957 matches
-
studiu reparator publicat în „Lupta de clasă”, criticul devine în 1965 subiectul unei monografii, E. Lovinescu, critic literar, fiind interpretat de V. nu ca adversar al marxismului, ci ca aliat prezumtiv al acestuia, pe terenul campaniei sale raționaliste, democratice și antifasciste: deși Lovinescu nu a înțeles „lupta activă și gândirea creatoare a clasei muncitoare”, „impasul gândirii lovinesciene, închisă în cadrul unor limite ideologice anihilante, neputința de a înțelege mersul dezvoltării societății nu ne poate face să ignorăm însă rolul de ferment pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
dezavuat de autoritățile comuniste din România la acea vreme În virtutea fidelității față de Stalin) și ai lui Stalin, propagatori ai „panslavismului roșu”, ca să reiau expresia lui Miodrag Milin 26 dintr-un studiu care expune În detaliu situația acestora. Acești foști combatanți antifasciști, susținuți inițial de armatele sovietice „eliberatoare”, se văd desemnați ca titoiști și deportați, devenind victime ale regimului pe care Îl susținuseră cu Înflăcărare. Prin adăugarea la aceștia a celor care au fost considerați titoiști și a celor ce se Încadrau
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
I a Securității pe anul 1949 se consemna: Clerul evanghelic luteran german a căutat sub forma diverselor asociații bisericești să semene confuzie În rândurile repatriaților din URSS și ale restului populației, pentru a o Îndepărta de la activitatea constructivă a Comitetului Antifascist German; deși Într-un mod mai puțin vizibil, preoții maghiari unitarieni și reformați au utilizat și ei diversiunea sub masca națională 52. Cercetarea represiunii Împotriva cultelor neoprotestante legale - cuprinzând Biserica Baptistă, Biserica Penticostală, Biserica Creștină după Evanghelie, Biserica Adventistă de
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Frontul Islamic de Salvare FLN Frontul de Eliberare Națională Algeria FLNC Frontul Corsican de Eliberare Națională FM Frații Musulmani Egipt GAD Gruparea de Acțiune Directă Franța GI Gama'a al Islamiyya GPS Sistemul de Poziționare Globală GRAPO Grup de Rezistență Antifascistă Spania IAEA Agentia Internațională pentru Energia Atomică IPCT Inspectoratul pentru Prevenirea și Combaterea Terorismului IRA Armata Republicană Irlandeză IRA AP Armata Republicană Irlandeză -Aripa Provizorie JI Jihadul Islamic JIP Jihadul Islamic Palestinian KADEC Congresul pentru Libertate și Democrație al Kurdistanului
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
că, în timpul celui de-al doilea război mondial, presupunerile privind timpul care le rămânea de trăit lui Hitler și Mussolini sau, cel puțin, de stat la cârma țărilor lor, au reprezentat o parte importantă a calculelor de putere ale alianței antifasciste și că știrile privind moartea președintelui Roosevelt au reînnoit speranțele lui Hitler de a învinge. În timpul Războiului Rece, un factor al politicii americane privind Uniunea Sovietică a fost speranța că regimul sovietic s-ar putea dezintegra din interior din cauza incompetenței
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din Moscova. Vicepreședintele a susținut că sistemul american era superior, aducând drept argument înalta calitate a aparatelor casnice din Statele Unite. Această discrepanță tehnologică a fost dublată în 1961 de una morală, concretizată prin construirea Zidului Berlinului (sau "Zidul de protecție antifascistă", așa cum au preferat să-l numească autoritățile est-germane). Spre deosebire de comuniști, lumea liberă nu avea nevoie de bariere pentru a-i împiedica pe oameni să evadeze. Occidentul, în frunte cu Statele Unite, era în mod evident pe cale să câștige războiul ideilor. Apoi
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
spre ideologia de stânga și, după ce colaborează la revistele „Facla” și „Chemarea”, conduse de N. D. Cocea, pledând pentru drepturile muncitorimii, pentru libertatea opiniei și a cuvântului, asigură, la Botoșani, apariția ziarelor „Glasul nostru” și „Clopotul” (1933-1934), ambele de orientare antifascistă. Se înscrie în Partidul Comunist și este, în 1933, membru fondator al Comitetului Național Antifascist, numele său fiind însoțit de calificativul Prințul Roșu. Semnează publicistică socio-politică în „Cuvântul liber”, „Opinia publică”, „Adevărul”, „Dimineața”. Între 1937 și 1939, se află în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
D. Cocea, pledând pentru drepturile muncitorimii, pentru libertatea opiniei și a cuvântului, asigură, la Botoșani, apariția ziarelor „Glasul nostru” și „Clopotul” (1933-1934), ambele de orientare antifascistă. Se înscrie în Partidul Comunist și este, în 1933, membru fondator al Comitetului Național Antifascist, numele său fiind însoțit de calificativul Prințul Roșu. Semnează publicistică socio-politică în „Cuvântul liber”, „Opinia publică”, „Adevărul”, „Dimineața”. Între 1937 și 1939, se află în Franța, colaborând la reviste antifasciste, precum „La Clarté”, editată de H. Barbusse. Revine în țară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
