620 matches
-
înfipt un pistol în gât la colțul dintre Fourth Street și Avenue B într-o noapte înghețată de ianuarie, cine știe cât ar fi prelungit remiza. Tom însă a priceput, într-un final, mesajul, iar a doua zi s-a dus la anticariatul lui Harry și i-a spus că decisese să accepte slujba; zilele de haiducie luaseră sfârșit. Am treizeci de ani, i-a spus el noului șef, și douăzeci de kilograme mai mult decât ar trebui. Nu m-am mai culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
luni și jumătate după ce Tom începuse să lucreze la Brightman’s Attic, marele zid al secretelor s-a năruit cu zgomot. A început cu o vizită neanunțată a fiicei lui Harry. Tom era la parter când femeia a intrat în anticariat - udă leoarcă, cu apa scurgându-i-se din haine și din păr, o ființă stranie, dezordonată, cu ochii fugindu-i în toate părțile și un miros oribil, acru, învăluindu-i trupul. Tom îl recunoștea ca fiind mirosul omului veșnic nespălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
făcut posibilă o nouă viață. A ales Brooklynul pentru că era New York și nu tocmai New York, iar șansele de a da peste vreunul dintre foștii colegi din lumea artistică erau slabe. Pe Seventh Avenue, în Park Slope, era de vânzare un anticariat și, deși nu știa nimic despre comerțul cu cărți, devălmășia de vechituri care constituia magazinul era pe gustul lui. Dombrowski i-a cumpărat întreaga clădire de patru niveluri și așa a luat ființă, în iunie 1991, Brightman’s Attic. Ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-mi cer scuze pentru că îi vorbisem atât de aspru, dar îmi închisese telefonul după treizeci de secunde. Acum o s-o sun din nou și de data asta n-o să mă opresc din rugăminți și pledoarii până nu lămuresc complet lucrurile. Anticariatul se găsea la cinci cvartale și jumătate distanță de restaurant și, în timp ce mergeam încet pe jos pe Seventh Avenue în aerul blând al după-amiezii de mai, am continuat să vorbesc cu Tom despre Harry, odinioară Dunkel de la Dunkel Frères, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
până acum, aceleași scânteieri rizibile, aceleași comicării dezlânate și întorsături pseudohistrionice și, una peste alta, a trebuit să recunosc că eram impresionat de acest pungaș cu cap de dovleac. Era, poate, un pic obositor, dar nu dezamăgea. La plecarea din anticariat, îi invitasem deja pe Tom și pe Harry la cină, sâmbătă seară. Când am ajuns înapoi acasă era puțin trecut de ora patru. Gândul la Rachel încă mă chinuia, dar era prea devreme ca să o sun (nu se întorcea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
veneau de la Mama Frumoasă Perfectă și nu numai că nu schimbase niciodată vreun cuvânt cu ea, dar nici măcar nu știa cum o cheamă. Femeia locuia într-o clădire de cărămidă dintr-un cvartal aflat la mijlocul traseului între apartamentul lui și anticariatul lui Harry și în fiecare dimineață, pe drumul spre localul unde lua micul dejun, o vedea stând pe treptele clădirii cu cei doi copii, așteptând sosirea autobuzului galben care îi ducea la școală. Era remarcabil de atrăgătoare, după spusele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu rotile de parkinson, biata femeie. Nu pot să-ți spun cu ar reacționa, dar până la urmă s-ar putea să-i placă ideea. Și mai e și Rufus. NATHAN: Cine e Rufus? HARRY: Tânărul care lucrează la casă, în anticariat. Jamaicanul înalt, cu pielea creolă și boa roz. Acum câțiva ani, când l-am găsit, plângea de sărea cămașa pe el în fața unei clădiri din West Village și l-am adus acasă cu mine. De-acum, aproape că l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe Lucy acolo chiar mâine. A zis ceva de programul lui Ted și de nu știu ce sindrofie la clubul din oraș. Presupun că putem lua mașina ta, nu? Conduc eu, dacă tu nu te simți în stare. Acum mă duc la anticariat, să îi spun lui Harry că trebuie să mă învoiască. Te aștept acolo. A presto. Tom Nu mă gândisem că lucrurile or să se desfășoare atât de rapid. Răsuflam ușurat, desigur, bucuros că problema noastră se rezolvase atât de expeditiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
