916 matches
-
încercând să ajungă la Polul Nord. Ana de Bourbon-Parma (1923-) - principesă de Bourbon-Parma, soția lui Mihai I, regele României (vezi Mihai I, regele României). În timpul celui de al II-lea război mondial s-a implicat în organizarea mișcării franceze de rezistență antifascistă, fiind decorată. S-a căsătorit în 1948 cu Mihai de România și au patru fiice, cea mai mare fiind principesa Margareta, cunoscută pentru activitatea de promovare artistică și de caritate. Antanta - bloc militar creat cu puțin înainte de primul război mondial
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
pe un pat al poeziei. Amintirea înaintașilor garibaldieni îl marchează pe Fogg. După cum dorul de țară îi consumă pe cei care visează la Asia natală în mijlocul mlaștinilor adriatice. Voluntarii turcomani sunt o față a lumii noi sovietice pe care romantismul antifascist al garibaldienilor o ignoră. Fuga lor este motivată de vocația libertară pe care o împart cu cei care au ridicat armele împotriva republicii sociale de la Salo. Tragedia turcomanilor, schițată de Pratt, este o notă de subsol în această narațiune a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sens în afara fugii din Egipt. Snob și tipic britanic, ulcerat de conștiința inferiorității sale sociale, Cushing intră în aventura abisiniană cu lipsa de entuziasm a purtătorului de stigmat. Un marginal de o cu totul altă factură este Libertario Miccoli, exilatul antifascist care întrevede în contrabanda cu arme ocazia de a-și purta războiul personal împotriva Italiei lui Mussolini. Toscan cu suflet arzător și energie demoniacă, anarhist impenitent, Miccoli duce mai departe, în secolul XX, urile dintre guelfi și ghibelini. Alături de el
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fie niște funeralii solemne, cu companiile aliniate În formație, cu carele funebre Împodobite, cu fanfara muzicală a primăriei, cu părintele paroh al catedralei. Și cu fanfara de la oratoriu. Don Tico acceptase imediat. Înainte de toate, spunea el, pentru că Întotdeauna a fost antifascist. Apoi, așa cum șopteau ceilalți din orchestră, pentru că de un an făcea exerciții studiind două marșuri funebre, pe care trebuia să le și execute până la urmă. Și În sfârșit, ziceau gurile rele din sat, pentru a uita Giovinezza. Întâmplarea cu Giovinezza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
străbătuse târgul *** cântând ceva În care numai după „nebuna speranță de revanșă“ mai puteai recunoaște Giovinezza. O rușine pentru toți. Pentru că cedaseră, zicea după aceea don Tico, dar mai ales pentru că atunci cântaseră ca niște cizme. Era el preot, și antifascist, dar arta-i artă Înainte de toate. Jacopo lipsea În ziua aceea. Avea amigdalită. Erau numai Annibale Cantalamessa și Pio Bo, și simpla lor prezență trebuie să fi contribuit radical la căderea nazism-fascismului. Dar pentru Belbo problema era alta, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
împreună cu Ion Marin Sadoveanu (pe atunci, colaborator al Contimporanului); spre sfîrșitul anilor ’30, ultimul va adera la Mișcarea Legionară... Este combătut fascismul (v., între altele, Ion Vinea, în „Fascia română“) cu agresiunile sale antisemite desfășurate la adăpostul guvernării liberale, pretins antifasciste. De asemenea - așa-numita diversiune a „pericolului bolșevic”. Rolul învățămîntului și al „luminătorilor neamului” în promovarea concepțiilor ultranaționaliste și antisemite este denunțat, și el, în repetate rînduri. Vinea dă, apoi, tonul luărilor de poziție în favoarea „revoluției socialiste” - e adevărat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a constructivismului (în special prin arhitectura lui Horia Creangă și G.M. Cantacuzino) și estomparea potențialului său „revoluționar” odată