627 matches
-
la toate clasele de imunoglobuline), dar numărul de legături disulfidice între cele două lanțuri „H” variază la om în funcție de subclasa respectivă. La iepure, imunoglobulina are o singură legătură disulfidică între lanțurile grele. Această imunoglobulină cuprinde patru subclase cu o structură antigenică distinctă a lanțului „H”: imunoglobulina G1 (70%); imunoglobulina G2 (16%); imunoglobulina G3 (10%); imunoglobulina G4 (4%). Legăturile sulfidice sunt concentrate în regiunea „balama”, flexibilă și susceptibilă la proteoliză. Anticorpii de tip imunoglobuline G apar în timpul răspunsului imun secundar, putând avea
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
din două unități monomere, unite între ele prin punți disulfidice mediate de lanțul polipeptidic „J” („J”=legare) - lanț care se caracterizează printr-o greutate moleculară de 20 000 daltoni, având 10-12 resturi de cisteină în moleculă. Din punct de vedere antigenic sunt caracterizate două subclase de imunoglobuline A: -Imunoglobulina A1 reprezintă 80%; - Imunoglobulina A2 reprezintă 20% - la care lanțurile ușoare sunt dimerizate prin legături disulfidice și unite de lanțurile grele prin punți de hidrogen. • Imunoglobulina A secretoare - se găsește sub formă
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
activarea complementului. Este eficientă în aglutinarea și opsonizarea bacteriană, dar pentru ca procesele de mai sus să fie eficiente, necesită activarea sistemului complement. Este prima imunoglobulină sintetizată de făt; deși nu trece transplacentar, fătul o produce în condițiile unei stimulări antigenice corespunzătoare. Anticorpii din clasa imunoglobulinelor M, apar predominant în cursul răspunsului imun primar, rata sintezei lor fiind controlabilă prin nivelul imunoglobulinelor G. 1.4.4 Imunoglobulina „D” (Ig D) - este prezentă în ser în concentrații mici, din care peste 50
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
această populație. De aceea, frecvența tipurilor de gammopatii monoclonale scade în ordinea: imunoglobuline G, imunoglobuline A, imunoglobuline M, imunoglobuline D, imunoglobuline E. S-au identificat două tipuri de proteine Bence-Jones, Kappa și lambda, cu o structură chimică, propriu-zis chimică și antigenice distincte. În urină sau în sângele bolnavilor suferind de o gammopatie monoclonală, se întâlnesc proteine Bence-Jones fie de tipul Kappa fie de tipul lambda, spre deosebire de cazurile normale la care lanțurile „L” din urină (prezente în cantități mici) aparțin la ambele
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
purificare și implantare a celulelor Langerhans. Primul transplant de celule pancreatice izolate la modele animale a fost realizată cu succes în 1972 (14). Teoretic, grefa de insule pancreatice este atractivă deoarece, pe de o parte, se evită introducerea țesutului exocrin antigenic, iar pe de altă parte permite recoltarea de celule pentru mai mulți acceptori de la un singur donor. Cu toate astea pînă in 1999 rezultatele obținute au fost descurajante, practic niciuna dintre grefe neobținând insulinoindependența așteptată. În 2000, un grup de
Tratat de diabet Paulescu by Eduard Catrina, Iulian Brezean, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92219_a_92714]
-
este dovedită pentru unii aminoacizi sau grupe de aminoacizi, problema rămânând însă incomplet clarificată. Unii aminoacizi (ca, de exemplu, cisteina) sunt importanți pentru proprietatea de a forma punți disulfhidrice, element important pentru conformația moleculei. Alți aminoacizi sunt importanți pentru activitatea antigenică a moleculei sau pentru interacțiunea ei cu receptorii insulinici specifici, prezenți în celulele periferice țintă. Diferențele dintre insulina diferitelor specii animale sunt datorate secvențelor diferite ale aminoacizilor din pozițiile 8, 9 și 10 ale lanțului A și a aminoacidului 30
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