molestată. Ca să-mi sărbătoresc descoperirea, i-am cântat varianta completă la Polly Wolly, Doodle în timp ce o spălam și o limpezeam pe cap. Un sfert de oră după ce am scos-o din cadă, a sunat telefonul. Era Tom, care suna de la anticariat, întrebându-se ce se alesese de noi. Terminase de vorbit cu Harry (care îi acordase câteva zile libere) și voia să plece. — Scuze, am zis. Cumpărăturile ne-au luat mai mult decât ne-am așteptat și pe urmă am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ți-am urmat sfatul, Nathan. I-am spus lui Gordon că încep să am dubii și că, dacă nu-mi aranjează o întrevedere cu evazivul domn Metropolis, mă retrag din afacere. — Și? — L-am cunoscut. Gordon l-a adus la anticariat și l-am cunoscut. Un tip foarte interesant. Abia dacă a scos două vorbe, dar am știut imediat că mă aflu în fața unui profesionist adevărat. — Ți-a adus mostre ale activității lui? — O scrisoare de dragoste din partea lui Charles Dickens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
chiar dacă a auzit fiecare cuvânt pronunțat, Rufus nu a înțeles decât foarte puțin. Aceasta pentru că Harry nu se ostenise să îi povestească despre planul pe care îl cocea împreună cu Gordon Dryer și, când Dryer a intrat în după-amiaza aceea în anticariat împreună cu Myron Trumbell, Rufus a crezut că sunt doi colegi anticari. I-a condus sus, în biroul lui Harry și, pentru că Harry părea neobișnuit de încordat și de agitat când le-a deschis ușa, deloc el însuși, scuturând mâinile vizitatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Scrisori. Autografe. Ne dai conținutul camerei ăsteia și considerăm că ți-ai plătit datoria. — Mă ruinați. Mă lăsați sărac lipit. Dar gândește-te la alternativă, domnule Dunkel-Brigtman. Ce preferi: arestarea în urma acuzației de fraudă sau existența pașnică de patron de anticariat? Gândește-te bine. Gordon și cu mine ne întoarcem mâine, cu un camion și o echipă de cărători. Nu ne ia mai mult de două ore, pe urmă ai scăpat de noi pentru totdeauna. Dacă încerci să ne împiedici, pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
m-am obosit să îi luminez. N-ar fi avut nici un sens. Singurul lucru care avea sens era să pun mâna imediat pe telefon și să mă asigur că, în dimineața următoare, camionul nu avea să își facă apariția în fața anticariatului. Dryer și iubitul lui îl omorâseră pe Harry, dar n-aveam de gând să-i las să îl și jefuiască. I-am cerut lui Tom cheile de la biroul de jos și, pentru că era, pentru moment, într-o stare de aiureală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
comanda. Spune-le că te-ai răzgândit și că nu mai ai nevoie de camion. Și de ce-aș face-o? — Pentru că aranjamentul s-a întors împotriva ta, Gordon. Toată povestea a explodat la cinci minute după ce ați ieșit din anticariatul lui Harry. — Cum adică? — Harry e mort. — Ce? — Harry e mort. A luat-o la fugă după voi pe Seventh Avenue când ați plecat cu taxiul. Efortul a fost prea mare pentru el. I-a cedat inima și a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nevoie să mă crezi pe mine pe cuvânt. Întreabă-i pe domnii cu halate albe. — O s-o fac. Exact asta o să fac. — Foarte bine. Până atunci însă, nu uita să suni la firma de mutări. Cărțile lui Harry rămân în anticariatul lui Harry. Dacă te arăți mâine pe la Brightman’s Attic, îți sucesc gâtul. Și pe urmă te dau pe mâna poliției. M-ai înțeles, Gordon? Te las să scapi ușor. Știu totul despre pagina de manuscris falsificată, despre cecul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vin după tine cu toate forțele. M-auzi? O să mă asigur că ești arestat și că înfunzi pușcăria. Îți fac viața atât de grea, că nici n-o să mai vrei să trăiești. Adieu Rufus nu a vrut clădirea și nici anticariatul. Nu mai voia Brooklynul, nu mai voia New Yorkul, nu mai voia America. Singura Americă în care credea era aceea în care era și Harry Brightman, iar acum că Harry părăsise țara, pentru Rufus venise timpul să plece acasă. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am achitat-o eu în întregime. În după-amiaza ceremoniei - duminică, 11 iunie -, am lăsat-o pe Lucy cu o bonă și am plecat pe jos spre parc împreună cu Tom, care ducea cutia de metal într-o sacoșă verde, cu însemnele anticariatului pe ea. De când începuse weekendul, vremea fusese oribilă, un val înăbușitor, opresiv, de temperaturi de treizeci și cinci de grade și lumină orbitoare, iar duminică a fost cea mai rea dintre toate zilele, unul dintre momentele acelea aproape nerespirabile, când New Yorkul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-și strângă bagajele și să se mute la țară? În zilele care au urmat, am dezbătut toate acestea de sute de ori, dar, în afară de faptul că a renunțat la apartamentul lui minuscul și s-a instalat în locul lui Harry, deasupra anticariatului, Tom a continuat să șovăie, stând posomorât pe gânduri. Din fericire, nu era obligat să ia o decizie pe loc. Testamentul lui Harry se pregătea să pornească pe lungul și complicatul drum al autentificării și aveau să treacă luni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și să se gândească. După cum nu s-a arătat prea încântat nici de ideea mea de a închide magazinul peste vară și a pleca într-o vacanță prelungită, împreună cu mine și cu Lucy. Îi era dator lui Harry să țină anticariatul în viață, mi-a spus. Era o datorie morală și o chestiune de onoare pentru el să ducă lucrurile până la capăt. Bine, i-am spus, dar cum ai să te descurci singur? Rufus a plecat, ceea ce înseamnă că nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de dificilă. Atunci mi-am pus serviciile în slujba cauzei - în schimbul salariului simbolic de un dolar pe lună. O să fac ce a făcut Rufus, am declarat, și, atâta timp cât va fi necesar, o să îndeplinesc sarcinile complicate ale unui vânzător la parterul anticariatului. Și, dacă voia, nu mă deranja câtuși de puțin să-i spun Șefu’. Și așa a început o nouă etapă în viața noastră. Am înscris-o pe Lucy la cursurile de creație organizate peste vară de Berkeley Carroll School, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din cauza acestor obiceiuri modificate, dar făceam ce-mi stătea în putință ca să nu-mi ies din mână, mâzgălind noaptea târziu, după ce se ducea Lucy la culcare, și furând cincisprezece minute de ici, douăzeci de colo ori de câte ori nu erau clienți în anticariat. Spre regretul meu, mesele zilnice de prânz împreună cu Tom au fost suspendate. Pur și simplu nu mai aveam timp pentru a savura mese prelungite, la restaurant, astfel că am început amândoi să mâncăm din pungă, sendvișuri și cafea rece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
meu, dar în vâltoarea de întâmplări care urmase plecării pripite de la Chowder Inn, fusesem prea preocupat ca să mai țin socoteala datelor. Era, într-adevăr, cincisprezece, dar în clipa aceea eram prea detașat ca să-mi mai aduc aminte. După ce am închis anticariatul la ora șase, Tom, Lucy și cu mine am cinat devreme la un local de pe Second Street, apoi eu și Lucy ne-a întors acasă, unde ne propuseserăm să ne petrecem seara întrecându-ne într-un joc de Monopoly sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că Honey e de domeniul trecutului. E păcat, dar cazul pare închis. Ca de obicei, mă înșelam. La exact două săptămâni de la cina cu Rachel, în ultima zi de vineri a lunii, Honey Chowder a intrat cu pași mari în anticariat, purtând o rochie albă de vară și o pălărie mare de pai, cu boruri moi. Era ora cinci după-amiaza. Tom stătea în față, la tejghea, citind dintr-o ediție veche de buzunar a Documentelor federaliste. O luasem deja pe Lucy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
înscrisă în clasa a cincea la școala de stat din cartier, Școala generală 321. Rachel era tot căsătorită cu Terrence. La o săptămână după nunta Wood-Chowder, m-a sunat să mă anunțe că e însărcinată. Am continuat să lucrez la anticariat, dar, după dramatica apariție a lui Honey de la sfârșitul lui iunie, am început să ne împărțim sarcinile, ceea ce însemna că nu trebuia să fiu acolo decât jumătate din timp. În zilele libere, continuam să aștern pe hârtie anecdote pentru Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
totul în apartament, Brightman’s Attic nu mai exista. Una din condițiile cumpărătorului fusese ca toate cărțile să fie luate de-acolo, ceea ce îl obligase pe Tom să petreacă o perioadă frenetică la începutul anului lichidând în întregime stocul vechiului anticariat al lui Harry. Volumele de buzunar au fost vândute cu câte cinci și zece cenți, cele cu coperte cartonate au fost oferite câte trei la un dolar, iar ce nu s-a dat până la 1 februarie a fost expediat către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]