cu intrarea în prim-plan a suprarealismului (perceput de-acum, pe plan internațional, ca singura mișcare avangardistă eficientă, cu caracter ferm revoluționar și antifascist), coabitările ideologice și estetice „imposibile” din interiorul Contimporanului, accentuarea eclectismului său neavangardist și estomparea caracterului „de direcție”, autoelogierea inerțială și replierea elitistă, intrarea lui Vinea în Parlament, ca deputat pe listele Partidului Național Țărănesc, prezența unor „moderniști moderați”, unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Charlot explorator” - limitele actului artistic. Miza explorării este însăși libertatea umană: Un grand morceau de notre liberte en est l’enjeu. * Spre deosebire de Contimporanul, Punct și Integral, unu marchează un moment de radicalizare politică a avangardei autohtone. Suprapusă simpatiilor suprarealiste, opțiunea antifascistă este fermă și coerentă. Apropierea de bolșevism, tot mai evidentă cu trecerea timpului, are loc mai întîi prin intermediul lui Stephan Roll și Sașa Pană. Ulterior - și prin colaboratori sporadici precum Ion Vitner sau Miron Radu Paraschivescu. Scos în afara legii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
M.H. Maxy, S. Perahim, Miron Radu Paraschivescu, Gellu Naum ș.a.) au optat pentru „avangarda” politică a proletariatului revoluționar, în virtutea vechilor opțiuni de stînga; unii dintre ei abandonaseră încă din anii ’30 „evazionismul” anarhic al avangardei estetice în favoarea militantismului antiburghez și antifascist, uneori explicit comunizant (Gh. Dinu, Sașa Pană, Miron Radu Paraschivescu, Perahim fuseseră chiar membri ai Partidului Comunist în ilegalitate; Geo Bogza, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Paul Păun, Maxy, Gellu Naum ș.a. erau militanți radicali de stînga). Odată cu instaurarea dogmatismului realist-socialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre sine. Se va vedea că acest troglodit era un Încrezut cum nu s-a mai văzut, confirmând În cel mai Înalt grad zicătoarea despre insul fudul. Pag. 368: „Eu n-am scris decât cărți savante sau cărți de luptă antifascistă” (... și cărți de luptă antifascistă); Pag. 408: „... mă proclamam spirit universal, apatrid”; Pag. 409: „... eu, poliglot, poligraf Înnăscut”; Pag. 418: „Eu sunt jurist, nu cred În Dumnezeu”; Pag. 439: „Eu am rămas la comunismul umanist și am refuzat creștinismul mistic
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
că acest troglodit era un Încrezut cum nu s-a mai văzut, confirmând În cel mai Înalt grad zicătoarea despre insul fudul. Pag. 368: „Eu n-am scris decât cărți savante sau cărți de luptă antifascistă” (... și cărți de luptă antifascistă); Pag. 408: „... mă proclamam spirit universal, apatrid”; Pag. 409: „... eu, poliglot, poligraf Înnăscut”; Pag. 418: „Eu sunt jurist, nu cred În Dumnezeu”; Pag. 439: „Eu am rămas la comunismul umanist și am refuzat creștinismul mistic, practicat de tatăl meu...” Pag
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
evreii, cei ce au vândut de bună voie ș?!ț, acum să primească Înapoi și să vândă a doua oară”5. De altfel, clișeul„evreului-speculant” este destul de răspândit În clasa politică a vremii, inclusiv la politicieni cunoscuți pentru un trecut antifascist. O altă problemă este cea a bunurilor ce au aparținut celor care nu s-au mai Întors din deportare. Guvernul român a trenat găsirea unei soluții. În același timp au rămas nerezolvate o serie de probleme, precum cea a cetățeniei
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