a unui lichid la un nivel superior), diabena semnificând "a traversa" (A. Bailly, 1901; Gh. Guțu, 2003). În limbajul medical, metafora conceptuală denumește orice afecțiune caracterizată prin poliurie și polidipsie. Vaccino- (cf. lat. uaccinus "de la vacă") are sensul de "preparat antigenic derivat dintr-un agent patogen specific sau puternic înrudit cu acesta" (Dicționar medical, 2007) capabil să asigure imunitatea, în medicina modernă. Este o altă metaforă interdisciplinară deosebit de productivă în limbajele specializate. VI.3. Criteriul interdisciplinar de clasificare a formanților greco-latini
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
îndreptat inițial împotriva antigenelor exogene va afecta apoi și proteinele „self” pancreatice. Această ipoteză a primit numele de „Teoria mimetismului molecular”. Altă ipoteză este că factorii de mediu diabetogeni pot modifica structura proteinelor din compoziția celulei ?-pancreatice, astfel încât acestea devin antigenice. În consecință, împotriva lor se va declanșa un proces de distrugere autoimuna, care va duce la scăderea progresivă a numărului de celule ?-pancreatice secretoare de insulină. Identificarea factorilor de mediu asociați cu DZ tip 1 s-a dovedit a fi
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
cu DZ tip 1 reacționează cu o altă proteină, denumită inițial ICĂ-512. Ulterior, ICĂ-512 s-a dovedit a fi un fragment de 525 aminoacizi rezultat în urmă clivării moleculei IA-2 (Rabin et al., 1994). Este interesant de notat că regiunile antigenice ale IA-2 care reacționează cu autoanticorpii (descrise mai sus) aparțin domeniului intracelular al proteinei. Există și alte proteine aparținând familiei Tirozin-Fosfatazelor care reacționează cu autoanticorpi din serul pacienților cu DZ tip 1. Este vorba pe de o parte de o
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
capabile să inducă proliferarea limfocitelor Ț de la pacienții cu DZ nou descoperit purtători ai antigenului HLA DR4. În sfârșit, un studiu privind răspunsurile imune de tip celular la rude ale pacienților cu DZ tip 1, a arătat că regiunea dominantă antigenic din IA-2 este reprezentată de secvență 805-820, care de altfel prezintă o similaritate importantă cu VP7, o proteină antigenica importantă din structura rotavirusurilor umane (Honeyman et al., 1998). În ceea ce privește implicarea limfocitelor Ț citotoxice CD8(+), există un raport privind unele peptide
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
un studiu privind răspunsurile imune de tip celular la rude ale pacienților cu DZ tip 1, a arătat că regiunea dominantă antigenic din IA-2 este reprezentată de secvență 805-820, care de altfel prezintă o similaritate importantă cu VP7, o proteină antigenica importantă din structura rotavirusurilor umane (Honeyman et al., 1998). În ceea ce privește implicarea limfocitelor Ț citotoxice CD8(+), există un raport privind unele peptide IA-2 care pot fi prezentate de către moleculă HLA-A2 și care pot determina proliferarea limfocitelor Ț citotoxice la rudele de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
Parenchimul prezintă secundar leziuni lobulare și interlobulare cu distelectazie, bronhiolizare alveolară a pereților scurtați și fibrozați, infiltrate polimorfe interlobulare și fibroză peribronho-vasculară. Aceste zone restructurate includ mase și noduli limfoizi neîncapsulați și pe traiectul limfaticelor, reflectând resorbția de produse deletere, antigenice sau nu și care se accentuează în cursul chimioterapiei; microfocarele granulocitare sunt frecvente și exprimă reacții imunopatologice de tip ARTHUS, reproduse experimental în supurațiile pulmonare cronice [33]. Vasele interlobulare prezintă leziuni endarteritice proliferative, mezarterite și fibroze, venulite cu pereți îngroșați
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
