500 matches
-
destin. Refugiatul spera într-o "adopție" fericită în România. Orfanul de patrie, de Basarabia, nu-și găsește o alta care să-l mulțumească. Paul Goma devine succesiv antirus, antibasarabean și antiromân, pentru că Rusia, Basarabia și România sunt contaminate de comunism. Anticomunismul său antrenează celelalte repulsii, pe măsură ce se dezvoltă și se clarifică. Anticomunistul cu predispoziție spre mizantropie se bazează, în subsidiar, pe o logică vicioasă de extensiune a vinovăției: dacă un singur om (un rus, un basarabean, un român) a putut fi
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
de istorie, dominată de lupta asumată cu toate consecințele ei pentru libertatea și demnitatea umană. Însă, de la copilăria întunecată, așa cum apare în Din calidor, până la insurgentul împins pe buza prăpastiei în Soldatul câinelui e, ca experiență a infernului, cale lungă. Anticomunismul e astăzi una din soluțiile (morale, politice, intelectuale) cele mai la îndemână. Obligă la un conformism inevitabil: decent și onest, nu poți fi decât anticomunist. Cazul Paul Goma (notoriu altădată) și literatura lui sunt victimele acestui fenomen de uzură (adică
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
morale, politice, intelectuale) cele mai la îndemână. Obligă la un conformism inevitabil: decent și onest, nu poți fi decât anticomunist. Cazul Paul Goma (notoriu altădată) și literatura lui sunt victimele acestui fenomen de uzură (adică de uzualitate și banalitate) a anticomunismului. S-a dus gloria de a fi fost anticomunist, pentru că anticomunismul s-a oficializat! Romanul autobiografic Din calidor ne face să înțelegem cum a putut deveni cineva anticomunist încă de la instaurarea comunismului în România. Aceasta e partea pozitivă, o cazuistică
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
inevitabil: decent și onest, nu poți fi decât anticomunist. Cazul Paul Goma (notoriu altădată) și literatura lui sunt victimele acestui fenomen de uzură (adică de uzualitate și banalitate) a anticomunismului. S-a dus gloria de a fi fost anticomunist, pentru că anticomunismul s-a oficializat! Romanul autobiografic Din calidor ne face să înțelegem cum a putut deveni cineva anticomunist încă de la instaurarea comunismului în România. Aceasta e partea pozitivă, o cazuistică de istorie trăită în împrejurările cele mai dramatice, când nu doar
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
instaurarea comunismului în România. Aceasta e partea pozitivă, o cazuistică de istorie trăită în împrejurările cele mai dramatice, când nu doar identitatea îți este pusă în pericol, ci viața pur și simplu. Partea negativă, nu mai puțin interesantă, e că anticomunismul îți poate întuneca mințile până la a deveni antirus, antibasarabean, antiardelean, antiromân, adică mizantrop. Romanul Din calidor ne arată, involuntar, acest risc sau efect secundar al unei psihologii înverșunate.
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
a ajunge în final la parapsihologie (prin testament, a lăsat bani pentru înființarea unei catedre consacrate acestei pseudoștiințe), trecând prin sumedenie de mișcări politice, religii și discipline științifice, de la sionism la catolicism și chiar budism, de la antifascism la comunism și anticomunism, fără să omită existențialismul, l-au preocupat genetica, antropologia, cercetările în domeniul cancerului, al creierului și al radiațiilor pentru ca, în final, să se entuziasmeze pentru trăzneli și mistificări precum negarea lamarckiană a evoluționismului, levitația, telepatia, percepția extrasensorială, proiectul inteligent, ocultismul
Maniheism la două capete (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6266_a_7591]
-
fie și în parte, aparențele unui sistem criminal, cum a fost acela comunist oriunde a existat el pe planetă? Credem a nu greși afirmând că am citit „argumentul” cu pricina sub condeiul unei tinere scriitoare și critic literar îngrozite de anticomunismul la modă (sic!) în România, care, Dumnezeule mare!, ne-ar fi condus la ignorarea lucrurilor bune făcute în trecutul regim. Îi sugeram o călătorie de informare în Rusia lui Vladimir Puțin.