a Partidului Comunist, care ținea să controleze Îndeaproape activitatea tuturor minorităților naționale. Astfel, au fost organizate structuri „de legătură” ca: Uniunea Populară Maghiară, Comitetul Democrat Grec, Comitetul Democrat Armean, Comitetul Democrat Bulgar, Comitetul Democrat Rus-Ucrainean, Comitetul Democratic Albanez și Comitetul Antifascist German 4. Controlul exclusiv al acestor organizații de către comuniști reiese și din cuprinderea lor În cadrul a ceea ce comuniștii denumeau organizații de masă, al căror resort era parte din structura Comitetului Central al P.C.R. Responsabilul resortului organizații de masă era xe
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Înfricoșătoare a fascismului, fără a remarca prezența succesivă a celor două tipuri de totalitarism În realitatea istorică. Firește, explicația dată, ca orice analiză, este simplificatoare. Viața este mult mai complexă, și la fel oglinda sa, care e istoria. Nu toți antifasciștii evrei au ajuns comuniști, unii dintre ei au reușit să vadă adevărul și s-au oprit din drumul ce părea implacabil. Unii au refuzat comunismul, În numele credinței pentru valorile umaniste și democratice. Un exemplu În acest sens este scriitorul Mihail
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
haine. Nu uita să amintească printre punctele-cheie „cucerite” de evrei birourile diverselor cluburi sportive 5. Acest document e cu atât mai semnificativ cu cât vine de la o importantă personalitate a regimului, apropiată de comuniști și care avea o aureolă de antifascist, democrat. Un alt clișeu ce Începe să fie prezentat ca o realitate generală este cel privind „drepturile speciale” ale evreilor, ce „nu pot fi sancționați” La o ședință de analiză a muncii a Comitetului Județean Buzău, activista xe "Lenuța Constantin
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
crimele abominabile ale fasciștilor, ororile comise în lagărele naziste de concentrare, cu prilejul deportărilor și strămutărilor forțate. Până la apariția Scrinului negru, aportul nostru în această direcție era destul de mic. Meritul lui G. Călinescu, autorul admirabilului poem dramatic cu certă adresă antifascistă Șun, nu ține însă numai de faptul că a înscris proza noastră în sfera unor preocupări ale întregii omeniri, al căror rost politic nu mai trebuie demonstrat, ci de felul cum le-a înscris, de originalitatea evidentă a contribuției sale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
1770 lei. 48 * Cum populația evreiască a avut în timp multe de pătimit și „marea majoritate a publicului izraelian nu știe însemnătatea lagărului Vapniarca” să citim împreună ceva din publicația „Vapniarca”, buletinul organizației foștilor deportați și întemnițați politici - luptători evrei antifasciști în lagărul Vapniarca”, apărută la Tel Aviv. Str. Hașar nr.21, începând cu ianuarie‐februarie 1972. Se poate afla că încă de atunci o delegație a irgunului „Vapniarca” deplasată în România a primit „din partea autorităților peste 180 documente referitoare la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
lagărul Vapniarca”, apărută la Tel Aviv. Str. Hașar nr.21, începând cu ianuarie‐februarie 1972. Se poate afla că încă de atunci o delegație a irgunului „Vapniarca” deplasată în România a primit „din partea autorităților peste 180 documente referitoare la lupta antifascistă din România, prigonirea acestora și istoricul lagărului „Vapniarca”, materialele urmând a fi depuse într‐un muzeu din Israel, pentru a servi la „clarificarea și precizarea caracterului de luptători evrei antifasciști a foștilor întemnițați de la Vapniarca.” Dar iată și Vapniarca în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a primit „din partea autorităților peste 180 documente referitoare la lupta antifascistă din România, prigonirea acestora și istoricul lagărului „Vapniarca”, materialele urmând a fi depuse într‐un muzeu din Israel, pentru a servi la „clarificarea și precizarea caracterului de luptători evrei antifasciști a foștilor întemnițați de la Vapniarca.” Dar iată și Vapniarca în poezia scrisă de Lebel Moshe: Un vuiet lugubru și aspru / În noapte răsună / Sun t vânturi și geruri ce bat împreună / Internatul lungit pe scândura / Ce pat se numește. / Se
