfârșitul mileniului nostru creștin. Gigantismul orașelor; inflația divertismentului, pasiunea jocurilor și spectacolelor, cultul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
13, din olandeză, unde aanmar(r)en însemna „a lega“. Buchinist este, în română, un franțuzism de dată recentă; apare abia în DEX2. Fr. bouquiniste, care apare la 1752 (DL și DR: 1723) cu sensul de „vânzător de cărți vechi, anticar“, este un derivat de la bouquin „carte veche“, cuvânt împrumutat de franceză, în secolul 16 (DL și DR: 1459), din olandeza medie: boeckin „carte mică“ era un derivat de la boek „carte“. Bulevard este explicat în DEX prin „arteră urbană de mare
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
folosit de Augustus. Forma Imperii. Ne-a rămas doar o descriere a acestei hărți geografice sculptate în marmură, cea dintâi din lumea occidentală; ea îi aparține geografului grec Strabo, care a văzut-o întreagă, nouă. Prin 1480, în mâinile unui anticar din Augsburg, Konrad Peutinger, a ajuns copia folosită de un general roman necunoscut spre sfârșitul imperiului; Peutinger a tipărit-o. Atât a ajuns până la noi, cei care, lipsiți de fantezie, o numim Tabula Peutingeriana. Teatrul lui Sertorius Macro de la Alba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
început să cerceteze corăbiile și să organizeze recuperarea lor. Nimeni nu a reușit. S-au recuperat doar câteva fragmente de piese de mobilier, disparate, deși foarte frumoase. În secolul al XIX-lea s-au înregistrat tentativele lipsite de scrupule ale anticarilor și scafandrilor aventurieri. Din apa lacului s-au recuperat obiecte de bronz cu o lucrătură rafinată, capete de bârne și bucăți de timone, statui, obiecte ce au părut imposibil de recunoscut și au ajuns la muzeele din Londra, Nottigham, Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]