Rescrierea trecutului () [Corola-journal/Journalistic/3062_a_4387]
-
a unui personaj ajuns, nu se știe cum, să facă politică și să reprezinte România într-o Uniune Europeană ale cărei valori nu le înțelege. Spre deosebire de doamna Macovei, trecutul meu este public și bine cunoscut. Dar să dea lecții de anticomunism și de democrație un fost procuror ceaușist, care își ascunde cu grijă acest trecut, este deja prea mult. Vrea, nu vrea, a fost și domnia sa o "tovarășă". Și constat că n-a evoluat până la stadiul de "doamnă"! Cât privește invitarea
Iliescu: Macovei dă dovadă de mizerie morală by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/30697_a_32022]
-
nu e niciun păcat, dar ultimii lideri comuniști din România, ultimii conducători de partide din această țară, Băsescu și Boc, vin și ne iau de gât și pe mine, și pe atâția dintre domneavoastră, pe noi toți și ne învață anticomunism, când vine domnișoara Anastase, fiica unui om potentat comunist care a pus lacătul pe 1 Mai în 22 decembrie, pe întreprinderea 1 Mai și care după aia vin și te învață anticomunism, atuncea nu se poate să nu spui domnule
Antonescu: Liiceanu şi Pleşu sunt laşi, nu au curaj să protesteze la mitocăniile lui Băsescu - Citeşte aici discursul INTEGRAL al liderului PNL () [Corola-journal/Journalistic/47215_a_48540]
-
dintre domneavoastră, pe noi toți și ne învață anticomunism, când vine domnișoara Anastase, fiica unui om potentat comunist care a pus lacătul pe 1 Mai în 22 decembrie, pe întreprinderea 1 Mai și care după aia vin și te învață anticomunism, atuncea nu se poate să nu spui domnule, până unde, până când? Deci nu e conservator domnul Voinescu, ca să închidem paranteza. Niciodată, doamnelor și domnilor, o opoziție în acești douăzeci de ani nu a fost mai puternică. Nu a fost mai
Antonescu: Liiceanu şi Pleşu sunt laşi, nu au curaj să protesteze la mitocăniile lui Băsescu - Citeşte aici discursul INTEGRAL al liderului PNL () [Corola-journal/Journalistic/47215_a_48540]
-
Carol I, care însemna exact legământ european și conștiință de sine a României, era mistuită în flăcări. Ca și cum cineva făcea cu ochiul către istorie și comenta pișicher: democrație da, identitate și instituții nu! În ultimii douăzeci și doi de ani, anticomunismul a supraviețuit comunismului, tot așa cum anti-monarhismul a apărut după ce a dispărut monarhia. Spirite alese ignoră sau disprețuiesc regalitatea din România, dar vor să șteargă urmele dictaturii comuniste din mințile noastre. Ei doresc democrație și libertate, în timp ce Statul și coerența instituțională
Articol scris de Principele Radu: 93 de ani de la 1 Decembrie 1918 () [Corola-journal/Journalistic/46758_a_48083]
-
sau negativă a termenului, în funcție de rolul pe care o cultură îl atribuie laturii raționale, intelectuale a comportamentului; se înclină, în mod evident, către evaluarea negativă. Cu cît e mai prețuit raționalul, cu atît visceral este mai depreciativ. A vorbi de anticomunism visceral, naționalism visceral etc. implică deprecierea respectivelor atitudini și ideologii, interpretate ca pătimașe, exagerate, subiective, părtinitoare, iraționale. Nici celelalte dicționare românești nu oferă descrieri tocmai mulțumitoare. DLR (Dicționarul limbii române, tomul XIII, 2002) conține o definiție care - pe baza unor
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
în 1989-1990 s-a produs doar o transfigurare a comunismului, și nu o transformare fundamentală a lui, înseamnă a da dovada unei pierderi de contact cu realitatea care frizează patologicul". Unei asemenea evaluări clinice i se adaugă și cea a "anticomunismului maniacal", distructiv, întrupat de "misionarii anticomuniști", nu altminteri decît "de profesie". Nu ne putem îngădui în economia spațiului de față să zăbovim mai mult asupra inanității unei astfel de teze retrograde, tîrîndu-se în spatele unor pretenții ale "tranziției radicale", ce ne