Comunist și este, în 1933, membru fondator al Comitetului Național Antifascist, numele său fiind însoțit de calificativul Prințul Roșu. Semnează publicistică socio-politică în „Cuvântul liber”, „Opinia publică”, „Adevărul”, „Dimineața”. Între 1937 și 1939, se află în Franța, colaborând la reviste antifasciste, precum „La Clarté”, editată de H. Barbusse. Revine în țară, este concentrat în 1939 și arestat preventiv în 1940, pentru pamfletul Căderea Babilonului, făcând un an de detenție în închisorile de la Miercurea Ciuc, Caracal și Târgu Jiu. Din închisoare, este trimis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
, Erik (19.IX.1922, Timișoara - 22.I.1982, București), traducător. După terminarea a patru clase de liceu în orașul natal, lucrează ca muncitor (1939-1940). În timpul dictaturii antonesciene este internat la Târgu Jiu pentru activitate antifascistă, iar în toamna anului 1944 va fi întemnițat din cauza originii sale germane. După eliberarea din închisoarea de la Jilava își începe cariera de ziarist la „Drapelul roșu” din Timișoara (1946-1948), apoi se mută la București, ca redactor la săptămânalul „Ifjúmunkás” (1949-1954
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287965_a_289294]
-
izbucnirea legionarilor din țară. Între anii 1943 - 1944, în România s-au intensificat actele de protest împotriva alianței hittleriste în război, protestele provenind atât din partea țărănimii și a intelectualilor cât și din partea ostașilor care refuzau să meargă pe front. Insurecția antifascistă a fost un plan de doborâre a generalului Antonescu și de înfrângere a armatei hittleriste aflate pe tărâmul României. Insurecția antifascistă a fost un plan în rândul armatei române, a soldaților și a generalilor. Frontul armatei hitleriste împotriva Sovieticilor se
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
protestele provenind atât din partea țărănimii și a intelectualilor cât și din partea ostașilor care refuzau să meargă pe front. Insurecția antifascistă a fost un plan de doborâre a generalului Antonescu și de înfrângere a armatei hittleriste aflate pe tărâmul României. Insurecția antifascistă a fost un plan în rândul armatei române, a soldaților și a generalilor. Frontul armatei hitleriste împotriva Sovieticilor se afla pe teritoriul României și era foarte bine organizat. Insurecția a avut ca punct de plecare Valea Prahovei pentru a intimida
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
pâra erau calificate ca virtute. Se obișnuia să se dea ca exemplu tânărul comsomolist distins cu titlul de erou al Uniunii Sovietice pentru că și-a denunțat părinții ca dușmani ai regimului și aceștia au fost executați. Se considera că, dacă antifasciștii sunt comuniști, atunci anticomuniștii sunt fasciști . Anca Bujoreanu, care s-a ocupat îndelung de închisorile comuniste, conchide că “Holocaustul din țara noastră reprezintă cel mai mare capital din lume”. Iar Romulus Rusan completează: “Nu toate victimele au fost martiri, dar
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
mai ales, I.G. Dimitriu. Comentând, de pildă, Ora 25 de Constantin Virgil Gheorghiu, I.G. Dimitriu este primul critic care relevă limitele cărții ce cunoștea în acest moment un mare succes: „Un roman senzațional, excelent scenariu pentru un film de propagandă, antifascist și anticomunist, dar nu este deloc artă contemplativă...” Alături de „Cronica literară”, apar și alte rubrici permanente: „Cronica plastică” și „Cronica muzicală”, susținute de Mira Simian-Baciu, „Cronica măruntă”, dedicată mai ales revistelor exilului („România” din Buenos Aires, „Îndreptar”, „Cuget românesc”, „Caete de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287558_a_288887]
-
democrați (care nu mai au absolut nimic creștin în ei, întrucât au aruncat cu cinism masca) este exercițiul puterii: regimul fascist a fost o dictatură, iar cel creștin-democrat a fost unul parlamentar-polițienesc. Parlamentarismul a fost un lux permis noilor stăpâni (antifasciști!) prin prezența Bisericii. Grandioasa majoritate pe care Creștin-Democrația a obținut-o dintotdeauna la votări în ultimii treizeci de ani datorită maselor de alegători catolici aserviți preoților i-a îngăduit o aparență de democrație, ce este folosită în mod incorect drept
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
unei lumi represive în totalitatea sa. 10 iunie 1974. Studiu asupra revoluției antropologice în Italia 1tc "10 iunie 1974. Studiu asupra revoluției antropologice în Italia1" 2 iunie 2: pe prima pagină a ziarului Unità tronează titlul marilor ocazii: „Trăiască republica antifascistă”. Sigur, trăiască republica antifascistă. Dar care este sensul real al acestei fraze? Să încercăm să-l analizăm. Ea provine din două fapte, care o justifică de altfel în totalitate: 1. victoria zdrobitoare a lui „contra” pe 12 mai3, 2. masacrul
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