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
arată aurora / Zori de lumină, libertate tuturora! Atitudinea românilor față de soarta evreilor re zultă și din comportamentul militarilor care la Râbnița (Un orășel pe malul stâng al Nistrului), unde nemții au secerat cu mitraliera un grup de cincizeci de luptători antifasciști, printre care Lazăr Grumberg, „trei internați au reușit să se salveze și cu ajutorul unor soldați și ofițeri români, ajutându‐ i să se adăpostească și să rămână în viață.” Câteva articole din revista citată: „Plecat‐au nouă din 49 Vaslui și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ofițeri români, ajutându‐ i să se adăpostească și să rămână în viață.” Câteva articole din revista citată: „Plecat‐au nouă din 49 Vaslui și cu hahamul zece” - de Micu Steinberg, nr. 15/1974; „I. Reichman - Somuz, un veteran al luptei antifasciste din România”, de Filip Chon nr. 21/1975; „Pe urmele holocaustului” - nr. 26/27/1977; „Să credem în oameni”, de Micu Steinberg, nr. 28‐29/1977; „Cercul cultural «Lumina» de la Târgu Frumos, județul Iași”, de av. Zisu Unterman nr. 30
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ca ziar de informații comerciale, culturale, literare la 25 septembrie 1932 având ca director pe N.V. Munteanu iar redactori pe V. Blănaru și M. Schwartz, iar apoi ca revistă literară, socială și politică în 1933, fiind o tribună de luptă antifascistă, în jurul căreia s‐au atașat colaboratori precum Stelian Dumbravă, Ion Palodă (dr. I. Weinfeld), Barbu Zaharescu, Gh. Ivașcu, Atanase Joja, Hari Goldstein, A. Ismail, Herman Schvartz, Perahim, Ion Andronache, Gh. Nedelea, Lazăr Beneș, Nicolae P andelea, sub direcția gazetarului M.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Barbu Zaharescu, Gh. Ivașcu, Atanase Joja, Hari Goldstein, A. Ismail, Herman Schvartz, Perahim, Ion Andronache, Gh. Nedelea, Lazăr Beneș, Nicolae P andelea, sub direcția gazetarului M. Negreanu. Gh. Ivașcu scotea la Iași revista „Manifest”; Perahim era pictor și procura desene antifasciste pentru Pă reri, Atanase Joja desfășura activitate de gazetar la Galați. Revista începuse cu un tiraj de 500 exemplare ș i ajunsese la 2000, dar în luna iunie a anului 1936, democrația guvernării liberale i‐a suspendat activitatea pentru că: „consecvent
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
activitatea pentru că: „consecvent liniei luptei de apărare a drepturilor omului și a adevăratei 120 democrații, revista a ridicat glasul său în apărarea celor ce sufereau pentru credință și idealurile lor, fii nd aduși și judecați la Tribunalul din Craiova 17 antifasciști.” Iată articolul din numărul 8 al publicației „Păreri” din anul 1936, după care a fost suspendată: Amnistia o cerință populară „În iureșul frământărilor politice se ciocnesc astăzi forțele reacțiunii cu cele progresiste, democratice. Av ând de ales între menținerea populației
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Să ne răpească puținele libertăți, să ne facă să strângem și mai mult c ureaua și în locul deplinei dezvoltări, a independenței naționale, să ne pună jugul imperialismului hitlerist și al revizionismului hortist. Aceasta n‐o vrem noi, n‐o vor antifasciștii, n‐o vrea poporul întreg. Și n‐au vrut‐ o și nici nu o vor cei peste 1500 de antifasciști care zac în temnițele țării române ști. Luptătorii pentru interesele mulțimii, intransi genți atunci când e vorba de dat poporului pâine
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]