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
politică din România, susținând că este "o fantomă" lipsită de "spirit național" și de "domnia legii". "O fantomă umblă prin România: Dreapta. Nu, dragii mei, Dreapta autentică înseamnă: spirit național, tradiție creștină asumată, libertate economică și civică adevărată, atlantism și anticomunism, mândria de a fi european, nu papuaș sau singaporez. Dreapta înseamnă domnia legii, ordine pe stradă, ierahie socială pe merit și muncă. Înseamnă oameni cu valori clare, comunități articulate, gândire consecventă, voință puternică. Și mai înseamnă credinta că ai o
Dreapta, fantoma care umblă prin România, afirmă Baconschi by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38548_a_39873]
-
fașă. De curând, Stora a publicat în „L’Express” de la finele lui aprilie câteva pagini în care explică dedesubturile afacerii. Pe scurt, opinia intelectuală franceză continuă a-i fi ostilă autorului Străinului, dreapta reproșându-i părerile de stânga iar stânga, anticomunismul. Primărița din Aix a cedat presiunilor, politice și nu numai, și a suspendat expoziția.
Camus, ratări postume () [Corola-journal/Journalistic/3564_a_4889]
-
puțin categorică și exclusivistă nici în direcția opusă. în România ,se poartă" - zice-se - aproape cu stridență credința religioasă cu ritualurile ei regăsite tocmai de către cei de la care te-ai fi așteptat cel mai puțin, la fel cum se poartă anticomunismul virulent în rîndul celor care nu foarte de demult își proclamau, fără economie de mijloace, ori de cîte ori era recomandabil sau se ivea prilejul, credința fierbinte în superioritatea sistemului socialist. Trebuie să adăugăm că, din păcate, independent de ultimele
Universalitatea clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11379_a_12704]
-
a face cu o hipertrofică și vetustă colecție de invective politice extrase din arsenalul «războiului rece» (când taberele în conflict încercau să-și susțină, abuzând la extrem de răbdarea hârtiei, exclusivistele acuzații reciproce)”. Mai grav, consideră Popescu, „gruparea autoare (din aripa anticomunismului fanatic), exploatând o conjunctură nesperată, a căpătat șansa de a-și pune în circulație obsesiile politice (de o subiectivitate ostentativă, lipsită de orice rigoare istorică, sociologică, doctrinară și culturală) sub egidă oficială, cu antetul înaltei instituții prezidențiale a țării (determinată
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
Cioflâncă, Ioan Stanomir, Ioana Boca și lista este mai lungă. Textul citat îmi amintește de diatribele lui Ion Iliescu care vorbea despre Comisia Prezidențială drept un grup de impostori fără urmă de merite științifice. Nu mai vorbesc de volumul Iluzia anticomunismului, unde se scriu lucruri asemănătoare. Arhitectul cultului Dumitru Popescu bănuiește că aș dori să exonerez cumva perioada cominternistă prin formularea ideii că a doua etapă, de după 1965 „a fost la fel de rea, dacă nu și mai și, decât cea dirijată milimetric
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
trece azi drept specialitate a connaisseur-ilor și a cărui traiectorie ar aduce poate o nuanță în plus întregii discuții despre disidență care animă mai toate revistele culturale în ultimele două-trei săptămâni. Iată cum descrie cazul autorul textului: „Pentru unii comentatori anticomunismul, mai ales în literatură, trebuia exprimat cu gesturi largi, pretențios și confuz, prin aluzive construcții ideologice. Mulți autori, mai ales cei de mare talent expresiv, au făcut însă un alt gen de opoziție, în aparență fără a exprima împotrivirea. Exactitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6009_a_7334]