totalitatea sa. 10 iunie 1974. Studiu asupra revoluției antropologice în Italia 1tc "10 iunie 1974. Studiu asupra revoluției antropologice în Italia1" 2 iunie 2: pe prima pagină a ziarului Unità tronează titlul marilor ocazii: „Trăiască republica antifascistă”. Sigur, trăiască republica antifascistă. Dar care este sensul real al acestei fraze? Să încercăm să-l analizăm. Ea provine din două fapte, care o justifică de altfel în totalitate: 1. victoria zdrobitoare a lui „contra” pe 12 mai3, 2. masacrul fascist de la Brescia, în
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fascismul tradițional, cât și de progresismul socialist. Dacă astfel stau lucrurile, atunci ce rost mai are „masacrul de la Brescia”1 (sau cel de la Milano, înaintea acestuia)? Să fie oare vorba despre un masacru fascist, care implică o reacție de indignare antifascistă? Dacă cuvintele sunt cele care contează, atunci trebuie să răspundem pozitiv. Dacă în schimb contează faptele, atunci răspunsul trebuie să fie negativ sau cel puțin să modifice vechii termeni ai chestiunii. Italia n-a fost capabilă niciodată să exprime o
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fost ruptă. „Dezvoltarea”, dorită de spiritul pragmatic al Puterii, s-a coagulat istoric într-un fel de epoché ce a transformat radical modelul italian în doar câțiva ani. Acest salt „calitativ” se referă așadar atât la fasciști, cât și la antifasciști: într-adevăr, este vorba despre trecerea unei culturi alcătuite din analfabetism (poporul) și umanism cârpit (păturile medii) de la o organizare culturală arhaică la una modernă a „culturii de masă”. Transformarea este covârșitoare: revin și afirm că e un fenomen antropologic
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Matricea care îi generează pe italieni este de-acum aceeași. Nu mai există deci o diferență apreciabilă - dincolo de o alegere politică încadrabilă într-o schemă moartă care să fie umplută prin gesturi - între un cetățean fascist oarecare și un cetățean antifascist oarecare. Cultural, psihologic și - ceea ce este cel mai impresionant - fizic, ei sunt interșanjabili. Nimic din comportamentul cotidian, la nivel mimic, somatic - dincolo de un miting politic sau o acțiune politică, repet-, nu poate face distincția dintre un fascist și un antifascist
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
antifascist oarecare. Cultural, psihologic și - ceea ce este cel mai impresionant - fizic, ei sunt interșanjabili. Nimic din comportamentul cotidian, la nivel mimic, somatic - dincolo de un miting politic sau o acțiune politică, repet-, nu poate face distincția dintre un fascist și un antifascist (de vârstă medie sau tânăr, din punctul acesta de vedere, bătrânii încă mai pot fi deosebiți între ei). Aceasta în ceea ce-i privește pe fasciștii și pe antifasciștii medii. Cât despre extremiști, omologarea este încă și mai radicală. Fasciștii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
acțiune politică, repet-, nu poate face distincția dintre un fascist și un antifascist (de vârstă medie sau tânăr, din punctul acesta de vedere, bătrânii încă mai pot fi deosebiți între ei). Aceasta în ceea ce-i privește pe fasciștii și pe antifasciștii medii. Cât despre extremiști, omologarea este încă și mai radicală. Fasciștii sunt cei vinovați pentru cumplitul masacru de la Brescia. Dar să aprofundăm acest fascism al lor. Se întemeiază el oare pe ideea de Dumnezeu? De Patrie? De Familie? Pe bunăvoința
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o clasă socială, la o categorie: aici însă, aceste fapte culturale și acest limbaj somatic sunt interclasiste. Într-o mulțime de tineri, nimeni nu va mai putea să deosebească, după corp, un muncitor de un student, un fascist de un antifascist; or, acest lucru încă mai era posibil în 1968. Problemele unui intelectual ce aparține intelighenției sunt diferite de cele ale unui partid sau ale unui om politic, chiar dacă poate ideologia este aceeași. Aș vrea ca detractorii mei de stânga să
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
italiene: pentru că, dacă guvernul și poliția ar fi vrut, aceste masacre nu ar fi avut loc. Este un loc comun. Ei bine, acum am să devin de-a dreptul rizibil spunând că responsabili pentru aceste masacre suntem și noi, progresiștii, antifasciștii, oamenii de stânga. Și asta pentru că, în toți acești ani, nu am făcut nimic: 1. pentru ca discuția despre „Masacrul de Stat” să nu devină un loc comun, și nimic mai mult; 2. (și mai grav) pentru ca fasciștii să nu existe
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să mai vorbească cu degetul ridicat. Cât despre Sciascia 4, îi mulțumesc pentru sinceritatea solidarității sale (curajoasă, ținând cont de linșajul și de cumplita suspiciune că aș fi chiar un fel de Armando Plebe, suspiciune aruncată asupra mea de mizerabilii antifasciști de la Espresso), dar asupra discursului său referitor la Brigăzile Roșii 5 planează umbra diferitelor bilețele scrise de Sossi 6, bilețele care, la o analiză lingvistică, mi s-au părut atât de lipsite de sinceritate și de umanitate, atât de infantile
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]