chimioterapiei; microfocarele granulocitare sunt frecvente și exprimă reacții imunopatologice de tip ARTHUS, reproduse experimental în supurațiile pulmonare cronice [33]. Vasele interlobulare prezintă leziuni endarteritice proliferative, mezarterite și fibroze, venulite cu pereți îngroșați, care reflectă transportul de produse deletere cu acțiune antigenică sau nu, pe un fond lezional sensibilizat și cu componente de autoîntreținere. În țesutul inflamator de granulație se dezvoltă o neovascularizație arterială bronșică, ce se anastomozează cu sistemul arterelor pulmonare la nivel precapilar, prin intermediul unor anastomoze descrise de către Von Hayek
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
nespecifică. 1. Imunitatea nespecifică este reprezentată de fagocitoză, procesul de digestie a microbilor de către micro- și macrofage. Microfagele sunt reprezentate de leucocite nucleate, neutrofile în special. Macrofagele sunt reprezentate de monocite. Monocitele sangvine au și rolul de a prezenta substanța antigenică limfocitelor, printr-un proces numit „peripolensis“. Ajunse din capilare în țesuturi prin diapedeză, monocitele se transformă în macrofage propriu zise. Acestor categorii de celule li se alătură celulele sistemului reticuloendotelial; celulele kuppfer din ficat, alveolocitele din plămân, macrofagele din peritoneu
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
țesuturi prin diapedeză, monocitele se transformă în macrofage propriu zise. Acestor categorii de celule li se alătură celulele sistemului reticuloendotelial; celulele kuppfer din ficat, alveolocitele din plămân, macrofagele din peritoneu și splină, osteoclastele. Pe suprafața macrofagului există receptori pentru gruparea antigenică, receptori pentru complement [C3 b], receptori pentru gruparea Fc a imunoglobulinelor, pentru procesul de peripolensis, martori denumiți complex major de histocompatibilitate (MCH), prin care antigenul este prezentat limfocitului LT, receptori pentru imunoglobulinele E (ig E). Macrofagul, prin prezentarea antigenului la
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
parte interacțiunile de ordin biochimic dintre receptori și antigeni, alături de proteinele CMH. CMH reprezintă un set de gene de pe brațul scurt al cromozomului 6. Proteinele codificate de aceste gene se sintetizează în ribozomii celulelor, 36 interreacționează cu proteine sau peptide antigenice și printr-un sistem canalicular ajung la suprafața celulei, unde sunt recunoscute de celulele imunitare. Recunoașterea „self“-ului față de „non-self“ presupune o interacțiune concordantă între multiple componente extra și intracelulare. Aplicația imediată a cunoștințelor de toleranță genetică a fost inițial
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
domenii: alfa 1, alfa 2, alfa 3 ce au legături disulfidrice. Dintre acestea, alfa 3 conferă stabilitatea necesară moleculei, alături de beta 2-microglobulină și este locul de fixare al moleculei CD8+ de pe suprafața limfocitului, având un rol important în „peripolensis“. Determinanții antigenici ai moleculei sunt zonele alfa 1 și alfa 2 (zona variabilă). Prin patru beta plicaturi și un alfa helix ele realizează o concavitate (desetop) în care se fixează un singur fragment antigenic. Acest desetop reprezintă practic partea variabilă a moleculei
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
limfocitului, având un rol important în „peripolensis“. Determinanții antigenici ai moleculei sunt zonele alfa 1 și alfa 2 (zona variabilă). Prin patru beta plicaturi și un alfa helix ele realizează o concavitate (desetop) în care se fixează un singur fragment antigenic. Acest desetop reprezintă practic partea variabilă a moleculei ce conferă polimorfismul accentuat al CMH: alfa 1 este variabil în alfa helix, iar alfa 2 în beta plicaturare. Moleculele H.L.A. clasa a II-a conțin lanțuri alfa și beta și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