-
narațiunea critică”, atitudinea față de șaizecism, optzecism, postmodernism, față de raporturile ruralitate-citadinism sau tradiționalism/ avangardă). Oricum, avem de-a face cu o carte cu două viteze (i.e. tonuri, tipuri de atitudine): dacă Andrei Grigor e un spirit radical, provocator, critic vehement al „anticomunismului postcomunist”, Eugen Simion își asumă poziția unui raisonneur prudent și nuanțat ce încearcă să privească lucrurile „de sus” chiar atunci cînd, vădit, îl irită. Fără drept de apel sunt victoriile sale în lupta cu ruralofobia promovată, cu o rîvnă demnă
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
au venit și apa, și Boc. Tot așa scrie și Puterea: țărănistul Ion Diaconescu ar cam trebui să aducă bani de-acasă, fiindcă guvernul a micșorat alocația foștilor deținuți politici. Ziarul scrie că Băsescu a condamnat comunismul, iar Boc condamnă anticomunismul. Bine că s-a antrenat puțin la lopată. Poate iese Udrea premier și-l trimite să sape la Canalul Dunăre-București. Nici Boureanu nu mai doarme noaptea, după ce a citit Click. S-o sune pe Udrea, să stea de vorbă. Ce
Ziare, la zi: Nici Boureanu nu mai doarme noaptea () [Corola-journal/Journalistic/28038_a_29363]
-
grilă simbolică, avatarurile unor indivizi surprinși de căderea comunismului, conform principiului dominoului, cuprinși de febra anticomunistă, încît, în indignarea lor vinovată, erau dispuși să-și schimbe propriu ADN. Pentru un pașaport pentru lumea liberă de comunism. Cei care clamau ritos anticomunismul erau tocmai împricinații acelei cauze. Viața mea sunt cărțile mele" ori "Jurnalul meu sunt cărțile mele", recurgea deseori M. Pavic la aceste certitudini, pentru a se deroba de invitații finalizate cu onoruri. Teatru de hîrtie, ultimul roman al lui Milorad
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
Ce știu însă este că despre cei care au îndurat-o în mod direct, se spune ba că sînt subiectivi, ba că exagerează, ba că sînt marcați de suferința lor sau, cu o expresie care circulă la Paris, de un "anticomunism visceral". Dar, probabil, că întrebarea bate undeva în niște locuri mai ascunse și ea mi-a mai fost pusă, chiar dacă nu așa direct. Prietena mea și redactor a două dintre cărțile mele, Gabriela Omăt, mi-a spus că în cărțile
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
concepte; încheie nu printr-un verdict, ci printr-o ultimă nuanță fără o finalitate categorică. Credința lui Andi Mihalache (inspirată dintr-un articol al lui Pavel Câmpeanu), la care nu putem decât să subscriem, este că “demarxizarea, ca strategie a anticomunismului șactual și autohton - n. DLBȚ, s-a redus la diabolizarea unei teorii sociale eșuată ca doctrină politică. Procedeul ales a fost negarea neanalitică a marxismului și înlocuirea lui printr-un substitut cu desăvârșire antinomic, gândirea interbelică, reactualizată și ea în
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
în numele acestei "organicități" dezacordurile sînt însă tăioase, implacabile. Odată constatate dereglările comportamentale, malformațiile morale, ele sînt urmărite cu o pană înmuiată în acid, capabilă de mari performanțe pamfletare. Asemenea altor "organiciști" (Eminescu, Iorga, Goga) și anticipîndu-i pe oponenții virulenți ai anticomunismului precum Paul Goma și Dorin Tudoran, autorul Turnului de ivoriu dă frîu liber decepției, își potențează indignarea cu un maximum de expresivitate. Ca un veritabil alutan, nu ezită a spune "verde-n față" ce gîndește. în repetate rînduri, aproape obsedant
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]