celulele T citotoxice. Proteinele virale, produse prin infecția unei celule cu un virus, sunt separate în peptide în compartimentul citosolic. Aceste peptide sunt cuplate în reticulul endoplasmatic cu moleculele H.L.A. clasa I-a în două etape: - prima, legarea peptidulul antigenic (ATG) în desetop; - apoi H.L.A. înconjură fragmentul antagonic pentru a-l proteja de hidroliză. Această interacțiune crește stabilitatea structurală a moleculei H.L.A.. Ajunsă la suprafața celulei, în cazul interacțiunii cu un limfocit TCD8, acestea vor recunoaște antigenul și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
citoplasmă printr-o membrană. Aceste celule aparțin clasei macrofagelor. Proteinele microbiene sunt digerate și degradate în peptide. Acestea vin în contact cu proteinele HLA clasa a II-a care migrează din ribozomi în reticulul endoplasmatic. Contactul se realizează între peptidul antigenic și situsul dintre domeniile alfa 1 și beta 1. PETER CRESWELL de la Universitatea Yale a arătat că există un lanț aminoacidic care blochează situsul pentru interacțiunea cu antigenul, până când acesta ajunge la veziculă. Proteinele H.L.A. clasa a II-a
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
dintre domeniile alfa 1 și beta 1. PETER CRESWELL de la Universitatea Yale a arătat că există un lanț aminoacidic care blochează situsul pentru interacțiunea cu antigenul, până când acesta ajunge la veziculă. Proteinele H.L.A. clasa a II-a conduc peptidele antigenice spre exteriorul celulei, unde acestea sunt recunoscute de celulele T cu markeri specifici CD4- celulele helper. Aceste celule ajutătoare nu pot distruge direct celulele infectate. Unele celule denumite Th1 pot stimula fagocitoza macrofagului. Altele, numite Th2 acționează asupra celulelor B.
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
helper. Aceste celule ajutătoare nu pot distruge direct celulele infectate. Unele celule denumite Th1 pot stimula fagocitoza macrofagului. Altele, numite Th2 acționează asupra celulelor B. Când un antigen intră în contact cu o celulă B, legându-se de receptorii săi antigenici, se desface în peptide ce pot fi recunoscute de celulele T helper. Acestea stimulează prin limfokine sinteza de anticorpi produși de limfocitele B. Receptorii limfocitari sunt alcătuiți din proteine care prin reacții biochimice transmit informația până la nucleu. Aceste transformări sunt
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
între SM și un anumit genotip, în ceea ce privește structura moleculară H.L.A. clasa I și II. Pentru moleculele clasa I-a legătura a fost făcută cu H.L.A. - A3 și B7, iar pentru H.L.A. clasa a II-a, cu subgrupele antigenice DRw15, pentru DRq și DRw6 pentru DQw1. Antigenii DP nu par să influențeze susceptibilitatea la SM. Totuși, această asociere nu trebuie luată drept model de referință, pentru că s-a observat o distribuție pe etnii a asocierilor SM, cu diferite H.L.
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
a limfocitelor B, prolifererea clonelor de celule B transformate viral și sinteza de anticorpi îndreptați împotriva anumitor antigene virale; totodată celulele B infectate se află sub supraveghere continuă a limfocitelor T (BRAY P.F. 1992). Prezența limfocitelor T răspunzătoare la stimulul antigenic reprezentat de VEB nu are în mod inerent semnificația patologică, întrucât aceste celule sunt prezente în stare latentă la majoritatea adulților sănătoși VEB - pozitivi. Potențialul patogen al limfocitelor T necesită activarea acestora, posibil prin mimetism molecular. O secvență pentapeptidică descoperită
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
nervos central, iau naștere aceste antigene. Tot antigene sunt și unele fragmente proteice de aminoacizi, aparținătoare acestor viruși și bacterii. Toate aceste antigene sunt preluate de macrofage, microglie, celulele B, în strânsă legatură cu moleculele complexului de histocompatibilitate. Acest complex antigenic este recunoscut de un receptor al unor celule T. Această recunoștere este primul semnal în reacțiile autoimune, care se declanșează. Al doilea semnal activator activează celulele T cu ajutorul unor liganzi. Citochinele au un efect modulator asupra acestui al doilea semnal
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]